Lenea Sociala [PDF]

Zitiervorschau

Prezentare Psihologie – Sociala Studenti: Barladeanu Radu Croitoru Razvan Huean Liviu Popa Alin Sobuleac Grigore

Lenea sociala

1. Efectul Ringelmann Max Ringelmann a realizat un experiment pentru a stabili eficienta unor grupuri de marimi diferite in realizarea unor sarcini in agricultura. Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli sa traga de funie si a masurat cu dinamometre forta dezvoltata de fiecare individ. El a constatat ca indivizii trag mai tare de funie cand li se cere sa faca asta singuri si ca forta exercitata de o persoana descreste pe masura ce grupul creste ca numar de membri. “Efectul Ringelmann” sau “lenea sociala” (social loafing) se refera la reducerea efortului individual ca urmare a cresterii numerice a grupului. Cercetatorii au sugerat ca efectul Ringelmann are doua explicatii posibile: 1.

Lipsa de coordonare – in conditia de grup, subiectii se pot incurca unii pe altii tragand de aceeasi funie. (nu pot sa traga la fel de tare ca atunci cand ar fi realizat singuri sarcina)

2.

Pierderea motivatie – subiectii sunt mai putin motivati sa traga cat de tare pot de funie in situatia de grup. (grupul determina o diminuare a motivatiei)

Radu Barladeanu + experiment

1

2. Diminuarea motivatie in grup In 1974, Ingham a reluat cercetarea lui Ringelmann. Intr-una din conditiile experimentului lor, grupuri de diferite marimi trageau de funie. In alte conditii evaluau pseudo-grupuri, alcatuite dintr-un subiect naiv si din complici ai experimentatorilor. Subiectul era asezat primul in sir si nu stia ca ceilalti nu faceau decat sa se prefaca. Idee aceasta ingenioasa a permis operationalizare diferita a lipsei de coordonare si a pierderii motivatiei si disocierea celor doua explicatii.

Scaderea performatei nu se datoreaza lispei de coordonare dintre

indivizi, ci scaderii motivatiei. Lenea sociala ar fi, deci, o reducere a efortului individual atunci cand se lucreaza in grup pentru ca eforturile fiecaruia se confunda cu eforturile celorlalti, in comparatie cu situatia cand individul lucreaza singur. Si aici ma gandesc ca acest lucru se leaga putin si cu principiul vaselor comunicante. Adica, daca avem un vas cu lapte si unul cu cafea si rasturnam din unul in altul, la un moment dat vom avea in amandoua vasele, cafea cu lapte. In cazul nostru cred ca atitudinea unui subiect fata de sarcina de lucru este transmisa si la cel de langa el. Astfel, daca unul din subiecti are o atitudine de plictiseala fata de sarcina de lucru, este posibil ca starea respectiva sa aiba impact asupra celuilalt. Haideti sa ne imaginam: Unul din noi, inainte de a incepe cursul spune: “N-am nici un chef sa fiu atent la cursul acesta” sau “Nu-mi place profesorul asta...” 2

Vi s-a intamplat?... Ce se intampla atunci? Si ceilalti s-ar putea sa fie de acord cu ceea ce spui si sa capete aceeasi atitudine nu numai fata de cursul din ziua respectiva ci fata de curs pe tot parcursul semestrului.

Dar daca respectivul curs este facut astfel incat sa fie tinut individual, adica, numai tu si profesorul. Esti mai motivat sa participi si sa fii atent? Care sunt concluziile? Lenea sociala poate fi analizata si din aceasta perspectiva. 1. Atitudinea pe care o ai, are impact asupra celuilalt. 2. Cuvintele pe care le spui pot infuienta imaginea mentala a celuilalt asupra sarcinii de lucru, astfel cuvintele sunt un reglator al motivatiei. Croitoru Razvan Bill Latane si colegii sai au realizat un alt experiment in care sarcina subiectilor consta de data aceasta in a striga cat pot de tare, singuri sau in grupuri de doi , patru sau sase. Participantii aveau casti la urechi, incat nu auzeau nici zgomotul pe care il faceau ei insisi, nici strigatele celorlalti, pe care ii vedeau numai ca tipa. Grupurile se compuneau din subiecti naivi si din complici ai experimentatorilor, carora li se ceruse sa se faca numai ca striga. S-a constata ca strigatele fiecarui subiect se reduceau in medie, in comparatie cu situatia individuala, cu 29% in grupuri de doua persoane, cu 49% in grupuri de patru si cu 60% in grupuri de 6 persoane. In plus, acest studiu are meritul de a fi demostrat relatia dintre efortul individual si talia grupului precum si pe acela de a fi impus o paradigma in cercetare. De mentionat este faptul ca intrarea unei a treia persoane intr-un grup de doi are consecinte insemnate asupra performantei individuale (contribuie la scaderea ei), dar intrarea unei a 20-a persoane intr-un grup de 19 are efecte relativ neinsemnate. In general se considera ca marimea grupului afecteaza performanta atunci cand grupul contine de la 2 la 8 persoane. 3

Russell Geen propune trei explicatii pentru fenomenul de lene sociala: 1. Echitatea rezultatelor 2. Frica de evaluare 3. Apropierea de standard

1. Echitatea rezultatelor Aceasta se refera la faptul ca subiectii se asteapta ca partenerii lor sa leneveasca si ca atare, lenevesc si ei mai curand decat sa depuna un efort mai mare decat al celorlalti. Un experiment al lui Jackson si Hankins arata ca subiectii manifesta lene sociala strigand mai tare singuri decat in grup, cand nu au informatii despre nivelul de efort pe care intentioneaza sa il atinga partenerul. Cand sunt informatii ca partenerul intentioneaza sa depuna un efort intens, ei insisi striga mai tare. La fel, efortul lor scade in cazul in care detin informatii ca celalalt va striga mai slab. Rezultatele experimentului arata ca ne aflam intr-o situatie de comparatie sociala: partenerul prin comportamentul lui ofera informatii despre nivelul de efort normal in acest context marcat de ambiguitate. Pe de alta parte rezultatele atesta existenta asa numitului “efect al fraierului”. Putem lua un exemplu din religie. Stim ca preotul are multe responsabilitati: aceea de a pastra taina spovedaniei, are puterea de a lega si a dezlega pacate, de a invata, a indruma cu intelepciune, de a trai o viata curata. Preotul impreuna cu enoriasii compun biserica. Lenea sociala se arata prin faptul ca membrii bisericii lasa pe umerii preotului sarcina de a trai in conformitate cu legea Scripturii. Se vede tendinta individului in care, el se uita in stanga si in dreapta si isi zice: “A... crestin ca acela?... Mai bine nu!” sau “Uite ce a facut acela...” si in loc sa depuna un efort suficient pt a se ridica la nivelul preotului, individul priveste la comportamentul majoritatii si se conformeaza dupa acesta.

4

Sau daca preotul cere unui enorias sa faca o fapta buna, de exemplu, sa mearga la un bolnav la spital, atunci individul se va comporta la fel ca majoritatea si va raspunde: “Imi pare rau, nu am posibilitate...”. Isi va zice in sinea lui “Da’ ce, eu sunt mai fraier?” Se poate observa ca atitudinea unui membru este puternic influientata de atitudinea majoritatii.

Liviu Huean – Poti sa modifici explicatia “efect a fraierului” pe un exemplu de religie cum stii tu mai bine. 2. Frica de evaluare O alta explicatie a lenei sociale este aceea ca dorinta de a lenevi reprezinta un raspuns in fata unor sarcini neinteresante, plictisitoare care nu determina implicarea subiectului. In acest caz, lenea sociala va aparea daca nu exista constrangeri sociale. Orice tratament ce indeparteaza anonimatul si face performata individului observabila, reduce lenea sociala. Adica, daca ne referim chiar la situatia noastra, intelegem de ce profesorii ne dau teme pe care trebuie sa le prezentam de aici din fata. In primul rand, comportamentul nostru este observat, apoi este evaluat si daca nu ai facut de 10, ti se scade cate un punct. A face raspunsurile subiectilor identificabile, creaza posibilitatea ca aceste raspunsuri sa fie evaluate. Subiectii se tem de a fi identificati sau de a fi evaluati? Harkins si Jackson au aratat ca indivizii lenevesc in grup chiar si atunci cand contributia lor poate fi stabilita/identificata cu precizie, daca au impresia ca nimeni nu le evalueaza performanta.

In experimentul lor, au oferit subiectilor un obiect si li s-a cerut sa gaseasca cat mai multe utilizari. Subiectii lucrau fie in grupuri de cate patru, fie singuri. Experiment: Existau doua grupuri, li s-au oferit obiecte diferite si sarcina era de a gasi cat mai multe utilizari. Oferindu-se obiecte diferite, nu exista posibilitatea definirii unui

5

standard prin comparatie. Cand celor doua grupuri li s-au oferit acelasi obiect, numarul de utilizari gasite a crescut prin faptul ca standardul era mereu ridicat.

Popa Alin Aici nu am inteles bine experimentul si e posibil sa fi dat o interpretare gresita Frica ca performanta lor sa nu fie identificata si evaluata 3. Apropierea de standard Cea mai recenta explicatie asupra lenei sociale face apel la conceptul de standard: lenea sociala intervine cand standardul de performanta este necunoscut subiectilor. Szymasky si Harkins au realizat un experiment pt a proba efectele cunoasterii standardului. Sarcina acestora era de a gasi cat mai multe utilizari ale unor obiecte. Jumatate din subiecti au fost informati asupra numarului mediu de utilizari generate de subiectii dintr-o cercetare anterioara. Cunoscatorii standardului de performanta nu au “lenevit” apropiindu-se de nivelul indivizilor ale caror performante puteau fi masurate. Atunci cand sunt furnizate informatii legate de un standard de perfomanta aterior se induc doua motivatii diferite. 1. Dorinta de a afla ce rezultate pot obtine (cat de bine pot realiza sarcina) - auto-cunoastere. 2. Dorinta de a obtine un rezultat mai bun – auto-validare. Formularea explicita a unui standar de grup poate elimina lenea sociala. 4, Atractivitatea sarcinii Un alt factor care dizolva lenea sociala este atractivitatea sarcinii. Sarcinile de grup pot prezenta interes sau pot fi plictisitoare si descurajatoare. Lenea social dispare atunci cand indivizii manifesta interes pentru sarcina - sunt, deci, motivati intrinsec. Brickner a realizat un experiment in care subiectii erau elevi de liceu ce au fost rugati sa gandeasca un nou sistem de bacalaureat. In conditia de implicare intensa, subiectilor li s-a spus ca acest sistem va fi implementat la scoala lor si ca ei insisi vor sustine un astfel de bacalaureat.

6

Alti subiecti au fost facut sa creada ca planul lor va fi implementat peste 10 ani si numai in licee de un tip diferit in raport cu liceul lor.Designul cuprindea coditii de grup si individuale. Rezultatele au aratat ca implicarea in sarcina de lucru a crescut in fuctie de atractivitatea sarcinii si nu in conditia de individual-grup.

Sobuleac Grigore

7