Teme Medicina Sociala [PDF]

Zitiervorschau

teme medicina sociala:a) studentii vor avea de precizat continutul conceptelor: natalitate, fertilitate, avort, morbiditate, mortalitate, speranta de viata la nastere, dezvoltare neuro-psihica a copiilor si adolescentilor, boli cronice, cancer, ingrijire paliativa, HIV/SIDA, patologie, etc

2. evaluati impactul medico-social pe termen scurt si mediu al scaderii natalitatii in Romania; ( studentii sunt rugati sa ofere minim un exemplu

https://www.scribd.com/doc/55886411/Situatia-Scaderii-Ratei-Natalitatii-in-Romania https://www.google.ro/search? newwindow=1&q=scaderea+natalitatii+in+romania&oq=scaderea+natalitatii+&gs _l=serp.1.2.0l4j0i22i30l4.141984.153966.0.156826.27.21.1.3.3.1.149.1680.19j1.20. 0.msedr...0...1c.1.62.serp..5.22.1450.0.SRhCyZ3I9so Natalitatea este elementul dinamic, activ al bilanțului natural și cunoaște o mai mare variabilitate în spațiu și timp, întrucât poate fi mai ușor de controlat și de influențat decât mortalitatea. Cel mai frecvent se calculează natalitatea brută, ca raport dintre numărul de născuți vii în decurs de un an și efectivul populației care le-a dat viață, valoarea obținută exprimându-se în promile. Deoarece valoarea natalității este influențată direct de strucutra pe grupe de vârstă și sexe a popula ției, natalitatea brută nu redă întotdeauna situația reală. De aceea s-a recurs și la calcularea altor indicatori, care să ofere o imagine mai apropiată de realitate a acestui fenomen al na șterilor: 

natalitatea standardizată (puțin utilizată în practică);



fertilitatea populației (care se calculează ca raport între numărul născuților vii și popula ția feminină cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani);



indicele de înlocuire a generațiilor (notat cu R; numărul mediu de copii de sex feminin născut de o femeie; în cazul în care acest indice este mai mare decât 1, populația respectivă manifestă o tendință de creștere rapidă, dacă este egal cu 1, exprimă stagnarea, iar dacă este mai mic decât 1, atunci numărul populației pentru care s-a calculat este în scădere;



indicele sintetic al fecundității (numărul mediu de copii născuți de o femeie în timpul vietii; variază intre valori mai mari de 7 - in cateva state din Africa Subsahariană - si 1,2 in unele state ale Europei de Est). Valoarea de 2,1 din urmă pentru acest indicator este considerata limita pana la care o populatie isi asigura inlocuirea. Sub acest prag indica tendinte regresive, iar peste aceasta valoare indica o crestere naturala a populatiei in conditiile unei mortalitati reduse.

NATALITÁTE s.f Indice rezultat din raportarea nou-născuților vii la mia de locuitori într-o anumită perioadă de timp și care indică frecvența nașterilor în cadrul unei populații date. FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea Cuvantul fertilitate are intelesuri diferite pentru oameni. Pentru agricultori fertilitatea se reduce la capacitatea pamantului de a produce legume, fructe si alte lucruri care prezinta valoare pentru ei. Insa pentru noi toti, fertilitatea desemneaza capacitatea de a naste copii. Din Evul Mediu si pana in prezent, familiile regale au fost profund preocupate de abilitatea lor de a fi fertili pentru a da nastere unui mostenitor. Regele Henry al VIII-lea era atat de obsedat de ideea fertilitatii incat sotiile sale, devenite regine, care nu au reusit sa dea nastere unor mostenitori de sex masculin sanatosi, au fost executate! Dupa un timp, a pus bazele unei noi biserici care-i permitea sa divorteze de sotiile sale pentru a nu le mai executa. Un lucru destul de avangardist pentru acea vreme! Nu numai familiile regale erau preocupate de problema fertilitatii, ci si cuplurile formate din oameni de rand. Au existat timpuri cand alegerea partenerului se baza pe perceptia asupra abilitatii acestuia de a produce copii. Femeile nu trebuiau sa fie foarte slabe, ele trebuiau sa aibe aspectul unei femei care putea, pe langa sa ramana insarcinata, sa duca sarcina la bun sfarsit si sa faca fata travaliului. Daca femeia nu scapa cu viata dupa nastere, sotul trebuia sa se insoare la scurt timp dupa nefericitul eveniment pentru a avea un copil care sa-i duca numele mai departe si sa-i mosteneasca averea. In acele timpuri, alegerea unei sotii se asemana foarte mult cu alegerea unei iepe fertile!

Mortalitatea se referã la decesele din cadrul unei populaþii. Probabilitatea de deces într-o anumitã perioadã de timp este influenþatã de mulþi factoi precum vârstã, sex, rasã, ocupaþie ºi categorie socialã. Incidenþa deceselor dezvãluie multe aspecte referitoare la condiþiile de viaþã ale populaþiei si de îngrijire a sãnãtãþii. Morbiditatea se referã la îmbolnãviri, boli, accidente si dizabilitãþi. Datele despre frecvenþa si distributia unei boli pot ajuta pentru controlul rãspândirii acesteia si pentru identificarea cauzelor ei.

AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a gravidității înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern. "Termenul de "avort" este de origine latină, provenind din latinul "aboriri", care înseamnă "a dispărea". Însă ştim că copilaşul sau fătul nu dispare pur si simplu, ci este făcut "să dispară", omorât, mai corect zis" (Reuben, 1999, p. 288).

Dr. David Reuben spune "Embrionii, fetuşii nu se duc pur şi simplu pe un "Tărâm special" unde trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. ... Dacă reuşesc să iasă vii la suprafaţă... ei bine ştiţi ce se întâmplă" (Reuben, 1999, p. 297). În continuare vom comenta definiţia avortului dată de Dicţionarul de Medicină Oxford: "Expulzarea sau îndepărtarea embrionului sau fătului /copilului din uter în stadiul de sarcină când acesta este incapabil să supravieţuiască independent (adică în orice moment între concepţie şi a 24-a săptămână de graviditate)"(Dicţionar de Medicină Oxford, 2005, p. 81). Sintagma "să supravieţuiască independent" poate fi înlocuită cu termenul de "viabil". Ambele însă sunt termeni relativi, pentru că, aşa cum am arătat, viabilitatea sau capacitatea copilului de a trăi independent în afara uterului mamei sale depinde în mod esenţial de standardul de complexitate al sistemelor de ţinere în viaţa a unui făt în mediul exterior, de gradul de performanţă a tehnologiei din unităţile de terapie intensivă neonatală. Acum 50 de ani situaţia era alta - bunicile şi mamele noastre nici măcar nu ştiau sexul copilului pe care îl aşteptau pentru că nu exista ecograf - poate peste 50 de ani, când tehnologia medicală şi ştiinţa vor face progrese, poate vor fi create placente artificiale, de exemplu, astfel un bebeluş va putea supravieţui chiar sub 20 săptămâni. Astăzi avem raportate cazuri de copii născuţi prematuri care au supravieţuit la 23, 22, 21 şi chiar 20 de săptămâni. Autorul cărţii "Reglementarea întreruperii cursului sarcinii şi infracţiunea de avort" apărută în anul 1967, Dumitru Valeriu Mihăescu, defineşte avortul după cum urmează: "orice expulzare a produsului de concepţie, mort sau viu, înainte de sfârşitul lunii a 6-a, adică de 180 zile de la concepţie, dată considerată ca fiind aceea care asigură viabilitatea fătului"(Dumitru Valeriu Mihăescu, 1967). Observăm că acum 41 de ani, luna a 6-a, era data la care fătul era considerat viabil. Aşa cum se menţionează mai sus, astăzi lucrurile sunt diferite, iar peste 50 sau 100 de ani tehnologia poate avansa chiar mai mult. Elementul care face diferenţa este progresul tehnologiei. Şi această definiţie este confuză, deoarece dacă copilul este expulzat viu, aceasta este o naştere prematură, uciderea lui în acest moment reprezentând pruncucidere recunoscută de legislaţia multor ţări. Dicţionarul de Sociologie defineşte avortul ca fiind "întreruperea sarcinii prin expulzia spontană sau provocată a fătului din cavitatea uterină înainte ca acesta să fie născut normal." Însă aceasta este o definiţie incompletă şi confuză, neclară. Incompletă, deoarece avortul nu înseamnă numai expulzia spontană sau provocată a fătului din cavitatea uterină înainte ca acesta să se fi născut normal, nu-i aşa? Atunci între avortul provocat şi naşterea prematură prin cezariană s-ar putea pune semnul egal "=", ceea ce este incorect. Avortul este în acelaşi timp şi omorârea fiinţei umane în curs de dezvoltare, a copilului, numit embrion sau făt. Acesta este în final scopul avortului. Dacă cumva fătul supravieţuieşte în urma avortului, după ce a fost expulzat din uter, acesta este, de obicei, ucis sau lăsat să moară. Neclaritatea definiţiei provine din faptul că termenul de "pierdere a sarcinii" este pus alături de avortul provocat, diferenţa fiind dată doar de un cuvânt - "spontan". Există prea multe elemente distinctive între cei doi termeni - avort spontan şi avort provocat - pentru a fi explicaţi într-o singură definiţie. Cu toţii ştim că pierderea sarcinii este un eveniment neplanificat, involuntar, nedorit şi dureros pentru mamă, în schimb, avortul provocat este voluntar şi planificat. Mai mult decât atât, "avortul spontan se produce natural, fără intervenţie din afara organismului femeii însărcinate"(Dicţionar de Sociologie, Zamfir şi Vlăsceanu, 1993, p. 62), pe când cel provocat se produce printr-o intervenţie din afara organismului femeii. Unul este o crimă, celălalt reprezintă o moarte naturală dureroasăpentru mamă, tată. Acestea sunt doar câteva diferenţe esenţiale. Acelaşi lucruri putem să le spunem şi despre definiţia avortului dată de Dicţionarul de Medicină Larousse: "avortul este întreruperea prematură a sarcinii" adăugând că, "în folosirea curentă, cuvântul "avort" este utilizat ca sinonim al întreruperii voluntare a sarcinii (Dicţionarul de Medicină Larousse 1998, p. 69). Orice definiţie a avortului trebuie să conţină o delimitare clară pentru cei doi termeni distincţi, pierderea de sarcină (denumit avort spontan) şi avortul provocat; şi o descriere completă şi corectă a termenului de avort provocat. Dr. David Reuben, medic, chirurg si psihiatru, defineşte avortul în felul următor: "Avortul este întreruperea unei sarcini în orice moment înainte de naştere." Această definiţie nu arată că este vorba de o viaţă care este "întreruptă", curmată, de un copil care este omorât. Haideţi să aflăm cum defineşte Dicţionarul Explicativ al Limbii Române termenul de "sarcină": SARCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară, apăsare, greutate; Fig. Povară, balast; Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele; Obligaţie, îndatorire, atribuţie, răspundere (materială sau morală), responsabilitate; Misiune;

Calitate, slujba, rol; Graviditate; (FIZICĂ) Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică întrun corp solid deformabil sau într-un sistem fizic; Sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică (www.dex-online.ro/sarcină/caută/). Observăm că termenul de "sarcină" cuprinde o mulţime de înţelesuri. Doar când ajungem la termenul de "naştere" din definiţia Dr. David Reuben, ne duce gândul la o fiinţă vie. Însă definiţia dânsului nu include nici măcar termenul de "femeie", astfel că această fiinţă vie poate fi un animal. Este o definiţie confuză şi incompletă. Foarte adevărat este comentariul lui Randy Alcorn din cartea sa "De ce Pro-Viaţă?": "Limbajul nu este doar expresia modului în care o persoană gândeşte, dar şi modelatorul modului în care aceasta gândeşte". Modul în care sunt folosite cuvintele influenţează receptivitatea unei idei. Cuvinte care se centrează asupra sarcinii şi a uterului distrag/deviază atenţia de la persoana care locuieşte în uter. Însă, indiferent de limbajul care se foloseşte, "evacuarea uterului" sau "întreruperea sarcinii", avortul înseamnă a ucide o viaţă umană" (Alcorn, 2004, p. 32). Şi în final, o definiţie corectă, clară în exprimare, e cea de pe un website în limba engleză: "Avortul este întreruperea sarcinii unei femei deja însărcinate prin uciderea copilaşului - embrionului sau a fătului în viaţă

Speranţa de viaţă la naştere, cunoscută şi ca durata medie a vieţii, reprezintă numărul mediu de ani pe care îi are de trăit un nou născut dacă ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada de referinţă. Indicator sintetic al stării de sănătate a populaţiei a fost elaborat pe baza datelor privind numărul populaţiei, precum şi a deceselor pe ani de naştere şi vârste, din perioada de referinţă. Boli cornice: CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. Multe dintre afectiuni pot fi clasificate ca fiind cronice. Bolile cronice sunt in mare parte caracterizate prin: - cauzalitate complexa - factori multipli de risc - perioade mai lungi de latenta - curs prelungit al bolii - insuficienta functionala sau handicap. Majoritatea bolilor cronice nu dispar spontan si nu vor fi vindecate complet. Unele pot pune viata bolnavului in pericol (cum ar fi infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral). Altele pot persista in timp si ar putea necesita mentinere intensiva sub control (de exemplu, diabetul zaharat). Desi majoritatea bolilor cronice persista de-a lungul vietii unei persoane, acestea nu sunt intotdeauna o cauza de deces (de exemplu, artrita).

CÁNCER, cancere, s. n. 1. Termen general care înglobează toate formele de tumori maligne ce se caracterizează printr-o creștere rapidă și atipică, cu tendința de invadare a țesuturilor vecine; neoplasm, (pop.). PATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază natura și simptomele bolilor. * Patologie forestieră = disciplină carestudiază bolile plantelor forestiere; patologie a cărții = cunoaște rea și tratarea stricăciunilor care se pot ivi la o carte. ** (Rar) Stare patologică.

** Totalitatea modificărilor morbide care apar în țesuturi în anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos - boală, logos - studiu].