Influentele Mass Media Asupra Oamenilor [PDF]

Zitiervorschau

Mass- media şi influenţa sa asupra oamenilor Revoluţia industrială care se produce în secolul al XIX-lea conferă comunicării mediatice o dimensiune strategică pentru dezvoltarea economică a societăţilor occidentale. Ea se prezintă ca un mijloc decisiv în modificarea mentalităţilor şi practicilor de consum ce trebuie adaptate mediului. În producţia mediatică există două componente: informaţia propri- zisă şi publicitate. Acestea constituie cele două pieţe: a consumatorului şi a celui care anunţă.

Comunicarea în masă Comunicarea este o formă de acţiune, iar un individ acţionează în funcţie de puterea pe care o posedă. Tot astfel capacitate unu stat de a impune autoritate este în general dependentă „de capacitatea lui de a exercita două forme ale puterii, legate, dar distincte, puterea coercitivă şi puterea simbolică”1. Alături de puterea economică, politică, coercitivă există şi puterea simbolică sau culturală ce rezultă din activitatae de a produce, transmite şi primi forme simbolice semnificative. Comunicarea în masă- comunicare mediată sau mass- media desemnează „producerea instituţionalizată şi difuzarae generalizată a bunurilor simbolice prin fixarea şi transmiterea informaţiei sau a conţinutului simbolic”2. Caracteristici: - implică anumite mijloace tehnice şi instituţionale de producere şi difuzare, astfel devine inseparabilă de dezvoltarea industriilor mass- media adică a mulţimii de organizaţii - presupune transformarea în bunuri a formelor simbolice, se produce procesul de valorizare economică (cărţi, ziare, pamflete) - realizează o ruptură structurală între producerea formelor simbolice şi receptarae lor deoarece sunt separate cele două contexte producere- receptare - extinde disponibilitatea formelor simbolice în timp şi spaţiu; mesajele pot fi receptate de indivizi foarte îndepărtaţi în timp şi spaţiu faţă de cei care le-au produs, astfel informaţiile sunt accesibile pentru mai mulţi indivizi cu viteză foarte mare.

1

Max Weber apud John B. Thomson, Media şi modernitatea. O teorie socială a mass- media, , traducere de Miruna Tătaru- Cazaban, Ed. Antet, Prahova, 2000, p. 19 2 Idem, p. 30

Comunicare de masă implică circulaţia publică a formelor simbolice ceea ce o face accesibilă unei pluralităţi de destinatari. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare a creat o istoricitate mediată: percepţia noastră asupra trecutului şi asupra modurilor în care trecutul ne influenţează astăzi au devenit din ce în ce mai dependente de un rezervor în permanentă expansiune de forme simbolice mediate. S-a produs o mondializare mediată alterându-se ercepţia noastră asupra locului şi a trecutului3.

Receptarea produselor mass- media Receptarea produselor mass-media ar trebui văzută ca o activitate de rutină. Aceasta se împleteşte cu alte activităţi din viaţa cotidiană. Indivizii pot citi ziare pentru a-şi ocupa timpul cât durează călătoria cu un mijloc de transport până la locul de muncă, pot deschid televizorul pentru a alunga monotonia în timp ce pregătesc prânzul sau pentru a-i linişti pe copii, pot citi o carte pentru a se relaxa şi pentru a evada temporar din cerinţele vieţii zilnice. Indivizii achiziţionează produsele mass- media nu implică neapărat interpretarea deoarece o carte poate fi cumpărată, dar nu şi citită. Există patru genuri de activităţi fundamentale în sânul mass- media4: a) de conducere ( gestionare, control, administraţie) b) de creaţie ( scriitori, compozitori, actori, regizori) c) de presă ( reporteri, editorialişti, corespondenţi) d) de activitate tehnică ( desenatori, experţi audio- video).

Mass- media- un mijloc de producţie culturală În terminologia marxistă clasică ea reprezintă „mijloc de producţie aflat în societăţile capitaliste sub controlul şi în proprietatea exclusivă a clasei dominante, servind intereselor politice şi economice ale acestora”5

3

John B. Thomson, Media şi modernitatea. O teorie socială a mass- media, traducere Miruna Tătaru- Cazaban, Ed. Antet, Prahova, 2000 p. 19) 4 Gheorghe Teodorescu, Comunicare şi opinie publică, Ed. Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1994, pp. 25- 26 5 Doru Pop Mass media şi politica, Teorii, structuri, principii, Ed. Institutul European pentru Cooperare Cultural Ştiinţific, Iaşi, 2000, pp. 42-43

Mass-media răspândeşte şi impune idei şi concepţii despre lume în conformitate cu interesele clasei dominante care deţine nu numai mijloacele de producţie materială, ci şi controlul asupra socităţii şi dominaţia asupra mijloacelor de producţie mentală. Mass- media ca ritual social Comunicarea este un proces simbolic

prin care realitatea ete permnent produsă,

menţinută, reparată, transformată. Se vorbeşte despre „interacţiune simbolică pentru a descrie modelul generic de interacţiune în sfera comunicării sociale Presa ca drog Teoria simplistă susţine că presa a înlocuit biserica în rolul ei, iar acum ea distruge atenţia de la problemele reale ale societăţii. Frica de mass- media În tradiţia ştiinţelor sociale, presa este un loc în care tinerii entuziaşti şi doritori de dreptate sau egalitate devin alcoolici, cinici, dezabuzaţi. În „Iluzii pierdute” Balzac denumeşte jurnlismul „un infern, o prăpastie fără sfârşit a inechităţii, falsităţii, înşelătoriei”. Publicul manifestă patru tipuri de angoase faţă de mijloacele de informare : prima este generată de perceperea unei anumite ubicuităţi a acesteia prin conceperea ei ca un mijloc de manipulare; alta provine din faptul că anumite grupuri de interese ar slăbi intensitatea criticilor sociale şi s-ar folosi de mass- media pentru a-şi impune opiniile. Altă angoasă este urmarea neliniştilor apărute din masificarea vieţii sociale care este văzută ca un factor de producere a paivităţii,

a unui mod de viaţă ce conduce la evazionism social, la o puternică lipsă de

motivaţie6.

Funcţiile mass- mediei Harold Lasswell vorbeşte de trei funcţii: supravegherea evenimentelor, interpretarea sensului lor, socializarae indivizilor. Supravegherea presupune concentrarea

asupra anumitor iinsituţi, personalitţi, evenimente,

aşezarea lor în dezbaterea civică şi sancţionarea aspectelor acre contravin normelor general acceptate. Astfel este manipulată atenţia şi interesul publicului.

6

Lazarsfeld şi Merton apud Doru Pop Mass media şi politica, Teorii structuri, principii, Ed. Institutul European pentru Cooperare Cultural Ştiinţific, Iaşi, 2000, p. 49

Mass- media- factor de legitimare socială Din moment ce un subiect sau om politic este mediatizat el devine relevant şi dobândeşte autoritate în exprimare. Mijloacele de informare reafirmă certitudinile existente, încrederea în societate şi în funcţionarea ei, fidelitateta faţă de instituţiile autorităţii sociale, astfel se menţine sistemul politic existent. Socializarea Mass- media influenţează formarea politică a indivizilor. Socializarea conduce de multe ori la conformism public şi la acceptarea violenţei instituţiilor statului faţă de indivizi. Ea aduce falsa percepţie faţă de evenimentele importante în comunitate (în sens negativ). În sens pozitiv, socializarea face ca indivizii să participe la acţiunile politice şi sociale. Mass- media ca filtru informativ Se vorbeşte de selectarea informaţiei care ţine în primul rând de nivelul tehnic al prezentării şi de deciziile sistemului politic existent. Influenţarea prin selectarea surselor Se preferă anumite surse care generează un anumit rezultat informativ în funcţiei de interesul celui care recurge la serviciile acelei surse.

Mass- media şi socializarea Mass- media, încă de la apariţie „a avut o reputaţie proastă factor care provoacă tulburări în cadrul transmiterii tradiţionale a valorilor, perturbator al învăţării progresive”7. Ea nu acţionează în mod independent ci se inserează în acţiunea celorlalţi agenţi. Prin intermediul ei nu se furnizează doar diverse informaţii fundamentale, ci şi posibilităţi de evadare din cotidian, constituind un difuzor de informaţii şi divertisment. Mass- media nu reprezintă decât un agent al informării, al socializării, însă fiind omniprezentă pe parcursul întregii vieţi, influenţa pe care o deţine este mai decisivă decât în cazul altor agenţi acţionând pe termen lung în existenţa indivizilor. Aceasta „joacă un rol fundamental în geneza concepţilor, în dezvoltarae ideilor, în structura percepţiilor şi a gândirii.”8 Psihologia s-a preocupat de problema socializării din două perspective: al imitaţiei şi 7

Gilles Ferreol, Adrian Neculau, Violenţa. Aspecte psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p. 182 8

Ibidem, p. 184

identificării. În acest sens televiziunea determină un comportament inspirat dintr-o scenă sau dintr-o secvenţă vizualizată. Graniţa dintre cele două procese este greu de stabilit. În privinţa limbajului la televizor, discursul este supus unui control datorită CSA- Controlul Superior al Audiovizualului care supraveghează buna funcţionare a mass- media.

Presa. Demersul jurnalistic Presa este un discurs, iar expresia primară a acestuia este textul jurnalistic. Acesta însumează totalitatea demersurilor jurnalistice care se regăsec în paginile unei publicaţii, cea mai cunoscută fiind articolul de presă. Articolul de presă conţine un anumit tip de informaţie, fiind destinat unui public cât mai larg, trebuie să aibă un caracter de noutate, să fie suficient de importantă şi accesibilă, să asigure relaţia de proxmitate. Apar două categorii de astfel de texte: - texte informative (ştirea, relatarea, reportajul, interviul, ancheta, cronica) - texte apreciative (eseul, studiul, editorialul, tableta). Forma de bază unui text jurnalistic este ştirea care trebuie să îndeplinească o serie de condiţi: 1. să răspundă la cei cinci de W (who, what, where, when, why) 2. să aibă caracter de noutate 3. să facă referire la fapte apropiate

4. să trezească interes 5. să aibă o finalitate clară. Jurnalistul- trebuie să ştie în permanenţă ce vrea să spună, cui vrea să spună şi de ce vrea să spună ceva. Este necesar să fie capabil să redea într-un text scris realitatea unui text, să fie creativ şi expresiv, să aibă capacitatea de a se adapta oricărei realităţi, să o descrie şi în acelaşi timp să o interpreteze ţinând cont de interesele şi opiniile publicului, respectând deontologia profesională, să comunice în public, să fie moderat în raporturile sociale. Apar mai multe tipuri de jurnalişti în funcţie de poziţia lor administrativă, de abilităţi, de specializarea profesională: •

faits- diversierul

•

reporterul

•

cronicarul sau tabletierul

•

analistul

•

comentatorul

•

fotoreporterul.

Publicul presei scrise Este o relaţie profundă între presa scrisă şi publicul său faţă de celelallte canale massmedia fiindcă este mai puţin agresivă şi dependentă de comercial. Se consideră a fi două categorii de public: cititori obişnuiţi care se interesează de conţinutul jurnalistic al ziarului şi clienţii comerciali care se interesează de conţinutul publicitar al publcaţiei ( agenţi de publicitate, agenţi economici, consumatori). Din punct de vedere sociologic, publicul este un grup uman format din indivizi aflaţi la distanţă unii de alţii, caracterizaţi prin opinii comune şi prin continuitatea ideilor şi valorilor sociale. El ste destinatarul mesajului mediatic şi receptorul acestuia. Concomitent, se spune că publicul cititor face ziarul: tirajul, sondajele de opinie, scrisorile din rândul lor, telefoanele acestora confirmă acest fapt. În cazul publicului unui ziar există trei categorii de lectori: ocazionali, fideli (cei care citesc în mod frecvent o publicaţie) şi activi (cei care vor şi participă la editarea unui ziar). Pentru a cunoşte pubilcul unui ziar sunt folosite studii de audienţă prin controlul tirajului şi sondajul compoziţiei lectorilor9. La nivelul redacţiei pot fi evidenţiate următoarele strategii de adaptare a demersului edtorial la exigenţele publicului: - diversitatea continuă a conţinutului - depolitizarea presei- se observă că ziarele de partid au dispărut în aproape toată lumea, iar presa doctrinală mai apare doar în regimurile politice autoritare şi în democraţiile emergente - satisfacerea nevoilor curiozităţii ale publicului printr-un efort de adaptare la mutaţiile societăţii - adaptarea continuă a formulelor de prezentare- presa în culori, ilustrată a câştigat teren. Se poate vorbi şi despre infuenţa jurnaliştilor asupra publicului când reuşesc să utilizeze mai multe canale medio: ziar, radio, televiziune, internet. Ştirile şi controlul Ştirile sunt supuse controlului de o serie de instituţii şi persoane: 9

Florea Ioncioaia, Introducere în presa scrisă, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 2000, pp. 87-89

1. Proprietarii marilor conglomerate mediatice împreună cu directorii acestor instituţiiaceştia aparţin unei pături sociasle înstărite, iar mulţi dintre ei sunt conservatori din punct de vedere politico- economic. 2. Firmele de publicitate- mijloacele de informare în masă care au proprietari la nivel local sunt vulnerabile faţă de presiunile firmelor de publicitate deoarece acestea îşi anulează contractele în momentul în care subiectele tratate de presă reflectă nefavorabil produsele şi întreprinderile lor 3. Autocenzura: reporterii- acestora li se acordă autonomie atunci când demonstraeză că nu o vor duce dincolo de limitele acceptabile. Competenţa jurnalistică este apreciată în parte şi după abilitatea de a prezenta lucrurile dintr-o perspectivă acceptabilă din punct de vedere ideologic, definită ca echilibru şi obiectivitate.

Televiziune- un contact permanent În 1930 când televiziune îşi face apariţia, această formă de teleprezenţă permisă de media inedită fascinează primii observatori10. Asimilată uneori cinematografiei, se distinge de aceasta prin inaugurarae unei forme de relaţie comunicativă bazată pe două proprietăţi: 1. proprietate tehnică- „teledifuzarea directă de imagini şi de sunete care condensează într-o aceeaşi operaţiune turnarea, montajul şi difuzarea. Capătă o mare importanţă fiindcă pune destinatarul, ca şi radioul în relaţie de contemporalitate cu evenimentul”11 2. proprietate enunţiativă- privirea este adresată camerei, ea fiind suportul de punere în contact cu telespectatorul. Imaginea de televiziune nu trebui a fi considerată un mod de prezentare a realului ci o reconstrucţie a acestuia deoarece este o succesiune de imagini inregistrate şi de idei mai mult sau mai puţin obiective. Jurnalul televizat işi propune să răspundă unui scop de informare imediată având o funcţie rituală în ritmul vieţii cotidiene. El asigură „ o funcţie de nod de reţea, gestionar al unui ansamblu diversificat de imagini, în mod esenţial, emanând din exteriorul său terenul.”12

10

Guz Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatică, Ed Institutul European, Iaşi ,1998, pp. 80- 81 11 Ibidem, p. 81 12 Ibidem, p. 89

Televiziunea, prin prezentator, stabileşte un contact cu privirea căreia i se adresează, el fiind un reprezentant al său, o sursă de identificare pentru receptorul care cere informaţii, cerere satisfăcută prin: •

cuvintele prezentatorilor sub formă de comentarii, cronici, editoriale

•

imagine preînregistrate sub variate forme care apar pe ecran

•

punere în conexiune directă cu cel de pe teren datorită duplexurilor şi chiar multiduplexurilor.

Consecinţe asupra informaţiei televizate 1) o dictatura a instantaneului- televiziuner anulează orice posiblitate de verificare a

informaţiei, antrenând jurnalişti, sub presiunea concurenţei să avanseze fapte ca fiind sigure pentru a fi infirmate mai târziu; obligă comentatorul să nu formuleze decât un comentariu instantaneu şi fără nici un recul ; încurajează analizele la cald fără a da timp reflexiei asupara faptelor; 2) un prezent perpetuu- care contrazice reconstruirea cauzelor fenomenelor observate, obligă la

anticipări asupra consecinţelor; 3) prioritate dată vizibilului- „transformarea concepţiei însăşi a informaţiei care nu mai capătă

de acum în colo un interes şi o valoare decât facă este vizibilă”13 Televiziunea joacă un rol de media de referinţă prin impunerea propriilor percepţii, ea fixează priorităţile şi oblgă şi celelalte medii să o urmeze. Fiinţele umane se implică în producţia şi schimbul de informaţie şi de conţinut simbolic, acestea fiind aspecte ale vieţii sociale. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare este „o prelucreare a caracterului simbolic al vieţii sociale, o organizare a modurilor în care informaţiilor şi conţinutul simbolic sunt produse şi schimbate în lumea socială ş o restructurare a modurilor în care indivizii sunt legaţi unii de ceilalţi şi de ei înşişi”14.

Efecte ale mass- mediei 13

Ibidem, p. 81 John B. Thomson, Media şi modernitatea. O teorie socială Miruna Tătaru- Cazaban, Ed. Antet Prahova, 2000 p. 15 14

a mass- media, traducere

Există două curente interpretative ce evoluează tandem, fiecare argument pro este însoţit de unul contra: Argumente pro: 1. Mass- media scade gradul de cultură 2. Creşte delincvenţa

-

3. Conduce la deteriorarea morală a societăţii 4. Atrage masele spre superioritate politică şi culturală 5. Suprimă creativitatea iindividuală 6. Este un instrument la îndemâna elitei economice Argumente contra: 1. - produce o formă de cultură pentru milioane de oameni 2. - este gardian al libertăţii de exprimare 3. - denunţă corupţia, erorile politice şi imoralitatea clasei conducătoare 4. - oferă divertisment şi relaxare unui număr mare de persoane, unei populaţii active şi stresate care altfel nu ar beneficia de nici un fel de deconectare şi s-ar defula prin agresivitate socială 5. - informează în mod direct şi în timp util despre evenimentele produse în toate colţurile lumii 6. - stimulează prin publicitate, informare economia şi în general accesibilitatea produselor de larg consum Alături de acestea sunt menţionate o serie de efecte asupra indivizilor: a) efecte cognitive- formarea opiniilor, accentuarea ambiguităţii comunicaţionale, stabilirea agendei în dezvoltarea publică, construirea valorilor, dezvoltarea cunoştinţelor b) efecte afective- desensibilizarea receptorilor, alienarea morală, angoasa, teama c) efecte comportamentale- activarea şi dezactivarea resurselor mobilizării sociale

Funcţiile mass- mediei Se pot enunţa următoarele funcţii: -

informativă

-

corelativă (relaţiile între evenimente)

-

continuativă (de continuare a valorilor existente)

-

de divertisment

-

mobilizatoare

Importanţa mass- mediei pentru societate Mass- media se repercutează într –o serie de aspecte15: a) generează o industrie gigantică şi în continuă dezvoltare, furnizează locuri de muncă, produce bunuri şi servicii şi conexează alte industrii şi ramuri industriale; b) reprezintă o instituţie având propriile sale legi, reglementări şi forme corelate celor ale societăţii în ansamblul ei, fiind un produs solicitat de societate; c) furnizează scena pe care se desfăşoară spectacolul vieţii publice la nivel naţional şi internaţional; d) este un mijloc de control, de direcţionare şi inovare în societate; e) perezintă o parte integrată a vieţii cotidiene private şi sociale, graţie capacităţii lor de a asigura exprimarea valorilor şi a judecăţilor legate de informaţiile ori de activitatea curentă a indivizilor. Puterea simbolurilor În societăţile industrializate, din ţările vestice, rolul mass- mediei este de a-i ajuta pe oameni să îşi clarifice poziţia. A fost demonstrat rolul crucial jucat de televiziune în tulburările din Los Angeles din 1992: grupuri ale minorităţilor ce trăiau izolate au început să intre în legătură, apoi să demonstreze pe străzi, iar prin intermediul televiziunii ( a buletinelor de ştiri) şi -au dat seama cât de barbar erau trataţi de poliţia locală.16

Teorii privind influenţa mass- mediei Paradigma influenţei limitate: a)Teoria fenomenalistă sau a reinterării opiniilor

15

Gheorghe Teodorescu, Comunicare şi opinie publică, Ed. Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1994, pp. 9- 11 16 Sorlin Pierre, Mass- media, traducere de Rodica Roxana Anghel şi Mihai Eugen A vădanei, Ed. Institutul Europeana, Iaşi, 2002, p. 53

Joseph Klapper afirmă că efectele mass- mediei sunt inferioare efectelor altor factori, majoritatea psihologici sau care ţin de statutul social, de partenenţa la un grup, de educaţie, opinii puternic formate şi reîntăreşte opinii deja existente17. b)Teoria limitării fluxului informaţional- se bazează pe condiţionarea principală a procesului comunicării politice, liniare, mas- media devenind autoritară exclusivă. c)Teoria difuziei- ca extensie a comunicării în doi paşi Everett Rogers concepe un proces comunicaţional dominat de resursele unde agenţii schimbării sunt persoanele cu un rol marcant în emiterea informaţiilor şi a noutăţilor în corpul social18. Teoria catarctică- frustrările

cotidiene îşi găsesc debuşeul prin vizionaea unor activităţi

culturale violente ori prinurmărirea unor mesaje agresive. Mass- media este un factor principal prin care se produce masificatrea catartizării sociale (prin sport, divertisment, informaţii geberale), mijloacele de informare în masă stimulează şi încurajează eliberarae indivizilor de presiunile existenţei cotidiene. Teoria efectelor stimulative Leonard Berkowitz răstoarnă teoria catarctică afirmând că un individ aflat sub o stinulare agresivă va avea reacţii emoţionale şi psihologice mai puternice şi va dobândi un comportament agresiv.

Teoria cultivării Lumea simbolică creată de mass- media formează şi menţine concepţiile existente despre lumea reală. Individul se expune la sursele de informare şi reţine mterialele ce vin în contradicţiei cu opiniile formate. Teoria avantajelor şi recompenselor 17

Joseph Klapper apud Doru Pop, Mass media şi politica, Teorii structuri, principii, Ed. Institutul European pentru Cooperare Cultural Ştiinţific, Iaşi, 2000, p. 65 18 Everett Rogers apud Doru Pop, Mass media şi politica, Teorii structuri, principii, Ed. Institutul European pentru Cooperare Cultural Ştiinţific, Iaşi, 2000, p. 65

Aceasta porneşte de la premisa inversă a presiunii indivizilor

asupra mass- mediei

generată de formula sociologică a lui Katz şi Lazarsfeld ce propuneau redescoperirea indivizilor. Mass media satisface nevoile şi dorinţele receptorilor. Există patru gratificaţii: divertisment şi distracţie (asigură evaziunea din problemele cotidiene);asigurarea unui caracter intim în desfăşurarea raporturilor cu personalităţile publice; identitatea socială; supravegherea19. Teoria persuadării şi credibilitatea politică Având ca noţiune centrală autoperceperea, dorinţa de a fi acceptaţi şi de a afla că ideile noastre sunt împărtăşite şi de alţii. Principalele strategii sunt: strategii de angoasă (piciorul în uşă, trântirea uşii în faţă) şi ale conformismului (asta nu e tot, obligaţia morală). Scopul persuadării este schimbarea opiniilor şi convingerilor, comportamentului şi preferinţelor. Credibilitatea este formată pe baza apariţiei exterioare a locutoruului, pe capacitatea de a inspira încredere care se poate realiza printr-o interacţiune sporită.

BIBLIOGRAFIE: 1. Ferreol G. , Neculau A. , Violenţa. Aspecte psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003 2. Ioncioaia F. , Introducere în presa scrisă, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 2000 3. Lochard G. , Boyer H. , Comunicarea mediatică, Ed Institutul European, Iaşi ,1998 4. Pierre S. , Mass- media, traducere de Rodica Roxana Anghel şi Mihai Eugen A vădanei, Ed. Institutul Europeana, Iaşi, 2002 5. Pop D. , Mass media şi politica, Teorii structuri, principii, Ed. Institutul European pentru Cooperare Cultural Ştiinţific, Iaşi, 2000 6. Gheorghe Teodorescu, Comunicare şi opinie publică, Ed. Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1994 7. Thomson J. , Media şi modernitatea. O teorie socială a mass- media, traducere Miruna Tătaru- Cazaban, Ed. Antet ,Prahova, 2000 19

Katz şi Lazarsfeld apud Doru Pop Mass media şi politica, Teorii structuri, principii, Ed. Institutul European pentru Cooperare Cultural Ştiinţific, Iaşi, 2000, p 74