Influentele Globalizari asupra Managementului Resurselor Umane [PDF]

Zitiervorschau

Influentele globalizarii asupra managementului resurselor umane

Semnificatia termenului de globalizare poate fi analizata si inteleasa din diverse puncte de vedere. Fenomenul globalizarii poate fi caracterizat prin prisma a trei trasaturi esentiale: caracterul sau universal, implicatiile economicosociale pe care le genereaza si intensitatea manifestarii. In opinia specialistilor din domeniul managementului strategic, globalizarea este analizata sub forma avantajului competitiv care

poate fi obtinut de o companie prin extinderea activitatii sale la nivel global. Analizând continutul acestei definitii, se poate constata ca specialistii in management strategic subliniaza faptul ca avantajul concurential poate fi obtinut de o companie in conditiile in care activitatea sa indeplineste criteriile de eficienta, iar costurile cu forta de munca sunt reduse. Dincolo de actiunea unor factori precum libera circulatie a fortei de munca si a marfurilor, acestea sunt, de fapt, principalele criterii pe care companiile multinationale le au in vedere in procesul de extindere a activitatii la nivel global, prin infiintarea de noi filiale si in alte zone geografice. Globalizarea este vazuta ca un proces continuu, caracterizat prin urmatoarele particularitati: dezvoltarea investitiilor straine, amplificarea activitatilor de export si dezvoltarea unor aliante strategice la nivel international, in vederea extinderii activitatilor companiilor pe noi piete. Globalizarea nu inseamna eliminarea specificului local al fiecarei companii si a diferentelor regionale ori impunerea de catre statele dezvoltate a propriilor modele de succes ci, dimpotriva, globalizarea presupune integrarea diferentelor intr-un model comun, aplicabil la nivel universal, al carui principal scop il reprezinta obtinerea succesului. Din punctul de vedere al

organizatiilor, globalizarea este perceputa ca unul dintre cei mai importanti factori care influenteaza activitatea acestora. Este foarte cunoscut faptul ca, prin natura sa, fenomenul globalizarii afecteaza intr-o masura mai mare sau mai redusa directiile de dezvoltare a activitatii oricarei organizatii, insa din punctul de vedere al managementului resurselor umane trebuie clarificate urmatoarele aspecte: Pot fi considerate globalizarea si managementul resurselor umane doi parteneri compatibili?; Care este influenta pe care fiecare o exercita asupra celeilalte?; Obiectivele lor sunt convergente?; Globalizarea implica armonizarea, la nivel international, a sistemelor de management al resurselor umane din diferite tari? Finalitatea procesului de globalizare o reprezinta obtinerea succesului, in conditiile valorificarii eficiente a abilitatilor manageriale si a intelegerii diferentelor culturale existente de la o tara la alta. Specialistii considera ca, dincolo de extinderea activitatii companiilor in afara granitelor nationale, succesul organizatiilor in contextul global este asigurat de utilizarea eficienta a capitalului uman. Aceasta inseamna ca investitiile in capitalul uman, in scopul asigurarii, mentinerii, dezvoltarii si motivarii resurselor umane, reprezinta principala premisa pe care companiile trebuie sa

o valorifice, in vederea asigurarii avantajului concurential. In conditiile amplificarii procesului de globalizare, resursele umane trebuie abordate ca investitii. Globalizarea elimina granitele nationale, iar oamenii sunt principalul factor care asigura organizatiilor adaptabilitatea si flexibilitatea necesare obtinerii succesului. In opinia specialistilor din domeniul resurselor umane, nivelul de competenta al managerilor de resurse umane are o influenta majora in procesul de integrare a strategiei de resurse umane in strategia globala a organizatiei. In contextul globalizarii, managementul resurselor umane devine principalul instrument si mijloc prin care organizatiile isi pot asigura avantajul competitiv, iar deciziile strategice ale managerilor trebuie sa reflecte, intr-o proportie din ce in ce mai mare, angajamentul fata de oameni. Absenta la nivel organizational a unor strategii coerente de resurse umane face imposibila adaptarea organizatiilor la schimbarile mediului international, activitatile de resurse umane trebuind intelese in interdependenta cu toate celelalte procese desfasurate la nivelul unei organizatii. Aceasta deoarece, in era globala, oamenii, si nu firmele formeaza mecanismul adaptiv care determina modul in care organizatiile

raspund provocarilor mediului. Conducerea resurselor umane, ca proces managerial strategic, este mult mai dificila in comparatie cu promovarea progresului tehnic sau lipsa resurselor financiare. Organizatiile care au invatat cum sa-si conduca oamenii, aplicând un management performant al resurselor umane, au parcurs o etapa in plus fata de altele deoarece asigurarea si mentinerea calitatii resurselor umane sunt procese strategice de durata. In contextul internationalizarii afacerilor, resursele umane au dobândit un rol-cheie, fiind considerate un „partener strategic“ care poate influenta in mod decisiv strategia de dezvoltare si extindere a companiilor multinationale, atât la nivel central, cât si la nivelul filialelor. In ceea ce priveste rolul si importanta managementului resurselor umane in cadrul companiilor multinationale, opiniile specialistilor de resurse umane merg catre ideea de amplificare a dimensiunii umane si integrare a acesteia la nivel organizational. Cu toate acestea, exista si opinii conform carora tendinta de descentralizare a activitatilor de resurse umane diminueaza in mod semnificativ rolul resurselor umane la nivelul organizatiilor multinationale. Managementul resurselor umane joaca un rol strategic la nivelul companiilor multinationale.

Chiar si la nivelul organizatiilor in cadrul carora activitatile de resurse umane sunt descentralizate, functiunea de resurse umane a inregistrat o serie de progrese remarcabile in domenii precum dezvoltarea resurselor umane, managementul carierei si motivarea angajatilor. Prezenta managerilor de resurse umane in consiliul de conducere al companiilor multinationale reprezinta cea mai importanta dovada a implicarii acestora in procesul de adoptare a deciziilor strategice. Procesul de internationalizare a activitatii companiilor in vederea obtinerii avantajului concurential este incurajat si sustinut prin diferite mijloace (de exemplu, diminuarea anumitor categorii de taxe, facilitatile la intrarea pe piata, asistenta de specialitate in procesul de implementare a proiectelor de investitii, monitorizarea mediului de afaceri etc.) de catre guvernele tarilor-gazda. Aceasta deoarece promovarea activitatii companiilor multinationale prezinta pentru taragazda o serie de avantaje: - amplificarea concurentei si competitivitatii la nivelul tarii-gazda, companiile autohtone fiind nevoite sa se adapteze exigentelor impuse de companiile multinationale; - promovarea progresului tehnic; - furnizarea de noi locuri de munca;

- imbunatatirea standardului de viata; - diversificarea si imbunatatirea continua a practicilor de resurse umane etc. Globalizarea pietelor si afacerilor a determinat amplificarea rolului functiunii de resurse umane la nivelul organizatiilor, ceea ce impune o atentie sporita in elaborarea unor strategii de resurse umane, integrata strategiei globale a organizatiei, care sa permita formarea managerilor la nivel international. Astfel, un rol din ce in ce mai important trebuie acordat activitatilor de dezvoltare a resurselor umane si de management al carierei. Schimbarile frecvente intervenite in activitatea companiilor multinationale impun acordarea unei atentii sporite domeniului resurselor umane, atât la nivelul companiei-mama, cât si la nivelul filialelor acesteia. La nivelul companiei-mama, strategia si politicile de resurse umane trebuie sa asigure cadrul de mentinere si dezvoltare a managerilor capabili sa coordoneze activitatile la nivel international si, din acest punct de vedere, trebuie acordata prioritate urmatoarelor activitati de resurse umane: recrutarea si selectia resurselor umane, formarea personalului, managementul carierei si motivarea angajatilor. Managerii expatriati sunt elementul de legatura dintre compania-mama si filialele acesteia, ei

implementând misiunea si valorile companieimama in cadrul filialelor. La acel nivel, rolul resurselor umane consta in dezvoltarea unor strategii si politici de resurse umane adaptate la specificul local, in vederea asigurarii calitatii angajatilor. Rolul esential in implementarea practicilor de resurse umane la nivelul companiilor multinationale revine departamentului de resurse umane al companiei-mama.