Referat Mass Media [PDF]

Zitiervorschau

Mass Media și efectele acesteia în contemporaneitate Mass-media este unul dintre cei mai importanţi actori ai problemelor publice. Fără intervenţia mijloacelor de comunicare în masă, modalitatea prin care problemele ar putea deveni publice, sau modul în care acestea evoluează sau sunt dezbătute s-ar limita la un proces precar de informare, care ar duce la extincţia problemei înainte ca aceasta să ia naştere, devenind un proces mult prea lent pentru societatea actuală. Vom reliefa importanţa mass-mediei în construcţia şi promovarea problemelor publice, luând în considerare şi conceptele de globalizare şi mediere. Lumea mediată scoate în evidenţă diferenţele şi le accentuează dar nu oferă resurse pentru a înţelege şi a răspunde acestor diferenţe conturate, şi care nu sunt tot timpul prezentate. “Informaţia digitală este mai uşor de modificat, iar produsul final poate fi reprodus la infinit fără ca informaţia să-şi modifice conţinutul şi întelesul iniţial.”1, Creeber şi Martin reliefează în acest context capacitatea noilor media de a utiliza informaţia, de a o cosmetiza în funcţie de propriul interes pentru evidenţierea caracterului de urgenţă al unor probleme, media se foloseşte de toate atuurile pe care le are pentru a-şi promova propriile interese. Totodată pentru că dispune de o capacitate de promovare mult mai mare decât media tradiţionale, noile media devin mult mai accesibile şi pentru grupurile de interes, şi pentru publicul ţintă la care se ajunge mult mai uşor decât anterior. Medierea este esențială într-o societate în care există publicuri diverse și complexe deoarece în acest context mass media are un rol de mediere intre publicuri şi de relansare a dezbaterii publice in jurul fenomenelor sociale, politice, economice. Media ar trebui să acţioneze ca mediator, facilitând feedback-ul între societatea civilă, sfera publicului sindicală şi nonguvernamentală. Nick Couldry2 face o distincţie între mediere şi mediatizare, astfel, medierea se referă la influenţele reciproce dintre instituţiile media, discursul mediatic, individ şi practicile sociale, pe când mediatizarea indică standardizarea practicilor mediatice. Lilie Chouliaraki vine cu o definiţie a medierii, prin care acesta are în vedere procesul de utilizare a tehnologicului şi resurselor discursive, respectiv limbaj şi imagine, prin care se produc semnificaţii despre suferinţă, ironie, milă și solidaritate astfel încât publicului i se propun moduri de angajare faţă de suferinţa la distanţă. Diferența în cazul tehnicilor mass media și a modului în care efectele mass media influențează indivizii constă de fapt în modul în care informația este prezentată, nu atât în informația care este prezentată.Capacitatea mass media 1

Glen Creeber şi Royston Martin: Digital Cultures – Understanding New Media, Berkshire, McGraw Hill Open University Press, 2009, p.2 2 Camelia Beciu, Sociologia Comunicării și a Spațiului Public, Iași, Polirom ,2011,p.118

de a induce indivizilor o anume părere despre un lucru este observabilă, de aceea se folosește puterea acesteia ori de câte ori este nevoie de impregnarea unei păreri asupra potențialilor clienți. Crizele de comunicare apărute de-a lungul timpului au dovedit că mass media deține controlul total asupra indivizilor și a modului în care aceștia acționează când apare o problemă, sau necesitatea continuă de a se raporta intr-o situație critică la decizii asemănătoare. Mass-media reuşeşte prin modul în care prezintă informaţia să atragă atenţia indivizilor asupra evenimentelor şi să-i îndemne să aibă o părere faţă de întâmplările prezentate.3 Totodată în ceea ce priveşte media, acest lucru este unul şi mai ambiguu deoarece nu există o reciprocitate a încrederii, receptorul informaţiei poate avea încrederea că ceea ce mass-media a prezentat este veridic până la proba contrarie deşi încrederea lui se manifestă prin fidelitatea cu care utilizează acel mijloc de comunicare în masă. Globalizarea a atras după sine o intensificare a statutului cosmopolitului, care se presupune că este liber de orice loialitate faţă de comunitate. El este o figură mobilă, flexibilă, deschisă diferenţelor. Problema care apare este cea a capacităţii media de a îmbrăţişa o cultură cosmopolită la nivel global, una care să nu fie caracterizată totuşi de o mobilitate fizică, ci de una simbolică. Spaţiul public reflectă şi în acelaşi timp distorsionează viziunea globală atât în ceea ce priveşte televiziunea cât şi online-ul. Ideea de uniformitate şi omogenitate la nivel global prin intermediul culturii mediate se conturează a fi ridicolă. Apare ideea că un astfel de spaţiu cum este cel online poate fi oricând corupt. Spirala tăcerii este cel mai bun exemplu ce susţine toate efectele mass media, totodată vom aduce în discuție și noțiunea de agenda setting, framing și priming. Teoria spiralei tăcerii reprezintă un mecanism psiho-sociologic care este pus în relaţie directă cu opinia publică. Ea se referă la faptul că opinia publică este concepută pe baza observării și evaluării de către indivizi a mediului lor social, respective asupra modului cum se încearcă gruparea opiniilor în opinii majoritare și opinii minoritare. Elisabeth Noelle-Neumann infirmă teoria potrivit căreia percepţia oamenilor cu privire la mesajele mass media e bazată pe atitudini şi credinţe preexistente şi susţine faptul că efectul mass media este mai puternic în schimbarea atitudinilor decât percepţia selectivă a oamenilor. Mass media oferă situației o imagine pe care indivizii de cele mai multe ori nu au avut capacitatea de a o observa, poate schimba total aspectele unei probleme, daca aceasta este în favoarea anumitor interese ( politice, sociale, etc). De asemenea ea consideră că modul în care informaţiile sunt colectate şi diseminate, efectiv restricţionează amploarea şi profunzimea selecţiei care aparent există la dispoziţia oamenilor.

3

Camelia Beciu, Sociologia Comunicării și a Spațiului Public, Iași, Polirom ,2011 ,p.120

Conceptele de agenda setting, priming, framing şi cadraj mediatic sunt necesare pentru a înțelege modul în care mass-media utilizează o informaţie brută, o prelucrează şi redă publicului, totodată influenţându-i deciziile prin gradul de repetitivitate a informaţiei, de modul în care aceasta a fost prelucrată şi de forma pe care a dobândit-o. ”Mass media are efecte puternice de lungă durată, bazate pe ubicuitatea și permanența difuzării mesajelor către public”4. Noelle Neumann și Gerbner au demonstrat că mass media au efecte puternice asupra atitudinii oamenilor. Cercetările celor doi, chiar dacă au avut un fond diferit și au pornit de la premise diferite, au ajuns la concluzii asemănătoare, derivând spre ceea ce McCombs&Shaw au afirmat ulterior. Conceptul de agenda setting defineşte unul dintre principalele mecanisme de influenţare a indivizilor prin intermediul mass-media, prin orientarea atenţiei publicului spre subiecte considerate de interes public ”mass-media influenţează publicul, arătându-i nu ce trebuie să gândescă, ci la ce trebuie să se gândescă”, aşa cum afirmă McCombs &Shaw5 astfel, deşi se presupune că individul are capacitatea de a disemina între informaţia care îi este utilă şi cea de care se poate lipsi, inconştient media a realizat deja acest proces. Mc Combs& Shaw afirmă și faptul ca agenda setting aduce în discuție și modul în care mass media subliniază anumite evenimente, le aduce mai mult în discuție decât pe altele( prin numărul de repetări la care este expus invidividul). Priming-ul6 se referă la schimbările pe care oamenii le-au făcut în ceea ce privește modul în care luau deciziile politice anterior. Putem vorbi de priming atunci când conținutul știrilor sugerează că audiența ar trebui să folosească indicatori specifici pentru a evalua liderii politici. Priming-ul este adesea considerat o extensie a agendei setting deoarece acestea au numeroase puncte comune, în mod special în ceea ce privește modalitatea de formare/influențare a opiniei ( luând în considerare caracteristicile cele mai pertinente ale unei informații), pe când framing-ul este diferit față de cele două deoarece se bazează pe modul în care o știre, o informa ție este caracterizată în buletinele de știri, aceasta putând avea o influență asupra modului în care indivizii înteleg și asimilează acea știre( se aduce în discuție termenul de asimilare, asociere). Oamenii caută adesea scheme interpretative în ceea ce privește răspunsul pentru anumite decizii, situații de viață în privința cărora sunt indeciși, cautând situații similare pentru a se putea lămuri dacă decizia pe 4

Dietram A Scheufele, David Tewksbury, Framing,Agenda Setting, and Priming : The Evolution of Three Media Effects Models, Journal of Communication 57, 2007, International Communication Association, Blackwell Publishing Limited, p.9-20, p.10 5 Camelia Beciu, Sociologia Comunicării și a Spațiului Public, Iași, Polirom ,2011,p.135 6 Dietram A Scheufele, David Tewksbury, Framing,Agenda Setting, and Priming : The Evolution of Three Media Effects Models, Journal of Communication 57, 2007, International Communication Association, Blackwell Publishing Limited, p.9-20, p.11

care vor să o ia este una bună ( spre exemplu în momentul în care aceștia trebuie să voteze un lider politic decid să caute informații în ceea ce-l privește, sau îl asociează cu persoane aflate la conducere anterior pentru a vedea dacă decizia este corectă). Framing-ul este utilizat în mod special de către jurnaliști pentru a rezuma probleme de maxim interes cum ar fi cea a celulelor stem, războaielor, sau subiecte care necesită în general un spa țiu foarte mare de discuție și multe lămuriri pentru a releva doar informația pertinentă. Entman 7 afirmă că framing-ul înseamnă selectarea unor pasaje din realitatea imediată și a le sublinia într-o modalitate de comunicare, în așa fel încât să promoveze o problemă particulară, o interpretare cauzală și analiză morală, și să caute și o modalitate de rezolvare a acestei probleme. Framing-ul este procedeul care stârnește cele mai multe controverse, McCombs 8 fiind de părere că acesta reprezintă selecția unui număr restrâns de subiecte conexe ce vor fi incluse în tematica cotidiană când un subiect sensibil este adus în discuție. Referitor la cele trei concepte, agenda setting, priming și framing, majoritatea autorilor au convenit că există mult mai multe definiții date farming-ului decât agendei setting, termenul devenind mult mai uzitat în cadrul articolelor ce au ca subiect comunicarea și modalită țile de realizare alea acesteia în prezent. Cadrajul mediatic este o schemă de interpretare a evenimentelor care rezultă chiar din modul în care media construieşte evenimentul. Mass-media recurge la cadrajul evenimentelor, astfel încât evenimentele să fie percepute pe baza unor atribute şi a unui anumit mod de ”a pune problema”. Potrivit lui Goffman cadrajul este modul în care indivizii definesc situaţia în care comunică, precum şi tema care face obiectul comunicării, ei pun în evidenţă aspectele care contează, activează contexte emoţionale, reguli şi ritualuri de interacţiune9. Mass-media şi-a asumat rolul de mediator al informaţiilor din viaţa cotidiană, de unde putem să întelegem că acestea se ocupă de stabilirea problemelor care capătă statutul de probleme publice pentru publicul care ia contact cu aceste informaţii. Pentru că lupta pentru spaţiul mediat este una acerbă, interesele personale primează în faţa intereselor colective, iar ceea ce persoana care se ocupă de administrarea unui anumit spaţiu mediat considera a fi primar pentru sine devine o urgenţă şi pentru cei din jur. Caracterul nereciproc al relațiilor mediate nu implică o umilire a receptorului prin dependența de ”celălalt”, oferindu-i astfel posibilitatea să-și aleagă modul în care va interacționa cu cei din jurul 7

Entman apud David H Weaver, Thoughts on Agenda Setting, Framing and Priming, Journal of Communication 57 (2007), Blackwell Publishing Limited, p.142-147, p.143. 8 McCombs apud David H Weaver, Thoughts on Agenda Setting, Framing and Priming, Journal of Communication 57 (2007), Blackwell Publishing Limited, p.142-147, p.143. 9 Camelia Beciu, Sociologia Comunicării și a Spațiului Public, Iași, Polirom ,2011, p.137

lui. Astfel apare problema capacității individului de a face față tuturor produselor mediate cu care ia contact, și cu experiențele mediate la care este supus, ținând cont că acest lucru presupune o recontextualizare produsă de media. Expunerea mai multor efecte ale mass media ne ajută să observăm evoluția acesteia de-a lungul timpului și să ne dăm seama că avem de-a face cu o tranziție permanentă între modalitățile de comunicare și relaționare cu publicul, și de ce nu și cu cei din jurul nostru. Pornind de la teorii mai puțin evoluate și discutate și ajungând la tehnici inters folosite precum framing sau agenda setting realizăm ca avem de-a face cu o comunicare complexă, cu mass media care nu doar stabilește ce trebuie să știm, discutăm, cercetăm, dar și cu ceea ce ne este permis să știm, informațiile la care putem avea acces. Evoluția continuă a mijloacelor de comunicare în masă a condus la o izolare a individului și apariția dubiilor în legătură cu deciziile pe care acesta le ia zi de zi. Cele mai pertinente exemple în ceea ce privește mass media și modul în care acestea au tratat anumite subiecte pot fi cu ușurință observat în timpul conflictelor. Războaiele, conflictele sau calamitățiele naturale sunt cele asupra cărora se poate discuta la nesfârșit fără însă a putea trage o concluzie care să mulțumească pe toată lumea. De aceea media recurge la selecția informațiilor pentru a stabili o direcție generală în ceea ce privește turnura pe care o vor lua lucrurile în mentalitatea comună, pentru a atrage susținătorii anumitor partide sau persoane politice, sau deopotrivă pentru a-i atrage pe cei care sunt împotriva lor. Bibliografie: 1. Camelia Beciu, Sociologia Comunicării și a Spațiului Public, Iași, Polirom ,2011. 2. David H Weaver, Thoughts on Agenda Setting, Framing and Priming, Journal of Communication 57 (2007), Blackwell Publishing Limited, p.142-147. 3. Dietram A Scheufele, David Tewksbury, Framing, Agenda Setting, and Priming : The Evolution of Three Media Effects Models, Journal of Communication 57(2007), International Communication Association, Blackwell Publishing Limited, p.9-20. 4. Glen Creeber şi Royston Martin: Digital Cultures – Understanding New Media, Berkshire, McGraw Hill Open University Press, 2009.