Educație Și Mass-Media [PDF]

Zitiervorschau

Condițiile în care mass-condmedia constituie un factor determinant al manifestărilor comportamentelor agresive

Mass-media reprezintă un mijloc de informare în societatea modernă, dar, de asemenea, reprezintă și un factor al educației, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experiențele cognitive și comportamentale ale indivizilor. Mass-media a avut un rol semnificativ în procesul de dezvoltare al personalității copiilor, stârnind dintotdeauna numeroase controverse, întrucât influențele exercitate asupra lor au o semnificație aparte. Se consideră că adulții dețin deja o bază de cunoștințe cu ajutorul cărora sunt capabili să selecteze conținutul mesajelor mass-media, ghidându-se după propriul sistem de valori deja existent, pe când, în cazul copiilor, aceștia se află în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală, civică, iar mesajele mass-mediei sunt percepute mult mai ușor de către aceștia, asimilând toate informațiile, fără să le treacă printr-un filtru al lucrurilor pozitive sau negative. Pe parcursul anilor, diferite teorii au încercat să clarifice cele mai importante direcții ale cercertării, care să ne ajute să înțelegem care sunt caracteristicile esențiale ale efectelor massmedia. Printre acestea, teoria “fluxul într-un singur pas” (one step flow), despre care cercetători precum G. Reisman sau Jacques Ellul au scris, dezvoltă relația dintre mesajele presei și public, relație de tip stimul- răspuns. Astfel, această teorie susține că factorul rațional este eliminat și, de asmenea, dialogul social, influențele reciproce dintre membrii de grup, tradiția și sistemul cultural specifice unei colectivități, dar și atitudinea critică, creatoare de sens, ce duce la reacția omului față de mesajele pe care le primește din mediul ambient. De asemenea, lucrări de specialitate subliniază faptul că mesajele presei ajung în conștiința receptorului cu ușurință, ca și cum un ac ar străpunge pielea, iar acestea generează un raspuns imedat, necontrolat rațional. Acest lucru a adus teoriei o denumire nouă “teoria acului hipodermic.” Teoria propusă de Melvin De Fleur, numită teoria “glonțului magnetic” evidențiază faptul că mesajele reprezintă un instrument pentru modelarea opiniei publică, funcționând ca un declanșator de comportament social programat, fiind de ajuns o singură campanile de presă bine alcătuită pentru a obține imediat orientarea atitudinii și comportamentului publicului în direcția dorită.

Teoriile respective pornesc de la concepțiile despre individ și societate, și anume, imaginea societății de masă, în care indivizii ar trebui să fie izolați psihologic, să întrețină relații impersonale de interacțiune și să fie rupți de legăturile și obligațiile sociale informale. Putem spune, deci, despre mass-media că nu prezintă doar efecte pozitive, ci și negative. Printre acestea, DeFleur amintește de stimularea delicvenței, contribuirea la degradarea morală și stoparea preocupărilor și a capacităților creatoare. Wright mai vorbește și despre crearea și întreținerea sentimentului de panică, dar și a imaginii catastrofale asupra economiei, societății și politicii. De asmenea, Kazuhiko este de părere că televizorul răpește un timp prețios copiilor și indispensabil, pe care aceștia l-ar putea utiliza pentru achiziția experiențelor de viață; viitorii adulți vor avea afectată cultura, deoarece televizorul simplifică realitatea, orientându-se spre divertisment, de cele mai multe ori; comunicarea cu ajutorul canalelor TV este de sens unic, ceea ce favorizează pasivitatea individului, ferindu-l de avantajele comunicării interpersonale; publicitatea trezește dorințe și așteptări inutile. Bushman și Huesmann doresc să demonstreze în unul din studiile lor faptul că teoriile care au evoluat pe parcursul anilor sunt în concordanță cu rezultatele studiilor acumulate despre violența în mass-media și comportamentul agresiv. Astfel, aceștia au testat existența unor efecte pe termen scurt, dar și pe termen lung pentru comportamentul agresiv, asupra tinerilor sub 18 ani, dar și a adulților. Ei au testat ipoteza conform căreia efectele pe termen scurt ar trebui să fie mai mari la adulți, iar pe termen lung mai mari pentru copii. După cum s-au așteptat, efectele violente pe termen scurt ale mass-mediei au fost mai mari pentru adulți, în comparație cu copiii, care au prezentat efecte pe termen lung. Rezultatele au arătat că există și dimensiuni medii. Dar semnificative, în general, pentru expunerea la violență media, gânduri agresive, sentimente precum furia, niveluri ridicate de excitare. Krugman a încercat, cu ajutorul studiilor sale, să demonstreze că vizionarea la televizor amorțește emisfera stângă a creierului, cea care este responsabilă cu organizarea, analiza și judecata datelor pe care li primim, și emisfera dreaptă, cea care se ocupă cu procesarea informațiilor, determinând astfel răspunsuri emoționale, în defavoarea celor raționale să își îndeplinească funcțiile. Acest lucru este detorat de incapacitatea oamenilor de a povesti ceea ce văd la televizor, lucru care dovedește și faptul că ei nu înțeleg de cele mai multe ori ceea ce privesc. Acest lucru a fost

demonstrat mai târziu și de către Jacoby, care a dovedit că 90% din cei 2700 de participanți la studiul său au înțeles greșit ceea ce au urmărit. Există, de asmenea, și studii românești care au încercat să măsoare violența televizuală. Primul studiu care a fost realizat s-a realizat prin analiza unor posturi de televiziune românești și s-a notat fiecare act de violență fizică, verbală, psihologică, socială, economică, sexuală, dar și distincția dintre violența reală și cea ficțională. Rezultatele au arătat că violența ficțională (66%) este mult mai mare decât cea reală (34%). Acest studiu a evidențiat faptul că pe primul loc este violența fizică, urmată de cea verbală. De asemenea, s-a constatat că cele mai multe acte violențe sunt realizate de către adulții cu vârsta peste 30 de ani, de tinerii care au între 19-29 ani. Un grad mic de implicare în acest tip de violență l-au avut minorii între 7-14 ani și tinerii cu vârste înre 15-18 ani. Studiul a fost refăcut peste 4 ani, s-au păstrat aceleași elemente ca și în cazul primului studiu, cu excepția unui singur lucru- cercetătorii au urmărit și canalele cu desene animate și au fost înlocuite și unele canele. Acum, cea mai prezentă formă de violență este cea verbală, urmată de cea fizică, iar cea care a fost găsită cel mai puțin a fost violența sexuală. Concluzia cea mai îngrijorătoare la care au ajuns cercetătorii în urma acestui studiu este faptul că rata violenței este mult mai ridicată în cazul canalelor de desene animate, în comparație cu restul desenelor. Imaginile violente aici sunt mai repetitive și mult mai directe, fără a exista o sancționare a acestor acte, dar s-a putut observa evitarea suferinței sau a consecințelor reale din urma violenței, amsetecându-se totul cu umorul. Cercetătorii români au ajuns la niște concluzii, printre care faptul că violența apare natural, ca un act de apărare, într-o lume în care insecuritatea este destul de ridicată, dar fi faptul că programele TV românești au ca și model televiziunea americană și cea vest-europeană. Aceste concluzii evidențiază ideea cum că violența în cadrul unui program TV este ceva absolut normal. Lucru care, se vede, mai târziu, în comportamentul copilului care privește acum aceste programe. Acesta va ajunge adultul care consideră că violența reprezintă doar o formă de apărare. Astfel, originea violenţei, agresivităţii, şi a imoralităţii la copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinţii, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu şcoala, cu societatea. Aceştia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească.

Bibliografie o Brad J. Bushman, PhD; L. Rowell Huesmann, PhD, Short-term and Long-term Effects of Violent Media on Agression in Children and Adults o Crăciun, C., (2009), Mass-media ca factor educativ, c-cultural.ro/tradiţii/mass-media.pdf. o Crăciun,

M.

(2010),

Influența

violenței

televiziuale

asupra

comportamentului

adolescenților. (https://www.scribd.com/document/56107915/Influenta-Violentei-Televizuale-Asupra-Comportamentului-Adolescentilor)

o Herbert M. (1964), One-Dimensional Man, Editura Beacon Press. o Suport de curs (2010): Mass-media în educaţie. Efecte pozitive şi efecte negative, Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, București. o Talpău, V., C., (2017) , Convorbiri didactice, Influenţa mass-mediei asupra copiluluiimplicaţii în determinarea comportamentului violent o Virgiliu, G., (2007), Efectele micului ecran asupra minții copilului, Editura Prodromos o http://www.cna.ro/IMG/pdf/3.comparatii_canale220109.pdf , accesat pe 15.11.2019