Factorii Care Determina Evolutia Turismului [PDF]

Zitiervorschau

Factorii care determina evolutia turismului I. Dupa importanta 1. Factori primari: veniturile populatiei, miscarea acesteia, oferta turistica,timpul liber 2. Factori secundari: facilitati de viza, cooperarea internationala, masuri organizatorice, etc. II. Dupa natura social-economica 1. Factori economici: preturi si tarife, veniturile populatiei, oferta turistica 2. Factori sociali: urbanizarea si timpul liber 3. Factori demografici: evolutia numerica a populatiei, modificarea duratei medii de viata, structurarea pe varste si pe categorii socio-profesionale 4. Factori psihologici, educativi si de civilizatie: nivelul de instruire, temperamentul, dorinta de cunoastere s.a. 5. Factori tehnici: performantele mijloacelor de transport, tehnologiile in constructii, parametrii tehnici ai instalatiilor, etc 6. Factori politico-organizatorici: regimul vizelor, facilitati in turism, formalitati la frontiere s.a. III. Dupa durata in timp a actiunii lor 1. Factori de influenta permanenta: puterea de cumparare a populatiei, miscarea populatiei, stabilitate politica, timpul liber s.a. 2. Factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibre politice, catastrofe naturale, conflicte armate, conditii meteorologice s.a. IV. Dupa natura provenientei si sensul interventiei 1. Factori exogeni: sporul natural al populatiei care determina o crestere a numarului de turisti potentiali, cresterea veniturilor destinate practicarii turismului, cresterea gradului de urbanizare, mobilitatea populatiei

2. Factori endogeni: lansarea de noi produse turistice, in concordanta cu nivelul cererii, ridicarea nivelului de pregatire a personalului din turism, etc. V. Dupa profilul de marketing 1. Factori ai cererii turistice: veniturile populatiei, urbanizarea, timpul liber, dinamica evolutiei populatiei, etc. 2. Factori ai ofertei turistice: diversitatea si calitatea serviciilor, costul prestatiilor, nivelul de pregatire si structura fortei de munca, etc. Factorii reprezentativi cu influenta decisiva in evolutia de ansamblu a turismului - veniturile populatiei constituie suportul material al dezvoltarii turismului Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico-sociala este produsul national brut (P.N.B.) pe locuitor. Printre tarile cu venituri mari pe locuitor – deci cu posibilitati largi de practicare a turismului – se numara Franta, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia.. - preturile si tarifele reprezinta alt factor de stimulare a dezvoltarii turismului. Influenta preturilor se desfasoara pe mai multe planuri si actiunea lor vizeaza produsul turistic in ansamblu sau numai una dintre componentele sale: transport, cazare, alimentatie, agrement, etc. - oferta turistica, reprezentata prin sursele turistice si echipamente, actioneaza pozitiv asupra fenomenului turistic. Pentru dezvoltarea turistica a unei zone esentiala este existenta resurselor si, cu ajutorul unei promovari corespunzatoare, zone neinteresante pentru turisti au devenit atractive. - progresul tehnic in domeniul transporturilor are consecinte asupra cresterii gradului de mobilitate a populatiei, favorizand deplasarea in interes turistic. - cresterea demografica, mutatiile in structura a populatiei influenteaza circulatia turistica

- procesul de urbanizare determina schimbari la nivelul nevoilor populatiei, influentand si circulatia turistica. Cresterea populatiei urbane si nevoia acesteia de a cauta spatiile verzi in afara” betoanelor” determina sporirea fluxului turistic. - timpul liber este un alt factor determinant in turism. Se apreciaza ca turismului ii este alocat ~30% din totalul timpului liber al populatiei. Dintre factorii psihosociologici care au o influenta semnificativa asupra turismului sunt de retinut: moda, traditiile, dorinta de cunoastere si instruire, etc. Factorii cu statut special sunt: actiunile guvernamentale si facilitatile acordate de organizatorii de turism pentru promovarea si stimularea circulatiei turistice. Factorii negativi ai dezvoltarii turismului: urmarea poluarii si degradarii mediului, ingradirea posibilitatilor de agrement si destindere in centrele urbane au efecte negative asupra starii de sanatate.

IV. Dupa locul de provenienta a turistilor exista: 1.Turism national. emitator (pasiv, de trimitere) = import de turism 2.Turism international receptor (activ, de primire) = export de turism Dupa gradul de mobilitate al turismului se practica: 1.Turism de sejur: - rezidential (stationarea in zona mai mult de 1 luna) de durata medie (cand stationarea este mai mica de 30 zile) scurt (1-3 zile) 2.Turism itinerant presupune o miscare permanenta. 3.Turismul de tranzit este motivat de necesitatea cunoasterii unei tari. Alte forme 1.Dupa momentul ºi modul de angajare -turism organizat -turism -turism 2.Dupa modul manifestarii cererii -turismul de -turismul de -turismul ocazional 3.Dupa motivaþia care genereaza -turismul de odihna

de a prestaþiilor

turism: turistice, exista: (contractual); neorganizat; semiorganizat. sau dupa sezonalitate: vara; iarna; (de circumstanþa). calatoria se practica: ºi recreere;

-turismul -turismul -turismul -turismul -turismul -turismul -turismul 4.Dupa -turismul -turismul -turismul 5.Dupa -turism -turism -turism 6.Dupa -turism -turism 7.Dupa -drumeþia; -turism -turism -turism aerian.

de de de caracteristicile

pentru perioada de mijlocul

social-economice de varsta pentru pentru varsta a cand se week-end de de transport

rutier; naval;

Forme de turism I.

Dupa locul de provenienta a vizitatorilor:

-

receptor (pentru tara care primeste)

-

emitator.

II. 

Dupa gradul de mobilitate al vizitatorilor: De sejur (de sedere) – lung - mediu - pe termen scurt



De circulatie (itinerant)



Forme combinate.

ale

agrement; balnear; sportiv; reuniuni; afaceri; ºtiinþific; cultural. cererii: particular; social; masa. participanþilor: tineret; adulþi; III-a. desfaºoara: (itinerant); vacanþa. folosit:

III.

Din punct de vedere al mijloacelor de transport utilizate in calatoriile de vacanta:



terestru: rutier si feroviar



aerian



naval: fluvial si maritim



forme mixte.

IV.

Dupa motivatia calatoriilor:



odihna si recreere



balnear



ecoturism



religios – ecumenic



sportiv



de cumparaturi (shopping turism).

V.

Dupa preferintele pentru destinatiile turistice:



montan



de litoral



balnear



rural



forme mixte.

VI.

Din punct de vedere al volumului de activitate:



de masa / conventional / standard



alternativ / pe scara redusa / agroturism, de aventura, sportiv, stiintific, aducativ, cultural.

VII.

Din punct de vedere al gradului de organizare a prestatiilor: ◘

cu servicii prealabil organizate de agentiile de turism

◘ ◘ VIII.

pe cont propriu cu servicii partial organizate.

Din punct de vedere al aportului turistic la protectia mediului: -

nedurabil/ nesustenabil

-

durabil (sustenabil).

Definitii: 1.

Turismul sustenabil (durabil) este turismul care genereaza (produce) avantaje economice in paralel cu mentinerea diversitatii si calitatii mediului, combinand rational necesitatile actuale cu cerintele dezvoltarii economice viitoare.

2.

Dezvoltarea turismului trebuie sa se bazeze pe criteriile durabilitatii; ea trebuie sa fie suportabila pe termen lung, pe plan ecologic, viabila pe plan economic si echitabila pe plan etic si social pentru populatiile locale.

IX.

Dupa mobilitatea de comercializare a vacantelor (voiajelor): ●turism organizat ●turism semiorganizat ●turism pe cont propriu Turism organizat

-

Angajarea anticipate a serviciilor legate de deplasari si sejur prin contracte incheiate cu agentia de turism care mentioneaza drepturile si obligatiile de ambele parti.. doua forme ale acestor drepturi sunt: voucher (instrument de plata) si B.O.T. (bilet de odihna si tratament).

-

Cumpararea intregului pachet de servicii all inclusive (voiaj forfetar) este mai avantajos decat in sistemul in care turistul ar achizitona separat fiecare servici. Turismul pe cont propriu

-

Vacant este organizata de turist si nu presupune angajarea prealabila a prestatiilor turistice

-

Pe parcursul calatoriei si sejurului se apeleaza direct ;a prestatorii de servicii.

-

Este practicata de turistii cu experienta si cu venituri relative mari, deoarece costul unei vacante este superior comparative cu o vacant organizata de o agentie sau de un touroperator. (touroperator- angrosist in turism)

Avantaje si dezavantaje A.

●Pentru prestatori – incasari medii/turistmai mari ●pentru vizitator – organizarea vacantei dupa propriul plac si accesul in zone turistice improprii turismului de masa

D. ●buget de vacant mare ●suprasolicitarii BTM-ului in perioada de sezon cu riscul de a nu putea beneficia de servicii Turism semiorganizat -

Se achizitioneaza anticipat numai o parte din servicii (cazare+mic dejun, etc), urmand ca celelalte sa se obtina direct pe masura calatoriei. Avantaje si dezavantaje A.

●Pentru prestatorul de turism organizat si semiorganizat exista posibilitatea utilizarii rationale a capacitatii de cazare, transport, de utilizare a fortei de munca si certitudinea incasarilor pe parcursul anului. ●stimularea miscarii turistice, atenuarea caracterului sezonier al cererii ●pentru turist – garantia unei vacante reusite, de confort, financiar, utilizarea bugetului de vacant in conditii avantajoase.

D. ●pentru prestatorul de servicii – incasari mai mici/zi/turist, datorita facilitatilor acordate ●limiteaza libertatea de miscare a turstului X.

Din punct de vedere a frecventei de manifestare a cererii, exista: ►turism continuu (permanent) organizat pe intreaga durata a anului calendaristic ►turism sezonier: ●de iarna (ski, cura helioterapeuta montana) ●de vara (practicarea sporturilor nautice si a curie helioterapeutice maine) ●de circumstanta (ocazional) determinat de participarea la manifestari stiintifice, artistice, sportive, etc.

Turismul de afaceri este o ofrma moderna de turism . se refera la calatoriile personelor legate de munca lor in interes oficial, commercial, participari la diferite evenimente organizate de firme.

Personae incluse: -

Participantii la targuri, expozitii, reuniuni, negocieri

-

Personae care monteaza aparatura

-

Comis-voiajori

-

Santieristi

-

Cursuri de perfectionare si pregatire

-

Transportatori

-

Personae care participa la voiaje stimulant

Deoarece calatoriile in aceste scopuri presupun utilizarea dotarilor turistice de cazare, alimentare, agreement, ele sunt assimilate turismului. Turismul de afaceri detine 20% din totalul calatoriilor internationale si un sfert din toatlu incasarilor turistice.

Importanţa dezvoltării turismului Turismul, ca fenomen economico-social, are implicaţii pozitive asupra economiei ţărilor, ceea ce justifică interesul guvernelor pentru dezvoltarea acestuia. Desfăşurarea călătoriei turistice presupune o cerere şi, respectiv, un consum de bunuri şi servicii specifice, ceea ce antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. Totodată, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector şi, indirect, în stimularea producţiei ramurilor participante la construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie, modernizarea reţelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalaţii pentru agrement. În cele mai multe ţări, turismul este o ramură a economiei naţionale, deci are un obiect propriu de activitate şi se desfăşoară în baza unor legităţi specifice. De asemenea, beneficiază şi de o organizare proprie. În toate ţările există un organism (guvernamental sau ministerial ) care coordonează activităţile turistice. Din punct de vedere economic, încasările obţinute din activitatea turistică participă la mai multe cicluri economice, până când părăsesc acest sector de activitate şi intră în circuitul economic general. Implicaţiile turismului asupra celorlalte ramuri şi sectoare de activitate ale unei economii naţionale sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de efect multiplicator. Acest concept a fost formulat de renumitul economist englez John Maynard Keynes, stipulând faptul că „o cheltuială iniţială făcută de un turist se transformă succesiv în venituri pentru alte domenii ale economiei (construcţii, agricultură, etc.)”.

Turismul are, totodată, şi un important efect de antrenare, de stimulare a producţiei în alte domenii, rezultat al caracterului său de ramură de interferenţă şi sinteză. Studii elaborate în acest sens au evidenţiat că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului. În conexiune cu dezvoltarea şi modernizarea economiei unei ţări, turismul se manifestă şi ca un mijloc de diversificare a structurii aceseia, ducând la apariţia unor ramuri (activităţi) specifice, precum industria agrementului, transportul pe cablu, agenţiile de voiaj, producţia de artizanat, etc. Turismul reprezintă, totodată, o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse, şi mai ales, a celor naturale – altele decât cele tradiţionale şi/sau a celor de mici dimensiuni. Elemente cum sunt peisajele, condiţiile de climă, apele minerale şi termale, monumente de artă, vestigii istorice, tradidiţia populară, etc, îşi găsesc prin turism cea mai bună valorificare, sau chiar singura, în unele situaţii. Turismul poate detemina mutaţii în dezvoltarea în plan teritorial, fiind considerat osolu ţie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. Turismul apare în primul rând cu rol distructiv, dar amenajările turistice pot spori valoarea turistică a zonei şi pot contribui la protecţia mediului. Vorbim de noţiunea de capacitate optimă de primire a unei zone, care reprezintă acel număr maxim de turişti posibil să existe într-o zonă, astfel încât, turiştii să beneficieze de tot confortul vacanţei, iar mediul să-şi păstreze echilibrul. Turismul joacă un rol important în economie şi prin faptul că generează noi locuri de muncă, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Din punct de vedere calitativ, relaţia turism – forţa de muncă poate fi exprimată printr-o multitudine de aspecte, între care nivelul de calificare al celor ocupaţi în turism, proporţia angajaţilor sezoniri şi fluctuaţia personalului, costul formării profesionale. În privinţa pregătirii profesionale, o bună parte a specialiştilor consideră că turismul reclamă un personal cu un nivel ridicat de calificare, cu un orizont larg de cunoştinţe, cunoscător de limbi străine, capabil să recomande şi să promoveze produsul turistic. În paralel, un segment important al experţilor în domeniu apreciază că turismul este un debuşeu pentru forţa de muncă necalificată şi slab calificată, că activităţile care nu necesită o pregătire de specialitate au o largă reprezentare în turism. Distribuţia opiniilor pe cele două curente este susţinută de structura pe nivele de calificare a celor ocupaţi în turism. În principalele ţări turistice europene, cca 40% din totalul personalului din turism este necalificat, cca 42 % are pregătire medie generală, 8% au studii de specialitate şi numai 10% au studii superioare. Din punctul de vedere al fluctuaţiei, se apreciază că, în medie, 35-40% din totalul lucrătorilor din turism, iar în hotelărie 60%, sunt angajaţi temporari, situaţie care influenţează negativ deopotrivă calitatea serviciilor precum şi nivelul satisfacţiei lucrătorilor (nu există garanţia unui loc de muncă, câştigurile salariale sunt mai mici). Costurile creării unui nou loc de muncă în turism şi al întreţinerii acestuia sunt relativ ridicate, comparabile cu cele din industriile cu nivel ridicat de tehnicitate. Un aspect particular al relaţiei turism – forţă de muncă îl constituie efectul indirect al creşterii numărului celor ocupaţi în acest sector. Studii realizate în această direcţie arată că 100 de locuri de muncă direct în turism pot crea 60-80 de locuri de muncă în agricultură şi construcţii, iar

un loc de muncă din turism poate crea de la 1 la 3 locuri de muncă indirecte. Turismul litoral românesc în contextul crizei economice actuale Persistenţa crizei economice globale şi mai ales fragilitatea pieţei turistice fac imposibil de estimat evoluţia industriei ospitalităţii pentru următorii doi ani. Totuşi s-au realizat unele estimări ale evoluţiei turismului încă din anul 2008 de către diferiţi analişti economici şi consultanţi în domeniul turismului. Astfel, domnul dr. Mircea Drăghici, consultant în turism, spunea „Criza financiară are un efect negativ asupra bugetelor companiilor, economiilor populaţiei şi implicit asupra consumului”. În ceea ce priveşte activitatea operatorilor hotelieri, domnul Drăghici anticipa pentru anul 2009 următoarele: menţinerea sau chiar creşterea tarifelor cu 10 - 15% la hotelurile de 2* şi 3*; scăderea cu 30 – 40% a pieţei de business ceea ce alimentează concurenţa între tarife ale operatorilor hotelieri; scăderea duratei medii a sejurului şi creşterea preocupării pentru călătoriile de afaceri tip round-trip fără înnoptare; reducerea costurilor de către hotelieri şi impulsionarea vânzărilor prin sisteme globale de distribuţie şi programe de fidelizare a clientelei. În rândul consumatorilor, domnul Drăghici estima următoarele tendinţe pentru anul 2009: „- Cererea pentru pachetele de servicii turistice va rămâne constantă dar va suferi unele mutaţii în privinţa duratei medii de şedere şi a costului final al pachetului turistic; - Clienţii se aşteaptă să plătească mai puţin pe mâncare, băuturi şi entertainment şi să-şi scurteze durata sejurului. Vacanţele scurte vor fi la modă; - Clienţii vor fi reticenţi să-şi cheltuiască banii pe orice. De aceea agenţiile trebuie să le ofere suficiente motive pentru a cumpăra un pachet turistic. Pachetele turistice scumpe vor fi mai greu de vândut; - În cazul deplasărilor de 2, 4 persoane, companiile vor solicita camere duble pentru economii la bugetele de deplasări; - Clienţii vor alege pachetele turistice care au mai multe servicii incluse şi implicit valoare adăugată” Pentru contracararea efectelor negative ale crizei actuale, Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) mizează pe trei măsuri anti-criză importante: tichete de vacanţă, înscrierile timpurii care reduc preţurile biletelor de vacanţă cu 30%, promovarea agresivă a destinaţiilor turistice în străinătate cu un buget mai mare. Oficialii ANAT considera ca agenţiile de turism care vor veni în întâmpinarea clienţilor cu pachete noi, atractive si competitive vor supravieţui, în timp ce agenţiile care nu sunt specializate pe un segment anume vor avea de suferit, si unele chiar vor dispărea de pe piaţa. Se observa ca efectele crizei financiare asupra turismului romanesc sunt percepute diferit, de către operatorii din domeniu. Aşadar, în condiţiile actuale, generate de cutremurele din pieţele financiare, nu putem decât sa aşteptăm rezultatele unor analize referitoare la impactul acestora asupra turismului comparativ cu evoluţia macroeconomica a României, pentru ca în baza lor să estimăm volumul general al pieţei de turism pentru 2009. Turismul litoral în vara anului 2009 Pentru a observa evoluţia fenomenului turistic în perioadă de criză economică am analizat informaţii apărute în diverse publicaţii de-a lungul anului 2009 cu privire la numărul de turişti sosiţi pe litoral, grad de ocupare a unităţilor turistice, număr de rezervări, etc. De asemenea, am studiat

buletinele statistice lunare prezentate de Institutul Naţional de Statistică pentru perioada ianuarie 2008 – iunie 2009. În perioada 1 februarie – 31 martie 2009 s-a desfăşurat Programul Naţional „Înscrieri timpurii” care, în opinia organizatorilor, a înregistrat un mare succes. Primele acţiuni turistice pe litoral ale acestui an au avut loc încă din data de 1Mai. Sărbătorirea tradiţională a zilelor muncii şi tineretului a avut un mare succes pentru agenţii economici din turismul de litoral, fapt ce reiese din comunicatele şi declaraţiile oferite de Ministerul Turismului. Aproximativ 100.000 de turişti s-au aflat pe litoralul romanesc al Marii Negre in minivacanţa de 1 Mai si au cheltuit intre opt si zece milioane de euro. "Conform rapoartelor oficiale ale Politiei, in structurile clasificate de cazare de pe litoral au fost găzduiţi, in aceeaşi perioadă (1-3 mai), intre 46.000 si 50.000 de turişti, alţi 50.000 de turişti au preferat să-şi petreacă vacanţa în case de vacanţe, corturi, la rude şi prieteni", se arată in comunicatul Ministerului. De asemenea, ministrul turismului a declarat că a reuşit să atingă„obiectivel e evenimentelor de promovare desfăşurate pe litoral , contribuind la creşterea substanţialăa numărului de turişti faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.” După această perioadă, activitatea turistică pe litoral a cunoscut un declin, în ciuda programelor speciale, cu preţuri mici, oferite de Minister şi a intensei promovări a cestora. Un articol scris pe site-ul www.ştiri-turism.com arată că pe 19 mai 2009 „Litoralul e gol şi plictisitor chiar şi la preţ redus”. Reprezentantul Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc, Dragoş Răducan, spunea la aceeaşi dată că "din cele 3.000 de locuri disponibile pe serie, s-au vândut 20%. Cele mai multe rezervări s-au făcut pentru primele săptămâni din iunie, respectiv 80%". Un nou „urcuş” al activităţii turistice litorale s-a realizat cu ocazia „mini-vacanţei de Rusalii” din perioada 5-8 iunie când „s-au înregistrat cu 70% mai mulţi turişti pe litoralul românesc, faţă de weekend-ul precedent (29-31 mai)”, a declarat pentru DailyBusiness.ro Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT). La data de 15 iunie 2009, o declaraţie a doamnei Corina Martin arăta că peste 3.000 de turişti au ales să-şi petreacă o vacanţă pe litoralul românesc prin programul "Litoralul pentru toţi", desfăşurat în perioada 4 mai - 15 iunie. În aceeaşi perioadă, site-ulw ww .dailybus ines s .ro prezenta un raport al Mediafax, conform căruia în luna mai gradul de ocupare la hotelurile incluse in acest program a fost de 45%, iar in iunie de 80%, existând şi unităţi care au avut un grad de ocupare de 100%. În ziua de 1 iulie site-ulwww.standard.money.ro anunţa că în săptămâna 22-28 iunie numărul turiştilor aflaţi în unităţile de cazare de pe litoralul Mării Negre a crescut de la 46.500 la începutul săptămânii, la aproximativ 55.600 în weekend, potrivit unui comunicat al Asociaţiei de Promovare Litoral - Delta Dunării, pe baza informaţiilor primite de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa. Pe data de 6 iulie 2009, aceeaşi Asociaţie de Promovare a Litoralului Românesc şi a Deltei Dunării oferea date conform cărora numărul turiştilor români prezenţi pe litoralul românesc pe 4 şi 5 iulie a fost de peste 71.800 în medie pe zi, în creştere cu 40% faţă de numărul mediu al turiştilor prezenţi pe litoral pe 27 si 28 iunie, week-end-ul precedent. În ceea ce priveşte numărul turiştilor străini de pe litoralul nostru, acesta a crescut cu aproape 30% pe 4 si 5 iulie, când au fost prezenţi pe litoral în medie 3.600 de turişti străini pe zi, faţă de 2.790 în finalul de săptămână precedent.

Pe 13 iulie, site-ulww w .w all- s treet.ro propunea spre lectură un articol cu declaraţii ale unor hotelieri optimişti din staţiunea Mamaia dar şi a unora pesimişti din Saturn. Astfel, Virgil Cristea, directorul general al Mamaia S.A., care deţine şi hotelul Mamaia de cinci stele din aceeaşi staţiune, considera că „în mod paradoxal, într-un an de criza, hotelurile de cinci stele sunt mai căutate. Astfel, in weekend, gradul de ocupare ajunge şi la 100%, iar in timpul săptămânii este de

Se poate observa un vârf al acestei perioade la data de 18 iulie 2009 când au fost prezenţi pe litoral 126.453 de turişti, cu 46.594 turişti mai mult decât în data de 18 iulie 2008. Un alt comunicat de presă al Asociaţiei Litoral – Delta Dunării, preciza faptul că la începutul lunii august a crescut din nou numărul de turişti aflaţi pe malul mării în week-end la 140.000 de persoane. Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei, cea mai căutata staţiune a fost şi în această perioadă Mamaia, unde s-au aflat 30.420 de turişti, conform raportării trimise de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa. În perioada 1 septembrie – 18 octombrie au fost în derulare două programe cu oferte speciale pentru turiştii care au dorit să-şi petreacă vacanţa pe litoralul românesc, în extrasezon. Unul din aceste programe a fost "Litoralul pentru toţi", desfăşurat de Asociaţia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului Litoral - Delta Dunării, cu sprijinul ANAT si al hotelierilor de pe Litoralu Romanesc in perioada 11 septembrie - 18 octombrie 2009. Cel de-al doilea a fost programul "O săptămână la mare", organizat de Federaţia Patronatelor din Turismul Romanesc (FPTR), fiind derulat în perioada 1-30 septembrie 2009. Reprezentanţii instituţiilor organizatoare au declarat, în 25 august că aproximativ 70%

dintre biletele aferente primei săptămâni (seria I) din programele "Litoralul pentru toţi" şi "O săptămână la mare" au fost vândute pana la acea dată. "Probabil că un an de criză ca acesta a făcut mai mulţi turişti să se gândească la «Litoralul pentru toţi» şi mai puţin la o vacanţă în timpul sezonului. Cei care nu şi-au permis să vină în timpul sezonului la mare, în mod cert au aşteptat acest program. Vânzările merg mai bine decât la orice ediţie a acestui program, avem deja vândută prima săptămână", a declarat într-o conferinţă de presă Corina Martin, preşedintele ANAT. Concluzii Deşi nu este încă oficial, deoarece statisticile întârzie să apară, este clar pentru oricine ca turismul estival a suferit în acest an de pe urma crizei economice. Recesiunea, care a condus la scăderea puterii de cumpărare a românilor, nu este însă singurul motiv pentru care tot mai puţini români au ales să îşi petreacă o vacanţă la malul mării în România. Şi in acest an, turiştii au reclamat aceleaşi probleme ca şi in anii trecuţi şi pentru care nimeni nu se străduieşte sa găsească soluţii: serviciile de proastă calitate, preţurile mari, lipsa posibilităţilor de agrement şi infrastructura turistică deficitară. Anul acesta, criza a modificat comportamentul turiştilor, care au alocat mai puţini bani pentru vacanţe, au optat pentru concedii mai mici, pe final de sezon şi şi-au îndreptat mai mult atenţia către destinaţiile interne sau către cele apropiate. De asemenea, au predominat turiştii de week-end care au profitat de scurtele vacanţe de două zile petrecute pe cont propriu în afara localităţilor de reşedinţă. Turismul de week-end a fost încurajat şi prin programul "Litoral - Weekendul pentru toţi" lansat de Asociaţia pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării în scopul de a creşte numărul de turişti de la sfârşit de săptămână în extrasezon. Datorită aceleiaşi crize, mulţi turişti au renunţat vara aceasta la concedii iar cei care şi-au procurat totuşi pachete turistice au făcut-o cât mai aproape de data plecării, în speranţa de a găsi cât mai multe oferte speciale. Bugetele turiştilor pentru călătorii pe litoral au scăzut în această perioadă, determinându-i să caute sejururi la preţuri accesibile şi să aibă mai puţine pretenţii privind clasificarea hotelurilor. De asemenea, şi hotelierii s-au adaptat noilor condiţii şi nu au mai operat creşteri săptămânale ale tarifelor. Spre deosebire de anul trecut, când hotelierii de pe litoral şi-au permis să menţină tarifele ridicate până la finalul lunii august, pe fondul unei cereri mari, anul acesta, pentru a-şi păstra un grad de ocupare bun, aceştia au operat reduceri chiar şi în vârf de sezon şi au acceptat să participe la programele speciale cu tarife mici desfăşurate în extrasezon. Pentru a depăşi perioada crizei cu bine, hotelierii au lansat oferte promoţionale care să atragă cât mai mulţi turişti şi să asigure un grad de ocupare optim; astfel, în preţurile pachetelor turistice au fost incluse servicii suplimentare (sauna, jacuzzi, fitness), copiii sub 12 ani au beneficiat de gratuitate, turiştii au plătit cinci zile şi s-au cazat şapte, au fost oferite reduceri clienţilor fideli şi celor care au ales să servească toate cele trei mese zilnice la restaurantul hotelului, etc. În ciuda tuturor acestor efecte negative antrenate, criza economică a avut şi un efect benefic asupra turismului românesc, şi anume faptul că pentru prima dată hotelierii si reprezentanţii agenţiilor de turism şi-au dat mâna, au colaborat, au devenit mai flexibili, mai dinamici in ceea ce priveşte tarifele şi politica de marketing.

Turismul este un sector important în economia românească, el poate deveni o cheie a recuperării economice în cazul în care se iau măsuri stimulative pentru diminuarea efectelor crizei. Unele dintre aceste măsuri ar putea fi: - crearea, menţinerea şi dezvoltarea locurilor de muncă în sectorul turistic prin realizarea de programe educaţionale şi vocaţionale pentru industria ospitalităţii; - turismul poate beneficia mult din realizarea investiţiilor în infrastructură (amenajarea portului, aeroporturilor, autostrăzii, îmbunătăţirea locurilor de cazare, etc.) - înlăturarea tuturor obstacolelor din calea dezvoltării turismului (reducerea taxelor şi impozitelor); - îmbunătăţirea facilităţilor de călătorie; - dezvoltarea unor sisteme financiare care să sprijine întreprinderile turistice; - îmbunătăţirea promovării turismului şi valorificarea evenimentelor importante. Programele de marketing trebuie să se adreseze cererii de bază şi preferinţelor clienţilor, promovarea să se realizeze pe toate căile (Internet, multimedia) etc. Istoria arată că cele mai mari provocări determină cele mai bune oportunităţi. În prezent, liderii lumii încearcă pe toate căile să colaboreze şi să-şi coordoneze economiile şi programele de dezvoltare. Criza economică prezentă determină mai multe oportunităţi pentru sectorul turismului: - susţine dezvoltarea turismului prin investiţii importante în resursele umane, în cunoştinţe de piaţă mai bune, în tehnologie şi inovaţie; - maximizează valoarea turismului în dezvoltarea ţărilor unde acesta reprezintă o sursă majoră pentru creşterea forţei de muncă şi a câştigurilor valutare; - creşte cooperarea între părţile interesate ca şi cooperarea regională şi subregională Bibliografie HAPENCIUC Valentin STANCIU Pavel CONDRATOV Iulian(2009). Relaunching Of Romania's Tourism - The Controversy of Safe Tourism during Global Economic Crisis. Revista de turism 7/2009 IOAN COSMESCU Economia turismului WORLD TOURISM ORGANIZATION(2009)ww w .unw to.org MIRCEA DRĂGHICI(2009) Impactul crizei economice asupra industriei ospitalităţii www.touristmedia.ro www.dailybusiness.ro www.standard.money.ro www.wall-street.ro www.gardianul.ro www.stiri-turism.com

PIATA TURISTICA Este o categorie economica formata din doua laturi corelative: cererea si oferta, si reprezinta sfera economica, in care nevoile de consum pentru serviciile turistice apar sub forma cererii, iar productia de 17217n135r servicii apare sub forma ofertei. Din confruntarea celor doua

laturi corelative se concretizeaza tranzactia prin intermediul actelor de vanzare cumparare. Cererea pentru servicii poate fi fara obiect, daca nu exista oferta pentru serviciul cautat, tot asa si oferta poate fi fara subiect, daca pentru serviciul turistic ofertat nu se manifesta cererea. Cererea turistica exprima modalitatile personalizate (individualizate) de manifestare a nevoilor sociale pentru participarea la activitatea turistica. Oferta turistica constituie ansamblul bunurilor si serviciilor necesare pentru stimularea activitatilor specifice de consum. Oferta turistica este o combinatie de bunuri tangibile si serviciile intangibile inglobate in pachetul de servicii si comercializate sub forma produselor turistice. Prin analogie cu piata bunurilor, in practica turistica, se pot intalni situatii care nu permit materializarea actelor comerciale: √

daca cererea nu este solvabila pretul (tariful) serviciului respectiv depaseste puterea de cumparare a solicitantului

√

daca volumul ofertei pentru un serviciu particularizat depaseste volumul cererii – apare perisabilitatea excedentului de servicii, ce nu pot fi valorificate intr-o perioada de referinta.

Piata serviciilor turistice poate fi tratata ca locul abstract, unde se intalnesc agentii economici care doresc sa asigure compatibilitatea actiunilor lor cu nevoile de consum. Piata serviciilor turistice nu include totalitatea serviciilor de care are nevoie populatia, o acopera numai serviciile marfa (serviciul marketing). Elementele de piata turistica: ⇒ piata teoretica (total populatie) ⇒ piata potentiala ⇒ piata turistica disponibila (abordabila pentru o agentie de turism) ⇒ piata turistica disponibila calificata ⇒ piata servita ⇒ piata efectiva.

Sistemul informational al managementului Procesul managerial este înteles, în primul rînd,ca un proces de folosire a informatiei, actul conducerii reaiizîndu-se în cadrul ciclului: INFORMAŢIE —> DECIZIE —> ACŢIUNE Momentul central al acestui proces îl reprezinta luarea deciziei. Adoptarea acesteia genereaza informatia decizionala care, transmisa la executanti, se traduce în actiuni de productie propriu-zisa. Sistemul managerial al oricarei societati poate fi privit ca retea de informatii, de comunicari orizontale si verticale în cadrul careia compartimentele, personalul de conducere si personalul condus reprezinta nodurile retelei. lata de ce, pe structura organizatorica, sistemul managerial trebuie sa foloseasca un sistem informational adecvat si eficient. Deoarece managementul înseamna în primul rînd informatie si comunicare, se poate fundamenta folosirea informatiilor ca metoda. Sub acest aspect (si nu strict ca subsistem) sistemul informational al managementului poate fi definit ca sistem manual sau computerizat, proiectat si aplicat cu scopul de a furniza managerilor de la toate nivelurile si functiile informatiile parvenite din sursele interne si externe organizatiei, pentru comunicarea si utilizarea acestora în adoptarea de decizii eficiente în activitatile de previziune, organizare, coordonare si control, conform competentelor specifice. În acest context, ca "sistem de management" sau doar ca "tehnica" în etapa de luare a deciziei, sistemul informational al managementului prezinta urmatoarele caracteristici:

- se bazeaza pe o circulatie verticala a informatiilor (de exemplu, între subordonati si conducatori); - este alcatuit dintr-o multitudine de subsisteme care furnizeaza informatii de la cele curente, operative, pîna la cele strategice; - subsistemele componente sînt astfel coordonate st integrate, încît formeaza un tot unitar; - necesita o baza de date bine pusa la punct, actualizata si structurata astfel încît sa permita accesul rapid al managerilor la informatiile stocate în ea; - utilizeaza în mare masura instrumentarul tehnic, solicitînd extinderea utilizarii sistemelor automate; - presupune antrenarea continua a unui personal cu o înalta competenta profesionala. Desi are puternicul avantaj al unor decizii riguros fundamentate si adoptate în timp scurt, principala dificultate în aplicarea sistemului

informational al

managementului o constituie necesitatea existentei permanente a unui înalt nivel de pregatire a majoritatii covîrsitoare a personalului. Sistemul decizional este foarte strâns legat de sistemul informational. Sistemul informational reprezinta un ansamblu de fluxuri si circuite informationale organizate într-o conceptie unitara, utilizându-se metode, proceduri, resurse materiale si umane, pentru selectarea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea si/sau transmiterea datelor si informatiilor. Legatura dintre sistemul decizional si sistemul informational poate fi prezentata sintetic astfel:

a) la intrare, sistemul informational furnizeaza sistemului decizional „materia prima" (informatia) pe care acesta din urma o prelucreaza; b) la iesire, sistemui informational dirijeaza deciziile luate în cadrul sistemului decizional pentru a fi executate si aplicate de celelalte subsisteme ale firmei; c) sistemul informational ca atare necesita un circuit intern de informatii. Sistemul informational si cei decizional sunt cuplate, variabilele de intrare ale unuia fiind variabile de iesire ale celuilalt, asa cum reiese din figura 1.

Fig. 1 Cuplarea sistemului informational si celui decisional Sistemul informational poate fi definit ca ansamblul datelor, informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor menite sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor organizatiei. De retinut ca o asemenea definire a sistemului informational are un caracter cuprinzator, în sensul ca include spre deosebire de definitiile date de alti specialisti si informatiile, fluxurile informationale si mijloacele de prelucrare a datelor. Dupa opinia lui Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu, definirea sistemului informational pornind de la rolul sau în ansamblul activitatilor întreprinderii este o conditie sinequa-non pentru întelegerea corecta nu numai a problematicii informationale, ci si, în genere, a problematicii manageriale. Ei accentueaza asupra acestui aspect întrucât, nu de putine ori, mai ales unii informaticieni, pun semnul egalitatii între sistemul informatic, care se rezuma în

esenta la culegerea, transmiterea si prelucrarea cu mijloace automatizate a informatiilor, si sistemul informational care, conform definitiei de mai sus, este sensibil mai cuprinzator. Raporturile dintre sistemul informational si cel informatic sunt de întreg-parte (figura 2).

Sistemul informational Sistemul informatic

Automata

Mecanizata

Manuala

Fig. 2 Raporturile dintre sistemul informational si cel informatic Definitia de mai sus are si un caracter realist prin aceea ca nu conditioneaza ca ansamblul elementelor încorporate sa fie riguros organizate prin integrate. Într-o societate comerciala sau regie autonoma exista un sistem informational chiar daca

componentele sale nu sunt integrate sau organizate riguros, ceea ce fireste ca se reflecta în diminuarea calitatii sale de ansamblu. Imaginea din fig.3 ilustreaza de ce este necesar sa definim termenul de sistem informational din punct de vedere al procesului de management, alaturi de notiunile “tehnologie informationala” si “management”.

Fig. 3. Sistemul informational si tehnologiile informationale în contextul managementului.

Sistemele informationale sînt acele sisteme ce utilizeaza tehnologii informationale pentru colectarea, transmiterea, stocarea, regasirea, manipularea, vizualizarea informatiei folosita în unul sau mai multe procese de management. Powered by http://www.preferatele.com