Factorii Succesului Scolar [PDF]

Zitiervorschau

Factorii succesului scolar Din punct de vedere pedagogic, insuccesul scolar trebuie prevenit si preintampinat si nu consemnat si analizat dupa ce a devenit o stare reala. Prevenirea este o interventie constienta, intemeiata pe baza cunoasterii cauzelor care ar genera nereusita in activitatea de invatare. Reusita scolara este rezultanta confluentei tuturor factorilor implicati in activitatea de invatare. Exsta doua categorii de factori care influenteaza reusita scolara, unii care se refera la geneza, organizarea si administrarea solicitarilor obiective, ceilalti ingloband toate varibilele personaliatatii elevului implicate in procesul de invatare, care asigura conditiile interne, iar primii asigura contextul sociopedagogic in care se desfasoara invatarea. Factorii sociopedagogici cuprind factorii care se refera la structura institutionala a invatamantului, factori familiali si agrenati in organizarea pedagogica a procesului de invatare, depinzand nemijlocit de activitatea profesorului. Factorii biopsihologici vizeaza factorii biologici care se refera la starea de sanatate si la cei psihologici, referitori a structura personalitatii umane. Caracterul elastic si flexibil al relatiilor instituite vertical si orizontal intre diferitele module ale sistemului de invatamant permit reorientari pe parcurs oferind premise favorabile preintampinarii esecului. Relatiile functionale dintre diferite grade, cicluri si niveluri ale invatamantului influenteaza activitatea de invatare si succesul scolar. Contributia familiei la asigurarea progresului scolar este pusa pe seama climatului familiar constituit in interiorul unitatii sociale, dar si al colaborarii cu scoala. Valentele educative acrediteaza ideea ca rolul familiei in dezvoltarea psihosomatica a copilului este hotarator, acestea fiind o expresie directa a mediului familial, ca rezultat al relatiilor stabilite intre membrii acesteia. Climatul familial imbraca mai multe forme in functie de cooperarea sau tensiunea dintre membrii, contribuind la formarea atitudinii copilului fata de scoala si fata de invatatura. Atitudinea parintilor fata de situatia si viitoarea ocupatie a copiilor, impreuna cu nivelul de incurajare oferit muncii scolare sunt in legatura directa cu performantele elevilor. Organizarea pedagogica a procesului de invatamant include totalitatea interventiilor intreprinse constient, determinand in mod direct activitatea de invatare. Acestea cuprind elemente de continut, tehnologia procesului de invatamant si personalitatea profesorului. Informatia didactica este rezultatul selectarii si prelucrarii informatiei stiintifice inclusa in documentele scolare. Continutul lor trebuie corelat cu

necesitatile societatii si posibilitatile de asimmilare ale elevilor, formuland obiectivele educationale. Tehnologia didactica se refera la crearea unor situatii de instruire in concordanta cu ritmul de invatare diferit de la un elev la altul pentru atingerea unor obiective comune. Invatarea activa este rezultatul intregii activitati de organizare, conducere si indrumare a procesului de invatamant de catre profesor. Principalele instrumente folosite sunt strategiile didactice, dependente de rigurozitatea fundamentarii psihologice. Combinarea acestora duce la crearea unui mediu scolar corespunzator, care poate fi predominant selectiv sau adaptiv. In mediul selectiv reusita este conditionata de capacitatea elevilor de a se adapta conditiilor exterioare impuse si in mica masura de capacitatea lui de invatare, pe cand mediul adaptiv ofera conditii variate de intampinare a diferentelor individuale dintre elevi. Individualizarea presupune doua tendinte complementare si anume asigurarea independentei mai mari a elevului in activitatea de invatare precum si elaborarea si administrarea unor sarcini diferentiate in functie de ritmul si posibilitatile de asimilare ale celui care invata. Strategiile didactice de tip educativ-stimulativ au un rol important asupra succesului scolar, oferind posibilitatea masurarii si aprecierii rezultatelor obtinute in activitatea de invatare prin notele acordare, estimand calitatea muncii desfasurate, acestea trebuind sa fie stimulative, declansand si intrebuintand o atitudine pozitiva fata de scoala. Personalitatea profesorului este un factor raspunzator de progresul scolar al elevilor. Componentele personalitatii sale, pregatirea psihopedagogica in special, se afla intr-o corelatie ridicata cu rezultatele la invatatura, adaptand procesul de instruire la particularitatile tipologice si individuale ale elevilor. Afectiunea profesorului coreleaza cu randamentul la invatatura, buna dispozitie si increderea reciproca avand efecte pozitive asupra invatarii prin factorii motivationali, intretinuti de laudele si incurajarile predominante. Stilul de predare include totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza comportamentul profesorului in procesul de invatamant, diferentiat prin nuante atitudinale, dimensiunile stimulatoare sau inhibitoare, repertoriul de recompense sau pedepse folosite, constiinta si responsabilitatea cu care urmareste realozarea obiectivelor propuse si intensitatea activizarii elevilor in proceul de invatare. Stilul este rezultanta intregii personalitati, pregatirea, experienta, aptitudinile, interesele, aspiratiile, temperamentul si caracterul profesorului. Cei mai importanti factori biopsihologici sunt cei de ordin somatofiziologici, dezvoltarea fizica, starea de sanatate si echilibrul fiziologic. Observatiile medicale conduc la constatarea influentei pe care o are dezvoltarea fizica supra activitatii

scolare, fiind vorba de parametrii biologici, statura, greutate, forta musculara, maturizare fizica. Starea generala a sanatatii influenteaza puterea de munca si rezistenta la efort. Activitatea de invatare mai este influentata si de tulburarile senzoriale, stari nervoase, disfunctii metabolice sau ale glandelor endocrine si perturbari legate de somn. Influena directa a dificultatilor de ordin fiziologic se exprima prin reducerea capacitatii de mobilizare si concentrare, iar influenta indirecta presupune interventia atitudinii parintilor si copilului ca reactie la dificultati. Atitudinea se poate exprima prin subestimarea dereglarilor fiziologice si inlocuirea lor cu factori de natura caracteriala sau prin adoptarea unei atitudini de supraprotectie. Factorii psihologici cuprind factorii intelectuali si nonintelectuali. Factorii intelectuali se refera la particularitati ale inteligentei si proceselor cognitive care circumscriu structura intelectuala a personalitatii umane. Inteligenta asigura adaptarea la situatii noi, inedite, neprevazute prin anticiparea celor mai potrivite solutii pe baza restructurarii intregului camp mintal si al experientei dobandite anterior. Memoria stocheaza experienta si o reactualizeaza prompt in functie de cerintele situatiei prevazute. Alte elemente ale inteligentei sunt perceptia, imaginatia, atentia, importante prin datele oferite, fantezia unor corelatii noi si a gradului de concentrare pentru a descoperii solutia. Realizarea conditiei inteligente presupune convergenta proceselor, a functiilor psihice spiritul de observatie, memorie, atentie, imaginatie, gandire, imbinate intr-un mod variat, formand o structura cognitiva unitara, dinamica si particulara. Structura aptitudinii scolare, rezultate in urma analizei factoriale are ca nucleu inteligenta generala, factorul verbal-educational, motivatie, atitudine, perseverenta, inteles si alti factori, spatial-mecanic si numeric. Aptitudinea scolara presupune stari virtuale polivalente in programul genetic al ficarui individ, creand un contet sociocultural care sa faciliteze actualizarea potentialitatilor. Factorii nonintelectuali ai reusitei scolare sunt compusi din factorii motivationali, afectivi-atitudinali si caracteriali. Motivatia indeplineste rolul activator si dinamizator in reusita scolara. Supramotivatia si submotivatia duc la obtinerea unor rezultate scazute. Factorii motivationali cuprind nevoia de informatie, performanta, autorealizare, curiozitatea percpetiva si epistemica. Motivele pot fi dorinta de a obtine note bune, prestigiu, statut, cooperare si competitie, succes, evitarea esecului si pedepselor.depasirea conflictului motivational este consecinta unei bune organizari a procesului de invatare.

Factorii afectivi-atitudinali cuprind dimensiunea instabilitate-stabilitate emotionala, dezechilibrul, agitatia, puterea de concentrare, avand efecte asupra organizarii interne, capacitatea de autoreglare si adaptare la cerinte. Atitudinea fata de invatare poate fi pozitiva sau negativa, depinzand de semnificatia sarcinilor de invatare si aprecierea rezultatelor de parinti si profesori. Factorii volitivi-caracteriali presupun efort pentru invingerea dificultatilor interne si externe, alegerea si fixarea scopurilor, invingerea tendintelor impulsive, depasirea conflictelor motivationale, mobilizarea resurselor energetice si cuprind perseverenta, constiinciozitatea, ambitia, stapanirea de sine, spiritul de initiativa, rezistenta la efort si independenta, lenea, nestapanire, apatie, dependenta, pasivitate si incapatanare. Pentru a inlatura insuccesul se are in vedere structura institutionala a sistemului de invatamant, continutul procesului, planuri, programe, manuale, tehnologia desfasurarii procesului, preocuparile de formare si perfectionare a personalului didactic, fiind expresia unor decizii adoptate la nivel national. Succesul/insuccesul scolar are caracter concret, actiunea factorilor se manifesta diferit in functie de individ si momentul dezvoltarii ontogenetice. Se au in vedere competenta si prestigiul profesional al cadrelor didactice, marimea si structura colectivului, baza materiala, calitatea procesului si climatul. Inasuccesul scolar este o discordanta intre cerintele instructiv-educative si posibilitatile fizice si psihice ale elevului. Profesorul trebuie sa intervina preventiv si sa amelioreze situatia prin cunoasterea etiologiei reale si profunde a insuccesului si prin perfectionarea activitatii sale instructiv-educative. Acesta descifreaza mecanismul interactiunii factorilor determinanti ai nereusitei scolare si elaboreaza o strategie de actiune care faciliteaza interventiile si influentele cu scopul ameliorarii starii de inadaptare. Esecul scolar poate fi prevenit, ameliorat si depasit prin cooperarea dintre toti factorii educationali. Profesorul coordoneaza si asigura consensul dintre ei. Acesta urmareste progresele elevilor, gradul de concordanta intre obiectivele stabilite si cele realizate, evaluarea cu instrumente corespunzatoare, stimuleaza progresul scolar in concordanta cu posibilitatile fiecaruia. Valorificarea posibilitatilor pedagogice si psihologice incubate de strategia didactica depind de pregatirea si competenta profesorului care trebue sa ierarhizeze si diferentieze sarcinile, sa identifice dificultatile, sa evalueza rezultatele corect, sa ajute elevii, sa dozeze temele si exercitiile folosite si sa asigure un nivel optim al motivatiei, stimularii si incurajarii elevilor prin cristalizarea sentimentului de succes si respectarea ritmului individual.