Evolutia Calculatoarelor [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA “OVIDIUS “ DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE FARMACIE PROGRAM DE STUDII FARMACIE

EVOLUŢIA CALCULATOARELOR

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Ş.L. Dr. CARMEN LUPU

STUDENT: STOICA MĂDĂLINA

CONSTANŢA 2016 1

Cuprins Capitolul I. Introducere..............................................................................................................3 1.1 Istoria calculatorului........................................................................................................5

Capitolul II. Evoluţia calculatoarelor........................................................................................8 2.1 Aparitia calculatoarelor personale...................................................................................9 2.2 8080, Z80, CP/M.............................................................................................................9 2.3 Biti Apple.......................................................................................................................10 2.4 IBM preia controlul.......................................................................................................10

Capitolul III. Generatii de calculatoare....................................................................................13 3.1 Prima generatie de calculatoare.....................................................................................13

3.2 Calculatoarele din a doua generatie................................................................................13 3.3 Generatia a treia de calculatoare (1964 - 1971)..............................................................14 3.4 Calculatoarele din generatia a patra (1982 – 1990)........................................................14 3.5 Generatia a cincea de calculatoare..................................................................................14 Capitolul IV. Structura calculatorului......................................................................................15 4.1 COMPONENTA HARDWARE....................................................................................15 4.2 COMPONENTA SOFTWARE......................................................................................16

Capitolul V. Clasificarea calculatoarelor.................................................................................19 5.1 Supercalculatoare..........................................................................................................19 5.2 Mainframe.....................................................................................................................19 5.3 Minicalculatoare (Servere)............................................................................................19

Desktop - calculatorul de tip clasic......................................................................................21 Capitolul VI .Securitatea calculatoarelor. Viruşii.....................................................................22 6.1 Evolutia virusilor...........................................................................................................23 6.2 Ce sunt Virusii?.............................................................................................................23 6.3 Securitatea retelelor.......................................................................................................24

Bibliografie:.............................................................................................................................25

2

Capitolul I. Introducere

Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o ma șină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice și de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informa ții se numesc universale (engleză general purpose, pentru scopuri generale). Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video sau chiar toate deodată (multimedia). Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatică (engleză Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat TI sau IT (de la termenul englezesc Information Technology).

Fig.1 În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de func ții (altfel spus, care poate emula o mașină Turing) poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această versatilitate a condus la

3

folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboților industriali sau medicali (calculatoare universale). Din cele mai vechi timpuri, oamenii au numarat, socotit si masurat lucrurile, le-au trecut pe raboj si au comunicat altor oameni despre aceste lucruri. "Lucrurile" acestea puteau fi numarul de oi dintr-o turma, greutatea unui copil, marimea unui câmp, timpul scurs de la ultima seceta sau intensitatea unui cutremur. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au folosit unelte si tehnici care sa-i ajute sa numere cu mai multa acuratete, sa masoare mai precis, sa tina un raboj sau sa faca însemnari care sa se poata pastra mai mult timp, sa transmita cu mai multa precizie; ei au folosit în acest scop, de exemplu, rigle, sextante, cântare si balante, ceasuri etc. Calculatorul nu e decât cel mai nou din acest sir lung de masini de calculat si de înregistrat. Doar atât-nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula si înmagazina rezultatele calculelor. Totusi, acest principiu e mascat de un lucru practic groaznic: ceea ce fac ele poate ca e simplu, dar fac lucrul respectiv în cantitati impresionante- si incredibil de bine. Azi, viteza calculatoarelor se masoara în milioane de operatii pe secunda. Operatiile pot sa fie simple, dar ele pot fi combinate în foarte multe feluri pentru a rezulta un sir enorm de functii utile. 222n1320c Acestea s-au întâmplat aproape în întregime în ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completa a calculatoarelor comerciale. În anii'60, un calculator comercial ocupa o încapere mare dotata cu aer conditionat; era nevoie de o echipa de specialisti ca sa lucreze cu el. Consuma o cantitate enorma de energie si se strica des. Calculatoarele de azi sunt, în mod definitoriu, mult mai mici si mai rapide; ceea ce ocupa pe vremuri o camera întreaga, acum încape într-o cutie mica. Calculatoarele pot înmagazina mai multa informatie; ele consuma mai putina energie si au devenit mult mai usor de manevrat. Primele calculatoare personale (PC-uri) au fost lansate în 1979, având o viteza cronometrata de vreo 5 MHz. O modalitate de a concepe un calculator este sa-l vedem ca o "cutie neagra" care accepta la un capat un material ("input"), îl prelucreaza (Processing) întrun anume fel, apoi produce rezultate ("output") la celalalt capat ("Input" => Prelucrare =>"Output").

4

Necesitatea reprezentarii caracterelor numerice s-a materializat in aparitia si existenta simultana a unor diferite sisteme de numeratie. Un sistem de numeratie este format din totalitatea regulilor de reprezentare a numerelor cu ajutorul unor simboluri numite cifre.Sistemele de numeratie sunt de doua feluri: pozitionale si nepozitionale. In sistemele de calcul se folosesc in special sisteme de numeratie pozitionale,datorita simplitatii de reprezentare si de efectuare a calculilor aritmetice. Acestea se definesc ca sisteme de numeratie, in valoarea unei cifre din cadrul unui numar este determinata de pozitia ei in cadrul numarului. Fiecare sistem de numeratie pozitional contine un alfabet format din cifre si litere al caror numar este egal cu baza sistemului respectiv. La dezvoltarea echipamentului cunoscut azi sub numaile de calculator aucontribuit multe descoperiri şi invenţii.Cele mai importante tipuri de calculatoare sunt: calculatorul personal (PC)şi notebook-ul sau laptopul. Calculatorul personal (PC-ul) este folosit acasă, la birou, în laborator, etc. Laptop-ul este de dimensiuni mult mai mici, mai usor, seamană cu o geantă diplomat, este mai usor de transportat şi prezintă avantajul că poate fi alimentat de la baterii. Calculatorul este o masinarie care calculeaza. O masinarie care manipuleaza numere cu o viteza extrem de mare. O viteza cu care omului ii este imposibil sa calculeze in timp. Calculele construiesc niste date care sunt afisate pe monitor, astfel incat sunt intelese de om. Calculatorul face calcule ca sa putem vedea poze, sa ascultam muzica sau sa ne jucam pe jocuri. Datele, rezultatele calculelor, sunt impulsuri electrice "intentionat" ghidate. 1.1 Istoria calculatorului Calculatorul pe care il stim azi nu a fost inventat dintr-una, doar de un singur om, nici de Bill Gates dupa cum multi cred. Pentru a se ajunge la un astfel de calculator, multi oameni de stiinta, matmematicieni si electronisti au contribuit cu idei de-a lungul timpului! Si astfel a evoulat, din ceva simplu de prin 1946, in ceva extrem de complex si miniaturizat care exista acum,

pentru

ca

ideile

au

fost

puse

cap

la

cap

de-a

lungul

timpului.

Bineinteles ca la inceput nu existau piesele care exista acum in PC. Primul calculator a fost ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator). A fost construit intr-o camera de 20 pe 40 de metrii, avea 15 km de cabluri, cantarea 30 de tone, continea peste 18000 de tuburi vidate si nu putea sa memoreze decat 20 de numere. Evident ca nu avea ecran, nu avea nici hard disk, nici memorie RAM, tot sistemul era defapt "procesorul", care bineinteles calcula doar cateva numere. Avea nevoie de pregatiri de 2 zile 5

pentru calcule de o secunda (secunda in care calculele erau utile, bineinteles). Timpul timpul acesta... trecerea impunatoare a timpului constituie esenta multor schimbari si asta ne ofera iluzia de complexitate la un moment dat. Termenul computer personal numit și calculator personal (în engleză: personal computer sau PC, pronunțat /pi si/, v. AFI) desemnează un anumit gen de computer, relativ mic ca dimensiuni și performanță, pentru uz personal. Se face deosebirea între următoarele semnificații posibile: 

„Home computer” - prima generație de computere de uz personal, tradus „calculator pentru acasă”, nestandardizate, azi învechite, au fost fabricate de diverse companii în diverse modele



„IBM PC” (PC-urile inițiale) - computere azi învechite de la compania IBM, model "IBM PC", cu microprocesor de tip Intel 8088 (un Intel 8086 cu magistrala de date pe 8 biți) sau o versiune ulterioară, construite după arhitectura IA-32 (Intel Architecture 32 bit) numită și x86, cu procesor Intel 80386 pe 32 bit; inițial au fost concepute pentru un singur utilizator. În 2005 compania americană IBM a vândut divizia de PCuri companiei Lenovo din Beijing, China, și de atunci nu mai fabrică calculatoare personale.



„PC” propriu-zis - acestea sunt calculatoare actuale dar compatibile cu vechile specificații "IBM PC". Se fabrică în prezent de multe companii (dar nu și de IBM). Au în general multe forme constructive. Drept sistem de operare utilizează Microsoft Windows sau o distribuție de Unix.



„Calculator personal” - un termen generic pentru toate computerele de capacitate, performanță și dimensiuni relativ mici, destinate uzului individual, indiferent dacă e vorba de „PC”-uri propriu-zise sau nu, deci indiferent dacă sunt sau nu compatibile cu "IBM PC"-ul de mai sus. Termenul acoperă o multitudine de tipuri de calculatoare electronice, care se deosebesc între ele atât ca principii arhitecturale, dimensiuni, formă fizică sau greutate, cât și ca sistem de operare, software de aplicație, funcționalitate și mod de utilizare. Încă din anii 1980 majoritatea calculatoarelor mici sunt PC-uri, deci compatibile din

punct de vedere hardware cu PC-urile inițiale ale firmei IBM care se numeau IBM PC. Ele folosesc procesoare fabricate de firmele AMD sau Intel, desigur însă mult mai rapide decât cele folosite inițial de IBM.O caracteristică distinctivă este modularitatea PC-urilor: chiar fără

6

a fi specialiști, utilizatorii pot modifica, extinde sau schimba cipurile de memorie, placa de bază, plăcile de extensie, discurile dure și chiar și sistemul de operare. Din punctul de vedere al hardwareului există multe modele și tipuri constructive de PCuri. Printre modelele constructive actuale de succes (în 2011) se numără de exemplu cele de tip „PC tabletă” (din engleză de la Tablet PC) - v. și articolul Calculator tabletă. Numărul de PC-uri aflate în uz în lume a depășit pragul de 1 miliard în iunie 2008. Prin contrast, există și computere personale mici, portabile, care nu sunt PC-uri (au o altă arhitectură decât calculatoarele personale de tip PC). În ziua de azi ele sunt fabricate de ex. de către companiile Apple (familia de calculatoare Macintosh), Hewlett-Packard, RIM, SGI, divizia Sun Microsystems a companiei Oracle și altele. De asemenea, strict vorbind, nici aparatele „inteligente” de tip smartphone și nici unele computere tabletă ca de ex. iPad, nu sunt PC-uri, deși aparțin marelui domeniu de calculatoare personale.

Fig.2 În istoria civilizaţiei umane informaţia a avut întotdeauna un rol foarte important. Odată cu dezvoltarea socio-economică rolul informaţiilor a crescut tot mai mult. Găsirea la timp a informaţiilor de care avem nevoie, prelucrarea şi folosirea acestora în timp util a devenit o condiţie esenţială în orice domeniu de activitate. Dezvoltarea tehnologică şi apariţia calculatoarelor electronice au condus la noi posibilităţi de prelucrare şi utilizare a informaţiei. Astfel calculatorul a condus la folosirea pe scară tot mai largă a sistemelor informatice ca şi componente ale sistemelor informaţionale.

7

Capitolul II. Evoluţia calculatoarelor

In anii 1960 a aparut un nou tip de calculatoare: minicalculatoarele. Aceste masini erau mai ieftine, mai mici, nu avea nevoie de aer conditionat si erau mult mai usor de folosit (cel putin dupa standardele acelor timpuri) fata de mainframe-uri. În fata ereziei, preotii mainframe-urilor s-au înfiorat. Detinerea unui mainframe era problema corporatiei, datorita cheltuielilor necesare, dar un departament putea avea propriul minicalculator, pentru ca acesta nu necesita spatii speciale sau specialisti necesari unui mainframe. Aceasta dezvoltare a dus la aparitia unui nou personaj pe scena calculatoarelor. Minicalculatoarele au adus la înlocuirea programatorilor de mainframe, curati si bine îmbracati, cu o noua specie de programatori. Minicalculatoarele au început sa fie introduse în universitati si alte institutii de învatamânt, pentru ca erau ieftine. Ele erau accesibile si proiectate pentru a putea suporta modificari ulterioare, ceea ce a atras un grup de entuziasti cunoscuti sub numele de hackeri. Acesti hackers nu sunt identici cu cei din zilele noastre. Din rândurile lor s-au ridicat o parte din oameni care au facut revolutia calculatoarelor personale. Piata minicalculatoarelor a crescut repede. Imediat ce departamentele puteau justifica nevoia minicalculatorului, acesta era instalat. Acesta a fost momentul când DEC (Digital Equipment Corporation ) a devenit a doua mare companie producatoare de calculatoare din lume. În privinta îmbunatatirilor aduse programelor, gama functiilor care pot fi realizate a crescut. Un minicalculator poate fi folosit simultan de mai multi utilizatori, cu ajutorul unui procedeu de împartire a timpului de folosire a procesului numit time-sharing. Astfel, fiecare utilizator poate sa prelucreze date, sa creeze programe sau sa utilizeze, ca si când ar fi singurul utilizator. Acest sistem a fost introdus si în tehnologia de realizare a mainframe-urilor. Sisteme sofisticate de time-sharing, cu componente disc mai puternice si programe mai sofisticate,

au

fost

dezvoltate

în

acelasi

timp

pentru

mainframe-uri.

Aceasta era piata calculatoarelor în anii ´70: mainframe-uri si minicalculatoare erau prezente în toate companiile si principalele departamente. Pentru sacinile pe care le puteau rezolva în moduri în care le rezolvau, erau bune. Au adus metode noi si eficiente în birouri si au facut afacirele mai eficiente. Totusi, au esuat în marirea productivitatii personale (în cresterea eficientei personalului, nu a corporatiilor).

8

2.1Aparitia calculatoarelor personale La mijlocul anilor ´70 a aparut o noua tehnologie: miniprocesorul. Acesta folosea multe tranzistoare conectate pe o pastila de siliciu pentru a realiza un dispozitiv de calcul. Primele microprocesoare au fost, dupa standardele actuale, destul de simple. Primul microprocesor, devine cunoscut ca 4004, a fost proiectat pe patru biti de catre inginerul Marcian E. „Ted" Hoff de la Intel, în anul 1969. Clientul care i-a comandat lui Intel microprocesorul a fost o firma japoneza, care a dat faliment în 1970; dupa aceasta Intel nu se putea hotarî daca sa lanseze sau nu circuitul pe piata. L-au lansat, si în 1974 existau mai mult de 19 tipuri de microprocesoare pe piata, inclusiv Intel 8088, cel care va deveni trambulina actualelor calculatoare personale. Microprocesoarele au fost initial folosite drept controler - dispozitive de control - pentru masini de spalat vesela si frigidere. Producatorii si proiectantii de calculatoare nu au pierdut ocazia data de potential acestor dispozitive de a fi folosite drept calculatoare.

2.2 8080, Z80, CP/M Primele succese ale pietei au fost microprocesorul Intel 8080 si noul sistem de operare numit CP/M-80 scris pentru acest cercuit. CP/M-80 a fost creat în 1975 de Gary Kildall, fondatorul si presedintele companiei Digital Research - primul producator al unui sistem de operare pentru microcalculatoare. Astazi, compania este o divizie a lui Novell Inc. - cea mai mare companie în domeniul sistemelor de operare în retea. CP/M este prescurtat de la Controlul Programului/Microcalculatorului - cel mai sugestiv nume de produs, daca mai existase unul, de pâna atunci. Acest sistem de operare a fost, la acea data, extraordinar. Daca aveai un sistem 8080 sau Z80, cu sistem de operare CP/M, cu 64 kilobiti de RAM si o pereche de unitati de disc flexsibil de 8", aveai „ultimul strigat" al modei calculatoarelor si îl faceai verde de invidie pe orice pasionat. Discurile acelor timpuri merita putina atentie. Primul tip larg raspândit împreuna cu microcalculatoarele aveau discuri de 14" (comparati-le cu cele de 3,5" disponibile astazi) si un timp de acces suficient pentru o pauza de cafea.

9

2.3 Biti Apple Apple Computer, binecunoscuta ca avându-si începuturile într-un garaj, a aparut în 1976. Apple a fost fondata de legendarii Steve Jobs si Steve Wozniack, si este recunoscut drept compania care a pus bazele industriei calculatoarelor personale. Desi povestea lui Visilac si a calculatorului Apple II este bine cunoscuta, merita sa o spunem înca o data, pentru ca arata motivele care au generat revolutia calculatoarelor personale. La mijlocul anilor `70, daca doreai sa faci încercari de genul „si daca" calculând pe mainframe, trebuia sa scrii un program, sa-l depanezi, sa încerci un set de date, sa verifici rezultatele, sa încerci un set de date mai complex s.a.m.d. Era un procedeu cel putin laborios si nu foarte practic, cu exceptia cazului în care priviziunele aveau importanta pentru corporatie si aveai suficient timp la dispozitie. Aceasta situatie a motivat doi studenti de la Harvard Business School sa faca primul program de calcul tabelar: Visicalc. Apple II avea la baza un procesor Motorola 6502 (proiectat pe 8 biti), pâna la 128 kilobiti de RAM si utiliza un casetofon pentru a stoca date si programe. Apple a încheiat o întelegere cu realizatorii lui Visicalc pentru a obtine exclusivitatea programului pe Apple II. Acestui program i se acorda meritul de a fi catapultat Apple de la un venit de 800.000 de dolari în 1977 la putin sub 48 de milioane în 1979. Utilizatorii cumparau Apple II doar pentru a rula Visicalc, si o data cu el un raft întreg de aplicatii, care ofereau utilizatorilor, pentru prima data la un pret rezonabil, putere de calcul accesibila si dedicata. 2.4 IBM preia controlul Calculatoarele despre care am vorbit, masinile CP/M si Apple, nu erau numite calculatoare personale - acesta nu a fost un termen recunoscut pâna în august 1981, data de nastere a calculatorului IMB PC a fost creat de piata, datorita acelor sisteme de microcalculatoare

care

au

facut

posibila

existenta

calculatorului

IBM

PC.

Desi microprocesorul care a stat la baza calculatorului IBM PC a fost produs în 1974, calculatorul IBM PC a fost produs abia în 1981. Intel 8088 era un microprocesor pe 16 biti, care putea lucra cu mai multa memorie si mai rapid decât predecesorii sai. IBM a delegat o companie necunoscuta, numita Microsoft, pentru a realiza un sistem de operare. Restul este, asa cum o spun ei, istorie. IBM PC a devenit un standard, în realitate o serie de standarde care au adus la vânzarea de aproximativ 100 de milioane de calculatoare personale din 1981. puterea marketing-ului IBM a dus la succesul lui IBM PC.

10

IBM avea bani si pozitia pe piata astfel încât sa faca calculatorul IBM PC acceptat în corporatii. Desi e usor sa critici IBM pentru greselile, destul de multe, facute în dezvoltarea pietei calculatoarelor personale si lipsa de receptivitate fata de o piata care crestea mai rapid decât putea acoperi IBM, fara amestecul lui IBM. Calculatorul IBM PC a continuat tendinta data de Apple II, aducând puterea de calcul la îndemâna utilizatorilor. Posibilitatea de a-si îmbunatati si mari productivitatea personala a fost o atractie atât de mare, încât oamenii au trecut peste orice pentru a-si cumpara un calculator personal. Ei au pacalit bugetele departamentale cumparându-le ca masini de scris sau chiar platind diferenta din propriul buzunar. Multe companii au avut retineri în a urma tendinta de introducere a calculatoarelor personale, dar au descoperit ulterior ca acestea erau folosite din plin de concurenta. În aceste companii, de obicei, Centrul de Calcul era uluit când descoperea invazia calculatoarelor personale. Fanaticii mainframe-urilor erau probabil cei mai surprinsi când aflau ce se întâmplase. Revolutia calculatoarelor personale, mai mult decât orice, a fortat Centrele de Calcul sa-si regândeasca rolul si tehnologia pe care o foloseau. Ele nu au avut cu adevarat de ales si au devenit Servicii de gestiunea de informatie (Management Information Service) sau IT (Information Tehnology) sau orice altceva care continea cuvântul informatie. De asemenea, au trebuit sa urmeze sau cel putin sa se obisnuiasca cu valul tehnologiilor aduse de calculatoarelor personale. Începutul conectarii Pe timpul CP/M-ului, pretul perifericilor de calitate era exorbitant. Un disc de 14" si 10MB, care consuma 5 amperi si facea zgomot ca un avion care decola, era tot atât de scump ca si un calculator. O imprimata matriceala, care nici nu se apropia de calitatea unei letterquality, era o resursa pretioasa. În momentul lansarii calculatorului IBM PC preturile scazusera, dar erau înca destul de mari. Pe scurt, perifericele calculatoarelor personale erau ca aurul: rare siscumpe.Nu era practic ca fiecare calculator sa aiba disc si imprimata, desi fara ele productivitatea calculatoarelor personale era mai mica. O alta problema era folosirea în comun a datelor. Daca aveai nevoie de un document creat de altcineva, trebuia sa iei discheta, sa-ti pui pantofii de sport si sa alergi la acel microcalculator sa-l iei. De aici, numele acestui tip de partajare a datelor: „retea sportiva".

11

Calculatoarele de azi sunt, in mod definitoriu, mult mai mici si mai rapide; ceea ce ocupa pe vremuri o camera intreaga, acum incape intr-o cutie mica. Calculatoarele pot inmagazina mai multa informatie; ele consuma mai putina energie si au devenit mult mai usor de manevrat. Primele calculatoare personale (PC-uri) au fost lansate in 1979, avand o viteza cronometrata de vreo 5 MHz. O modalitate de a concepe un calculator este sa-l vedem ca o "cutie neagra" care accepta la un capat un material 22522r1722w ("input"), il prelucreaza (Processing) intr-un anume fel, apoi produce rezultate ("output") la celalalt capat ("Input" => Prelucrare =>"Output")Hardware Unitatea de sistem este partea cea mai importanta a calculatorului. In ea e adapostit procesorul, diferite tipuri de memorii si partea electronica raspunzatoare de controlul tuturor celorlalte componente. Ea mai contine un ventilator pentru sursa si un cooler pentru procesor.Placa de baza Aceasta este componenta principala a unui calculator. Pe ea sunt montate toate placile(video, sunet, modem), procesorul si memoria. La pornirea unui calculator pe monitor sunt afisate pe ecran toate componentele calculatorului configurate de BIOS-ul acestei placi. Procesorul Durata necesara unui calculator ca sa execute o activitate depinde de o serie de factori. Primul este viteza procesorului - circuitul (chip-ul) care reprezinta "miezul" calculatorului. Acesta se masoara in megahertzi(MHz) si, cu cat numarul acesta e mai mare cu atat e mai rapid procesorul ( poate efectua mai multe operatii pe secunda. Chip-ul procesorului si componenta electronica pe care se bazeaza sunt cunoscute sub numele de Unitatea Centrala de Procesare (CPU= Central Processing Unit).Pe el se afla un ventilator numit COOLER care raceste procesorul.Sursa Sursa este transformatorul calculatorului, care ii da curent necesar placii de baza pentru a functiona componentele calculatorului, si mai ales protejeaza calculatorul de stricaciunile pe care le poate face un curent electric mai puternic sau mai slab. Mai intai, hard disk-urile inregistreaza magnetic informatia, cam cum se inregistreaza pe discurile muzicale sau pe casete video. Discurile nu sunt "volatile". Odata inregistrata informatia, aceasta ramane pe hard disk pana cand este schimbata sau stearsa. In al doilea rand, procesul de imprimare a informatiei pe HDD sau de prelucrare a ei pe un HDD implica o miscare de tip mecanic. Discul se invarteste cu viteza mare, constanta, iar un cap de citire (si scriere) se misca, intrand sau iesind pe suprafata lui. Acest cap de citire / scriere poate schimba polarizarea unor minuscule particule magnetice de pe suprafata discului si pot, de asemenea, detecta polarizarea particulelor.

12

Capitolul III. Generatii de calculatoare In 1947, John von Neumann a enuntat principiile esentiale de functionare acalculatoarelor, aplicate si astazi in constructia sistemelor de calcul (arhitectura von Neumann). Prima astfel de masina, de dimensiunile unei sali de curs, era foarte departe de performantele computerelor de astazi. Ceea ce se poate remarca este viteza cu care saudezvoltat caracteristicile fizice si performantele sistemelor de calcul, inregistrand, faraindoiala, cea mai rapida evolutie dintre industriile si tehnologiile secolului XX. In evolutiacronologica a calculatoarelor electronice, teoreticienii au stabilit cinci etape, numite generatii de calculatoare.

3.1 Prima generatie de calculatoare Cuprinde sistemele construite intre anii 1944 – 1956, fiind caracterizata de utilizarea tuburilor electronice in locul retelelor electromagnetice.Cel mai cunoscut calculator din aceasta perioada a fost ENIAC, construit intre anii 1943-1944 in Statele Unite. La fel ca toate sistemele de calcul din generatia sa, ENIAC avea dimensiuni gigantice: ocupa un spatiu de 150 mp si cantarea 30 de tone; la construirea sa au fost folosite18.000 de tuburi electronice, 70.000 de rezistente si 6000 de comutatoare. Pentru a functiona,acest calculator urias avea nevoie de o putere de 150 de KW, iar capacitatea consta inefectuarea a circa 32.000 de operatii pe secunda. Programarea calculatoarele din aceasta generatie necesita un volum foarte mare demunca, deoarece se facea in „cod masina”. Mai mult, fiabilitatea acestor sisteme era foartemica: efectuau foarte lent calcule, avand o capacitate foarte redusa de stocare a datelor (2KB).Si informatica romaneasca a avut cercetari in domeniu in acesta perioada, realizand primele

calculatoare

romanesti:

Calculatorul

Institutului

de

Fizică Atomică

din

Bucuresti(CIFA), Masina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timisoara (MECIPT),Dispozitivul Automatic de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj (DACICC-1).

3.2 Calculatoarele din a doua generatie Au fost construite intre anii 1957 – 1963,avand ca element caracteristic utilizarea tranzistorului in locul tubului electronic. Incepand cuanii ’60 caculatarele au inceput sa fie dotate cu tastatura si monitor, viteza de calcul crescand la 200.000 de operatii pe secunda, iar

13

capacitatea de memorare ajungand la 32 KB.Concomitent au evoluat si echipamentele periferice de introducere si extragere a datelor: de lamasinile de scris cu 10 caractere pe secunda s-a trecut la imprimante cu cateva sute de linii peminut.Calculatoarele acestei generatii erau folosite in special pentru calcule stiintifice. Deasemenea, cei care se ocupau de calculatoare detineau functii distincte: proiectanti,constructori, programatori, personal de intretinere. Computerele aveau nevoie de camerespeciale cu temperaturi controlate pentru asigurarea parametrilor de functionare. Au aparut acum si limbaje de programare (Fortan, Algol, Cobol). Dintre calculatoarele romanesti dingeneratia a doua, pot fi amintite DACICC-200, CIFA 101 si 102. 3.3 Generatia a treia de calculatoare (1964 - 1971) Se caracterizeaza prin inlocuirea tranzistoarelor din structura computerelor cu circuitele integrate. Aceste calculatoare au vitezede lucru mai mari (5 milioane de operatii pe secunda), capacitati de stocare mai mari (2 MB), odata cu aparitia discului magnetic. Limbajele de programare evolueaza (Pascal, Lisp), iar operatiile de instalare si exploatare se simplifica. In anul 1970 a fost creata memoria statica de 256 biti RAM (Random Access Memory).In perioada aceasta, in SUA a fost lansat primul calculator pentru utilizatorii casnici (PC – Personal Computer), primele jocuri pe calculator, unitatea de memorie externa FloppyDisk si sistemul de operare CP/M .Demna de amintit pentru aceasta perioada este infiintarea in 1975 a companiei Microsoft de catre Bill Gates si aparitia calculatoarelor Apple cu tastatura si monitor. 3.4 Calculatoarele din generatia a patra (1982 – 1990) Sunt caracterizate prin utilizarea pe scara larga a circuitelor integrate si prin raspandirea computerelor personale(PC). Sistemele de calcul construite in aceasta perioada sunt mai performante decat cele dingeneratia anterioara: viteza de lucru urca la 30.000.000 de operatii pe secunda, capacitatea dememorare ajunge la 8 MB, consumul de energie si dimensiunile aparatului devin din ce in ce mai reduse, iar utilizarea calculatoarelor devine din ce in ce mai accesibila mai multor categorii de persoane. 3.5 Generatia a cincea de calculatoare Este reprezentata de sistemele construite din1990 pana astazi. Acestea accentueaza performantele generatiei anterioare prin utilizarea microcipurilor (circuite integrate pe o scara ultra larga), prin cresterea vitezei de operare si acapacitatii de stocare (ajunge in prezent la ordinul Giga octetilor).

14

Capitolul IV. Structura calculatorului Calculatorul este o masina care prelucreaza automat informatia. Pentru aceasta trebuie sa i se furnizeze datele pe care trebuie sa le prelucreze ( datele de intrare ) si o lista de instructiuni ( programul ) care sa ii spuna cum sa prelucreze aceste date. Calculatorul va realiza o lucrare la fel ca si omul, adica la un moment dat va executa o anumita operatie. Daca pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa execute mai multe operatii, el le va efectua pe rind. Operatiile si ordinea in care acestea trebuie executate ii sunt date calculatorului de catre om prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obtinute in urma prelucrarii ( datele de iesire ). In timpul prelucrarii pot sa apara si unele date intermediare. Deci, pentu a realiza aceste operatii calculatorul este alcatuit din doua componente : - hardware , adica echipamentele fizice ( partea materiala, un ansamblu de circuite electrice, electronice si parti mecanice,) - software , adica programele si datele ( partea logica ) 4.1 COMPONENTA HARDWARE Componenta hardware a unui calculator este formata din echipamentele fizice in care circuitele electronice asigura prelucrarea automata a informatiei si din echipamentele care asigura comunicarea intre om si calculator. Componenta hardware trebuie sa execute urmatoarele functii : - functia de memorare; - functia de comanda si control; - functia de prelucrare; - functia de intrare-iesire. 1. Functia de memorare. Prin aceasta functie, componenta hardware trebuie sa asigure memorarea datelor si a programelor, deoarece calculatorul trebuie sa lucreze continuu, fara interventia permanenta a omului. Functia este asigurata de: memoria interna si memoria externa. In memoria interna se pastreaza programele si datele care se exploateaza la un moment dat. In memoria externa se pastreaza toate programele si datele de care poate sa aiba nevoie la un moment dat sistemul de calcul .

15

2. Functia de prelucrare. Prin aceasta functie hardware-ul trebuie sa asigure efectuarea: - operatiilor aritmetice (adunare, scadere,inmultire si impartire); - operatiilor logice ( SI logic, SAU logic si negatia ).

3. Functia de comanda si control. Prin aceasta functie hardware-ul trebuie sa asigure: - extragerea instructiunilor din memoria interna; - analiza instructiunilor; - comanda pentru executarea fiecarei operatii - extragerea datelor de intrare din memoria interna; 4. Functia de intrare-iesire. Prin aceasta functie componenta hardware trebuie sa asigure introducerea datelor si a programelor in memoria interna si livrarea rezultatelor. Functia este asigurata de dispozitivele periferice de intrare-iesire si de interfetele de intrare-iesire. 4.2 COMPONENTA SOFTWARE Software-ul este un sistem de programe pentru calculatoare incluzând procedurile lor de aplicare, sistem furnizat o dată cu calculatorul respectiv sau creat ulterior de către utilizator. Prin contrast, cuvântul hardware desemnează partea fizică a calculatorului sau a sistemului informatic respectiv. În general, pentru a funcţiona, un sistem informatic are nevoie de ambele componente, în plus şi de datele care trebuiesc prelucrate. Deseori şi aceste date sunt considerate a fi parte din software. Componenta software poate include toată gama de produse de programare, uzual formată din sistem de operare, drivere şi programe de aplicaţie. În anumite cazuri speciale părţi din software se înglobează din construcţie în hardware - prin folosirea de circuite integrate preprogramate. În unele domenii, prin software se înţeleg în primul rând datele cu care lucrează aparatele sau calculatoarele, cum ar fi imaginile digitalizate, sunete şi piese muzicale, jocurile pentru calculator, filme digitalizate, clipuri video şi multe alte date asemănătoare. În caz extrem, până şi purtătorii fizici de date sau "mediile" sunt considerate a fi "software", ca de exemplu discurile optice de tip CD şi DVD, casetele video VHS şi miniDV, casetele audio.

16

Privit din exterior un PC este compus din: unitatea sistem (numită după unii autori – unitatea centrală), monitor, tastatură şi maus (mouse). Unitatea sistem este alcătuită dintr-o carcasă care adăposteşte în interior componentele de bază ale calculatorului:      

placa de bază împreună cu microprocesorul, unitatea de memorie internă, unităţile de memorie externă (care pot fi şi detaşabile), magistralele, interfeţele, plăcile de extensie.

Dintre acestea, componenta cea mai importantă este microprocesorul aflată pe placa de bază. Înexterior carcasa calculatorului prezintă în partea frontală butoane pentru pornirea (Power On/Off) şiresetarea (Reset) calculatorului, leduri ce indică funcţionarea calculatorului, fanta de intrare pentruunitatea de dischetă, de CD, DVD. În partea din spate a carcasei sunt vizibile mufele de alimentare lareţeaua electrică, interfeţele (prin care se conectează la calculator diverse dispozitive), ventilatorul. Monitorul este folosit pentru vizualizarea informaţiei. El este conectat la reţeaua electrică şiprintr-o interfaţă la unitatea sistem. Tastatura este cel mai răspândit dispozitiv de introducere a textului pe calculator. Ea foloseşte modelul maşinii de scris. Este conectată la unitatea sistem printr-o interfaţă. Mouse-ul este conectat la unitatea sistem printr-o interfaţă, dar există şi variante fără fir. Este utilizat în general pentru selectarea unor comenzi aflate în liste de meniuri. Placa de baza – Dupa cum ii spune si numele, este baza calculatorului. Baza pe care se pun restul componentelor pentru a face legatura intre ele. Fizic vorbind, este chiar o placa, cea mai mare din calculatorul tau, fara de care calculatorul tau nu ar functiona. Ca sa va dau un exemplu de placa de baza, o sa va vorbesc despre Placa de baza Gigabyte H81M-S1 Socket 1150. Aceasta placa suporta un procesor foarte avansat numit Core i7 de la Intel, RAM DDR3 pana la 16 giga, alimentare standard, placa video integrata, dar se poate atasa si separat una externa, in schimb nu are slot pentru HDMI, deci calitatea video nu poate fi impinsa la maxim. Procesorul – Consider ca este a doua componenta, ca importanta, pentru ca depinde foarte mult de ce tip de procesor ai si bineinteles daca poate fi upgradat, dar asta depinde foarte mult si de placa de baza pe care o detii.Ca sa va dau un exemplu de procesor bun, va amintesc despre Intel Core i7-5960X Extreme Edition, 3.00GHz, Haswell, 20MB, Socket 2011-V3 care este un procesor de ultima generatie, perfect pentru jocuri si orice alta activitate

17

de pe calculator care il supune la mult stres. Acest procesor are un cache de 8MB, o frecventa de 3500 MHz, dar si o frecventa turbo de 3900 MHz. Memoria (RAM) – „Ramii” merg mana in mana cu procesorul, si lupta impreuna pentru buna functionare a calculatorului. Ca sa poti face un echilibru bun intre RAM si procesor, foloseste 8GIGA de RAM la un procesor i7, si vei fi multumit de rezultate. Sunt mai multe tipuri de ram, dar eu o sa va prezint varianta cea mai avansata, si anume Memoria Kingston HyperX Fury Blue Series DDR3, 1x8GB, 1600 MHz. Cu aceste placute, acoperi necesarul de care ai nevoie pentru jocuri si pentru oricare alta sarcina care cade pe placutele RAM. Placa video – Placa video este un element cheie atunci cand vine vorba de jocuri. O placa performanta ar fi Asus GeForce GTX 970 StriX DC2 OC 4GB DDR5 256Bit. Chiar daca este putin mai scumpa, cu siguranta o sa vezi diferenta de calitate a imaginii. Citeste mai mult despre placile video AGP si PCI. Placa de sunet – Cu toate ca placa de baza are o placa de sunet integrata, nu este indeajuns de performanta, asa ca este indicat sa iti adaugi tu o placa de sunet care sa redea calitatea superioara de care tu ai nevoie. Placa de sunet Asus XONAR_DG, 5.1 Channel, PCI reda sunetul pe un canal de 7.1, un sunet de calitate la un pret rezonabil. Sursa – Bineinteles ca avem nevoie si de alimentare la o sursa de curent, in acest caz va recomand o sursa de 500W capabila sa reziste in timp, si anume Sursa Thermaltake Smart SE 630W. DVD Writer – La DVD Writer, nu este nevoie de prea mult, va recomand ASUS DVDRW DRW-24F1ST SATA, un writer rezistent, excelent pentru scrierea a mai multor cduri/dvd-uri fara a intampina probleme.

18

Capitolul V. Clasificarea calculatoarelor Criterii de clasificare: - tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP); - cantitatea de memorie internă pe care microprocesorul o poate utiliza; - capacitatea de stocare a memoriei auxiliare; - viteza perifericelor de ieşire; - viteza de prelucrare – exprimată în MIPS (Millions of Instructions Per Second); - numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp; - costul sistemului.

5.1 Supercalculatoare Includ de obicei resurse hardware sau software deosebite, de ordinul a sute sau mii de procesoare care lucrează în paralel. Rezultă astfel o putere de calcul impresionantă (poate executa peste 1,8 miliarde de operaţii pe secundă), datorată si faptului că se utilizează tehnologii aflate la limita posibilităţilor actuale, în condiţiile în care preţul nu este factorul principal în construcţia lor. Principalele aplicaţii sunt în domeniul militar, al cercetării ştiinţifice, industria aeronautică şi spaţială. Preţul unui supercalculator este însă pe măsură, fiind exprimat în general în milioane de dolari. O abordare mai recentă se axează pe utilizarea sistemelor distribuite (bazate pe reţele de calculatoare) pentru a obţine performanţe comparabile, dar la un preţ cu un ordin de mărime mai mic. 5.2 Mainframe Reprezintă un tip de calculator de asemenea de mare putere, dar nu la acelaşi nivel cu supercalculatoarele. Sunt utilizate cel mai adesea pentru gestiunea bazelor de date de dimensiuni foarte mari, precum şi a altor aplicaţii asemănătoare, care necesită o capacitate de stocare foarte mare şi o interacţiune puternică cu un număr mare de utilizatori, concretizată printr-un volum foarte mare de comunicaţii de date.

5.3 Minicalculatoare (Servere) Sunt calculatoare care au rolul de a pune la dispoziţia altor sisteme de calcul diverse resurse (capacitate de stocare, putere de calcul, informaţii de un anumit tip), de obicei prin intermediul unei reţele de calculatoare. Fiind destinat să servească de obicei un număr mare

19

de cereri în paralel, serverul trebuie să aibă la rândul său o putere de calcul considerabilă. Reprezintă tipul de calculator care utilizează un microprocesor ca unitate centrală de prelucrare (UCP) şi care poate fi folosit numai de către o singură persoană la un moment dat. - Staţiile de lucru (workstations) sunt destinate lucrului individual, dar sunt proiectate pentru a rula aplicaţii profesionale, de complexitate mare, cum ar fi: grafică 3D, prelucrări audio si video, aplicaţii de tip CAD sau GIS, prelucrări de date numerice, etc. - Sistemele desktop intră în categoria calculatoarelor personale, care pot fi folosite pentru aplicaţii de birou (editare de texte, calcul tabelar, baze de date de dimensiuni reduse etc.) sau pentru jocuri. Sunt în principiu cele mai ieftine calculatoare si din acest motiv cele mai accesibile publicului larg. - Laptop, notebook, netbook sunt termeni care desemnează calculatoarele personale portabile. Acestea au la bază aceleaşi principii şi tehnologii ca şi sistemele desktop. Diferenţa constă în miniaturizarea echipamentelor şi accentul pus pe mobilitate. Un computer mobil are dimensiuni şi greutate reduse si poate funcţiona un timp (câteva ore) cu ajutorul bateriilor, fără alimentare de la reţeaua electrică. Ţinta principală a acestei categorii de sistem o reprezintă în principal mediul de afaceri, dar şi alte zone pentru care mobilitatea este esenţială. Mainframe-urile,sunt calculatoare mari si foarte scumpe,specifice anilor 1960-1970.Aceste calculatoare prezinta urmatoarele avantaje: 

Proceseaza date la vitze superioare,astfel incat pot rezolva sarcinile complxe mult mai



rapid. Drive-urile pot stoca mult mai multe date si manipula fisiere mai mari decat o pot



face sistemele mai mici. Sisemele de operare permit utilizarea simultana a acestora de catre mai multi utilizatori,prin intermediul utilizarii tehnicii multiprogramarii(utilizatorii sunt conectati la calculator prin unitati de tastatura si ecran,numite terminale si unitati vizuale de afisare,VDU-visual dysplay units.

Minicalculatoarele: sunt calculatoare cu vitze de 10 la treia-10 la a cincea operatii pe secunda,cu o lungime a cuvantului mica(8,12,16 biti).In general sunt calculatoare ieftine si sunt recomandate pentru companiile mai mici.Un asemenea calculator este mai mic decat mainframe,capacitatea de stocare este mai mica si nu permite atat de multi utilizatori simultan 20

ca un mainframe. produs de firma DEC-Digital Eqipament Corporation.Alte exemple de minicalculatoare: Supercalculatoarele sunt cele mai puternice, complexe si scumpe sisteme electronice de calcul, care pot executa peste 1 bilion de instructiuni pe secundã. Au procesorul format dintr-un numãr mare de microprocesoare (de ordinul miilor), sunt proiectate pentru calcul paralel, au costuri si performante foarte ridicate. Sunt utilizate în domenii care necesitã prelucrarea complexã a datelor, cum ar fi: reactoare nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo, etc. 5.4 Desktop - calculatorul de tip clasic, la care monitorul este asezat în general pe carcasa unitãtii centrale ce se aflã pe birou.*Tower - acel calculator la care carcasa unitãtii centrale este mai îngustã dar mai înaltã decât la desktop si este asezat lângã monitor sau, de cele mai multe ori, sub masã.*Laptop (notebook) - calculator usor de transportat, construit pentru a fi folosit în afara biroului (de exemplu în tren), având o sursã independentã de alimentare (baterii sau acumulatoare). Au componente usoare si mici, de exemplu afisajul cu cristale lichide, tastaturã si înlocuitor de mouse. Cântãresc numai 3 - 5 kg si sunt cele mai costisitoare (aproximativ pretul a douã PC-uri).*Palm PC (Palmtop, Handhold sau Organizer) - se utilizeazã ca bloc notes, agendã telefonicã, calculator de buzunar, calendar, etc. Facilitãti: posibilitatea transferului de date prin PC, recunoasterea scrisului de mânã, accesarea Internetului. Datoritã dimensiunilor reduse (cât o palmã), procesarea textelor este destul de dificilã.

Fig.3 Laptop, notebook, netbook sunt termeni care desemnează calculatoarele personale portabile. Acestea au la bază aceleaşi principii şi tehnologii ca şi sistemele desktop. Diferenţa constă în miniaturizarea echipamentelor şi accentul pus pe mobilitate.

21

Capitolul VI .Securitatea calculatoarelor. Viruşii Virusii ne arata cat de vulnerabili suntem, iar un virus scris de un cunoscator poate avea efecte devastatoare, intrerupand productia si provocand pagube de miliarde de dolari. Pe de alta parte, ne arata cat de interconectati am devenit, si dependenti de calculatoare. Virusii informatici pot provoca adevarate cosmaruri. Unii pot sterge informatii de pe hard disk, pot bloca accesul la internet si pot face ca o masina inocenta sa devina un zombie ce se va replica iarasi si iarasi, infectand si alte calculatoare. Cu totii am experimentat asta si stim cum este daca virusul a apucat sa infecteze diverse aplicatii din sistemul de operare, inserand un cod in fiecare program, astfel ca la rularea acestuia sa se execute si codul virusului. Fred Cohen, un student doctorand, a fost primul care a descris programele care se pot copia singure numindu-le „virusi”. In anii 80 virusii depindeau de oameni pentru a se inmulti si a infecta alte calculatoare. Practic un programator salva virusul pe o discheta, iar apoi distribuia discheta altor persoane. Asta pana ce modemurile au devenit ceva obisnuit, iar prin acestea virusii puteau „calatorii”. In ziua de astazi problema e devenit serioasa. Internetul este cea mai mare sursa de astfel de programe, dupa anumite statistici, peste 50 % din calculatoarele din lume sunt infectate in acest moment de cel putin un virus. Multe companii au pierdut sume importante de bani datorita acestor mici programe malitioase. Virusul Mydoom a infectat aproximativ 250 de milioane de calculatoare doar intr-o singura luna. In martie 1999, virusul Melissa a fortat Microsoft si alte companii sa opreasca sistemele de comunicare prin e-mail pana ce virusul a fost inlaturat. Programatorul care a scris virusul a primit 20 de luni de inchisoare. Virusul IloveYou a avut in anul 2000 un efect asemanator. In 2007, un virus numit Storm a infectat peste 50 de milioane de calculatoare din intreaga lume. Este un lucru destul de impresionant tinand cont de faptul ca majoritatea virusilor sunt incredibil de simplii.

Fig.4

22

6.1 Evolutia virusilor Cand existau conexiuni la internet prin linia de telefon, existau si virusii de tip „dialer”. Calculatoarele se conectau la internet facand un apel la un numar. Virusii de tip „dialer” schimbau acest numar, conectand calculatorul la un numar cu supra-taxa. Odata cu disparitia conexiunii de tip dial-up au disparut si acesti virusi. Un truc important a fost abilitatea de a incarca virusii in memorie pentru a ramane deschisi si ruland in background atata timp cat calculatorul este pornit. In acest mod virusii au devenit mai eficienti in a se multiplica. Alt truc era avantajul de a infecta sectorul de boot al floppy disk-urilor si a hard disk-urilor. Sectorul de boot contine un mic program ce spune calculatorului ce si cum sa incarce restul sistemului de operare. Punand un cod in acest sector, virusul cu siguranta putea rula la pornirea calculatorului, impiedicand chiar si un anti-virus sa porneasca, sau sa functioneze normal. Acest tip de virus nu mai reprezinta o amenintare majora in ziua de astazi.

6.2 Ce sunt Virusii? Virusii sunt niste programe mici, ce se pot infecta si alte aplicatii sanatoase pentru a se raspandi. De fiecare data cand programul ruleaza, va rula si acea portiune de cod care a fost introdusa de catre virus. Codul respectiv putand efectua diverse comenzi, printre care – la randul ei – si infectarea altor aplicatii. Propagandu-se in acest mod, virusul va ajunge sa distruga practic sistemul de operare pe care ruleaza. Depinzand de „creativitatea” programatorului, virusii pot face orice. Pot face programele infectate sa nu mai functioneze, afisandu-ne erori peste erori si lucruri ciudate ce in mod normal nu ar trebui sa se intample. Virusii sunt de mai multe tipuri. Virusii de tip „worms” folosesc gaurile de securitate din retea, scaneaza reteaua si se copiaza intr-un calculator cazda, unde gaseste o gaura de securitate. Acolo va incepe sa se inmulteasca, incepand din nou scanarea retelei pentru noi gazde. Virusii de tip „troieni” par a fi programe sau jocuri ce par sigure, in schimb, la rularea aplicatiei provoaca diverse pagube. Troienii nu au nevoie sa se raspandeasca singuri, vor pica si altii in plasa crezand ca sunt aplicatii sigure. Virusii de tip adware (advertising – supported software) pot afisa sau downloada diverse reclame si avertismente in timp ce ruleaza. Anumiti virusi de tip adware pot fi si spyware, putand trimite din calculatorul infectat diverse informatii.Au existat chiar si virusi realizati de programatori pentru a-si vinde produsul, respectiv propriul anti-virus.

23

6.3 Securitatea retelelor de calculatoare este în acest moment parte integrantă a domeniului rețelelor de calculatoare și ea implică protocoale, tehnologii, sisteme, instrumente și tehnici pentru a securiza și opri atacurile rău intenționate. Fiind un domeniu complex, au fost create domenii de diviziune pentru a putea face administrarea mai facilă. Acesta împărțire permite profesionistilor o abordare mai precisă în privința instruirii, cercetării și diviziuni muncii în acest domeniu. Sunt 10 domenii ale securității rețelelor specificate de Organizatia International Organization for Standardization (ISO)/International Electrotechnical Commission(IEC): 1. Evaluarea Riscului e primul pas în administrarea riscului și determină valoarea cantitativă și calitativă a riscului legat de o situație specifică sau o amnin țare cunoscută; 2. Politica de Securitate este un document care tratează măsurile coercitive și comportamentul membrilor unei organizații și specifică cum vor fi accesate datele, ce date sunt accesibile și cui; 3. Organizarea Securitatii Informatiei e un model de guvernare elaborat de o organizatie pentru securitatea informației 4. Administrarea Bunurilor reprezintă un inventar potrivit unei scheme clasificate pentru bunurile informaționale 5. Securitatea Resurselor Umane defineste procedurile de securitate privind angajarea, detașarea și părăsirea de către un angajat a organizației din care va face, face sau a făcut parte 6. Securitatea Fizica si a Mediului descrie măsurile de protectie pentru centrele de date din cadrul unei organizații 7. Administrarea Comunicatiilor si Operatiunilor descrie controalele de securitate pentru rețele și sisteme 8. Controlul Accesului priveste restricțiile aplicate accesului direct la rețea, sisteme, aplicații și date 9. Achizitia, Dezvoltarea si Pastrarea Sistemelor Informatice definește aplicarea măsurilor de securitate în aplicații 10. Administrarea Incidentelor de Securitate a Informatiei tratează cum anticipează și răspunde sistemul la breșele de securitate

24

Bibliografie: [1] Fotache M., “Baze de date relationale“, Editura Junimea, Iasi 1997, pag.78-80 [2] Popescu T.& colectiv, “Dictionar de informatica“, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1999, pag. 23-27 [3] Norton P., “Secrete PC“, Editura Teora, Bucuresti, 1996, pag 3-9 [4] Georgescu C.,Georgescu M., Negoescu Ghe., “Reteaua Internet“, Editura Algorithm+, Galati, 1998 [5] Cristian Georgescu, Mihaela Georgescu, “Retele de calculatoare si Internet“, Editura Didactica si Petagogica, Bucuresti 2003, pag. 141-159 [6] Andone I., Tugui A, “Baze de date inteligente in managementul frmelor“, Editura Dosoftei, Iasi, 1997, pag 452-461 [7] Roger Jennings, “Totul despre Microsoft Access 2000“, Editura Teora, Bucuresti, 2002 [8] Microsoft Press, Microsoft Visual Foxpro 6.0, “Ghidul programatorului“, Editura Teora, Bucuresti, 2000, 190-235 [9] Omsa K., Cape K. - Programarea aplicaţiilor Internet,Editura ALL, Bucureşti 1998 [10]Georgescu

C.,Georgescu

M.,

Negoescu

Algorithm+, Galati, 1998

25

Ghe., “Reteaua

Internet“,

Editura