Teorie Economica PDF [PDF]

Zitiervorschau

Dumitru Moldovanu

CURS

DE TEORIE ECONOMICA wmmmt I

r jmk

Dumitru Moldovanu CURS

DE TEORIE ECONOMICA

DE ACELA§I AUTOR La Editura Arc Economia Moldovei in capcana globalizarii tranzipei, 2004, 296 p. Doctrinele economice, 2003, 260 p. dKOHOMUHecKue doKtnpuHu, 2003, 278 p. Economia politica, 2001, 300 p. Economia relapilor externe (exemplul Republicii Moldova), 1999, 240 p. La Editura ASEM Tranzifia: interdependenfa transformarilor sistemice §i a integrarii in economia mondiald, 1997, 260 p. Doctrinele economice, 1997, 1998, 300 p. dKOHOMunecKue doK mpunu, 1997, 320 p. Relafiile economice externe ale Republicii Moldova: afirmare perspective, 1996, 132 p. Istoria doctri.ielor economice, 1992, 160 p. McmopuH 3K0H0MmecKux doKmpuu, 1993, 204 p. La Editura Economica, Bucurefti (coautor fi coordonator) La Republique de Moldavie dans la strategie d'elargissement de VUnion Europeenne en Sud-Est de I'Europe, 2002, 174 p. La Editions Ant. N. Sakkouias, Crecia (coautor fi coordonator) L'integration de la Republique de Moldavie dans Veconomie mondiale et europeenne: les premiers pas, 1999, 138 p. La Editura Universitas Doctrinele economice, 1994, 240 p. La Editura Cartea Moldoveneasca Haiducul Tobultoc, 1981, 1989, 176 p. Frunze - ,,/m/" lui Cronos, 1989, 190 p. Serghei Lazo, 1979, 1981, 156 p.

Dumitru Moldovanu CURS

DE TEORIE ECONOMICA Editia > a Il-a

Editura ARC

CZU 330.1(084) M 87

Lectori: Adriana Hristov, Gheorghe Chiri\a Coperta: Mihai Bacinschi Desen coperta: Vitalie Stelea Tehnoredactare: Marian Motrescu

Difuzare: Societatea de Distributie a Car�ii „Pro-Noi" Romania str. Ing. Pandele Jaru�anu nr. 13, sector 1, Bucure�ti Tel./ fax: (01)222.69.38, (01)222.69.35 Republica Moldova str. Alba-lulia nr. 23/1, Chi�inau Tel.: (37322) 51.68.17, 51.57.49; e-mail: [email protected]; www.librarie.md

Descrierea GIF a Camerei Najionale a CSr�ii

Moldovanu, Dumitru Curs de teorie economica / Dumitru Moldovanu; cop.: Mihai Bacinschi. - Ed. a 2-a - Ch.: Arc, 2007 (Tipografia Centrala). - 432 p. ISBN 978-9975-61-208-1 --1. Teorie economica. 330.1(084) M 87

© Dumitru Moldovanu © Editura ARC

ISBN 978-9975-61-208-1

Cuprins

CUVINT INAINTE Partea 1. INITIERE iN TEORIA ECONOMICA

9 11

I. TEORIA ECONOMICA IN SISTEMUL §TIINTEL0R ECONOMICE. METODE §I INSTRUMENTE DE ANALIZA ECONOMICA 11 1. Sistemul §tiintelor economice 11 2. Obiectul de studiu al teoriei economice 14 3. Structure cursului de teorie economica 17 4. Principiile (ideile calauzitoare) §i functiile teoriei economice 21 5. Metoda §i instrumentele de analiza economica 23 27 II. ACTIVITATEA ECONOMICA. NEVOI §I RESURSE 1. Premisele activita�ii economice: nevoile §i resursele 27 2. Problema alegerii §i utilizarii eficiente a resurselor 31 problema fundamentals a economiei 3. Activitatea economica - forma principals a activitatii umane 35 4. Agentii economici 37 III. CARACTERISTICA GENERALA A ECONOMIEI DE PIATA. INSTITUTIILE ECONOMICE 38 1. Sistemele economice ideale 38 2. Economia de piata contemporana §i modelele sale 42 3. Revenirea fostelor tari socialiste la economia de piata 47 4. Esenta §i rolul institu�iilor in dezvoltarea economica 49 Partea a Il-a. MICROECONOMIE

55

IV. COMPORTAMENTUL (TEORIA) CONSUMATORULUI 1. Utilitatea economica. Legea utilitatii marginale descrescinde 2. Preferintele consumatorului. Curba de indiferenta in consum 3. Constringerea bugetara §i echilibrul consumatorului

55 56 62 65

6

CURS DE TEORIE ECONOMICA

V. COMPORTAMENTUL (TEORIA) PRODUCATORULUI. INTREPRINDEREA §I COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCJIE 1. Intreprinzatorul - figura centrala a economiei de piata 2. Functiile, tipologia §i concentrarea intreprinderilor 3. Maximizarea profitului - obiectivul fundamental al intreprinderii 4. Comportamentul intreprinzatorului in combinarea factorilor de productie. Legea randamentelor neproportionale 5. Productivitatea combinarii §i folosirii factorilor de productie VI. EVOLUTIA COSTURILOR PE TERMEN SCURT §I PE TERMEN LUNG 1. Conceptul, marimea §i tipologia costurilor 2. Evolutia costurilor pe termen scurt 3. Evolutia costurilor pe termen lung 4. Minimizarea costurilor de productie VII. PIATA. CEREREA §I OFERTA 1. Piata §i infrastructura pietei 2. Cererea. Factorii §i legea cererii. Elasticitatea cererii 3. Oferta. Factorii §i legea ofertei. Elasticitatea ofertei VIII. CONCURENJA §I PREJUL 1. Concurenta §i rolul ei in economia de piata 2. Tipuri de piete concuren�iale. Protejarea concurentei 3. Pretul: concept, functii §i tipuri IX. FORMAREA PREJULUI §I DETERMINAREA PRODUCTIEI MAXIME IN CONDITIILE CONCURENTEI ' PERFECTE §I ALE CELEI IMPEr'fECTE 1. Piata cu concurenta perfecta 2. Piata cu concurenta de monopol 3. Piata oligopolista 4. Piata cu concurenta monopolistica X. PIATA FACTORILOR DE PRODUCJIE §I VENITURILE FAc'tORIALE 1. Particularitatile formarii §i repartitiei veniturilor pe pietele factorilor de productie 2. Piata muncii §i salariul 3. Dobinda §i piata capitalului 4. Renta §i pretul pamintului 5. Profitul §i rentabilitatea

67 67 70 80 82 94 101 101 105 110 113 115 115 121 127 133 133 137 143

147 147 152 161 164 166 166 173 180 185 190

CUPRINS

Partea a Ill-a. MACROECONOMIE XI. INDICATORII MACROECONOMICI 1. Con�inutuI, structura §i obiectivele macroeconomiei 2. Sisteme de evaluare la nivel macroeconomic 3. Masurarea rezultatelor macroeconomice. Indicatorii macroeconomici sintetici 4. Economia oficiala §i economia subterana XII. VENITUL, CONSUMUL, INVESTITIILE 1. Venitul la nivel macroeconomic 2. Structura §i legile consumului 3. Economiile. Motivele economisirii 4. Investi�iile §i rolul lor in dezvoltarea economica. Finantarea investitiilor 5. Multiplicatorul investitiilor §i acceleratorul

7 197 197 197 199 203 208 215 215 216 222 226 235

XIII. BANII. PIAJA MONETARA §I PIATA TITLURILOR MOBILIARE 1. Banii - „singele" economiei. Functiile §i formele banilor 2. Plata monetara. Cererea §i oferta de bani 3. Creditul §i sistemul bancar 4. Piata titlurilor mobiliare

239 239 250 254 262

XIV. ECHILIBRUL MACROECONOMIC 1. Echilibre §i dezechilibre economice 2. Echilibrul intre cererea agregata §i oferta agregata 3. Echilibrul intre sectorul real §i sectorul monetar al economiei

268 268 270 277

XV. STATUL §I ECONOMIA. POLITICILE MACROECONOMICE 1. Cauzele §i limitele reglementarii economiei de catre stat 2. Obiectivele, formele §i instrumentele politicilor macroeconomice

283 283

XVI. BUGETUL DE STAT §I IMPOZITELE 1. Politica bugetara. Cheltuielile publice 2. Impozitele 3. Politica fiscala. Curba Laffer XVII. INSTABILITATEA MACROECONOMICA §I FLUCTUAJIILE CICLICE 1. Ciclicitatea - o forma specifica de evolutie a activitatii economice 2. Ciclurile economice medii §i lungi. Teorii cu privire la cauzele evolutiei ciclice

290 302 302 310 317 319 319 323

8

CURS DE TEORIE ECONOMICA

XVIII. OCUPAREA §I §OMAJUL 1. Definirea §i evaluarea (masurarea) §omajului 2. Costurile §omajului. Legea Okun 3. Cauzele formele §omajului XIX. ANALIZA MACROECONOMICA A INFLATIEI 1. Ce este §i cum se masoara inflatia 2. Cauzele inflatiei 3. Efectele microeconomice macroeconomice ale inflatiei 4. Politici de combatere a inflatiei XX. CRE§TEREA §I DEZVOLTAREA ECONOMICA 1. Conceptul de cre§tere §i dezvoltare economica 2. Factorii (sursele) cre§terii economice 3. Cre§terea economica in Republica Moldova: rolul decisiv al pietei §i al investitiilor 4. Teorii, tipuri §i modele de cre§tere economica

Partea a IV-a. MONDOECONOMIE

>

>

y

340 340 347 349 353 356 356 364 367 371

377

XXI. RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE IN CONDITIILE ECONOMIILOR DESCHISE 1. Economia deschisa 2. Diviziunea internationala a muncii temelie a economiei mondiale 3. Comertul international. Politica comerciala 4. Migratia internationala a capitalurilor 5. Circulatia internationala a fortei de munca >

328 328 332 337

>

XXII. PIATA VALUTARA §I BALANTA DE PLATI 1. Piata schimburilor valutare 2. Balanta de plati externe XXIII. GLOBALIZAREA §I INTEGRAREA ECONOMICA internationala 1. Conceptul §i formele de manifestare ale globalizarii 2. Globalizarea §i noua economie 3. Integrarea economica internationala 4. Aderarea la Uniunea Europeana obiectiv strategic prioritar al Republicii Moldova BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

377 377 379 388 392 396 400 400 405 409 409 416 418 422 427

CUVINT INAINTE

Cartea pe care o tineti in mina se dore§te a fi un curs de lectii de teorie economica, o calauza in lumea complexa a realitatilor economice. Cursul i§i propune ca obiectiv principal familiarizarea studentilor din anii incepatori cu notiunile de baza din microeconomie, macroeconomie §i mondoeconomie. Fara „lumina calauzitoare" a teoriei economice este greu, daca nu chiar imposibil, a „vedea" §i a in�elege viata economica. Scrisa intr-un limbaj accesibil, atractiv, cu exemple din viata, uneori mai serioase, alteori mai amuzante, lucrarea poate fi, de asemenea, de un real folos tuturor celor care doresc sa-§i imbogateasca cuno�tintele economice. Deoarece realitatea este mult mai complexa decit orice curs universitar, cu aceasta lucrare abia incepe procesul de studiere a vietii economice, de formare a unui mod de gindire analitic, pragmatic, pozitiv. Manuscrisul lucrarii a fost examinat la Catedra de Economic Politica §i Doctrine Economice, cu participarea unor profesori de la Catedra de Econo¬ mic Generala, ambele din cadrul Academiei de Studii Economice din Mol¬ dova. Pe aceasta cale aduc calde multumiri colegilor, care prin sugestiile §i propunerile lor au contribuit la perfectionarea lucrarii. §i, fire§te, adresez un cuvint de recuno§tinta colectivului Editurii ARC, care de mai multi ani, prin activitatea pe care o desfa�oara, imbogate§te cultura economica a neamului nostru. Fie ca cititorii prezentei carti, precum §i cei care au contribuit intr-un fel sau altul la aparitia acesteia sa aiba parte de fericire, noroc §i bunastare.

Partea I INITIERE tN TEORIA ECONOMICA ,1

____

I. TEORIA ECONOMICA IN SISTEMUL §TIINTELOR ECONOMICE. METODE §1 INSTRUMENTE DE ANALIZA ECONOMICA 1. Si s t e mul f t i i n t e l o r e c o n o m i c e Lumea inconjuratoare este studiata cu ajutorul §tiintei. Exista §tiinte ca¬ re studiaza natura, lumea materiala, adica fenomene §i procese cu caracter obiectiv. Acestea sint: fizica, chimia, biologia, geografia etc. Insa societatea, comportamentul subiectiv al omului, formele de organizare a activitatii umane sint cercetate de §tiintele sociale: istoria, sociologia, economia, dreptul, psihologia, pedagogia etc. §tiinta economica studiaza realitati cu caracter dublu: atit obiective, cit §i subiective. Deoarece in centrul preocuparilor sale se afla, in primul rind, una din formele de activitate ale omului, comportamentul subiectiv al acestuia, §tiinta economica este o §tiinta sociala. Evolutia ftiin�ei economice

In Antichitate ideile economice erau formulate §i integrate in alte sisteme de gindire, in alte §tiinte, cum ar fi filozofia, dreptul, etica. §tiinta economica nu era nici un domeniu de cercetare autonom §i, desigur, nici o disciplina universitara. Abia prin secolul al XVIII-lea cuno�tintele cu privire la viata economica se desprind de alte §tiinte §i se constituie intr-o §tiinta aparte, cu propriul sau obiect de studiu, propria sa problematica §i metoda de cercetare.

12

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Initial, §tiinta economica avea denumirea de „economie politica" §i cuprindea ansamblul ds cuno§tinte cu privire la viata economica. Treptat insa, de la economia politica incep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formind §tiinte autonome, fiecare cu obiectul sau de studiu §i cu metoda sa de cercetare. Astfel au aparut: contabilitatea, statistica, istoria gindirii economice, finantele, marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii speciali§ti considera ca exista peste o suta de §tiinte economice diferite), acestea se constituie cu timpul intrun sistem aparte, numit „sistemul §tiintelor economice". In acest sistem, economia politica (numita mai apoi „economics", „teoria economica", „economica" sau pur §i simplu „economie") ocupa un loc central. Oricum, intre aceste doua notiuni: „§tiinta economica" §i „teoria economi¬ ca" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaza realitati diferite. Teoria economica este doar una din §tiintele economice, care, dupa cum §tim deja, sint foarte numeroase. Clasificarea ftiin�elor e c o n o m i c e

Desprinzindu-se treptat de la trunchiul comun care era „economia po¬ litica" in sensul ei initial, §tiintele economice formeaza astazi un sistem cu numeroase componente, numit „sistemul §tiintelor economice". Acest sistem poate fi impartit in cinci categorii de §tiinte, §i anume: 1) §tiintele economice fundamental; 2) §tiintele economice functionale (sau teoretico-aplicative); 3) §tiintele economice concrete; 4) §tiintele economice istorice; 5) §tiintele economice de frontiera. Din grupul de �tiinfe economice fundamentale fac parte: economia politica (teoria economica sau, simplu, economia); microeconomia; macroeconomia. �tiintele economice functionale au un obiect de studiu mai ingust, mai specializat, fiind totodata §tiinte teoretico-aplicative. Acestea sint: statistica, contabilitatea, managementul, finantele §i creditul, marketin¬ gul, relatiile economice internationale, analiza activitatii economice, eco¬ nomia muncii, economia mediului etc. �tiintele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia invatamintului; economia comertului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de §tiin-

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

13

te economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din aceasta categoric fac parte §i economia unitatilor eco¬ nomice, finantele intreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei etc. Din grupul �infelor economice istorice fac parte: doctrinele econo¬ mice (sau istoria gindirii economice), istoria economiei nationale, istoria economiei mondiale. Grupul �tiin�elor economice de frontiera include §tiintele aparute la hotarul dintre economie §i alte §tiinte naturale sau sociale: geografia economica, econometria, cibernetica economica, matematica economi¬ cs, psihologia economica, informatica economica, sociologia economi¬ ca etc. Teoria economica - �tiinta fundamentala fi calauza in universal economiei Sistemul §tiintelor economice se afla in plina dezvoltare. Apar noi §tiinte economice, se modifica frontierele intre §tiintele deja existente. Oricum, in toate variantele, teoria economica (economia politica) ocupa locul central in acest sistem. Ea constituie baza teoretica §i metodologica pentru celelalte §tiin�e economice, elaboreaza instrumentarul de cercetare economica, formuleaza categoriile, legile §i tendintele principale in dezvoltarea activitatii economice. Anume aceasta §tiinta serve§te drept temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat. §i inca ceva. Unul din obiectivele principale ale „teoriei economi¬ ce", in calitatea sa de components fundamentala a §tiintei economi¬ ce, dar mai ales in calitate de disciplina universitara, este de a-1 initia, a-1 introduce pe student in universul ftiintelor economice. Aceasta este „poarta" prin care se intra in lumea complexa a economiei. Fara „lumina" acestei discipline este imposibil de a „vedea" §i a intelege profund acest univers. Despre cultura economica Adeseori se considera ca §tiintele economice ramin mereu in urma §tiintelor naturii, ultimele influentind intr-o masura mult mai mare existenta umana, progresul in general. Este o opinie gre§ita, deoarece apor-

14

CURS DE TEORIE ECONOMICA

tul unor asemenea titani ai gindirii ca A. Smith, K. Marx sau J. Keynes la prosperitatea omenirii nu este mai mic decit eel al savan�ilor din alte domenii, ca, de exemplu, Darwin sau Mendeleev, Pitagora sau Einstein. Nu intimplator interesul pentru §tiinta economica create, pe an ce trece, in intreaga lume. §tiinta economica este studiata astazi nu numai la facultatile specializate, ci §i in licee, gimnazii, iar in unele tari, chiar incepind cu §coala primara. A aparut §i s-a impus ca o realitate fenomenul de culturd eco¬ nomica, fiind o parte components a culturii generale. „Cultura econo¬ mica" este o „zestre" pe care o poseda astazi orice om civilizat. Daca in secolele trecute de problemele economice erau preocupati doar speciali§tii, astazi interesul fata de §tiintele economice, precum §i fata de studierea limbilor straine, s-a transformat intr-un interes general.

2. ObiectuI de studiu al teoriei economice Aparitia fi denumirea �tiintei

Teoria economica (economia politica), ca §tiinta autonoma, cu propriul obiect de studiu §i cu propria metoda de cercetare, este fundata spre sfir§itul secolului al XVIII-lea, parintele acesteia fiind englezul Adam Smith (1723-1790). Paradoxal, numele noii §tiinte aparuse cu mult inaintea „na§terii" acesteia. Astfel, inca in anul 1615, francezul Antoine de Montchrestien publica o bro§ura cu denumirea de Tratat de economie politica. In traducere din limba greaca, „economie politica" inseamna regulile (legile) administrarii (gospodaririi) cetatii (ora§ului, societatii). Intitulindu-§i astfel lucrarea, francezul dorea sa sublinieze rolul activ pe care noua §tiinta urma sa-1 joace in viata societatii. In secolele XVIII-XIX, denumirea de „economie politica" este recunoscuta §i utilizata de catre reprezentantii tuturor §colilor §i doctrinelor economice. Cu acest termen §i-au intitulat lucrarile lor fundamental asemenea corifei ai §tiintei economice precum: D. Ricardo, T. Malthus §i J.S. Mill, in Anglia; L. Walras §i J.B. Say, in Franta; K. Menger, in Austria; F. List, in Germania; M. Tugan-Baranovski, in Rusia. in tarile de origine latina (Franta, Italia, Spania, Romania §i Republica Moldo¬ va), precum §i in toate fostele tari socialiste (URSS, China, Polonia etc.),

INIJIERE In teori a ECONOMICA

15

termenul „economie politica" a fost pe larg utilizat, pentru a desemna principala §tiinta economica, pina spre sfir§itul secolului XX. In tarile anglofone, initial in Marea Britanie, apoi in SUA, Cana¬ da etc., paralel cu termenul „economie politica", incepe a fi utilizat tot mai frecvent §i termenul ..economics", pus in circulatie de economistul englez A. Marshall. In secolul XX acest termen devine, in tarile mentionate, predominant. Germania, in acest sens, constituie un caz aparte. Inca de la sfir§itul secolului al XlX-lea, pentru a desemna principala §tiinta economica, este folosit termenul „economie nationala". In ultimul deceniu, o data cu trecerea la economia de piata, in Rusia §i in alte tari ex-socialiste, in loc de „economie politica" se folose§te termenul „teorie economica" sau „teorie economica generala". Incepind cu anul 2005, acest lucru s-a produs §i in Republica Moldova. In tara vecina insa, Romania, in loc de „economie politica", din 2004 se folose§te in principal termenul „economie", care se considera a fi o traducere exacta a cuvintului englez „economics". Oricum, in linii mari, notiunile de „economie politica", „economics", „teorie economica" §i „economie" pot fi folosite ca sinonime. Astfel, in anul 2000, „economics"-ul lui R Samuelson §i W. Nordhaus a fost tradus in Romania prin „economie politica", de§i in cazul dat putea fi tradus §i prin „teorie economica" sau „economie". In Rusia, aceea§i lucrare a autorilor americani a fost tradusa prin „3KOHOMMKa", ceea ce este mai aproape de cuvintul „economie". §i inca un exemplu in aceasta ordine de idei. In anul 1983, cartea englezului A. Marshall The Principles of Economics a fost tradusa in rusa sub denumirea de Principiile economiei politice, iar in anul 1993 deja ca Principiile teoriei economice. Exista totu§i anumite deosebiri de continut intre notiunile de „economie politica", „economics", „teorie economica" §i „economie". Exista anumite deosebiri §i intre structura unui manual „clasic" de economie politica §i a unui manual „clasic" de „economics". Totu§i aceste mici de¬ osebiri nu sint atit de importante ca sa vorbim de §tiinte §i discipline universitare diferite. In linii mari, facind abstractie de anumite subtilitati, care pot fi remarcate doar de speciali§tii in materie, am putea utiliza ca sinonime notiunile de „economie politica", „economics", „teorie economica" §i „economie".

16

CURS DE TEORIE E CO NOMI CA

Cum a evoluat obiectui de studiu al teoriei economice? Daca facem abstractie de unele mici exceptii, incepind din Antichitate, in central cercetariior economice s-a aflat problema inmultirii (cre§terii) avutiei unei tari. Astfel, inca cu doua mii de ani in urma, filozoful grec Xenofon sublinia faptul ca „economia este nu numai o §tiinta, ci §i o arta, un mijloc prin care oamenii sint in stare sa-§i mareasca patrimoniul". lar „parintele" economiei politice, englezul Adam Smith, §i-a intitulat opera fundamental� intr-un mod cu totul sugestiv: Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturii cauzelor ei. Cuvintul „avutie" este prezent §i in denumirea lucrarilor celor mai multi din economi§tii secolelor XVII-XIX. De remarcat ca, in sens larg, o asemenea definire a obiectului de stu¬ diu al teoriei economice ramine valabila pina in prezent. Insa pe parcursul a circa doua secole speciali§tii au cautat sa scoata in relief §i sa puna accentul pe identificarea problemei principale, de a carei rezolvare depindea eel mai mult sporirea avutiei. Intrucit factorii care contribuiau in cea mai mare masura la cre§terea bogatiei se modificau intruna, se schimba §i problematica principals a investigatiilor §tiintifice, obiectui de studiu al economiei politice concretizindu-se fara incetare. In cea de a doua jumatate a secolului al XlX-lea marginali§tii au pus in centrul cercetariior lor problema pietei §i a preturilor. Doctrina socialists definea economia politica drept o §tiinta care studiaza relatiile ce apar intre oameni in procesul productiei, repartitiei, schimbului §i consumului bunurilor materiale, precum §i legile economice care le guverneaza. Totodata, aceasta doctrina considera ca realizarea progresului social, prin trecerea la socialism, se poate infaptui numai pe calea luptei de clasa §i a instaurarii dictaturii proletariatului. Adeptii doctrinei nationalismului economic sustineau ca obiectui de studiu al teoriei economice trebuie sa fie economia nationals, adica economia unei �ari concrete, cu toate particularitatile sale. Se nega astfel existenta unor legi economice valabile pentru toate timpurile §i popoarele. In §tiinta economics contemporanS este rSspinditS opinia potrivit cSreia obiectui de studiu al teoriei economice il constituie cercetarea

17

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

modalitatilor de optimizare a relatiei resurse limitate-nevoi nelimitate, relatie care pune in prim-plan problemele alegerii §i eficien�ei. Despre evolutia obiectului de studiu al teoriei economice pe parcursul a mai bine de trei secole putem judeca dupa informatia din Tabelul 1.1. Tabelul 1.1. ObiectuI de studiu al teoriei economice (economiei poiitice) Nr.

Principalele curente §i §coli de gindire economica

ObiectuI de studiu

1.

Mercantilismul Fiziocratii > Economia politica clasica

Avutia nat ionala

2.

Marxismul

Rela�iile de product ie

3.

5coala istorica

Economia nat >ionala in ansamblu

4.

Marginali§tii (microeconomia)

Co mport ament uI agen�ilor economic!, caile §i mijioacele atingerii scopurilor urmarite

5.

Keynesismul ( macroeconomia)

Mecanismul functionarii economiei nafionale ca un t ot intreg

6.

CurentuI inst itutional-sociologic

Institutele ji scliimbarile inst itut ionaie

7.

Teoria sintezei neoclasice

Avutia nationala; formele §i motiva�ia co mport ament ulu i uman in conditiile resurselor limitate

>

J

9

Sursa; 3K0H0Mu*�ecKafi meopuft, Hofl pefl. r fl. >KypaB;ieBOM, B. M. lOpbeea, TaM6oB, 2000, crp. 78.

3. Structura cursului de teorie economica „Teoria economica", in calitatea sa de disciplina universitara, dar §i de componenta fundamentala a §tiintei economice, are misiunea de a-i crea viitorului specialist o imagine complexa §i coerenta despre economia contemporana ca un tot intreg. Acest obiectiv este atins prin insu§i continutul teoriei economice ca un sistem unitar de cuno§tinte. In acela§i timp insa, in ultimele decenii, cursul universitar de teorie economica es¬ te compus din doua compartimente, doua parti de baza, intitulate „microeconomia" §i „macroeconomia". Exista, dar mai rar, §i manuale compuse din patru parti, la cele doua adaugindu-se mezoeconomia §i mon-

18

CURS DE TEORIE ECONOMICA

doeconomia. Oricum, prezentul curs de teorie economica are doua brate, doua ramuri de baza, care sint microeconomia §i macroeconomia. In partea numita „Microeconomie" este studiat comportamentul (procesul de luare a deciziilor) consumatorului §i al producatorului, care poate fi un individ, un menaj, o intreprindere sau chiar statul. Microe¬ conomia are in centrul atentiei sale analiza pietei, a formelor principale ale acesteia (piata bunurilor de consum §i a serviciilor, piata muncii, piata capitalului), precum §i procesul de formare a preturilor pe diferite piete. Tot in acest compartiment este analizat §i procesul de repartitie a veniturilor intre principalii actori ai procesului de productie. In partea cursului intitulata „Macroeconomie" este studiata economia nationala ca un tot intreg. Acest lucru se face prin intermediul marimilor globale (numite §i „agregate"), care sint: produsul intern brut; venitul na¬ tional; masa monetara; indicele general al preturilor; inflatia; veniturile, consumul §i investitiile; deficitul bugetar §i datoria externa; ocuparea fortei de munca §i §omajul. Macroeconomia analizeaza, de asemenea, caracterul §i perspectivele dezvoltarii economice, fluctuatiile economice, cre§terea economica, balanta de plati. In acest compartiment al cursului sint formulate, de asemenea, diferite propuneri de politica economica, diferite modalitati de sporire a eficientei procesului economic. Cu toate deosebirile aparente dintre microeconomie §i macroeconomie, ambele cerceteaza aceea§i realitate, acelea§i fenomene, aceia§i indicatori chiar, numai ca la diferite niveluri. Astfel, in timp ce microecono¬ mia este centrata pe analiza formarii §i distribuirii veniturilor factoriale (salariu, profit, renta, dobinda), macroeconomia studiaza venitul nati¬ onal, ca suma a veniturilor factoriale. Un alt exemplu: microeconomia analizeaza problema bratelor de lucru, dar la nivelul unitatilor economi¬ ce, ca factor de productie, pe cind macroeconomia are in centrul „preocuparilor" sale ocuparea fortei de munca §i §omajul in cadrul intregii economii nationale. Microeconomia studiaza cererea §i oferta la nivelul unei piete anumite, in timp ce macroeconomia „se intereseaza" de dinamica cererii globale §i a ofertei globale ale unei natiuni intregi. Astfel, putem conchide ca microeconomia §i macroeconomia se afla intr-o strinsa interdependenta §i constituie doua parti organice ale unui intreg, doua brate ale unui organism viu. Aceasta intrepatrundere, in-

19

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

derdependenta este atit de fireasca §i profunda incit unii economi§ti considera ca „ceea ce separa microeconomia de macroeconomie este mai mult metoda de cercetare decit obiectul de studiu"'. de catre economistul ameAcela§i punct de vedere este imparta§it rican, laureat al Premiului Nobel pentru economie, Joseph E. Stiglitz, care mentioneaza ca microeconomia §i macroeconomia constitute doua modalitati diferite de a concepe aceea§i realitate. ..Microeconomia studiaza economia de jos in sus, iar macroeconomia - de sus in jos. Comportamentul economiei in ansamblu depinde de comportamentul unitatilor din care se constitute aceasta"�. Istoria industriei de automobile, subliniaza in aceasta ordine de idei savantul american, este in acela§i timp §i micro-, §i macroeconomica. In acest context, unii economi§ti compara microeconomia §i macroecono¬ mia cu aversul §i reversul unei monede�. Cum am spus deja, teoria economica mai cuprinde doua compartimente, ce-i drept, mai putin importante, care sint mezoeconomia §i mondoeconomia. M e z o e c o n o m i a studiaza comportamentul anumitor subsisteme ale economiei nationale, cum ar fi ramurile acesteia (industria, agricultura, serviciile), sectoarele activitatii economice (primar, secundar, tertiar), precum §i aspectul regional (administrativ-teritorial) al dezvoltarii economice. De exemplu, analiza comparative a cre§terii in Industrie §i in sectorul serviciilor constitute o abordare mezoeconomica. M o n d o e c o n o m i a, cea mai noua ramura a teoriei economice, studia¬ za interdependenta dintre economiile nationale §i economia mondiala. Ea cerceteaza fenomenele conditionate de diviziunea internationala a muncii: comertul international, integrarea economica regionala, fluxurile de capital §i de for�a de munca, precum §i problemele economice globale, ca, de exemplu, protectia mediului, resursele naturale pe plan mondial etc. >

>

>

' A. Heertje, P. Pieretti, Ph. Barthelemy, Principes deconomie politique, De Boeck Universite, Bruxelles, 2003, p. 11. � E. J. Stiglitz, Principes deconomie moderne, De Boeck Universite, Bruxelles, 2003, p.l6. ' Economie, ASE Bucure�ti, editia a 7-a, Bucure§ti, Editura Economica, 2005, p. 16.

20

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Economia pozitiva

economia normativa

Teoria economica abordeaza realitatea economica din diferite puncte de vedere. Inainte de toate, ea cerceteaza viata economica a§a cum este aceasta; in acela�i timp ea incearca sa arate cum ar fi mai bine ca aceasta sa evolueze, in ce caz s-ar gasi o rezolvare optima a ve§nicei tensiuni dintre resurse fi nevoi. Din punctul de vedere al modului de a trata viata economica (a§a cum este sau a§a cum ar trebui sa fie), speciali§tii evidentiaza: a) economia pozitiva §i b) economia normativa. Succint, deosebirea principals dintre aceste doua abordari diferite ale vietii economice este ca economia pozitiva explica cum §i de ce lucrurile §i comportamentele sint a§a cum sint, pe cind economia normativa incearca sa defineasca cum acestea ar trebui sa fie. Economia pozitiva are ca obiectiv studierea vietii reale a§a cum este aceasta. In acest scop, sint adunate faptele concrete, care sint apoi sistematizate §i analizate. Mai apoi are loc explicarea cauzelor diferitelor fenomene economice, cum ar fi §omajul, veniturile, inflatia, cre§terea economica etc., §i sint scoase in relief interdependentele dintre acestea. In fine, toate acestea servesc drept temei pentru formularea unor ipoteze, legitati §i tendinte in evolutia economiei. Daca economia poziti¬ va reflecta situatia reala in economie, economia normativa arata ce ar trebui sa se intreprinda ca aceasta situatie sa fie mai buna. Cu ajutorul economiei normative sint trasate directiile §i modalitatile de dezvoltare pentru a obtine rezultate mai bune, pentru a face fata problemelor cu care se confrunta dezvoltarea economica, pentru a armoniza diferitele interese care par a fi antagoniste sau fara rezolvare, cum ar fi, de exemplu, tensiunea resurse-nevoi, raportul munca-capital, asigurarea cre§terii economice in conditiile resurselor limitate etc. Economia normativa se materializeaza prin elaborarea programelor de dezvoltare social-economica, prin formularea recomandarilor de politica economica, ce ar viza, de exemplu, eradicarea saraciei, reducerea gradului de diferentiere a populatiei; asigurarea stabilitatii preturilor; reducerea deficitului bugetar; definirea limitelor de extindere a sectorului privat (cazul tarilor in tranzitie). >

INIJIERE IN TEORIA ECONOMfCA

21

In ultimele doua decenii, economia normativa s-a aflat la temelia elaborarii unor programe §i strategii de tranzitie la economia de piata, cu trasarea transformarilor ce urmau a fi infaptuite, a termenului, precum §i a instrumentelor ce trebuiau sa fie folosite.

4. Principiile (ideile calauzitoare) fi functiile teoriei economice Doua secole de cautare a principiilor teoriei economice Inca de la sfir§itul secolului al XVIII-lea cei mai de vaza economi§ti ai timpului considerau ca activitatea economica este ordonata, adica se desfa§oara in conformitate cu un anumit numar de principii (sau legi) a caror descoperire tocmai trebuie sa fie obiectivul principal al §tiintei economice. Nu este deloc intimplator faptul ca cei mai de seama economi§ti englezi din secolul al XlX-Iea §i-au intitulat operele principale in felul urmator: David Ricardo - Principiile de economie politicd §i de impunere (1817); John Stuart Mill - Principii de economie politicd (1848); Alfred Marshall - Principiile economiei politice (1890). Aceasta abordare ramine valabila §i pina in zilele noastre, un §ir de economi§ti de vaza din SUA, Franta, Belgia, Marea Britanie, Rusia §i alte tari intitulindu-§i lucrarile fundamental Principiile economiei sau Principiile economiei politice. Care sint aceste principii, pe care cei mai mari savanti-economi§ti ai lumii le cauta deja de peste doua secole? In cele ce urmeaza, vom re¬ produce cele zece principii definitorii ale §tiintei economice §i ale studiului acesteia a§a cum le formuleaza cunoscutul economist american contemporan Gregory N. Mankiw. Principiile teoriei economice 1) Oamenii se confruntd cu alegerea. Orice decizie individuals presupune renuntarea la un bun, la o satisfactie (placere) pentru a obtine un alt bun, o alta placere. Ei se confrunta cu diferite tipuri de alegeri.

22

CURS DE TEORIE ECONOMICA

2) Costul unui bun, al unei acfiuni operafiuni reprezintd §ansa sacrificatd, acel ceva la care se renunfd pentru a avea bunul, pentru a efectua ac�iunea respectivd. Deci luarea deciziilor necesita compararea costurilor §i beneficiilor diferitelor alternative. 3) Oamenii rafionali iau deciziile lor in baza analizei in termeni marginali. A§a cum arata experienta, atit indivizii, cit §i firmele decid intr-o problema sau alta, aleg o alternativa sau alta dintre cele posibile doar daca venitul marginal depa§e§te costul mar¬ ginal. 4) Oamenii rdspund la stimulente, ei actioneazd in conformitate cu interesele lor. Ei i§i schimba comportamentul in functie de modificarea costurilor §i veniturilor, de diferenta pozitiva intre ele. 5) Specializarea, schimbul, comertul ii pot imbogdti pe toti. In ciuda competitiilor dintre ele, familiile, firmele, economiile tarilor au de ci§tigat din abilitatea cu care fac comert. 6) Pietele sint, in general, oformd bund de organizare a activitdtilor economice. Pe diferite piete se intilnesc firmele §i indivizii, fiecare luind decizii in functie de preturi §i de interesele lor. „Mina invizibila" face ca pietele sa conduca spre cea mai buna alocare a resurselor existente. 7) Guvernele pot uneori sd imbundtdfeascd rezultatele pietei. Din dife¬ rite motive, regula miinii invizibile prezinta numeroase exceptii. 8) Standardul de viatd dintr-o �ard depinde de capacitatea acesteia de a produce bunuri materiale §i servicii in cantitdti, structuri �i de calitate corespunzdtoare. Aproape intreaga varietate a standardelor de viata (in timp §i in spatiu) poate fi atribuita diferentelor de productivitate. 9) Preturile cresc atunci cind guvernul tipdre�te prea multi bani. Stabilitatea preturilor §i inflatia sint doua procese care se contrapun. Inflatia ridicata impune o seama de costuri sociale. 10) Pe termen scurt, societatea este confruntatd cu alegerea dintre inflatie fi §omaj, dintre mai putina inflatie §i mai mult §omaj §i/ sau invers. Primele patru principii se refera la luarea deciziilor economice individuale, urmatoarele trei privesc modul in care oamenii intra in inter-

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

actiuni economice unii cu altii, in timp ce ultimele trei vizeaza modul in care functioneaza economia unei tari cu un tot intreg�.

Functiile teoriei economice Fiind principala §tiinta economica, teoria economica indepline§te mai multe functii, cele mai importante fiind urmatoarele: 1. Fu n cti a cognitivd, adica functia de studiere a realitatii economice, de colectare a faptelor §i fenomenelor economice, de sintetizare §i explicare a acestora. 2. F u n cti a m et o d o l o g i c d consta in faptul ca teoria economica elaboreaza modalitatile §i instrumentele de analiza a fenomenelor §i faptelor economice, formuleaza principalele categorii, legitati §i tendinte> in evolutia> activitatii > economice, toate ' acestea fiind folosite in procesul de cercetare de catre celelalte §tiinte economice. 3. Fun cfia n o r m a t i v d sau p r a ct i ca are ca obiectiv elaborarea, in baza cercetarilor efectuate, a strategiilor §i programelor de organizare mai eficienta, mai productiva a activitatii economice. 4. Fu n ctia inst r u cti v - ed u ca t i vd consta in formarea orizontului economic al cetatenilor unei tari, in familiarizarea cu modul de functionare a economiilor contemporane, in dezvoltarea convingerii ca nivelul de viata intr-o tara sau alta depinde, in primul rind, de nivelul productivitatii muncii cetatenilor acesteia. y

5. Metoda fi instrumentele de analiza economica Metode de sorginte psihologica fi mecanico-matematica In Antichitate §i in Evul Mediu se considera ca exista ni§te metode §i instrumente de cercetare universale, valabile pentru toate §tiintele. Era o idee gre§ita, caci deja pe la mijlocul secolului al XVIII-lea §tiinta eco¬ nomica incepe a-§i elabora propria sa metoda de cercetare. Ce presupune aceasta metoda?

Reprodus dupa: Economie, ASE Bucurefti, editia a 7-a, Bucure§ti, Editura Eco¬ nomica, 2005, p.24.

23

24

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Metoda constituie totalitatea mijioacelor, instrumentelor folosite de o §tiinta oarecare pentru a studio lumea mconjuratoare, a sistematiza faptele §i a le expune sub forma de categorii §tiinpfice, legi, tendinte fi modele.

Intrucit activitatea economica este un fenomen complex, de natura atit obiectiva, cit subiectiva, metoda de cercetare in cazul dat intrutehnici „imprumutate" de la §tiintele ne§te deopotriva instrumente exacte (matematica, biologia) metode proprii unor §tiinte sociale, cum ar fi psihologia, sociologia, istoria. Deoarece in desfa§urarea activitatii economice este decisiv comportamentul omului, in calitatea sa de consumator §i producator, metoda de cercetare a fenomenelor economice este preponderent cea folosita in §tiinta psihologiei. Principalele metode (procedee) folosite in cercetarea fenomenelor economice sint: metoda abstrac�iei §tiintifice; unitatea dintre analiza §i sinteza; imbinarea metodei istorice cu cea logica, teoretica; metoda analogiei; modelarea economico-matematica; experimental economic; uni¬ tatea analizei cantitative §i calitative. Referitor la metoda abstractiei 0infifice, K. Marx mentioneaza ca in cazul cercetarii fenomenelor economice nu poate fi folosit nici microscopul, nici reactivele chimice, ci doar forta abstractiei. Abstractia §tiintifica este un procedeu prin care fenomenul cercetat este „curatat" de fapte §i trasaturi mai putin importante, intimplatoare, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. In cazul dat se face „abstractie" de lucrurile secundare pentru a scoate in relief trasaturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Cu ajutorul abstractiei §tiintifice sint definite aspectele esentiale ale vietii economice, numite „categorii economice", ca, de exemplu, marfa, banii, profitul, salariul, capitalul, bugetul, inflatia. Strins legata de metoda abstractiei este metoda unitatii dintre ana¬ liza �i sinteza. Cu ajutorul procedeului „analiza", fenomenul supus cer¬ cetarii este descompus, „dezmembrat" in partile sale componente, fiecare parte fiind analizata complex, pentru a i se pune in evidenta esenta. Prin sinteza, elementele analizate separat sint reunite, reconstituindu-se intregul, cunoscindu-se deja elementul-cheie §i schitindu-se tendintele dominante in evolutia fenomenului cercetat.

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

25

Metoda istoricd porne§te de la adevarul ca orice fenomen econo¬

mic are o evolutie istorica, adica apare, se dezvolta, apoi dispare sau se transforma in altceva. Prin metoda logica fenomenul este reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esential. Metoda unitdfii analizei cantitative calitative presupune evaluarea marimilor economice in unita�i naturale (tone, kg, metri etc.) §i in expresie baneasca, apoi cautarea modalitatilor de transformare a cantitatii in calitate, adica de trecere la forme noi de organizare a activitatii economice, la un nou nivel de dezvoltare economica. Modelarea economico-matematicd, numita uneori §i „statistico-matematica", presupune reproducerea schematica a unui proces economic sub forma unui sistem linear, alcatuit din marimi variabile (volumul productiei, masa monetara, cantitatea de capital etc.), care permite elaborarea unor scenarii de evolutie a acestora §i alegerea unei variante optime. Modelele economico-matematice sint expuse sub forma unor ecuatii §i formule matematice sau sub forma unor grafice geometrice. Graficul reprezinta un desen schematizat, sub forma de linii, puncte, diferite figuri geometrice, mai ales sub forma de curbe. Categorii fi iegi economice Fiecare §tiinta opereaza cu un set de notiuni specifice, care reflecta realitatile, faptele §i procesele din domeniul respectiv. Aceste notiuni re¬ flecta cele mai caracteristice trasaturi ale fenomenelor naturale sau sociale. Notiunile care desemneaza, definesc aspectele cele mai importante ale vietii economice poarta denumirea de „categorii" sau „legi eco¬ nomice". Categoriile economice sint numeroase, iar numarul lor create o data cu aparitia unor noi fenomene §i procese economice. Cele mai cunoscute (§i mai importante) categorii economice sint: banii, salariul, marfa, profitul, intreprinderea, capitalul, cererea, oferta, §omajul, inflatia, bugetul de stat, balanta comerciala, cursul valutar, investitiile, consumul, venitul, productivitatea, competitivitatea. Categoriile economi¬ ce stau la temelia „limbajului economic", a „terminologiei economice". Daca nu cuno§ti cuvintele, nu poti vorbi chineza. Fara a cunoa�te sensul, continutul §i semnificatia categoriilor economice nu poti intelege realitatile economice. >

26

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Legile economice sint ni§te noUuni mai putin numeroase, dar mai complexe, mai fundamentale. Ele exprima legaturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependentele cauzale, stabile §i esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata economica. In unele cazuri, in calitate de sinonim al legilor economice se folose§te notiunea de „principii ale economiei". Apropo... despre legile economice Intr-o zi filozoful grec Socrate se plimba cu discipolii sai prin pare. Deodata cerul s-a intunecat, a mcep ut sa tune j/ sa ploua. A venit atunci cu ucenicii acasa. Sofia sa, tinara §i harnica foe, pregatea masa, legana un copil §i m acela§i tim p spala ni�te rufe. De indata ce Socrate a pa�it pragul, ea l-a luat la ocarit, chipurile, nu a avut noroc de un b ar b at care s-o ajute la gospodarie. Ca un adevarat intelept, Socrate nu-i dadeo nici o atenpe. Atunci, suparata, femeia a apu ca t ligheanul cu zoi 5/ l-a aruncat in capul sotului. Filozoful s-a imi or at �i, de parca §i-a continuat un gind mai uechi, zise: Dragii mei, sa §titi ca natura este intotdeauna consecventa in acpunile sale. Dupa tunet vine ploaia.

Mai in gluma, mai in serios, Socrate formulase una din primele defini�ii ale legilor naturale, ca expresie a unor legaturi esentiale §i repetabile dintre fenomenele care ne inconjoara. §i viata economica, asemeni fenomenelor naturale, nu este o adunatura de fapte §i procese intimplatoare. Toate acestea sint rinduite intr-un anumit mod, intre ele existind atit relatii de cauza §i efect, cit §i de interdependenta. De§i au un caracter obiectiv, legile economice difera totu§i de legile naturii. Ele nu limiteaza nici libertatea, nici initiativa individului §i actioneaza ca ni§te tendinte mai mult sau mai putin stabile in evolutia fe¬ nomenelor economice. Fara a-i obliga, a-i impune pe agentii economici sa procedeze intr-un fel sau altul, legile economice ii orienteaza pe ace§tia spre gasirea solutiilor optimale. Legile economice nu au un „caracter de fier", ele se modifica §i dispar o data cu disparitia conditiilor ce

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

27

le-au dat na�tere. lata §i unele exemple de legi economice: legea cre§terii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legea randamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc. Intrucit §tiinta economica studiaza ni§te realitad, atit obiective, cit §i subiective, legile economice mai pot fi grupate in doua mari categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un „suport" natural, din a doua - cele care au un „suport" psihologic. In primul caz, legile economice exprima necesitatea stabilirii unor echilibre intre diferite fenomene economice sau a schimbului de echivalente (legea valorii, legea cererii, legea ofertei etc.). In al doilea caz, eel al interdependentelor de natura psihologica, legea economica este expresia comportamentului indivizilor, „modelat" sau conditionat de anumite predispozitii psihologice stabile ale oamenilor de a proceda intr-un fel sau altul (legea inclinatiei spre economii, legea lui Engel etc.).

II. ACTIVITATEA ECONOMICA. NEVOI �1 RESURSE 1. Premisele activltatii econ omice: nevoile fi resursele Nevoile ca punct de pornire al tuturor actlvitatilor umane

Sa pornim deci la drum. Care insa din nenumaratele fenomene econo¬ mice ar putea sa ne serveasca drept poarta prin care am patrunde mai u§or in universul economic? Banii, piata, profitul, statul, pretul, capitalul, munca? Vom ajunge §i acolo, dar mai intii se cere sa examinam notiunile de „nevoie" §i „resurse", deoarece de aici porne§te viata eco¬ nomica, acestea fiind premisele initiale ale oricarei activitati umane. Sa incepem, a§adar, cu nevoile. Nevoile umane sint ni§te cerm\e, ni§te necesitap obiectiue societatii de a poseda §i a (sau subiective) ale indiuizilor folosi anumite bunuri, dupa destinapa acestora. Nevoile constituie motorul, impulsul tuturor actiuitafilor umane.

Omul are nevoie de hrana §i locuin�a, dar §i de lumina soarelui, de protectie, de haine, de apa marii, de dragoste etc. Diversitatea enorma a nevoilor a impus clasificarea (gruparea) acestora dupa mai multe criterii.

28

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In functie de caracterul tridimensional al existentei umane (biolo¬ gic, social §i spiritual), nevoile pot fi divizate in trei mari categorii: a) nevoi fiziologice (sau natural-biologice) - de hrana, de imbracaminte, de locuinta etc. b) nevoi sociale, care pot fi satisfacute prin comunicare, prin participarea la viata sociala; c) nevoi spiritual-psihologice (nevoia de a se instrui, a se autodesavir�i, nevoia de dragoste, nevoia de a se informa). Sociologul american A. Maslow propune ca nevoile umane sa fie sistematizate §i ierarhizate sub forma unei piramide. Drept criteriu al ierarhizarii este luat principiul calitatii nevoilor. Astfel, in partea de jos a piramidei sint situate nevoile cele mai elementare, nevoile fiziologi¬ ce, iar in virful acesteia - nevoile spirituale, aspiratiile oamenilor, cum ar fi nevoia de a crea, de a se manifesta ca personalitate. Piramida lui Maslow are §i misiunea de a reconstitui, in forma grafica, evolutia ne¬ voilor, de la simplu la compus.

/ Aspira�ii, \ nevoia de a c re a , \ . de a se autorealiza \. y'

y/

Nevoia de a fi respectat, de a se afirma

\.

Nevoi sociale, de comunicare, de participare la via�a sociala

N.

Nevoi de securitate Nevoi fiziologice, de hrana, sexuale, de adapost

Ny

Figura2.1. Piramida nevoilor a lui A. Maslow

Clasificate dupa gradul de compl�xitate, determinat de nivelul dezvoltarii economice §i culturale a socidtatii, nevoile pot fi: a) de baza sau inferioare (hrana, haine, apa) §i b) superioare (complexe) - studii, cuno§tinte, distractii.

29

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

Legea crefterii nevoilor umane Nevoile umane sint nelimitate ca numar; sint concurente, in sensul ca unele nevoi apar §i se dezvolta in detrimentul altera, pe care le inlocuiesc; sint complementare, adica satisfacerea unei nevoi genereaza necesitatea satisfacerii altor nevoi. Trasatura principals a nevoilor consta in caracterul lor nelimitat, numarul lor crescind fara incetare o data cu dezvoltarea societatii. In aceasta ordine de idei, este suficient sa comparam nevoile unui om contemporan (calculator, ma§ina, telefon mobil, vila, mare, televizor, ziare, car�i etc.) cu nevoile unui individ din Antichitate sau chiar din Evul Mediu. Sporirea necontenita a numarului §i calitatii nevoilor umane §i preocuparea permanenta a omului de a le satisface constituie motivatia principals a oricarei activitati umane, a oricarui progres. Intrucit numarul nevoilor create intruna o data cu dezvoltarea societatii, acest proces obiectiv constituie continutul unei legi speciale, numita legea cre�terii nevoilor umane.

Raritatea resurselor economice In scopul satisfacerii nevoilor sale, individul (ca, de altfel, §i intreaga societate) este obligat sa desfa§oare in permanenta diferite activitati eco¬ nomice, politice, religioase, sociale §i culturale. In procesul desfa§urarii acestor activitati, el trebuie sa valorifice, sa foloseasca anumite resurse. in cazul activitatilor economice, acestea sint resursele economice. Ce reprezinta ele? y

'

Resursele economice constituie totalitatea elementelor naturale, umane, jmanciare, informationale §i tehnologice atrase utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.

Resursele economice sint folosite atit de persoanele fizice, cit §i de intreprinderi §i de administratiile publice locale §i centrale. O data cu cre§terea nevoilor umane, in activitatea economica este atrasa o cantitate tot mai mare §i mai diversa de resurse.

30

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Resursele economice constituie cea de a doua premisa a oricarei activitati umane. Ele sint extrem de numeroase de variate. Unele sint luate direct de la natura (resurse primare), altele sint produse, acumulate §i pastrate de oameni (resurse derivate). Clasificarea resurselor eco¬ nomice in grupuri mai mult sau mai putin omogene se poate face in felul urmator: 1. Resurse primare (create de natura): a) resurse umane (populatia din punct de vedere cantitativ, calitativ §i structural - numar, calificare, experienta etc.); b) resurse naturale (fondul funciar, padurile, apele, zacamintele minerale). 2. Resurse derivate (acumulate, create de om): a) resurse materiale (capitalul tehnic sub forma de ma§ini, utilaje, constructii, precum §i sisteme de transport); b) resurse financiare, de care dispune populatia, intreprinderile §i statul; c) resurse inovationale (cuno§tinte, experienta §tiintifica, tehnologii); d) resurse informationale, care permit agen�ilor economici sa cunoasca realitatea, sa ia deciziile cuvenite §i sa actioneze. Trdsdtura fundamen ta ld a resurselor economice constd in caracterul lor limitat. De§i o data cu dezvoltarea societatii cantitatea de resurse

atrase in activitatea economica a crescut neincetat §i continua sa creasca, raritatea ramine a fi un fenomen general §i absolut (eel putin pe planeta Pamint). Sint limitate resursele de apa §i sol, resursele de aer §i soare etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele minerale, inclusiv gazele naturale, petrolul, minereul de fier, carbuncle etc.), iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar putea sa dispara cu totul. Raritatea resurselor condidoneaza §i raritatea (altfel spus, caracterul limitat) bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii, apare o neconcordan�a, o tensiune intre nevoile care cresc intruna §i re¬ sursele (bunurile economice) care sint limitate §i rare. Acest raport dintre resurse §i nevoile umane constituie continutul unei alte legi economi¬ ce, numita legea raritdtii resurselor sau pur §i simplu legea raritdtii.

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

31

2. Problema alegerii fi utilizarii eficiente a resurselor - problema fundamentaia a economiei Pornind de la cele expuse mai sus, ajungem la concluzia ca in activitatea sa economica omenirea se confrunta in permanenta cu faptul ca nevoile umane, atit dupa volum, cit §i dupa structura, cresc fara incetare, pe cind resursele economice ramin a fi relativ limitate. Cu alte cuvinte, volumul, structura §i calitatea resurselor economice evolueaza mai incet decit volumul, structura §i intensitatea nevoilor umane. Adica intotdeauna N > R (N - nevoile; R - resursele). In cazul unui individ, ecartul dintre nevoi §i resurse se exprima prin raportul dintre bunurile pe care §i-ar dori sa le consume (nevoile) §i venitul de care dispune (resursele). Este evident ca in marea majoritate a cazurilor necesitatile depa§esc cu mult veniturile. Astfel, de voie, de nevoie, tensiunea dintre nevoi §i resurse pune in fata fiecarui individ in parte §i a omenirii in intregime problema alegerii: alegerea acelor combinatii §i variante de folosire a resurselor care ar permite satisfacerea unui numar cit mai mare de nevoi cu un numar cit mai mic de resurse. Problema alegerii resurselor §i a utilizarii eficiente a acestora constituie problema fundamentaia a economiei.

Intrucit nevoile sint nelimitate, iar resursele limitate, omenirea este obligata sa caute §i sa gaseasca acele forme de organizare a activitatii economice care ar permite folosirea cit mai rationale, cit mai eficienta a resurselor disponibile. Dupa cum remarca laureatii Premiului Nobel, americanii P. Samuelson §i W. Nordhaus, „raritatea §i eficienta sint temele ingemanate ale teoriei economice". Apropo... despre alegere Un cunoscut imi marturise�te ca este preocupat in perma¬ nenta de doua griji majore: 1) Cum sa obtina mai multe produse alimentare ? §i 2) Cum sa slabeasca ?

32

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Ce, cit, cum fi pentru cine? Deoarece omenirea nu poate produce toate bunurile pe care §i le dore§te, atit indivizii §i intreprinderile, cit §i statul, inainte de a declan§a o activitate economica oarecare, sint pu§i in situatia de a raspunde mai intii la trei intrebari principale: ce, cit, cum §i pentru cine sa produca. Anume aceste intrebari canalizeaza acpunile agent ilor economici in albia rationalului §i eficientei, ii „indeamna" sa faca o alegere in conformitate cu principiul optimalitatii, adica o alegere ce ar permite economisirea §i folosirea cit mai eficienta a resurselor rare. 1) „Ce §i cit sa se produca?" Raspunzind la aceasta intrebare, producatorul trebuie sa decida ce bunuri (din multiplele variante existente) §i in ce cantitati ar putea fi produse tinind cont de resursele de care dispune la momentul dat. 2) „Cum sa se produca?" §i aceasta intrebare cere alegerea resurselor ce vor fi utilizate, adica a instrumentelor, materialelor, utilajului §i tehnologiilor de fabricatie. 3) „Pentru cine sa se produca?" Raspunsul la aceasta intrebare presupune alegerea acelor categorii ale populatiei, acelor institutii pentru care se vor produce bunurile propuse. Raritatea resurselor are un caracter universal, adica resursele sint relativ limitate in cazul persoanelor fizice (veniturile), in cazul intreprinderilor (resursele financiare §i materiale), in cazul societatii in intregime (resursele naturale §i umane). lata de ce problema alegerii se impune la orice nivel al activitatii economice, iata de ce oricine produce trebuie sa raspunda oricind la cele trei intrebari vitale pentru economic. CostuI de oportunitate Facind o alegere in favoarea unei variante oarecare, individul, in mod firesc, renunta la alte variante pe care le considera mai putin acceptabile, variante pe care le sacrifica. In cazul oricarei decizii economi¬ ce, atunci cind alegi „ceva", inseamna ca renunti automat la „altceva". Alegerea a „ceva" se face nu numai in cazul producerii unui bun, ci §i atunci cind se vind §i se cumpara bunurile deja produse.

33

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

Intrucit resursele naturale devin tot mai limitate, pe de o parte, iar pe de alta parte s-a extins simtitor „aria nevoilor", in prim-plan se pune tot mai insistent problema alegerii. Alegerea sau deciziile au un anumit cost, deoarece atunci cind se ia o decizie §i se prefera o optiune sint sacrificate celelalte. Cea mai buna varianta la care se renunta este costul alegerii sau costul de oportunitate. >

Costul de oportunitate (sau cost altemativ, al alegerii) reprezinta valoarea celei mai bune dintre fansele sacrificate, la care se renunta atunci cind se face a alegere oarecare. Cos¬ tul de oportunitate compara cea mai mare ..pierdere" dintre variantele sacrificate cu „ci§tigul" alegerii facute.

De exemplu, dupa terminarea liceului, Tudor are posibilitatea sa aleaga intre continuarea studiilor §i trei oferte de munca cu salarii de 1500, 2000 §i 2500 de dolari pe an. Tinarul a ales studiile universitare. In cazul dat costul de oportunitate, adica costul celei mai bune §anse sacri¬ ficate, este de 2500 de dolari pe an. Luarea in calcul a costului de oportunitate ii permite intreprinzatorului sa se orienteze spre afacerea care i-ar aduce eel mai mare pro¬ fit. Totodata, acest cost permite de a determina limita pina la care ar fi rentabila sporirea volumului productiei sau modernizarea intreprinderii. Caci daca banii cheltuiti in alte afaceri ar aduce ci§tiguri mai mari, intreprinzatorul nu va purcede la modernizarea intreprinderii sau la extinderea productiei pe aceea§i temelie. Alegerea fi curba posibilitatilor de produc�ie

In scopul cercetarii posibilitatilor alternative de producere, in §tiinta economica este folosit un instrument (o reprezentare grafica), numit cur¬ ba (sau frontiera) posibilitatilor de producfie. Acest instrument permite identificarea diferitelor variante de productie a doua bunuri economice, pornindu-se de la utilizarea unui anumit volum de resurse economice disponibile (financiare, materiale, umane etc.). Sa presupunem ca un fermier, avind in proprietate 5 ha de pamint, tehnica agricola necesara §i o suma anumita de bani, are posibilitatea sa cultive pe aceasta suprafata una sau doua culturi; porumb §i/sau se-

34

CURS DE TEORIE ECONOMICA

cara. Cantitatea de porumb (X) pe care o poate ob�ine este masurata de-a lungul axei verticale din Figura 2.2.A, iar cantitatea de secara (Y) - de-a lungul axei orizontale. Porumb X

Vin

A

B

Figura 2.2. Cur 3a posibilitatilor de producfie

Daca ar cultiva doar o singura cultura, fermierul ar obtine fie 20 de tone de porumb, fie 10 tone de secara. El are insa posibilitatea sa aleaga varianta optima, cultivind ambele culturi. Fiecare punct de pe curba posibilitatilor de productie (curba AD) indica diferitele combinatii posibile intre aceste doua bunuri. De exemplu, el ar putea obtine intr-un an 16 tone de porumb §i circa 4 tone de secara, sau 10 tone de porumb §i 7 tone de secara etc. Oricum, pentru a avea mai mult porumb, fermie¬ rul trebuie sa renun�e la o parte de secara. Punctul E indica faptul ca fermierul nu §i-a utilizat toate posibilitatile de productie. Acest lucru il reflecta orice punct aflat in stinga curbei AD. Din contra, punctul F, care ar corespunde unei cantitati de bu¬ nuri mai mari, este o varianta imposibila pe termen scurt, deoarece resursele disponibile nu sint suficiente pentru a mari §i cantitatea de po¬ rumb, §i cea de secara. Resursele fiind limitate oricind §i oriunde, curba posibilitatilor de productie poate fi aplicata nu doar in cazul menajelor §i intreprinderilor, ci §i la nivelul intregii economii §i chiar in comparatiile intre tari. Astfel, societatea este obligata sa aleaga in permanenta intre o cre§tere

INIJIERE In teor ia economica

35

a consumului §i o diminuare a investitiilor sau o sporire a investitiilor in detrimentul consumului. De regula, in urma cre§terii investitiilor (inclusiv pe seama consumului) societatea i§i mare§te posibilitatile de productie, curba AD deplasindu-se spre dreapta. Curba posibilitatilor de productie permite, de asemenea, compararea potentialului economic al diferitelor �ari (Figura 2.2.B).

3. Activitatea economica - forma principala a activitatii umane 9

Pentru a-§i satisface nevoile sale complexe §i mereu crescinde, omul este motivat sa desfa§oare cele mai diverse activitati, cum ar fi cele politice, economice, religioase, culturale, §tiintifice, militare etc. Activitatea economica este principala f or m a a actiuitatii umane §i consta m atragerea §i jolosirea resurselor econo¬ mice rare pentru a produce bunurile necesare satisfacerii nevoilor umane.

Activitatea economica se compune din patru faze, reluate intr-o anumita succesiune fireasca, faze care sint: produc�ia, schimbul, repartitia, consumul. In unele cazuri, aceste patru faze mai sint denumite „domenii" sau „sfere ale activitatii economice". Producfia constituie totalitatea eforturilor §i opera�iunilor umane de combinare a factorilor de productie in cadrul diferitelor unita�i de pro¬ ductie (de exemplu, intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor materiale §i a serviciilor. Schimbul (sau circulatia) este o alta components (faza) a activitatii economice, in cadrul careia bunurile produse sint depozitate §i pastrate, sint schimbate cu alte bunuri (trocul) sau sint trecute de la o persoana la alta prin actul de vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum cele comerciale, de comunicatii §i de telecomunicatii, de transport, de depozitare §i de pastrare. Repartitia este o activitate prin intermediul careia bunurile produse sint distribuite participan�ilor la procesul de productie. In lumea moderna, repartitia se infaptuie§te sub forma distribuirii §i redistribuirii

36

CURS DE TEORIE ECONOMICA

veniturilor (salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici intre membrii societatii. Consumul, care este scopul final al oricarei activitati economice, consta in folosirea, utilizarea bunurilor §i satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productiv) sau final. Activitatea economica se desfa§oara in cadrul ramurilor economiei nationale (agricultura, industrie, comert etc.), care sint grupate in 4 sectoare de activitate, sectoare ce se disting prin anumite modalitati predominante de creare a bunurilor economice. In economiile moderne, procesul economic se desfa§oara in urmatoarele sectoare de activitate: - sectorul primar, din care fac parte agricultura, pescuitul, industria extractiva, silvicultura; - sectorul secundar - industria prelucratoare, constructiile; - sectorul tertiar, format din ramurile ce presteaza diferite servicii; medicale, de instruire, bancare, culturale, de transport, comerciale, de asigurare; - sectorul cuaternar sau al informatiilor este un sector nou, care s-a desprins de eel tertiar doar cu citeva decenii in urma. El include informatica §i noile tehnologii §i se mai nume§te „sectorul serviciilor intelectuale". Initial, sectorul primar a permis evolutia sectoarelor secundar §i ter¬ tiar, ca mai apoi intre toate sectoarele sa se stabileasca o interdependenta mereu crescinda. O data cu dezvoltarea societatii, numarul populatiei ocupate in primele doua sectoare scade, fara a se mic§ora insa cantitatea bunurilor produse. In acela§i timp, create ponderea celor ocupati in sectorul serviciilor §i al informatiilor. Vom ilustra aceasta tendinta generala pe exemplul SUA, tara care ne ofera datele cele mai complete in aceasta privinta (Tabelul 2.1). Tendinta ce se contureaza clar in tabelul de mai jos in privinta modificarii structurii populatiei ocupate ne avertizeaza ca din acest punct de vedere in economia Republicii Moldova pe viitor vor avea loc schimbari importante. Tarile mai dezvoltate au indicat dintotdeauna calea ce urmeaza a fi parcursa de tarile mai putin avantajate din punct de ve¬ dere economic. >

'

INIJIERE In teoria economica

37

Tabelul2.1. Repartizarea populatiei ocupate in ceie trei sectoare (in % din total) in SUA $i in Republica Moldova ��----..�sectorul anul

1

II

III

SUA 1820

73

12

15

1850

65

18

18

1900

37

29

34

1950

12

35

58

1977

4

29

67

2000

2

18

80

Republica Moldova 1991

34

30

36

2005

37

13

50

4. Agentii economici In paragrafele de mai sus am analizat citeva elemente-cheie ale activitatii economice, §i anume: nevoile, resursele, alegerea, fazele activitaUi economice. Toate aceste elemente sint unite, „inchegate" de participantii la activitatea economica, de cei care produc, distribuie, schimba §i consuma bunurile economice. Participantii la viata economica sau persoanele fizice §i juridice care mdeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica se numesc agenti economici.

Agentii economici sint grupati in cinci categorii, §i anume: menajele, intreprinderile, institutiile financiare, administratia publica, restul lumii. Orice activitate economica porne�te de la menaje (numite §i gospodarii), care pot fi reprezentate de o persoana aparte sau o familie. Functia principals a acestora este consumul, dar menajele desfa§oara §i operatiuni de productie casnica, nemarfara, mai cu seama in tarile cu un nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofera societatii resursele necesare organizarii activitatii economice (forta de munca, capital, terenuri de pamint) §i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum sau pentru formarea de economii.

38

CURS DE TEORIE ECONOMICA Intreprinderile (firmele) au ca functie de baza producerea bunurilor

materiale

a serviciilor marfare destinate schimbului sau vinzarii-cumpararii. Scopul activitatii intreprinderilor este obtinerea profitului. Institupile financiare (in principal bancile, dar §i societatile de asigurari) au ca activitate de baza colectarea economiilor ?i transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investi�ii. Administratiile publice (centrale §i locale) indeplinesc, in fond, doua functii: redistribuirea veniturilor acumulate prin intermediul impozitelor §i taxelor §i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societati: ocrotirea sanatatii, educatia, construirea drumurilor, protejarea mediului ambiant, dezvoltarea culturii, asigurarea securitatii personale, apararea proprietatii. Statul contemporan indepline§te §i o a treia functie: cea de producere. In cazul dat, intreprinderile publice indeplinesc acelea§i functii §i urmaresc acelea§i obiective ca §i intreprinderile private.

III. CARACTERISTICA GENERALA A ECONOMIEI DE PIATA. INSTITUTIILE ECONOMICE 1. S i s t e m e l e economice id eaie Ce este sistemul economic? Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice rare, de organizare a procesului de productie §i de trecere a bunurilor create de la producator la consumator.

Pe parcursul istoriei, atit elementele de baza ale activitatii economi¬ ce, cit §i formele concrete de organizare a acesteia s-au modificat fara incetare. Totu§i ceea ce era mai esential, mai specific, principalele in¬ terdependence dintre elementele sistemului economic existent ramineau, pentru un anumit interval de timp, neschimbate. Sistemele economice se deosebesc unul de altul dupa urmatoarele criterii; 1) Forma predominanta a proprietatii asupra resurselor §i rezultatelor actului de producere;

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

39

2) Scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare; 3) Modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica; 4) Caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte. Pe parcursul ultimelor secole, reprezentantii tuturor doctrinelor economice au lansat diferite propuneri cu privire la criteriile care trebuie sa stea la temelia tipologizarii modalitatilor distincte de organizare a activitatii economice. S-au propus, de exemplu, drept criterii de baza: ramura principala a economiei, adica forma predominanta de creare a avutiei (sistemul economic primitiv, agrar, industrial, al serviciilor, in¬ formational); nivelul de dezvoltare a §tiintei §i gradul de instruire al populatiei (sclavagist, feudal, industrial); modul de producere a bunurilor materiale §i caracterul relatiilor dintre participantii la acest proces (modul de productie primitiv, sclavagist, feudal, capitalist, socialist). In §tiinta economica contemporana, drept criteriu de baza al clasificarii sistemelor economice este folosit modul de stabilire a legaturilor intre agentii economici, intre productie §i consum, numit §i criteriul „tipului de economic". Legaturile dintre participantii la activitatea econo¬ mica se pot stabili in mod liber, spontan, independent sau in mod autoritar, fortat, de catre un centru administrativ. Clasificate dupa acest criteriu, exista urmatoarele sisteme economice: 1. sistemul economiei naturale (sau traditional); 2. sistemul economiei de piata; 3. sistemul economic de comanda (sau centralizat). Sistemul economiei naturale Economia naturala reprezinta o f o r ma de organizare a activitapi economice, in care bunurile produse sint destinate autoconsumului, nevoile fiind satisfacute faro a se apela la schimb. Economia naturala este un sistem economic tnchis.

Alcatuita din celule economice universale (gospodarii individuale sau tribale), preponderent izolate unele de altele, dar capabile sa produ¬ ct bunurile necesare pentru satisfacerea celor mai elementare nevoi, eco-

40

CURS DE TEORIE ECONOMICA

nomia naturala a existat pe parcursul a zed §i sute de mii de ani. In acest sistem economic proprietatea era comuna, colectiva, adica apartinea in egala masura tuturor membrilor comunitatii. Predomina munca manuala, cu o eficienta foarte redusa. Scopul activitatii economice era supravietuirea comunitatii. In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in |arile cele mai slab dezvoltate din Africa, Asia §i America Latina, dar §i in unele regiuni muntoase sau izolate din Europa. Transformarea economiei naturale in economie de schimb

La un anumit nivel al dezvoltarii sale, economia naturala a devenit o frina in calea progresului economic. Acest fapt a conditionat transforma¬ rea ei treptata intr-o economie producatoare de marfuri, numita „economie de schimb", in care bunurile chiar de la bun inceput sint produse pentru vinzare. In felul acesta, celelalte doua sisteme economice, care au succedat economiei naturale - §i economia de piata, §i economia de comanda -, functioneaza ca economii de schimb. Au existat anumite conditii care au generat trecerea treptata la eco¬ nomia de schimb. Acestea sint: 1) Diviziunea sociald a muncii, adica specializarea agentilor economici in confectionarea unor bunuri destinate schimbului sau vin> zarii, numite „marfa"; 2) Autonom ia independenta economicd a agenfilor economici, bazata pe proprietatea privata, adica pe dreptul de a folosi resursele disponibile §i rezultatele muncii dupa bunul-plac; 3) Aparifia pietei ca loc de intilnire a producatorilor §i vinzatorilor, ca loc unde se face schimbul sau vinzarea-cumpararea; 4) Monetizarea economiei, adica aparitia §i impunerea monedei in calitate de instrument de intermediere a schimburilor economice §i de apreciere a valorii (a pretului) bunurilor destinate vinzariicumpararii. Economia de comanda

Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta Uniune Sovietica, iar dupa eel de al doilea razboi mondial - intr-un §ir de tari

INIJIERE In te o r ia ECONOMICA

41

din Europa Centrala din Asia, inclusiv in China, sub denumirea de „socialism". Asiazi socialismul ca sistem economic a disparut cu totul. Economia de comanda insa, sub alte forme, ca un sector dominant in economia multor tari, este atestata inca din Antichitate. y

'

Economia de comanda (numita 5/ „economia socialista" sju „planificata") are drept trasatura defmitone fapt I cd sta¬ tu!, in calitatea sa de unic proprietor al principalelor resurse economice, gestioneaza de unul singur atit productia, a t 5/ schimbul 5/ repartipa bunurilor f/ serviciilor.

In economiile de comanda lipse§te libertatea de alegere a producatorului §i consumatorului, precum §i responsabilitatea personala pentru activitatea desfa§urata. In economiile de tip socialist toate activitatile economice erau reglementate in mod centralizat, prin intermediul planului. Prevederile acestuia erau obligatorii pentru toti agentii economici. Tot de catre instantele superioare se stabileau preturile §i salariile. Scopul organizarii activitatii economice era simplu: indeplinirea obiectivelor fixate de catre organele centrale de stat. Apropo... despre sistemul socialist ...Sa presupunem ca in anul 1970, in fruntea unei marl intreprinderi industriale din Chifindu, in calitate de director a jost numita o persoand care nu are nici un fel de cuno�tinte 5; deprinderi manageriale. Ei }i? Intreprinderea ua functiona normal! Fiindcd directorul nu va rezolva nici o problema cit de cit principiald. „Centrul" va indica asortimentui §i cantitatea bunurilor ce urmeazd a fi produse, ua nominaliza furnizorii ce i/or aproviziona intreprinderea cu utilaje, electricitate, materie prima etc., precum §i cumpdrdtorii productiei fabricate. Tot organele supe¬ rioare vor determina proportiile §i felul repartizdrii veniturilor etc. Fdrd a avea fried cd intreprinderea va falimenta vreodatd, directorul se va mentine mult }i bine in post, lar dacd va mai fi j; loial unicului partid aflat mereu la putere va fi recompensat cu tot felul de decorapi fi distinctii de stat.

42

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Evident, o economic organizata §i gestionata in acest chip nu poate fi eficienta. Anume de aceea socialismul a dat faliment chiar §i in Rusia, tara cea mai bogata in resurse naturale din lume.

2. Economia de piata contemporana fi modeleie sale Economia de piata constituie o treapta superioara a economiei de schimb; este, altfel spus, o economic de schimb evoluata. De§i sistemul econo¬ miei de piata s-a modificat intruna, avind la inceput drept element-cheie o pia�a cu o concuren�a libera, iar mai apoi o piata cu o concurenta dirijata §i cu o implicate mereu crescinda a statului in activitatea economica, acest sistem §i-a pastrat, pe parcursul secolelor, trasaturile sale cele mai importante. Trasaturile definitorii ale sistemului economic de piata

Aceste trasaturi sint: 1) Preponderenta proprietdtii private, ca trasatura principals a eco¬

nomiei de piata. De§i este asigurat pluralismul formelor de proprietate, activitatea economica se desfa�oara, in general, pe baza proprietatii private, care asigura libertatea economica a persoanei. „Proprietatea privata - iata temelia libertatii", spune un cunoscut proverb francez. 2) Economia este decentralizatd, ea functioneaza in baza alegerii §i interesului personal al fiecarui individ. Toate deciziile economico-financiare sint luate in mod nemijlocit de catre agentii economici, care i§i asuma toate riscurile. Libertatea economica a individului se bazeaza pe un principiu formulat inca pe la mijlocul secolului al XVIII-lea de catre fiziocratii francezi: „Laissez-faire, laissez-passer, le monde va de lui meme". („Lasati sa se faca lucrurile, lasati sa treaca marfurile, lumea merge de la sine".) 3) Centrul activitdtii economice principalul regulator al acesteia este piata concurentiald. Prin mecanismul cererii §i ofertei, piata de¬

termine asortimentul, calitatea §i cantitatea bunului ce urmeaza a fi produs. Pe piata se stabilesc legaturile intre agentii economici.

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

43

4) Scopul nemijlocit care se afla la baza organizarii activitatii economice este profitul, mai exact maximizarea acestuia. Profitul este forta motrice a activitatii economice. Marimea profitului ce poate fi obtinuta este nelimitata, fapt care ii tine pe intreprinzatori intr-o stare permanenta de cautare, de inovare §i de perfectionare, de lupta cu concurentii. 5) Prefurile la marea majoritate a bunurilor materiale §i serviciilor se formeazd liber, in urma negocierilor dintre vinzatori §i cum-

paratori. 6) Agentii economici se afla intr-o stare de concurentd permanenta,

fapt ce conduce la diferentierea acestora, la inlaturarea din competitie a celor slabi §i ineficienti.

Economia mixta ca sistem real ai economiei de piata contemporane Cele trei sisteme economice analizate mai sus sint ni§te sisteme teoretice, sisteme ideale, mai curind o abstractie §tiintifica. In viata reala aceste sisteme, in stare pura, nu au existat niciodata. In viata reala exista o multime de modele concrete ale economiei de piata §i orice economic nationals poate fi incadrata intr-un model sau altul. Economiile contemporane sint economii mixte, in care se imbina - in mod organic, dar in proportii diferite - elementele definitorii ale econo¬ miei de piata cu implicarea statului in economic - trasatura caracteristica altadata doar economiilor de comanda. in orice sistem mixt anumite elemente de baza ramin a fi preponderente. Astfel, in economiile contemporane predomina elementele proprii economiei de piata. Economia mixta (sau sistemul economic mixt) constitute o tmbinare organica, m proportii diferite, a elementelor sistemului economiei de piata cu implicarea statului in economie, 0 imbinare a sectorului priuat cu sectorul de stat, a mecanismelor pietei cu reglementarea publico, a micilor intreprinderi cu marile corporapi, o imbinare a mecanismelor de diferenpere de ai/ere cu asigurarea anumitor garanpi sociale.

44

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Modelele economiei mixte aparute dupa eel de al doilea razboi mon¬ dial sint numeroase si se deosebesc mult unele de altele. Criteriile de diferentiere a acestora sint: a) masura interventiei statului in viata economica; b) ponderea sectorului public in structura proprietatii §i a PIB-ului; c) instrumentele predominante ale implicarii statului in activitatea economica (prin planificare; prin bugetul de stat; prin moneda etc.); d) locul pietei in societate. >

Principalele m o dele ale e co no miei mixte

Cele mai cunoscute modele ale economiei mixte sint: neoamerican (anglo-saxon), renan (de tip european), japonez, chinez. In cadrul modelului european se mai disting modelele: francez, german, suedez. Modelul neoamerican, numit uneori §i tipul anglo-saxon de economie de piata, se intilne§te in principal in SUA, Marea Britanie, Belgia, Canada, alte tari. Acest model se caracterizeaza printr-un nivel inalt al diferentierii sociale §i printr-o pondere redusa a sectorului de stat in economie. Piata joaca aici rolul determinant in reglementarea vietii economice. Ea stabile§te marimea pre�urilor, inclusiv a salariilor. Implicarea directa a statului in activitatea economica este neglijabila. Statul elaboreaza ca¬ drul legal §i vegheaza respectarea cu strictete a acestuia. El incurajeaza concurenta §i dezvoltarea businessului. Nivelul impozitelor este scazut. Dupa regulile pietei functioneaza §i sistemul de invatamint (preponderent privat). O trasatura caracteristica a modelului neoamerican este o diferenti¬ ere enorma a averilor, inclusiv a salariilor. Astfel, un conducator al unci firme poate avea un salariu de peste o suta de ori mai mare decit salariul unui simplu func|ionar al acesteia. §i inca ceva. In modelul ne¬ oamerican securitatea sociala (riscurile in caz de boala, §omaj) este, in fond, o afacere personala §i nu o grija a statului. Tipul anglo-saxon de piata este foarte eficient din punct de vedere economic, dar genereaza o diferentiere sociala fara precedent.

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

45

In Europa Occidentala eel mai raspindit este modelul economiei sociale de piata, care are ca tari de referinta Germania, Austria Olanda. In unele cazuri, acesta mai este numit pur §i simplu modelul german. Trasatura caracteristica a acestui model consta in imbinarea organica a exigentelor pietei cu protectia sociala a populatiei. Pensiile §i alte aloca�ii sociale sint inalte. Marimea salariului este determinate nu numai de conditiile pietei (cererea §i oferta fortei de munca), ci §i de alti factori, cum ar fi: nivelul pregatirii profesionale, vechimea in munca etc., fapt ce asigura ata§amentul salariatilor fata de firma respectiva. Statul are misiunea sa asigure egalitatea de §anse §i sa protejeze cetatenii impotriva abuzurilor §i nedreptatilor. Sectorul de stat in economie este important, ridicindu-se pina la 2530% din PIB. Totodata, in modelul german, spre deosebire de eel american, asistenta medicala §i inva�amintul, atit eel mediu, cit §i eel supe¬ rior, sint, in fond, gratuite. Un rol deosebit in modelul german este aeordat sistemului banear, banea eentrala benefieiind de o autonomie deplina §i servind drept mecanism deeisiv de reglementare a aetivitatii economice. Statul, care influenteaza procesul de formare a preturilor, sustine pe toate caile dezvoltarea intreprinderilor miei §i mijloeii, a gospodariilor de fermieri, ereind astfel o baza sociala larga pentru regimul politic existent. Clasa mijlocie este numeroasa, constituind peste 75% din numarul total al populatiei. In fine, in modelul german, intre salariul unui §ef de firma §i func�ionarii acesteia diferenta este relativ mica, doar de pina la 24 de ori. Modelul nordic al economiei de piata, numit, de regula, „modelul suedez" (Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca), era considerat, mai mult in gluma, „cel de al doilea model socialist" (dupa eel sovietic, desigur). Acest model se caracterizeaza prin accentul pus pe asigurarea echitatii sociale §i pe reducerea inegalitatii de avere. Acest obiectiv se realizeaza printr-un mecanism special de redistribuire a veniturilor in folosul paturilor nevoia§e. Stabilind o rata inalta a impozitelor, statul acumuleaza in miinile sale pina la 60-65% din tot produsul intern brut, mai bine de jumatate din care este utilizat apoi in scopuri sociale. Sec-

46

CURS DE TEORIE ECONOMICA

torul de stat joaca un rol insemnat. Cea mai mare parte a serviciilor (medicina, invatamint etc.) este gratuita. In asigurarea unei anumite echitati sociale un rol deosebit il joaca confederatiile patronale confederatiile muncitore§ti, care sint organisme permanente de negociere cu institutiile statale. Spre deosebire de alte tari, in Suedia, Norvegia §i Danemarca este puternic dezvoltat secto¬ ral cooperatist. M o d el u l f r a n c e z sau etatist (tara de referinta - Franta, partial Italia) se distinge printr-o pronuntata tenta dirijista. Sectorul privat se imbina cu un puternic sector public, aparut in cea mai mare masura in urma mai multor valuri de nationalizare a intreprinderilor private, in gene¬ ral a celor din domeniile infrastructurii economiei. In sectorul public se creeaza circa 30-35% din volumul productiei industriale. O alta trasatura a acestui model consta in imbinarea mecanismelor pietei cu un sistem special de planificare indicativa, ca forma principals a implicarii statului in activitatea economica. O data cu aprofundarea fenomenelor integrationiste in spatiul unic al Uniunii Europene, are loc o apropiere intre modelele de economie mixta existente. Ca prototip al unui model comun pentru toate tarilemembre ale Uniunii Europene este folosit modelul german al economi¬ ei sociale de piata. In ceea ce prive§te modelele de economie caracteristice pentru alte continente, ne vom opri asupra mod elulu i jap one z, numit §i „paternalist", aparut §i el dupa eel de al doilea razboi mondial. Acest model se caracterizeaza prin faptul ca rolul decisiv in via�a economica il joaca marile corporatii, sustinute de catre stat §i aflate intr-o competitie puternica intre ele. Instrumentul principal de implicare a statului in viata economica este programarea economica. Anume statul a initiat, apoi a sustinut pe toate caile producerea tanchetelor §i automobilelor, apoi a produselor electronice §i a computerelor. O trasatura deosebita a modelului japonez consta in faptul ca nivelul salariului ramine mereu in urma cre§terii productivitatii muncii. Acest fapt permite reducerea permanenta a costurilor §i, ca urmare, o competitivitate sporita a marfurilor japoneze pe pietele Internationale.

47

INIJIERE In teoria ECONOMICA

In Japonia, cea mai mare parte a muncitorilor, care sint angajati pe viata la o firma oarecare, este atrasa pe toate caile la gestionarea firmelor. In fine, trebuie mentionat faptul ca acceptarea de catre speciali�tii de cea mai inalta calificare a unor salarii mai joase decit in celelalte tari dezvoltate are la temelia sa un puternic sentiment de mindrie nati¬ onals §i de patriotism. Spre deosebire de Europa Occidentala, dar mai cu seama de Statele Unite, salariile §efilor de corporatii japoneze sint doar de 17 ori mai mari decit salariile functionarilor simpli. In fine, in Japonia clasa mijlocie este cea mai numeroasa, constituind 85-90% din populatia tarii.

3. Revenirea fosteior tari socialiste la economia de piata 9

Sistemul economiei de comanda, a§a cum a fost el conceput §i realizat in fosta URSS §i intr-un §ir de tari din Europa Centrala, s-a dovedit a fi ineficient. Pina la urma, el a dat faliment. La inceputul anilor 1990, 28 de tari din Europa §i Asia au pornit pe calea transformarii economiilor socialiste (de comanda sau planificate), demarind procesul de revenire a acestora la economia de piata. Reformele principale realizate in perioada tranzitiei la economia de piata sint: liberalizarea vie�ii economice (liberalizarea preturilor, liberalizarea comertului exterior etc.) §i privatizarea, adica transformarea intreprinderilor de stat in intreprinderi private. Tranzi�ia are trei puncte de reper. Ea incepe cu schimbarea puterii politice, regimurile totalitare fiind inlocuite cu parlamente §i guverne democratice. La aceasta prima etapa are loc §i liberalizarea vietii eco¬ nomice. Tot in aceasta perioada sint elaborate legile §i actele normative, care stau la temelia economiei de piata. La cea de a doua etapa, mult mai indelungata decit prima, accentul este pus pe infaptuirea privatizarii §i pe crearea unui sector privat dominant in economie. Acest sector apare atit in urma transformarii proprietatii de stat in proprietate privata, cit §i a constituirii noilor in¬ treprinderi private din capul locului. In procesul privatizarii au fost folosite trei metode, §i anume;

48

CURS DE TEORIE ECONOMICA

a) privatizarea prin vinzare; b) cumpararea intreprinderilor de stat de catre salariatii lor; c) privatizarea prin distribuirea gratuita a titlurilor de proprietate. Privatizarea prin vinzare s-a infaptuit, in cea mai mare parte, in Ungaria, Estonia, Germania Democratica. In Rusia circa 55% din intreprinderi au fost privatizate prin metoda cumpararii acestora de catre sala¬ riatii lor. Cea de a treia metoda - de distribuire a titlurilor de proprie¬ tate (bonuri patrimoniale, cupoane, vaucere) - a fost pe larg folosita in Cehia §i Lituania. In Republica Moldova privatizarea s-a infaptuit prin folosirea celor trei metode. La inceput a avut loc privatizarea in masa a intreprinde¬ rilor mici §i mijlocii, precum §i a apartamentelor de stat prin intermediul bonurilor patrimoniale. Restul intreprinderilor a fost privatizat prin vinzarea acestora intreprinzatorilor autohtoni §i straini. La etapa a treia a tranzitiei continua restructurarea intreprinderilor §i crearea institutiilor proprii economiei de piata - a institutiilor juridice, fiscale, creditare etc. Tot in aceasta perioada este pusa temelia unui nou sistem de protectie sociala, unui model de echitate sociala, recunoscut de majoritatea populatiei. Pe baza respecializarii §i a exploatarii avantajelor comparative are loc integrarea echitabila §i eficienta a acestor tari in circuitul economic mondial. Schematic, transformarile fi etapele tranzitiei pot fi reprezentate in felul urmator: Etapa tranzipei

Transformarile efectuate

1

1. Schimbarea sistemului politic; 2. Liberalizarea preturilor, a comertului exterior §i a activitatii de antreprenoriat.

II

1. Privatizarea §i crearea unui sector privat dominant Tn economie; 2. Tncepe restructurarea intreprinderilor de stat.

III

1. Crearea institutiilor proprii economiei de piata; 2. Instituirea unui nou sistem de protectie sociala; 3. Integrarea echitabila §i eficienta in circuitul economic mondial.

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

49

Pentru multe �ari tranzi�ia nu s-a terminat inca, consecintele acesteia fiind preponderent negative (pe termen scurt). Astfel, in anul 2006, PIB-ul tuturor tarilor din fosta URSS constituia doar circa 60% din PIB-ul anului 1990, iar in Republica Moldova ceva mai mult de 40%. Totu§i §i aceste �ari au devenit tari cu economic de piata, care se dezvolta, in fond, dupa acela�i principiu ca §i tarile dezvoltate din Europa §i America de Nord.

4. Esenta fi roiui institutiilor m dezvoltarea economica Institutiile fi clasificarea lor

§tiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai mare institu¬ tiilor, care joaca un rol crescind in viata societatii. Ce reprezinta deci institutiile economice? >

Institutiile economice sint ni§te f en o m e n e cu caracter stabil, care i m p u n oa m enilor un oarecare c o m p o r t a m e n t obligatoriu. Institupile au f o s t create p entr u a stabili o a n u mit a ordine m activitatea oa m en ilo r

Institutiile pot fiformale (oficiale) §i neformale (sau informale). Ast¬ fel, constitutia unei tari, religia, legislatia, proprietatea sint institutii formale, pe cind traditiile, obiceiurile, instinctele sint institutii neformale. Uneori institutiile sint confundate cu organizatiile. De§i in unele cazuri o organizatie poate fi in acela§i timp §i institutie, in linii generale insa intre institutii §i organizatii exista o diferenta principiala. Daca organizatia reprezinta un colectiv, un ansamblu de indivizi, institutia constituie totalitatea legilor regulilor care determind interactiunea intre oameni. Instinctele pot fi o institutie ce conditioneaza comportamentul uman in anumite situatii. Asociatia aparatorilor limbii romane este o simpla organizatie. In acela§i timp insa, biserica, firma, universitatea, sindicatele sint §i institutii, §i organizatii. In general, toate institutiile modeleaza comportamentul uman in atingerea anumitor obiective economice.

50

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Institutiile informale

Unele institutii informale sint proprii tuturor tarilor §i popoarelor. Acestea sint: instinctele umane, in primul rind instinctul paternitatii, curiozitatea, necesitatea de autoperfectionare. Allele, cum ar fi traditiile, obiceiurile, limba, coeziunea §i unitatea nationals, ritualurile comunitare (nuntile, botezurile, inmormintarile), sint proprii doar unor popoare sau unui grup de popoare inrudite. In economia de piata, forta motrice a activita�ii economice este maximizarea profitului. Dar nu numai cautarea profitului ii motiveaza pe oameni sa fie activi. Unul din mobilele activitatii economice sint §i in¬ stitutiile informale. Astfel, asemenea institutii proprii moldovenilor cum ar fi imboldul „de a fi in rind cu lumea", „de a nu se face de ris" reglementeaza conduita omului §i in viata economica, motivindu-1 sa atinga un anumit „standard", recunoscut de majoritatea celor din jur. In general, §tiinta economica contemporana a reu§it sa elaboreze ni§te mecanisme care fac posibila „masurarea" aportului fiecarei institutii informale §i formale la cre§terea §i dezvoltarea economica. Institutiile formale 9

Printre cele mai cunoscute institutii formale care au o influenta, uneori decisiva, asupra dezvoltarii economice putem nominaliza statul, biserica, proprietatea, piata. Religia. Exista un cunoscut paradox potrivit caruia intensificarea activitatii religioase este insotita de o diminuare a performantelor eco¬ nomice; in acela�i timp, tocmai religia se afla la originea celor mai multe din reu§itele economice. Astfel, exceptionalele succese economice obtinute de Europa Occidentala se datoreaza, in cea mai mare parte, reformei religioase infaptuite in secolul al XVI-lea de catre germanul Lu¬ ther §i francezul Calvin. „Reforma", interpretind intr-un mod original Biblia §i mesajul lui Isus Hristos, a contribuit la incurajarea ve§nicei dorinte a omului de a se pricopsi, de a aduna bogatii, punind astfel temelia unei cre§teri economice fara precedent. La intrebarea: „Care este cea mai placuta ocupatie a omului?" un cunoscut filozof din Grecia Antica a raspuns: „Imbogatirea". „Reforma"

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

51

reabiliteaza §i justifica aceasta sete arzatoare a omului de a se inavuti. Mai mult, „pricopsirea" devine o fapta de toata lauda. Cu conditia insa ca banii aduna�i sa nu fie irositi in vint, ci folositi cu pricepere pentru largirea §i modernizarea productiei. Astfel, avutia adunata de unele persoane alese de Cel de sus trebuie sa contribuie la prosperitatea intregii societati. Numai o astfel de utilizare a bogatiei, spune religia reformata, este incuviintata de catre Dumnezeu, care, asigurindu-i omului de afaceri succesul economic, ii da de inteles ca acesta, dupa moarte, va nimeri direct in rai. Printr-o asemenea talmacire a cartilor sfinte, biserica protestanta a incurajat un comportament favorabil activitatii economice, a stimulat dezvoltarea interesului personal §i a spiritului antreprenorial. Proprietatea ca institutie fi relatie economica fundamentala Cu un secol §i jumatate in urma, economistul francez Pierre Proudhon lanseaza ideea ca „proprietatea este un furt". O asemenea opinie nu era §i nu este nici acum imparta�ita de majoritatea economi�tilor, care, referitor la originea proprieta�ii, sustin ca ea ar proveni, in fond, din munca §i economiile producatorilor. Totu§i procesele de privatizare ce au loc in fostele tari socialiste demonstreaza ca marile proprietati pot aparea §i prin jefuirea averii nationale, deci §i pe seama altora. Oricum, fie §i partial justa, definitia lui Proudhon a avut meritul de a scoate in evidenta faptul ca proprietatea este expresia anumitor relatii dintre oameni, in sensul ca o data ce un bun apartine unei persoane, el nu poate fi in acela�i timp al alteia. Cu alte cuvinte, in opinia economistului francez, proprietatea urmeaza a fi studiata nu numai din punct de vedere juridic §i filozofic, ci §i economic. Din punct de vedere economic, proprietatea reprezinta ansamblul relapilor dintre oameni, in legatura cu msu§irea, posedarea resurselor utilizate in activitatea economica §i a rezultatelor acestei activitati. /

Sensul juridic al notiunii de „proprietate" se reduce la drepturile de proprietate: dreptul de posesie, adica dreptul de a stapini bunul in interes propriu; dreptul de folosinta; dreptul de dispozitie (adica dreptul

52

CURS DE TEORIE ECONOMICA

de a instraina bunul, de a-1 consuma sau a-1 distruge); dreptul de a culege roadele acestui bun (dreptul de uzufruct). Intrucit sensurile economic juridic ale proprietatii merg mereu mina-n mina, constatam ca: Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insu�irea bunurilor existente in societate, raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale.

Fiind o relatie, proprietatea se prezinta sub forma unitatii §i interconditionarii elementelor sale de baza: obiectul §i subiectul proprietatii. Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale §i imateriale (informatiile, de exemplu), atit sub forma resurselor economice, cit §i a rezultatelor activitatii economice (un lot de pamint, o cladire, utilajul, automobilul, marfurile produse etc.). Subiectii proprietatii sint posesorii obiectelor proprietatii §i ei pot fi: a) persoanele fizice (indivizii, menajele); b) persoanele juridice, forma¬ te din grupurile socioprofesionale, care dau na§tere formelor asociative de proprietate (cooperative, societati comerciale); c) diferite organizatii (nationale sau Internationale); d) statul. Pluralismul formelor de proprietate

Din cele mai vechi timpuri, omenirea a cunoscut mai multe tipuri §i forme de proprietate. Pluralismul formelor de proprietate este o trasatura a oricarui sistem economic. Multiplele forme de proprietate sint compatibile §i nu se exclud una pe alta. Ele se afla intr-un proces per¬ manent de concurenta. In lumea contemporana, coexista trei tipuri de proprietate (privata, publica §i mixta), fiecarui tip revenindu-i mai multe forme. (Aici trebuie remarcat ca adeseori notiunile de „tip" §i „forma' sint folosite ca sinonime.) lata deci care sint tipurile §i formele de proprietate in economia de piata: a) Proprietatea privata (sau particular�), care, in functie de subiectul proprietatii, poate fi: individuals, individual-asociativa, privata de

INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA

53

familie, privat-asociativa. Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe munca salariata. b) Proprietatea publicd (numita uneori „de stat"), care cunoa§te asemenea forme ca: proprietatea administratiei centrale §i proprieta¬ tea administratiei locale (numita §i „proprietatea municipala"). In tarile socialiste acesta este tipul de proprietate preponderent. c) Proprietatea mi xta. Acest tip de proprietate combina, in diferite proportii, proprietatea privata cu cea publica, iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea internationala. De aceea proprieta¬ tea mixta poate fi: privat-publica nationala, privat-publica multinationala. In sistemul economiei de piata locul central apartine proprietatii pri¬ vate. Astfel, 70-85% din PIB-ul tarilor dezvoltate este creat in cadrul pro¬ prietatii private. De§i in proportii diferite (10-50%), proprietatea publica este prezenta astazi in toate tarile lumii. Proprietatea privata este temelia libertatii economice.

Partea a ll'a MICROECONOMIE

IV. COMPORTAMENTUL (TEORIA) CONSUMATORULUI Consumatorul fi producatorul. Cu care incepem? Cum §tim deja, in centrul atentiei teoriei economice, in special in eel al microeconomiei, se afla comportamentul, activitatea individului. Acesta, posedind un numar limitat de resurse, incearca sa satisfaca un numar maxim de nevoi. Cu alte cuvinte, obiectivul major al oricarui individ rational este maximizarea efectelor utile prin minimizarea eforturilor. Individul se afla, de regula, intr-o dubla ipostaza - cea de consumator §i cea de producator. Vom remarca aici ca, in timp ce alte doctrine economice (sociali§tii, liberalii clasici, fiziocra�ii etc.) analizau fenomenele economice in termeni de clasa, adica divizau societatea in clase sociale (muncitori §i capitali§ti, de exemplu), doctrina neoclasica (anii '70 ai secolului al XlX-lea) a impartit populatia unei tari in consumatori §i producatori. Anume in jurul acestora se concentreaza toata viata economica. Aceasta divizare in consumatori §i producatori ramine §i astazi la temelia teoriei economice, in special a primei parti a acesteia - microeconomia. Vom studia, mai intii, teoria (comportamentul) consumatorului, apoi teoria (comportamentul) producatorului. Vom incepe, astfel, cu consuma¬ torul. De ce? Consumatorul este exponentul (purtatorul) cererii; or, anume cu cererea incepe, de obicei, orice activitate economica. Mai intii nevoile indivizilor genereaza cererea, apoi incepe confectionarea unui sau altui produs. Deciziile legate de satisfacerea nevoilor prin cerere se afla la teme¬ lia comportamentului consumatorului. Ce reprezinta notiunea de „comportament al consumatorului", atit de mult utilizata in microeconomie?

56

CURS DE TEORIE ECONOMICA In sensul eel mai larg, comportamentul consumatorului constituie totalitatea acpunHor, atitudinilor §i deciziilor individului cu prime la utilizarea ueniturilor sale pentru procurarea bunurilor materiale §i a serviciilor de care are neuoie.

De cele mai multe ori in calitate de consumator se manifesta individul §i familia. Insa prin „consumator" se subintelege §i grupuri de indivizi, precum §i anumite institutii.

1. Utilitatea economica. Legea utilitatii marginale descrescinde Clasificarea bunurilor economice

Scopul activitatii economice este satisfacerea nevoilor. Nevoile sint satisfacute prin consumul anumitor bunuri. Clasificarea bunurilor economice poate fi facuta dupa mai multe criterii: 1) Dupa criteriul accesului la ele, bunurile se impart in: a) bunuri libere, care provin direct din natura, fara efort §i la care accesul este gratuit (aerul, apa, caldura §i lumina solara etc.); b) bunuri economice. Acestea sint un rezultat al procesului de productie. Accesul la ele este limitat, obtinerea lor se face prin efort fizic sau banesc. 2) Dupa forma lor de existenta, bunurile economice se impart in: a) bunuri materiale, numite §i „corporale": imbracamintea, alimentele, ma§inile, echipamentele, constructiile; b) bunuri imateriale (invizibile sau serviciile): serviciile comerciale, transportul, studiile; telecomunicatiile, serviciile bancare etc.; c) informatia (culeasa din car�i, de pe Internet, in timpul cursurilor, de la vecini). 3) Dupa destina�ia lor finala, bunurile pot fi: a) bunuri de productie (factorii de productie): bunurile cu ajutorul carora se produc alte bunuri (uneltele, materia prima, tractoarele, camioanele mari etc.); b) bunuri de consum, care satisfac direct nevoile oamenilor (imbracaminte, alimente, locuinte, carti, televizoare, telefoane etc.).

57

MICROECONOMIE

4) Dupa modalitatea de circulatie, adica dupa felul in care ajung de la producator la consumator, bunurile economice se impart in: a) bunuri marfare, care se obtin prin actul de vinzare-cumparare; b) bunuri nemarfare, care sint destinate autoconsumului producatorului (predominante in economia naturala, dar raspindite pe larg in prezent in gospodaria casnica). 5) Dupa forma de proprietate, bunurile economice pot fi: a) private; b) publice. Ce este utilitatea?

La cursul de teorie economica vom studia, in principal, bunurile eco¬ nomice. Trasatura definitorie a bunurilor economice este raritatea lor, altfel spus caracterul lor limitat. Oamenii consuma bunurile economice pentru a beneficia de utilitatea acestora. Utilitatea este placerea sou satisfactia obpnuta de mdivid m urma consumului (sau anticiparii consumului) unui bun oarecare. In alp termeni, utilitatea reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o anumita dorinta umana.

Cum intelegeau clasicii fi neoclasicii utilitatea? In §tiinta economica clasica (secolul al XVIII-lea - anii '60 ai secolului al XlX-lea) se considera ca orice unitate dintr-un bun oarecare, indiferent de intensitatea nevoilor §i de cantitatea consumata, are aceea§i utilitate. Se considera, de asemenea, ca pentru diferite persoane bunurile identice au aceea§i utilitate, iar utilitatile individuale ale diferitelor unitati din¬ tr-un bun omogen sint egale intre ele. Astfel, se credea, de exemplu, ca utilitatea primului mar consumat de un individ oarecare este egala cu utilitatea celui de al doilea, al treilea §i al n-lea mar consumat. Din Figura 4.LA se vede ca, de§i unitatile dintr-un bun omogen sint numeroase (4 mere), utilitatea fiecareia din ele este egala cu utili¬ tatea oricarei alte unitati de produs (U|=U2=U3=U�). In cazul dat, utili¬ tatea totala (Figura 4. LB) constitute suma utilitatilor individuale (care, dupa cum se vede, sint egale intre ele).

58

CURS DE TEORIE ECONOMICA

A

U

U, U, U3 u,

U

B

U

T----

I

1

X

0

X,

X,

X3

2

0

X,

3

4

X - unitati dintr-un bun oarecare (un mar, de exemplu); U - utilitatea unei unitati de bun. >

Figura 4.1. Utilitatea economica A) individuaia $i B) totala in gindirea economica ciasica

In viziunea neoclasicilor, preluata §i dezvoltata de §tiinta economica contemporana, utilitatea unei unitati dintr-un bun oarecare este diferita. Astfel, eel de al treilea mar are, pentru consumator, o utilitate mai mica < U,, U3 < decit eel de al doilea etc. etc. (Figura 4.2). I U

X

0

X,1

X,2

X,3

X,4

X,5

X,6

Figura 4.2. Utilitatea economica in gindirea neoclasica §i contemporana

Ma su ra re a ut i l ita ti i p

Poate fi oare masurata utilitatea? In §tiinta economica exista doua teorii diferite cu privire la felul de masurare a utilitatii, numite ahordarea cardinald §i abordarea ordinald.

MICROECONOMIE

59

Fondatorii doctrinei marginaliste (William Stanley, Carl von Menger §i Leon Walras, in anii '70 ai sec. al XlX-lea) presupuneau ca individul este capabil sa masoare cantitativ utilitatea unui bun consumat, printrun numar precis (cardinal) de unita�i psihologice de utilitate, acordat unui bun sau unei unitati dintr-un bun. De exemplu: 1, 7, 23, 79 etc. La inceputul secolului XX, aceasta abordare a fost contestata, considerindu-se ca este imposibila o masurare precisa a utilitatii. In viziunea economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie sa masoare utilitatea unui bun, pentru el fiind mult mai importante stabilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierarhizare, o ordonare a acestora, cum ar fi, de exemplu, primul, al doilea, al treilea, al patrulea etc. Aceasta abordare, numita ordinala, are la temelie teoria curbelor de indiferenta dezvoltata de Vilfredo Pareto. Potrivit abordarii sau acceptiunii ordinale, utilitatile ce le-ar procura bunurile sint puse intr-o ordine descrescinda, in sensul ca „primur' bun poate aduce o satisfactie mai mare (are o utilitate mai mare) decit „al doilea", „al treilea" etc. Utilitatea t ot ala fi utilitatea marginala

Incepind cu a doua jumatate a secolului al XlX-lea, §tiinta economica demonstreaza (ceea ce corespunde realitatii) ca utilitatea unei unitati dintr-un bun omogen are un pronuntat caracter subiectiv §i difera atit de la un individ la altul, cit §i de la o unitate consumata la alta. De§i, cum am vazut deja, utilitatea nu poate fi, practic, masurata, ci doar ierarhizata, este evident ca utilitatea fiecarei unitati dintr-un bun este diferita, adica este mai mare sau mai mica. Marimea utilitatii se schimba intr-o directie bine determinata: utilitatea unei unitati dintr-un bun oarecare descre�te pe masura sporirii numarului de unitati consumate. La temelia acestei tendinte se afla principiul intensitatii descrescinde a nevoilor, descoperit in anul 1843 de catre psihologul german H. Gossen, principiu potrivit caruia, pe mdsura ce cantitatea consumata dintr-un bun create, intensitatea nevoii respective descre�te. �

>

>

>

Utilitatea unei unitati suplimentare dintr-un bun, obpnuta in urma sporirii cu o unitate a consumului din bunul respectiu, se nume§te utilitate marginala.

60

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Astfel, doze egale din acela�i bun pentru acela§i individ au utilitati diferite. Aceasta se intimpla din cauza ca intensitatea nevoii scade pe masura consumarii bunului respectiv. Interdependenta dintre utilitate §i unitatea de bun consumata suplimentar constituie continutul legii (sau principiului) utilitatii marginale descrescinde. Principiul (sau legea) utilitatii marginale descrescinde consta in urmatoarele: cu cit consumul dintr-un bun oarecare este mai mare, cu atit utilitatea unitatilor suplimentare de bun consumate este mai mica.

Cu alte cuvinte, pe masura ce cantitatea consumata dintr-un bun spore§te, utilitatea marginala (adica utilitatea adaugata de ultima unitate consumata) tinde sa descreasca pina la zero. Astfel, pornind de la cele expuse mai sus, constatam ca utilitatea poate fi: a) unitard (individuala), adica utilitatea unei doze precise din bunul dat (de exemplu, un mar); b) totald, care reprezinta satisfactia obtinuta de un individ prin consumarea succesiva a mai multor unitati (doze) din bunul respec¬ tiv (1 kg de mere). Utilitatea totala constituie suma utilitatilor marginale, care sint, cum am spus, diferite ca marime; c) marginala, care reprezinta satisfactia suplimentara obtinuta prin consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun. Utilitatea

0

Cantitatea consumata (unitati consumate)

Figura 4.3. Evolutia utilitatii totale §i a celei marginale

61

MICROECONOMIE

Din Figura 4.3 rezulta ca utilitatea marginala a unui bun are o tendinta de scadere, ajungind la zero §i chiar mai jos, in ultimul caz provocind anumite disconforturi §i daune. Tot in figura de mai sus se observa ca utilitatea cumulata, adica totala, create o data cu marimea consumului, dar create cu ritmuri descresdnde. Raportul dintre utilitatea totala §i cea marginala poate fi reprezentat §i in alt mod (Tabelul 4.1 §i Figura 4.4). Tabelul4.1.

Exemplu de utilitate totala $i marginala

Mere co nsu mat e la o masa

Utilitatea totala

1

10

Utilitatea marginala 10

2

18

8

3

24

6

4

28

4

5

30

2

6

30

0

7

28

-2

8

26

-4

In baza datelor din Tabelul 4.1, utilitatea totala §i cea marginala pot

utilitatii marginale (B)

62

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Din Figura 4.4 rezulta ca utilitatea marginala a unei unitati de bun consumate scade pe masura ce create cantitatea consumata. Astfel, al unitatii este mai mica decit U, al lui X,, iar utilitatea unitatii X, >2 11' >6 din bunul X este mai mica decit utilitatea unitatilor X�, X�, X3, X�, X�. in ceea ce prive§te utilitatea totala, ea create pe masura ce se consuma cantitati suplimentare din bunul X, dar aceasta utilitate create cu o rata tot mai mica §i mai mica. In cazul in care s-ar consuma doar un singur mar, atunci utilitatea totala ar coincide ca marime cu utilitatea individuala §i cea marginala. In cazul in care se consuma mai multe unitati de produs, utilitatea totala se va constitui din suma utilitatilor marginale (Uj+U�+Uj+U�+Ug+Ug). Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginala a unui bun, atingind un anumit nivel de saturare a consumatorului, poate fi nula §i chiar negativa. Adica consumul unei unitati suplimentare dintr-un bun, la un moment dat, nu mai aduce nici o satisfactie consumatorului, ci ii poate provoca chiar anumite incomoditati §i chiar suferinte. Deoarece in majoritatea covir�itoare a cazurilor consumatorii au un comportament rational, de obicei nu se ajunge la un nivel al consumului cind acesta provoaca daune pentru sanatate §i suferinte de tot felul.

2. Preferinteie consumatorului. Curba de indiferenta 9 in consum

9

Factorii care „modeleaza" comportamentui consumatorului Oricit ar fi de liber in alegerea sa, oricit de numeroase ar fi nevoile pe care intentioneaza (dore§te) sa le satisfaca, consumatorul are, in luarea deciziilor de consum, un comportament mai mult sau mai putin „constrins", „modelat" de anumiti factori. Ace�tia sint, in primul rind, marimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului) §i nivelul preturilor. Nevoile sint nelimitate, pe cind resursele bane§ti ale consumatorului sint oricind limitate, de aceea el este obligat sa aleaga, sa procure acele bunuri §i in asemenea combinatii > care i-ar aduce o satisfactie » maximala. Consumatorul ar dori ca in limitele bugetului disponibil sa procure acele bunuri care ar avea pentru el o utilitate maximala.

MICROECONOMIE

63

Utilitatea nu poate fi masurata prin cuantificari numerice. Consumatorul o masoara indirect prin prioritatea ce o acorda unui sau altui bun. Bunurile de care are nevoie sint clasificate de catre acesta intr-o anumita ordine a preferintelor sale. Atunci cind i§i alege „co§ur' de consum, el dispune de un numar infinit de combinatii. Totu§i, in alegerea sa, consumatorul este limitat de nivelul preturilor §i de resursele bane§ti de care dispune la moment. Constringerea bugetara §i preturile sint doua elemente esentiale care limiteaza posibilitatile de alegere ale consumatorului. In acela§i timp insa, in cadrul unui buget oarecare §i al unui nivel anumit al preturilor, el are posibilitatea sa stabileasca o anumita ordine de preferin�a a bunurilor ce urmeaza sa le procure, precum §i un mod anumit de combinare §i substituire a acestora. Con¬ sumatorul este obligat sa-§i elaboreze un anumit program de consum, care ar prevedea numeroase combinatii posibile intre bunurile ce urmea¬ za a fi cumparate. Prin alegerea „co§ului" de consum, individul urmare§te scopul obtinerii unei utilita�i agregate. Pentru aceasta el i§i imagineaza (schiteaza) un anumit model (program) de consum, care este influentat nu numai de restrictiile bugetare §i de nivelul preturilor, ci §i de alti factori, cum ar fi traditiile, mediul economico-social §i natural in care traie§te, gusturile §i preferintele individului respectiv, statutul sau social §i profesional, nivelul de cultura etc. De§i constituirea modelului (programului) de consum care reflecta preferintele consumatorului la un moment dat este influentata de o multime de factori, atit obiectivi, cit §i subiectivi, totu§i, in ultima instan�a, acest program are un pronuntat caracter in¬ dividual §i subiectiv. Curba de indiferenta Instrumentul cu ajutorul caruia se analizeaza de obicei preferintele (ale¬ gerea) consumatorului este curba de indiferenta (sau de izoutilitate). Curba de indiferenta constituie o reprezentare grafica a ansamblului de combinatii de bunuri §i servicii de la care consumatorul a§teapta sa obpna aceeafi utilitate totala, adica acelafi nivel de satisfactie. De regula, curba de in-

64

CURS DE TEORIE ECONOMICA dif er en fa r e p r ez i nt a m u l t i m e a c o m b i n a p i l o r a d o u a bunuri (X §i Y) p e care c o n s u m a t o r u l le co nsi d er a echivalente, d eo a r e c e li a d u c a ce ea f i s atis f a c p e, a d i c a a c ee a f i utilitate.

Sa presupunem ca consumatorul i§i va limita alegerea la doua bunuri - merele (X) §i portocalele (Y). In functie de preferintele sale, con¬ sumatorul poate efectua un numar nelimitat de combinatii posibile ale bunurilor X Y. De exemplu, aceea§i satisfactie i-ar aduce consumatorului combina�iile: 12 mere + 7 portocale; sau: 10 mere + 8 portocale; sau 7 mere + 10 portocale etc. Fiecare din aceasta combinatie reprezin¬ ta un „co§" sau un program de consum.

Figura 4.5. Modelul general al hartii curbelor de indiferenta

Din Figura 4.5 rezulta ca in cazul fiecareia din cele trei curbe (AA'; BB'; DD') poate exista o infinitate de „co§uri" sau programe de consum. Acest fapt este reprezentat de fiecare punct de pe curba respectiva. Astfel, pe curba AA' punctul E presupune un „cof format din 8 porto-

65

MICROECONOMIE

cale §i 3 mere, care va fi echivalent ca utilitate cu „co§ul" din punctul F, alcatuit din 2 portocale §i 10 mere. Combina�ia din punctul E (ca, de altfel, §i cea din punctul F) se afla intr-o relatie de „indiferenta", de neutralitate cu orice alta combina�ie situata pe curba AA'. Aceasta fiindca orice combina�ie de pe curba respectiva va avea acela§i nivel al utilitatii totale. Totu§i, in raport cu utilitatea totala, exista o anumita ierarhie a curbelor de indiferenta. Astfel, „co§urile" (combinatiile) situate pe curba DD' ofera un nivel de satisfactie sau utilitate mai redus decit cele reprezentate pe curba AA'. In acela§i timp, combinadile posibile pe curba BB' demonstreaza un nivel de satisfactie sau utilitate superior celui posibil pe curba AA'. Totalitatea curbelor de indiferenta care pot exista pentru un consumator �i care descriu preferintele acestuia pentru anumite „co§uri" de consum constituie „harta de indiferenta". Fiecarui individ ii corespunde o „harta a curbelor de indiferenta" proprie.

3. Constrmgerea bugetara fi echilibrui consumatorului Constnngerea bugetara Obiectivul oricarui consumator este de a atinge curba de indiferenta cea mai ridicata, cea mai de dreapta (in Figura 4.5, curba BB'). Aceasta este dorinta cumparatorului. Este oare posibil acest lucru, §i daca da, in ce imprejurari? Analizind preferintele consumatorului, am facut abstractie de marimea venitului acestuia, de nivelul preturilor la bunurile dorite. In realitate insa, in procesul alegerii unui sau altui „co§" de consum, consumatorul este obligat sa �ina cont nu numai de satisfac�ia sau de utilitatea totala ce i-ar produce-o acest „co§". El trebuie sa confrunte mereu dorintele §i preferintele cu posibilitatile sale reale, care sint oricind limitate de doi factori importanti, §i anume de a) venitul disponibil, destinat consumului; b) evolutia preturilor bunurilor §i serviciilor. Restricfiile economics impuse alegerii consumatorului de catre marimea venitului sau, precum fi de nivelul prepurilor, reprezinta comtringerea bugetara.

66

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Semnificatia practica a constringerii bugetare este simpla: cheltuielile trebuie sa fie egale cu veniturile. Linia b u ge t ul ui

Instrumentul cu ajutorul caruia sint analizate combinatiile de bunuri §i servicii ce i-ar produce consumatorului un maximum de satisfactie (utilitate) in limita resurselor de care dispune acesta este linia bugetului. Cu alte cuvinte, linia bugetului reprezinta totalitatea combinatiilor posibile de alegere ale consumatorului in limita bugetului disponibil.

Figura 4.6. Linia bugetara

Din Figura 4.6 se vede ca toate combinatiile de bunuri X §i Y aflate pe linia sau dreapta bugetara a individului sint accesibile. CombinaUile de bunuri X §i Y depind nu numai de preferintele consumatorului, ci §i de evolutia preturilor. Astfel, cu cit bunul X va deveni mai scump, cu atit consumul din bunul Y va fi mai mare. Daca vor cre§te preturile la ambele bunuri, ele nu vor mai fi accesibile in cantitatile aratate in Figura 4.6. Echilibrul c o n s u m a t o r u l u i

Este evident ca consumatorul va tinde sa atinga curba de indiferen�a cea mai ridicata posibila. El insa nu poate, din cauza constringerii bu¬ getare, atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul

67

M I CRO E CO N OMI E

dintre venitul acestuia §i combinatia optima. El se stabile§te in punctul in care curba de indiferenta este tangenta cu dreapta bugetara (punctul C din Figura 4.7).

Figura 4.7. Echilibrul consumatorului

V. COMPORTAMENTUL (TEORIA) PRODUCATORULUI. INTREPRINDEREA $1 COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE t

1. Intreprinzatorul - figura centrala a economiei de piata Cine e s t e intre prinz ator ul?

Rolul decisiv in aparitia §i dezvoltarea productiei capitaliste ii apartine intreprinzatorului, numit §i „businessman" sau „om de afaceri". De§i formele concrete de organizare a afacerilor au evoluat in timp, intreprinza¬ torul, fie acesta o persoana individuals sau un intreprinzator colectiv, a fost §i a ramas forta motrice a dezvoltarii societatii. Intreprinzatorul este o persoana sau un grup de persoane

care are inipativa organizarii f/ gestionarii unei mtreprinderi, asumarii riscurilor ce decurg dintr-o asemenea activitate, m scopul obtinerii unui profit cit mai mare posibil.

68

CURS DE TEORIE E CO NO MI CA

Vocatia de intreprinzator este o raritate. Potrivit speciali§tilor, doar 7-11% din populatia unci tari poseda calitati de intreprinzator. Asumindu-§i toate riscurile, intreprinzatorul organizeaza o afacere §i, combinind munca, capitalul §i resursele naturale, produce bunuri materiale sau presteaza diferite servicii. Avind drept obiectiv maximizarea profitului, el inoveaza in permanenta, inventeaza tehnologii §i for¬ me noi de organizare a activitatii economice, aplica in practica ultimele realizari ale §tiin|ei §i tehnicii. La prima vedere, s-ar parea ca intreprinzatorul, posedind un capital oarecare, organizind o afacere pe care o conduce in continuare, ob�inind venituri importante §i ducind un mod de viata mai mult sau mai putin luxos, se plaseaza deasupra societatii, pe care o domina prin banii sai, prin puterea sa economica. In realitate insa anume el este ..calul" care trage progresul economic inainte, riscindu-§i adeseori averea, iar uneori §i viata. lata de ce el pare a fi mai degraba un servitor fidel §i fanatic al intregii societati decit un asupritor. Fire§te, exista §i exceptii. Oricum, tinind cont de aportul incontestabil al intreprinzatorului la prosperitatea economica, societatea este obligata sa-i ierte anumite apucaturi, considerate a fi nu tocmai civilizate, cum ar fi: setea de avere §i de domina�ie, uneori cruzimea, alte cusururi omene§ti. Aceasta nu inseamna ca atunci cind acesta incalca legea nu trebuie pedepsit. Motivatiile (obiectivele) intreprinzatorului

Motivele (sau obiectivele) activitatii antreprenoriale sint multiple. Prin initierea unei afaceri, intreprinzatorul dore§te, in primul rind, sa puna o temelie solida libertatii §i independentei sale economice, politice §i sociale. Mai apoi el are curajul, dar fi necesitatea de a-§i asuma anumi¬ te responsabilitati §i unele riscuri. El dore§te, de asemenea, sa ocupe o pozi�ie prestigioasa in societate. Un alt obiectiv urmarit de intreprinzator, considerat adeseori drept eel mai important, este cautarea profitului. In fine, intreprinzatorul se lanseaza in afaceri din necesitatea de a inova, de a crea, de a inventa forme de afaceri §i situa�ii favorabile businessului. In definitiv, de§i imboldurile ce-1 imping intr-o afacere sau alta sint, in general, egoiste, in mod obiectiv intreprinzatorul ramine a fi forta

69

MICROECONOMIE

care duce societatea spre progresul economic. Fara a-1 pune la zid pentru faptul ca are succes in afaceri §i este bogat, cum s-a procedat in timpul revolutiilor socialiste, statul contemporan a elaborat un cadru juridic foarte sofisticat, care ii permite omului de afaceri sa-§i atinga scopurile egoiste fara a dauna insa cauza majoritatii. Mai mult. Fara a-§i da seama de acest lucru, intreprinzatorul activeaza, de obicei, spre binele §i prosperitatea intregii societa�i. De la intreprinzatorul individual la intreprinzatorul colecti v

Pina spre sfir§itul secolului al XlX-lea (iar in cazul intreprinderilor mici §i mijlocii pina in prezent), intreprinzatorul intrunea (§i intrune§te) atit calitatea de proprietar al intreprinderii respective, cit §i cea de condu¬ ctor (manager) al acesteia. Drept exemple clasice ale acestui tip de intreprinzatori ne servesc celebrii oameni de afaceri americani: H. Ford, D. Rockfeller, A. Carnegie etc. Treptat insa, o data cu aparitia §i raspindirea societatilor pe actiuni, are loc o trecere continud de la intre¬ prinzatorul individual la intreprinzatorul colectiv. In marile intreprinderi contemporane func�ia de intreprinzator a devenit colegiala. Mai mult, rolul de intreprinzator este indeplinit de un salariat sau de un grup de salariati. Totodata, s-a produs o separare a drepturilor de proprietar de functia de conducere. Aceasta inseamna ca proprietarii unei intreprin¬ deri (de obicei, actionarii acesteia) nu mai au dreptul „natural" de a gestiona in „mod automat" intreprinderea. In Statele Unite ale Americii, de exemplu, de mai bine de jumatate de secol, marea majoritate a societatilor pe actiuni (numite „corporatii") sint gestionate nu de catre proprietarii acestora, ci de persoane salariate (speciali§ti de inalta calificare in domeniul respectiv), care, prin ni§te salarii foarte inalte, sint motivate sa-§i asume o parte din riscurile intreprinzatorului individual. Apropo... despre intreprinzatorii-milionari Un milionar american i§i aminte�te. - Cmd a m venit de rr\\c m America, in buzunar nu a vea m decit doi centi. A m cu m par at doua mere murdare, le-am spa-

70

CURS DE TEORIE ECONOMICA lat §i le-am i/mdut cu 4 cenp. Pe ace§ti bani am cumpamt apoi 4 mere, le-am spalat 5/ le-am vindut cu 8 centi. - lar mai apoi, ce-a fost mai departed - Ei, apoi a murit matu�a §i mi-a lasat o mo�tenire de un milion de dolari.

2. Functiile, tipologia fi concentrarea Intreprinderilor Ce este intreprinderea? Intreprinderea este 0 unitate economica producatoare, care com bina factorii de produc pe in scopul obpinerii unor bunuri sau seruicii, care, fiind realizate pe pia\d, aduc proprietarului mtreprinderii un anumit profit.

In economia de piata, intreprinderea dispune de o deplina autonomie decizionala, financiara, tehnica §i organizatorica. Ea are drept obiective de baza maximizarea profitului §i cre§terea pe termen lung. In terminologia anglo-saxona, preluata §i de economi�tii din Rusia, cu sensul de „intreprindere" se utilizeaza notiunea de „firma". Din con¬ tra, in tarile francofone, inclusiv in Romania, adeseori „intreprinderea" are §i sensul de „firma". Oricum, notiunile de „firma" §i „intreprindere" pot fi folosite ca sinonime, dar intre ele exista §i anumite deosebiri de care trebuie sa se tina cont. „Intreprinderea" este o unitate tehnicoeconomica producatoare de bunuri sau servicii. „Firma" insa este o for¬ ma de organizare a activitatii economice, care intrune§te, de obicei, mai multe intreprinderi ca parti componente ale acesteia. Noi, urmind traditia latina, vom utiliza termenul „intreprindere" subintelegind prin acesta in unele cazuri §i un „complex de intreprinderi". Intreprinderea este institu�ia in care se creeaza avutia unei tari. Indiferent de marimea sa, intreprinderea, o data ce este inregistrata de organele de stat §i i§i deschide un cont in banca, devine autonoma din punct de vedere juridic §i financiar. Asemeni oamenilor, intreprinderea este „botezata" cu un nume oarecare. De regula, intreprinderile poarta numele proprietarului („Ford", „Iurie Bor§-creatorur', „Adidas", „RudoliCom", „Christian Dior", „Ion Tiriac", „Nina Ricci") sau obtin o denumire

MICROECONOMIE

71

ce reflecta caracterul activitatii acestora („General motors", „Moldtelecom", „Franzeluta" „Gazprom"). Functiile economice ale intreprinderii Intreprinderea este o unitate multifunctionala, care i§i desfa§oara activitatea intr-un mediu foarte complex, indeplinind mai multe functii de baza: 1) funcfia de „gestiune" sau manageriala, care consta in organizarea, controlarea activitatii in cadrul unitatii coordonarea, dirijarea economice respective; 2) functia financiara, al carei rol este de a aduna, a utiliza §i a gestiona capitalul pe care il are la dispozitie; 3) functia „sociala \ care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere; 4) functia „de aprovizionare \ care consta in procurarea bunurilor necesare pentru activitatea economica §i gestionarea lor; 5) functia Jehnicd", numita §i „de productie", care include §i funcUa de „cercetare-dezvoltare"; 6) functia „comerciald" sau „de marketing", care consta in studierea pietei §i comercializarea bunurilor §i a serviciilor produse. Pornind de la necesitatea crearii unor condi�ii optime pentru studi¬ erea functiilor de baza ale intreprinderii, de teoria economica s-au desprins §i s-au afirmat ca domenii de cercetare §i ca discipline universitare separate: „managementur' (sau „gestiunea", termen folosit, de obicei, de francezi), „marketingur', „finan�ele intreprinderii", „economia intre¬ prinderii", „managementui resurselor umane" etc. In continuare, vom analiza cele mai importante functii ale intreprin¬ derii, care sint: de management, de marketing, de producere. Managementul constituie un ansamblu de activitati ce vizeaza orga¬ nizarea, conducerea §i gestiunea intreprinderilor. De aici provine termenul „manager", ce denume§te o persoana care gestioneaza o afacere oarecare, de regula o intreprindere. („Manager" se nume§te §i persoana care gestioneaza interesele unui artist, ale unui sportiv profesionist etc.) Fondatorii §tiintei manageriale sint trei americani, fi anume: Frede¬ rick Taylor (1856-1915), Henry Fayol (1841-1925) §i Henry Ford (18631947). Formulind unui din principiile de baza ale managementului, F.

72

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Taylor scria ca „cea mai buna metoda de a ci§tiga increderea muncitorului este de a-i arunca tot timpul o nada: comportarea mai liberala, aten�ia sporita fa�a de rugamintile lui, crearea conditiilor necesare pentru a-§i expune liber dorin�ele". Marketingul. Acest domeniu de cercetare §i disciplina universitara este comparat de catre francezi cu „hanurile spaniole", in sensul ca fiecare intelege prin termenul „marketing" ceea ce ii convine. Exista totu§i o unitate de opinii cu privire la faptul ca marketingul reprezinta o functie primordiala a intreprinderii, care, intr-o masura mai mare decit alte functii, conditioneaza succesul economic. Ca notiune, marketingul este un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru a-§i gasi sau a-§i crea propria sa piata, pro¬ pria sa clientela (inainte de a incepe procesul de producere). in cazul unei strategii de marketing, intreprinderea nu-§i mai axeaza activitatea pe incercarea de a vinde o marfa deja confectionata. Inainte de a concepe §i a produce o marfa oarecare, intreprinderea studiaza piata §i abia dupa ce se asigura ca are deja o clientela care a§teapta aceasta marfa purcede la confectionarea acesteia. In cazul unei abordari de marketing, pentru intreprindere este mult mai important a crea §i a mentine o piata decit a produce. Acest comportament se refera nu numai la intreprinderile care produc bunuri de larg consum, ci §i la cele care confectioneaza utilaj §i echipament indus¬ trial, presteaza servicii de transport, comunicatii, comert etc. P r o d u c e r e a este o alta functie importanta a intreprinderii. Ea consta in combinarea factorilor de productie (munca, capital etc.) in scoTabelulS.h Diferenfele dintre o intreprindere ce aplica abordarea de mar¬

keting $i o intreprindere traditionala Abordarea de marketing 1. A gasi sau a crea o pia�a, apoi a organiza producerea

Abordarea tradiponala 1. A produce, apoi a vinde bunurile produse deja

2. A se gindi la „segmentul" concret al pie�ei

2. A se gindi la piata in general

3. A se gindi la pie�e noi

3. A se gindi la pie�e stabile

4. A se gindi la consumator �i la nevoile lui

4. A se gindi la productie

5. A se gindi la evolutia nevoilor

5. A se gindi la pernnanenta nevoilor

MICROECONOMIE

73

pul confec�ioiiirii unor bunuri §i al prestarii unor servicii. Procesul de producere presupune nu numai fabricarea bunurilor corporale, ci §i prestarea diferitelor servicii in astfel de domenii ca invatamintul, ocrotirea sanata�ii, activitatea hoteliera §i bancara etc. Mai mult, in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, in sfera serviciilor se creeaza cea mai mare parte din produsul intern brut. Pina la inceperea procesului de productie propriu-zis, fiecare firma este nevoita sa dea raspuns la trei intrebari, §i anume: 1) Ce bunuri urmeaza sa fie produse §i in ce cantitati? 2) Pentru cine trebuie sa le produca? 3) Cum trebuie combinati factorii de productie pentru a obtine rezultate maxime? Clasificarea intreprinderilor

Numarul intreprinderilor difera de la tara la tara in func�ie de mai multi factori. Astfel, la inceputul secolului XXI, in SUA activau paste 20 de milioane de intreprinderi, iar in Franta mai mult de 3 milioane. La inceputul anului 2006, in Republica Moldova erau inregistrate circa 200 de mii de intreprinderi. Numarul impunator de intreprinderi in orice tara presupune clasifi¬ carea lor dupa diferite criterii, §i anume dupa forma de proprietate, marime, domeniu de activitate, statut juridic etc. 1. Din punctul de vedere al domeniului (ramurii) de activitate, intreprinderile pot fi: industrial, agricole, comerciale, bancare, de asigurari. 2. Din punctul de vedere al for m ei de proprietate, intreprinderile se impart in: private, publice, mixte. 3. Dupa dimensiunea lor (in realitate dupa numarul persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi: mici, mijlocii, mari. Criteriul dupa ca¬ re o intreprindere este inclusa intr-o categorie sau alta difera de la o tara la alta. De regula, intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii - intre 100 §i 500, iar cele mari - mai mult de 500 de salariati. In Franta insa, de exemplu, exista o alta clasificare: 0-9 salariati - intreprindere artizanala; 10-49 - intre¬ prindere mica; 50-499 - intreprindere medie; peste 500 de sala¬ riati - intreprindere mare. Republica Moldova are o alta tipologie

74

CURS DE TEORIE ECONOMICA

a intreprinderilor: cele cu 0-20 salariati sint numite intreprinderi 75 de persoane; „micro"; „mici" - cele care angajeaza intre 21 76-499 - „medii"; §i peste 500 de salariati - „mari" Intreprinderile mid constituie, intr-un fel, insu§i fundamentul economiei de piata. Mai mult. De regula, datorita cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) §i a capacitatii de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concurenta. Din aceste considerente, in tarile cu o economic dezvoltata statul sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislatii antimonopol. In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele circa 20 de milioane de intreprinderi, 70% sint intreprin¬ deri mici. In Franta ponderea intreprinderilor mici este §i mai mare. In aceasta tara circa 94% din numarul total de intreprinderi angajeaza mai putin de 10 salariati. Mai mult, 60% din toate intreprinderile franceze in general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a intreprinderilor foarte mici este o trasatura specifica a Frantei. In Germania, din contra, este foarte insemnata ponderea intreprinderilor mijlocii. In Republica Moldova, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal din agricultura, nu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional. Intreprinderile mari, de§i relativ nu prea numeroase, asigura producerea partii covir§itoare, in unele tari pina la 70-90% din volumul total de bunuri §i servicii produse. Aceste performante se datoreaza crearii conditiilor optime pentru aplicarea in practica a realizarilor progresului tehnico-§tiintific. Anume intreprinderile mari asigura stabilitatea §i progresul in intreaga economic. In SUA, circa 700 de mii de intreprinderi falimenteaza anual. Acestea sint, in fond, intreprinderile mici, rareori cele mijlocii, dar niciodata cele mari, care i§i schimba doar proprietarul. De§i fiecare categoric de intreprinderi (mari, mijlocii §i mici) are un §ir de avantaje specifice, precum §i anumite neajunsuri, impreuna se completeaza, formind un sistem economic viabil, dinamic §i eficient. 4. Din punctul de vedere al statutului juridic, intreprinderile se im¬ part in trei categorii: a) individuale; b) cooperative (intreprinderi asociative);

MICROECONOMIE

75

c) societati: - de persoane (in comandita simpla); - de capitaluri (in comandita pe actiuni §i societati pe actiuni); - societati cu raspundere limitata (mixte: de persoane §i de ca¬ pitaluri); d) intreprinderi publice sub forma de regii autonome. Intreprinderea individuald este o unitate economica apartinind unei singure persoane (proprietarul capitalului investit), care gestioneaza ea insa§i intreprinderea §i i§i asuma toate riscurile §i responsabilitatile. De multe ori aceasta persoana poate fi singurul angajat al intreprinderii. Intreprinderile individuale sint deosebit de raspindite in agricultura (uneori sub forma de ferma de familie), in comertul cu amanuntul, precum §i in domeniul serviciilor. In tarile cu economii dezvoltate predomina numeric tocmai intre¬ prinderile care apartin unei singure persoane. In SUA 70 la suta, iar in Franta chiar peste 80 la suta sint intreprinderi individuale. Intreprinderile individuale sint, de regula, foarte fragile, de aceea, pentru a deveni mai stabile §i a obtine venituri mai mari prin trecerea la activitati mai rentabile, intreprinzatorii individuali sint obligati sa-§i caute asociati, pentru ca, unindu-§i capitalurile §i eforturile, sa fundeze intreprinderi-societati. Societatile, eel mai des, imbraca una din urmatoarele forme: societati de persoane, societati de capitaluri, societati cu raspundere limitata. Societatile de persoane (in fond, nu mai mult de 12 persoane) au jucat un rol important doar la inceputurile epocii industriale. Acest tip de societate se distinge prin faptul ca fiecare membru al societatii este responsabil cu toata averea personala (casa, masa, pisica, automobil, bijuterii, bani etc.) de obligatiile asumate de intreprindere §i participa, impreuna cu ceilalti asociati, la gestionarea afacerilor. Societatile cu raspundere limitata (SRL) (intre 2 §i 50 de membri) se disting prin faptul ca responsabilitatea persoanelor asociate se limiteaza la marimea aportului fiecareia la capitalul comun. In cazul SRL-urilor, titlurile de proprietate nu pot fi cedate partilor-terte decit in conditii foarte riguroase. Puterea de decizie a fiecarui asociat depinde de ponderea pe care o detine acesta in capitalul comun.

76

CURS DE TEORIE E CO NOMI C A

Societa�ile pe ac�iuni Societatile pe actiuni (SA) (o inventie atribuita englezilor) sint conside¬

rate de specialist! drept „o gaselnita" juridica geniala, fara de care capitalismul modern nu ar fi putut exista. In lumea contemporana, acest tip de intreprinderi produce partea covir§itoare de bunuri §i servicii; in SUA, de exemplu - pina la 90% din tot ce se creeaza in aceasta tara. Un prim avantaj al societatilor pe actiuni este faptul ca ele au posibilitatea sa atraga, la formarea capitalului, un numar mare de persoane, inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis aparitia unor capitaluri uria§e, capabile sa faca fata ultimelor realizari ale progresului tehnico-§tiintific. Rolul decisiv jucat de societatile pe actiuni in economiile contemporane se datoreaza §i faptului ca ele sint mult mai stabile §i mai rezistente in lupta de concurenta. Datorita posibilitatii de emitere a noilor actiuni, acest tip de intreprinderi i§i poate mari oricind dimensiunile capitalului, fara a recurge la credite. Societatea pe actiuni este o intreprindere formata prin unirea, asocierea capitalului mai multor persoane, fiecare detinind un anumit nu¬ mar de actiuni. Actiunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca detinatorul ei (actionarul) a investit o anumita suma de bani in intreprinderea res¬ pective §i este unul din coproprietarii acesteia. Actiunea acorda detinatorului ei dreptul de a obtine o parte din beneficiul intreprinderii, numit „dividend". Toate drepturile actionarilor sint strict determinate de numarul de actiuni pe care le poseda persoana respectiva. In functie de drepturile ce le confera, actiunile pot fi: ordinare (comune) §i preferentiale (privilegiate). Posesorii actiunilor ordinare sint proprietarii reali ai intreprinderii, cu asumarea riscurilor, cu dreptul de a alege organele de conducere §i a primi un dividend a carui marime depinde de performantele concrete ale intreprinderii. Detinatorilor actiunilor preferentiale insa, in schimbul renuntarii la dreptul de vot, li se garanteaza o anumita marime a dividendului, pe care o vor obtine indiferent de rezultatele economice ale intreprinderii.

MICROECONOMIE

77

Concentrarea intreprinderilor Activind intr-un mediu concurential, intreprinderile sint obligate sa inoveze intruna, sa se adapteze la condi�iile pietei §i sa se confrunte cu diferite riscuri. Pentru a rezista in lupta de concurenta, ele tind sa fie mai mari §i mai puternice, sa obtina un profit maximal posibil. Aceasta intentie dominanta in comportamentul intreprinderii a dat na§tere unui fenomen care in literatura de specialitate se nume§te „concentrarea in¬ treprinderilor". In conditiile globalizarii, ale perspectivei de acces la o piata mai vasta §i ale realizarii unor economii de scara, procesul de concentrare a in¬ treprinderilor a luat o amploare necunoscuta in trecut. Ce este concentrarea? h sens economic, concentrarea este un proces general de cre§tere a dimensiunilor intreprinderii §i de diminuare a numarului acestora.

Marile intreprinderi dispun de un §ir intreg de avantaje comparativ cu cele mici §i mijlocii, avantaje care le permit sa obtina profituri mai inalte §i mai stabile. Aceste avantaje sint: 1) Marile intreprinderi au posibilitatea sa reduca costul unei unitati de produs prin organizarea productiei in serie §i obtinerea economiilor de scara. 2) Ele beneficiaza de avantaje insemnate atit pe pietele de desfacere, cit §i pe cele de aprovizionare, pot negocia, de exemplu, procurarea unor cantitati mari de materie prima, utilaj sau resurse financiare la preturi mai avantajoase. 3) Marile intreprinderi, avind in cadrul lor §i laboratoare speciale de cercetare, folosesc pe larg noile tehnologii, ultimele realizari ale progresului §tiintific, fapt care le permite sa se mentina pe piata cu cele mai moderne produse. 4) Datorita unor cheltuieli de publicitate importante, unei varietati mai mari de produse §i unei retele de servicii postvinzare, intre¬ prinderile mari cuceresc mai u§or piete noi de desfacere. Intrucit nimic nu este ideal pe lumea aceasta, marile intreprinderi au §i ele unele dezavantaje (ce-i drept, mai mici decit avantajele):

78

CURS DE TEORIE ECONOMICA

a) ele reactioneaza mai incet la schimbarile pie�ei; b) conducerea marilor intreprinderi, numeroasa, este, de obicei, greoaie §i costisitoare. De mentionat ca in unele ramuri dimensiunea intreprinderii nu are o influenta decisiva asupra costurilor §i productivitatii. Asta se refera in mare parte la industria de confectii, alimentara, farmaceutica §i chiar electronica, la unele subramuri ale agriculturii. In acela�i timp insa, marimea intreprinderii are o importanta decisiva, din punctul de vedere al eficientei economice, in astfel de subramuri precum industria metalurgica, de autovehicule, chimica, cosmica etc. Oricum, din momentul aparitiei economiei de piata, in virtutea avantajelor pe care le au marile intreprinderi, tendinta de concentrare a productiei a fost o tendinta predominanta, raminind la fel de viabila §i in prezent. Formele fi metodele de concentrare a intreprinderilor Concentrarea economica a intreprinderilor se realizeaza prin sporirea dimensiunilor acestora pe baza capitalizarii unei parti din profit, prin folosirea creditelor bancare, prin emiterea de actiuni, precum §i prin reunirea benevola sau fortata a doua sau mai multe intreprinderi, adica prin fuziunea acestora. Principalele forme de concentrare prin fuziune care permit cre§terea dimensiunii intreprinderii intr-o perioada de timp mai mica sint: a) concentrarea orizontala; b) concentrarea verticala; c) concentrarea conglomerata. Concentrarea orizontala are loc in cazul in care se unesc intreprinderile care produc acela§i tip de bunuri, intre ele avind loc o specializare tehnologica. Drept exemplu de concentrare orizontala poate servi fuziunea a doua mari intreprinderi franceze din domeniul constructiei de automobile: „Peugeot" §i „Citroen'. Concentrarea verticala (numita uneori §i „integrare") consta in reunirea in cadrul unei intreprinderi a activitatilor aflate la diferite stadii ale procesului de productie, incepind cu prelucrarea materiei prime §i pina la fabricarea §i distribuirea produselor finite. Drept exemplu de concentrare verticala poate servi corporatia americana „Exxon", care desfa§oara urmatoarele activitati: prospectia, extragerea, producerea §i realizarea diferitelor produse petroliere. In cazul Republicii Moldova, de-

79

MICROECONOMIE

vin tot mai raspindite intreprinderile care fuzioneaza pentru a cultiva vita-de-vie, a produce vin, a-1 imbutelia §i a-1 comercializa pe piata in¬ terna §i externa. Concentrarea conglomeratd consta in reunirea in cadrul unei singure unitati economice a mai multor intreprinderi ce activeaza in domenii diferite, dar care au acelea�i interese financiare sau de alta natura. De exemplu, concernul italian „Fiat" produce nu numai automobile, ci §i avioane, vapoare, ciocolata, confectii etc. Metodele de concentrare a intreprinderilor sint: a) prin absorbtie, b) prin fuziune. Absorbtia se realizeaza atunci cind o intreprindere (A) procura actiunile sau patrimoniul altei intreprinderi (B), afacere ce se soldeaza cu disparitia intreprinderii B. In cazul dat, nu se creeaza o noua intreprin¬ dere. Pur §i simplu o intreprindere o „inghite", o absoarbe pe alta. Fuziunea are loc atunci cind doua sau mai multe intreprinderi se unesc pentru a forma o noua intreprindere; de exemplu, A se une§te cu B §i formeaza intreprinderea C. TabelulS.2. Metodele de concentrare a intreprinderilor: 1) prin absorbtie $i

2) prin fuziune Intreprinderea A

Intreprinderea A Intreprinderea A

Intreprinderea B

Intreprinderea C Intreprinderea B

1) Absorbtie

2) Fuziune

Intreprinderea A „a inghitit" intreprinderea B

in urma fuziunii intreprinderilor A §i B s-a creat o noua intreprindere - C

Prin concentrarea intreprinderilor se creeaza premisele necesare pentru aparitia monopolurilor. Istoria capitalismului cunoa§te mai multe forme de monopol, cum ar fi: cartelul, sindicatul, trustul, concernul. In prezent, monopolurile sint interzise de lege, dar daca exista, in virtutea anumitor considerente speciale, se afla sub un control riguros din partea statului.

80

CURS DE TEORIE ECONOMICA

3. Maximizarea profitului - obiectivul fundamental al intreprinderii Maximizarea profitului - oricind $i oriunde

Cind vorbim despre obiectivele intreprinderii, avem in vedere, in primul rind, obiectivele urmarite de proprietarul acesteia, adica de intreprinzator. Or, intreprinzatorul poate fi un individ (adica o singura persoana) sau un colectiv de persoane, ca in cazul marilor societa�i pe actiuni, unde intreprinderile sint gestionate de managerii salariati. S-ar parea ca obiectivele intreprinderii, in cazul dat, ar trebui sa fie diferite, in functie de faptul cine gestioneaza, in realitate, intreprinderea. Vom examina aparte ambele cazuri. Oricum, se cere sa subliniem chiar din capul locului ca, oricind §i oriunde, obiectivul fundamental al intreprinderii, eel putin pe termen lung, ramine a fi maximizarea profitului. Maximizarea profitului in cazul intreprinzatorului individual

In activitatea sa economica, intreprinzatorul urmare§te mai multe obiective (obtinerea libertatii, prestigiul in societate, satisfactia de a inova §i de a conduce o afacere, de a fi puternic §i influent etc.). Fiind un om raUonal, intreprinzatorul dore�te ca, pornind de la resursele ce le poseda, sa atinga un maximum de satisfac�ie, de utilitate. Acest obiectiv poate fi realizat doar atunci cind omul de afaceri obtine eel mai mare profit posibil cu resursele de care dispune. In cazul dat, prin pro¬ fit se subin�elege acea parte a venitului intreprinderii ce ramine acestuia dupa plata tuturor factorilor de productie, inclusiv a salariului intreprinzatorului-proprietar, primit pentru gestionarea propriei intreprinderi. Este oare rational obiectivul obtinerii unui profit cit mai mare po¬ sibil? lata o intrebare ce nu prezinta nici un interes pentru economi§ti. Pentru ei este important faptul ca intreprinzatorul, prin comportamentul sau, face tot posibilul pentru a-§i maximiza ci§tigurile, adica profitul. Aceasta dorinta a fost remarcata inca din Antichitate. Astfel, Aristotel observa ca „in arta de a agonisi avere... niciodata nu exista o limita in atingerea scopului, acesta fiind acumularea unei bogatii fara margini... Toti cei care practica afaceri bane§ti tind sa-§i sporeasca capitalul la infinit". De la Aristotel incoace natura omului nu s-a schimbat nici

MICROECONOMIE

81

un pic. Totu§i in cazul dat nu este vorba de a obtine ni§te venituri fara limita, ci de a obtine, cu resursele disponibile, un rezultat maximal posibil, fenomen numit „maximizarea profitului". Maximizarea profitului in cazul intreprinzatorului colectiv

Profitul sau maximizarea acestuia constituie obiectivul principal al proprietarului capitalului sau, cum i se mai spune, proprietarului intreprinderii. Dar ce se intimpla atunci cind intreprinderea este o societate pe actiuni, cu sute §i mii de proprietari-actionari, §i cind aceasta este gestionata de managerii salariati? Oricum, scopurile urmarite de ma�nagerii intreprinderii nu corespund, in mod obiectiv, intocmai cu cele ale actionarilor. Managerii au, de obicei, alte obiective decit obiectivul fundamental al actionarilor-proprietari, eel de maximizare a profitului. Fiind §i ei ni§te indivizi rationali, managerii au propriile lor interese, ca, de exemplu: dorinta de a se mentine o perioada cit mai indelungata de timp in posturile prestigioase de conducere a firmei; obtinerea unor salarii inalte; angajarea unor secretare dragute §i, desigur, bine platite; birouri §i limuzine de serviciu luxoase etc. Realizarea acestor obiective genereaza costuri inalte §i, evident, reduce profitul proprietarilor. A§a este, dar acesta poate fi un comportament iresponsabil §i trecator, deoarece, pe termen lung, managerii marilor intreprinderi sint obligati sa urmareasca §i ei, pentru intreprinderea pe care o gestioneaza, obiectivul maximizarii profitului. Aceasta se intimpla, cum sustine economistul francez Jacques Genereux, din mai multe cauze. Inainte de toate, celelalte obiective urmarite de intreprinzator (prestigiul, recunoa§terea de catre public, calitatea relatiilor cu personalul, puterea etc.) vor fi realizate doar in masura in care vor fi obtinute profituri importante. Daca intreprinderea nu obtine profit, ea este condamnata sa dispara §i atunci nici un alt obiectiv nu poate fi atins. O alta circumstanta care il impune pe intreprinzatorul colectiv sa urmareasca obiectivul maximizarii profitului este concurenta. Concurenta ii sile§te pe managerii marilor intreprinderi ca ace§tia, de voie, de nevoie, sa se gindeasca la maximizarea profitului. De ce? Fiindca „pe piata intreprinderile care cauta maximul de profit vor avea productivitatea cea mai mare, costurile cele mai mici, un acces mai u§or la finantarile

82

CURS DE TEORIE ECONOMICA

externe; ele vor putea practica preturi mai scazute decit intreprinderile care nu acorda prioritate profitabilitatii §i nu tind sa atraga spre produsul lor o parte crescinda a clien�ilor; pe termen lung, vor supravietui numai intreprinderile care au acordat prioritate obtinerii profitului"�. Un alt motiv care ii „incurajeaza' pe managerii marilor intreprinderi sa urmareasca scopul maximizarii profitului este cotarea acestora la bursa. Prin cursul actiunii la bursa pot fi u§or cunoscute performantele reale ale intreprinderii. In cazul in care profiturile intreprinderii sint ridicate §i in cre§tere, cursul actiunii create §i el. Din contra, cind profiturile scad, scade §i cursul actiunii. In ultimul caz, actionarii-proprietari, avind §i ei un comportament rational, vor lua masurile necesare pentru a-i inlocui pe managerii care nu §i-au propus ca obiectiv fundamental al activitatii lor maximizarea profitului.

4. Comportamentul intreprinzatorului in combinarea factorilor de productie. Legea randamentelor neproportionaie Procesul de producere este un proces de combinare §i utilizare eficienta a factorilor de productie in scopul crearii de bunuri §i servicii. Acest proces se desfa§oara in cadrul intreprinderii.

Resursele economice fi factorii de productie Atit din punct de vedere istoric, cit §i logic, punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice. Vom reaminti aici ca resursele economice reprezinta totalitatea elementelor §i premiselor folosite de om in procesul activitatii economi¬ ce. Privite sub forma de stocuri, resursele economice, in totalitatea lor, constituie avutia nationala a unei tari. De§i unii autori pun un semn de egalitate intre resursele economice §i factorii de productie, in realitate insa factorii de productie constituie doar acea parte a resurselor economice care este atrasd �i consumatd in procesul de productie. Factorii de productie {input sau intrari) reprezin>

� p. 67.

>

»

J. Genereux, Economic poUtica. Microeconomie, Bucure?ti, Ed. ALL BECK, 2000,

83

MICROECONOMIE

ta astfel toate elementele necesare pentru fabricarea unui bun sau serviciu oarecare (output sau ie§iri), care sint utilizate in procesul de productie. Intreprinzatorul combina ace§ti factori in anumite proportii §i doar prin consumul acestora se creeaza noi bunuri §i servicii. Pe parcursul secolelor, a avut loc multiplicarea §i diversificarea factorilor de productie. Insa, in pofida acestui fapt, ei ramin grupati in 4 categorii de factori, care sint: 1) munca; 2) natura; 3) capitalul; 4) informatia. Aceste patru categorii de factori, in diferite proportii §i combinatii, se gasesc in orice activitate economica. Munca §i natura sint denumite factori primari. Capitalul este un fac¬ tor derivat, iar resursele informationale sint un neofactor.

Munca: dimensiunea calitativa fi cantitativa Munca este o activitate umana con§tienta, un ejort jizic §i intelectuai, prin care oamenii, acponind asupra naturii, obpn bunurile de care au nevoie. Munca este factorul deter¬ minant al oricarei activitati economice.

Prin munca se combina §i se utilizeaza ceilalti factori de productie. Analizind factorul de productie „munca", este necesar de a face distinctie intre munca §i forta de munca. Astfel,/orfa de munca constituie totalitatea aptitudinilor fizice intelectuale ale omului, potenfialul lui de munca, pe care acesta il pune in valoare atunci cind munce�te. Factorul de productie „munca" poate fi analizat atit din punct de vedere cantitativ, cit §i calitativ. Dimensiunea cantitativa a factorului „munca' este determinate de: a) durata saptaminii de munca §i b) numarul de lucratori implicati in procesul de productie. Pentru a afla numarul de persoane ocupate in activitatea economica, se porne§te, de obicei, de la analiza populatiei totale. Populafia totala constituie ansamblul persoanelor care traiesc intr-o tara oarecare. lata schema divizarii populatiei in diferite categorii: populatia totala - copiii §i pensionarii (populatia in afara virstei de munca) = populatia adulta; populatia adulta - invalizii adul�i = populatia activa sau populatia apta de munca (intra 15 §i 65 de ani);

84

CURS DE TEORIE ECONO MICA

popula�ia activa - menajerele, studentii, elevii care au virsta legala de munca = populatia activa disponibila; popula�ia activa disponibila - §omerii = populatia ocupata. In linii mari, populafia activa constitute, in medie, 45-50% din po¬ pulatia totala, restul: aproximativ 30% reprezinta populatia tinara §i aproximativ 20% - pensionarii. In ultimele decenii, in tarile dezvoltate, in legatura cu cre§terea duratei medii de viata, precum §i cu scaderea mortalitatii infantile, are loc o reducere continua a ponderii populatiei active in cadrul popiilapei totale. In Republica Moldova, la inceputul anilor 1990, cind functionau toate intreprinderile, din cele 4,3 milioane de locuitori populatia ocupata constituia circa 47%. Dimensiunea calitativa a factorului „munca" este determinata de caracterul specializarii tarii respective, de structura populatiei ocupate pe ramuri §i sectoare de activitate, de gradul de calificare §i de experienta de munca a fiecarui individ in parte. Munca, privita ca factor de productie, „imbraca" mai multe forme: intelectuala §i fizica; calificata §i necalificata; de conducere §i de executie; de inovatie §i de aplicare; individuals §i colectiva. Fiind un consum de energie fizica §i nervoasa, munca trece pe parcursul unei zile sau saptamini de lucru, din punctul de vedere al randamentului, al productivitatii sale, prin trei faze: I - de incalzire; II - de randament maximal; III - de oboseala (Figura 5.1). R a n d ame n t u I munc ii

II

III

*► Tim p lucrat

Figura 5.1. Curba zilei (sdptdminii) de lucru

85

MICROECONOMIE

Factorul natural Natura, in calitate de factor de producpe, constituie totaiitatea elementelor naturale pe care omul le folose�te pentru obpnerea bunurilor f/ serviciilor. Elementele intrunite sub denumirea de factor de producpe „natura" smt: pammtui, resursele de minerale ft de combustibil, resursele de apa, padurile, aerul, clima.

In lumea contemporana, factorul „natura" participa la procesul de produc�ie in principal sub forma de materie prima. Cele mai bogate tari in resurse naturale sint Rusia §i Statele Unite ale Americii. Principalul element al factorului „natura" este pammtui. In sens restrins, pamintul se identified cu fondulfunciar al unci tdri, care, dupa structura sa, cuprinde: a) terenuri agricole (paminturi arabile §i plantatii multianuale; pa§uni); b) terenuri cu destina�ie forestiera; c) terenuri cu destina�ie speciala (cai de comunicatie, baze militare, poligoane); d) terenuri destinate localita�ilor (construc�ii, strazi, pie�e etc.). In Republica Moldova, structura fondului funciar a evoluat in felul urmator: terenurile arabile constituiau in anul 1972 circa 56% din total, in anul 2000 reducindu-se pina la 52%; plantatii multianuale, respectiv - 12,5% §i 9%; pa§uni - 10,2% §i 12%; suprafete forestiere - 10% §i 8%; drumuri - 2% §i 3%; localita�i - 4,2% §i 6%. Pe plan mondial se manifesta din plin tendinta diminuarii suprafetelor agricole §i silvice pe cap de locuitor. Resursele de apa, precum §i resursele de minerale §i de combustibil §i alte elemente importante ale factorului „natura", in cazul Republicii Moldova sint neinsemnate, fapt care influenteaza negativ dezvoltarea economica. In urma folosirii unor tehnologii mari consumatoare de materie pri¬ ma §i de energie, resursele naturale de pe glob se epuizeaza cu o repeziciune uimitoare. Omenirea a intrat in epoca cre§terii categorice a preturilor la petrol, la gazele naturale, la orice fel de materie prima.

86

CURS DE TEORIE ECONOMICA

C a p i ta l u l

Capitalul, priuit ca factor de producpe, constituie ansamblul bunurilor folosite pentru confecponarea altor bunuri, destinate vmzarii in scopul obtinerii unui profit.

In sens larg, dupa natura sa, capitalul se imparte in: a) capital real, numit §i „tehnic" sau „fizic", materializat in mijloace de productie, cum ar fi: materia prima, utilajele, cladirile, instalatiile, drumurile etc.; b) capital financiar, sub forma activelor financiare (bani in numerar sau depozite bancare, actiuni, obligatiuni, titluri comerciale etc.). Capitalul real (tehnic) §i capitalul financiar, in ansamblul lor, formeaza capitalul economic. Capitalul real, care este de fapt un sinonim al factorului de produc¬ tie „capitalul", dupa criteriul duratei utilizarii sale §i al modalitatilor de inlocuire, se divizeaza in: a) capital fix §i b) capital circulant. Capitalul fi x este acea parte a capitalului real care participa la mai multe cicluri de producere, se depreciaza progresiv prin trecerea treptata a valorii sale asupra produsului creat, pe parcursul unei perioade de timp. Elementele capitalului fix sint: utilajul, instrumentele, calculatoarele §i robotii industriali, cladirile cu destinatie productiva, mijloacele de trans¬ port, animalele de munca §i de reproductie, plantatiile multianuale etc. Capitalul fix constituie partea cea mai dinamica a avutiei nationale. Capitalul circulant este acea parte a capitalului real care participa la un singur ciclu de producere, transferindu-§i intreaga valoare asupra produsului finit, dintr-o singura data. Din capitalul circulant fac parte: materia prima, materialele de baza §i auxiliare, combustibilul §i energia, apa, semifabricatele etc. Etapa initiala de formare a capitalului o constituie investitiile de ca¬ pital, care reprezintd cheltuielile efectuate pentru crearea �i modernizarea elementelor de capital. Capitalul fix se afla intr-o mi§care permanenta, trecind consecutiv prin trei stadii §i transformindu-se din forma baneasca, cu care i§i incepe circuitul, in mijloace de productie, apoi in bunuri finite, care, fi-

MICROECONOMIE

87

ind realizate pe piata, revin la forma de bani. Astfel, stadiile prin care trece capitalul in mi§carea sa sint: I - aprovizionarea; II - productia; III - desfacerea. La fiecare stadiu capitalul „imbraca" o forma speciala: I - bani; II - capital productiv; III - bunuri, apoi bani. In timpul utilizarii sale, capitalul fix este supus procesului de depreciere, care consta in diminuarea treptata a calitatilor lui tehnice §i economice. Capitalul este supus deprecierii (sau uzurii) fizice §i morale. Uzura fizica constituie pierderea treptata a proprietatilor tehnice de exploatare a capitalului fix sub influenta utilizarii sale productive sau a actiunii factorilor naturali. In urma uzurii fizice, capitalul fix este scos din functiune §i urmeaza a fi inlocuit integral sau reparat. Uzura morald, numita adeseori §i „involuntara", constituie pierderea partiala a valorii capitalului fix in urma aparitiei §i comercializarii unor mijloace de producere mai ieftine §i/sau mai productive. In conditiile progresului tehnic, pot fi uzate moral chiar §i echipamentele noi, inca neutilizate, care sint depa§ite din piinctul de vedere al caracteristicilor tehnice de catre alte echipamente mai calitative, mai performante. Gradul de depreciere a capitalului fix se masoara cu ajutorul a doi indicator! de baza: a) coeficientul uzurii capitalului fix, care reprezinta raportul dintre partea capitalului fix uzata §i stocul de capital fix, la preturile initiale de achizitie (UK/ K); b) coeficientul starii fizice a capitalului fix, care se determina ca ra¬ portul dintre valoarea ramasa a capitalului fix §i stocul de capital fix la valoarea lui initiala (Kr/ K). Amortizarea capitalului. Cum am spus deja, capitalul fix participa la mai multe cicluri de productie, se depreciaza pe parcursul a mai multor ani §i i§i transfera treptat valoarea asupra produsului finit. Amortizarea capitalului f i x este un proces de recuperare a valorii capitalului f i x pe baza trecerii acesteia asupra costului de productie. Odata vinduta pro¬ ductia, partea corespunzatoare amortizarii se acumuleaza intr-un fond special, numit „fondul de amortizare", care la sfir§itul duratei de viata a capitalului fix va face posibila inlocuirea acestuia. Cota de amortiza¬ re (altfel spus, marimea deprecierii anuale a capitalului fix) se determi¬ na prin mai multe metode, cea mai simpla fiind metoda cotelor anua-

88

CURS DE TEORIE ECONOMICA

le propor�ionale. In acest caz, suma anuala a amortizarii se calculeaza pe baza raportului dintre valoarea capitalului fix (pretul de achizitie al acestuia) §i durata lui medie de functionare, exprimata in ani. Daca, de exemplu, o intreprindere oarecare a procurat un strung la un pre� de 20 mln lei, iar durata medie de functionare a acestuia va fi de 5 ani, atunci cota anuala de amortizare, inclusa in costul produc�iei vindute, va fi de 4 mln lei. Astfel, dupa cinci ani, in fondul de amortizare se va aduna suma de 20 de milioane de lei, care va permite inlocuirea strungului uzat cu unul nou. Formarea de noi capitaluri, precum §i recuperarea capitalului uzat, se face prin intermediul investi�iilor. Anume prin investitii are loc procesul de modernizare, de sporire a capacitatilor de produc�ie §i deci de cre§tere economica. Apropo... despre capital - Noroc, Ghifa, ce m ai f a d ? - Pai, m a pregatesc sa deschid un business. - Bine, d ar ai pentru asta capitalul necesar? Desigur, a m cinci f et e de maritat.

Resursele informa�ionaie

O perioada indelimgata de timp, Munca, Natura §i Capitalul au fost con¬ siderate singurii factori de productie. Insa prin anii cincizeci ai secolului XX s-a observat ca fenomenul cre§terii productiei nu mai poate fi explicat doar prin aportul celor trei factori traditionali. Treptat, s-a ajuns la convingerea ca mai exista §i un al patrulea factor, alcatuit din mai multe elemente eterogene, cum ar fi: noile tehnologii, informatia, inven�iile §i inovatiile etc. Elementele care constituie continutul unui nou factor a fost botezat initial de cei mai multi speciali§ti cu denumirea de „progres tehnic". Ca notiune, progresul tehnic este ansamblul de metode §i procedee care fac posibila sporirea eficientei celorlalti fac¬ tori de productie. Astfel, inven�iile contribuie la economisirea fortei de munca, a capitalului §i a materiei prime, precum §i la reducerea timpului de productie.

89

MICROECONOMIE

Treptat, dintre elementele progresului tehnic s-au impus „resursele informationale". Aceste resurse au capatat mai apoi conturul unui factor de productie independent, recunoscut ca atare de §tiinta contemporana. Resursele informationale imbraca mai multe forme, cum ar fi: inven�iile; inova�iile §i ideile de rationalizare; standardele; fi§ele tehnice §i formulele matematice, fizice, chimice; normele de consum §i de producere etc. Acest factor de productie, numit §i „neofactor", poate fi stocat §i pastrat pe discuri §i benzi magnetice, pe hirtie, pe filme. Cel mai mare „depozit" de resurse informationale a devenit Internetul. Particularitatea distinctive a „resurselor informationale", spre deosebire de ceilal�i trei factori traditionali, consta in caracterul lor nelimitat §i inepuizabil. Mai mult: cu timpul, sfera principals de creare a boga�iei unei na�iuni devine industria de producere a informatiei §i cuno§tintelor, societatea industrials tradi�ionala fiind inlocuita cu societatea informationala. >

Combinarea factorilor de productie Produc�ia constituie o activitate umana de transformare a unor bunuri §i servicii (a factorilor de productie) in alte bunuri. Intreprinzatorul, dispunind in orice moment de o cantitate limitata de factori de productie, va cauta sa-i combine in asemenea proportii (indeosebi factorul „munca "cu capitalul) incit sa obtina un efect maximal. El ramine mereu in cautarea variantei celei mai favorabile de combinare, deoarece numai in ase¬ menea caz va atinge obiectivul fundamental - maximizarea profitului. Combinarea factorilor de productie reprezinta un anumit mod de unire, de corelare a acestora, atit sub aspect cantitativ, a t §i structural-calitativ, in scopul producerii de bu¬ nuri servicii.

Combinarea factorilor de productie se infaptuie�te concomitent: a) din punct de vedere tehnic §i b) din punct de vedere economic. In primul caz, are loc unirea unei cantita�i de factori/ munca cu o anumita can¬ titate de ma§ini, utilaje, materie prima etc. (De exemplu, un mecanizator nu poate conduce in acela�i timp decit o singura combina.) Din punct de vedere economic, intreprinzStorul va incerca sa combine factorii de

90

CURS DE TEORIE ECONOMICA

productie in asemenea cantitati §i proportii incit sa cheltuiasca cit mai putini factori de productie §i sa ob�ina un rezultat cit mai mare. In fosta URSS, dintr-o anumita cantitate de metal se confectiona un tractor. Din aceea§i cantitate de metal §i in aceea§i perioada in Germania se confectionau patru tractoare. Aceasta diferenta era conditionata de faptul ca in economia de piata intreprinzatorul este motivat, dar §i „obligat" sa combine factorii de productie in a§a fel incit sa produca bunuri cu o cheltuiala minima de resurse. In procesul combinarii factorilor de productie, intreprinzatorul trebuie sa tina mereu cont de caracterul limitat al acestora, dar §i de alte circumstante - cum ar fi cunoa§terea §i folosirea tehnologiilor celor mai ce ar tine cont de specificul factorilor de productie foloperformante siti §i de conjunctura pietei factorilor de productie, pentru a recurge, la momentul oportun, la substituirea (inlocuirea) unui factor cu altul. Functia de productie

In scopul maximizarii profitului, intreprinzatorul (iar in societatile pe actiuni, managerii) va combina factorii de productie in astfel de pro¬ portii §i de cantitati incit sa obtina cele mai bune rezultate posibile. In functie de cuno§tintele sale in materie de tehnologie §i de capacitatile sale manageriale, intreprinzatorul va alege varianta care necesita un volum minim de resurse pentru confectionarea bunului respectiv. Procesul de transformare a intrarilor (inputuri) in ie§iri (outputuri) se studiaza cu ajutorul functiei de productie. Ce este functia de productie? Functia de producpe este o notiune ce reflecta relatia dintre cantitatea de bunuri produsa combinarea, in diferite proportii, a factorilor necesari pentru obtinerea acestei productii. Functia de productie indica nivelul maxim de produc¬ pe care poate fi obpnut in urma diferitelor combinari ale factorilor de productie.

Cu alte cuvinte, functia de productie reflecta dependenta productiei de volumul factorilor de productie folositi §i de tehnologiile de fabricatie.

91

MICROECONOMIE

Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmator: Q = / (Xj,... xj unde Q constituie cantitatea de bunuri produsa de intreprindere, iar x�, ... x� sint factorii de productie folositi de aceasta firma. De obicei, functia de productie este calculata ca o relatie dintre factorul „munca", exprimat, de obicei, prin litera L (de la englezul labor), §i factorul „capital", reprezentat prin litera K. In cazul dat, functia de productie este:

Q�f(K,L) Legea randamentelor neproportionale In viata reala, pe termen scurt, intreprinzatorul modifica, de obicei, un singur factor de productie. Unui factor fix (de exemplu, constructiile, echipamentul, plantatiile multianuale) i se asociaza un factor variabil (de exemplu, un numar diferit de lucratori). in legatura cu aceste modificari inevitabile in componenta factorilor de productie utilizati, in teoria economics sint folosite expresiile „pe termen scurt" §i „pe termen lung". In acest caz, nu se are in vedere o anumita perioada de timp, mai mare sau mai mica. In teoria producatorului, expresia „pe termen scurt" este utilizata atunci cind intreprinzatorul modifica un singur fac¬ tor, ceilalti raminind constanti; altfel spus, cind doar un singur factor de productie este variabil. „Pe termen lung" - toti factorii de productie pot fi modificati. Cel mai u§or poate fi modificat factorul „munca". Intreprinzato¬ rul poate reduce timpul de lucru al muncitorului, poate sa-1 plateasca suplimentar, poate recurge la munca temporara sau il poate concedia. Schimbarea ma§inilor, echipamentelor, cladirilor necesita o perioada de timp mai indelungata. Ce se intimpla cind intreprinderea modifica un singur factor? Dupa cum am mentionat, acest factor variabil este de obicei munca. Functia de productie cu un singur factor variabil permite masurarea contributiei fiecarei unitati din factorul variabil la crearea bunului respectiv. In acest caz, atunci cind factorul variabil create, un numar tot

92

CURS DE TEORIE ECONOMICA

mai mare de unitati din factorul variabil se combina cu o parte din ce in ce mai mica de factor constant. Aceasta situa�ie are ca rezultat faptul ca randamentul (productivitatea) fiecarei unitati din factorul varia¬ bil este diferit. Fenomenul acesta, cunoscut de secole, se afla la temelia legit randamentelor neproporfionale.

Pentru prima data aceasta lege a fost formulata de catre economistul francez Francois Turgot (1727-1781) sub denumirea de „lege a fertilitatii descrescinde a solului". Mai apoi s-a constatat ca aceasta lege are un caracter general, adica se refera la toate domeniile de activitate economica. Ceva mai tirziu, §tiinta economica a observat ca in cazul in care are loc o combinare a factorilor de productie prin asocierea unui factor varia¬ bil cu altul fix (constant), efectele nu sint doar descrescinde, ci diferite, trecind prin trei faze. La prima faza randamentul folosirii factorului variabil va fi crescator, urmat de o faza cu o cre§tere proportionala; in fine, la cea de a treia faza randamentul va fi descrescator. Astfel a fost descoperita legea randamentelor neproportionale. Legea randamentelor neproporponale stipuleaza ca daca vom mdri progresiv utilizarea unui factor oarecare (munca, de exemplu), in timp ce alfii vor ramine neschimbati, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporpional la inceput va create, apoi va atinge un punct de stabilitate, dupa care va descre�te.

Astfel, daca vom mari numarul de persoane care prelucreaza o suprafata de pamint, produsul creat de un lucrator suplimentar (al doilea, al treilea, al §aptelea), adica produsul marginal, va create initial de la 300 pina la 350, apoi, de la un timp, va incepe sa scada. Cel de al §aptelea lucrator ii va incurca deja pe ceilalti §i rezultatul activitatii lui va fi negativ. Din Tabelul 5.3 se observa ca in cazul cre§terii factorului variabil (munca) atit produsul total, cit §i produsul mediu §i eel marginal se mo¬ dified in acela§i fel: pe masura ce se mare�te factorul „muncF, produsul total create §i el pina la un punct oarecare, dar in proportii mai mici decit se mare§te factorul „munca", apoi descre§te; produsul mediu, de asemenea, dupa o cre§tere, apoi stabilizare, incepe sa scada. O data cu

93

MICRO EC ONO MIE

Tabelul 5.3. Relatia dintre produsul total, mediu $i marginal Factorul„capital" (fix) 50

Factorul „munca" (variabil)

Produsul total

Produsul marginal al factorului variabil

Produsul mediu la 1 lucrator

1

300

300

300

50

2

700

350

350

50

3

1050

350

350

50

4

1200

150

300

50

5

1300

100

260

50

6

1350

50

225

50

7

1300

-50

170

Produsul total, mediu $i marginal

A —Curba produsului total B............. Curba produsului mediu Curba produsului marginal C — — — — —

Figura 5.2. Legea randamentelor neproportionale (pe baza exemplului din Tabelul 5.3)

94

CURS DE TEORIE ECONOMICA

marirea numarului celor care lucreaza, in condi�iile cind ceilalti fac¬ tor! ramin neschimbati, are loc deci atit o reducere a productiei medii, cit a produsului total. Atunci cind produsul total scade (in exemplul nostru, de la 1350 de unitati pina la 1300), produsul marginal devine negativ (in exemplul de mai sus: -50). Figura 5.2, construita pe baza exemplului din Tabelul 5.3, ilustreaza grafic faptul ca o data cu marirea factorului „munca" produsul total (A) cre§te, de§i cu o rata descrescatoare, dar pina in momentul in care produsul marginal (C) devine negativ. Produsul marginal, dupa o pri¬ ma faza de cre§tere, incepe sa scada, provocind astfel reducerea produ¬ sului mediu (B). Produsul marginal este egal cu produsul mediu doar in punctul maxim al acestuia (in exemplul de mai sus, atunci cind sint folositi trei lucratori). In acest fel, pe termen scurt, nivelul tehnicii fiind acela§i, randamentele medii §i marginale evolueaza in directia descre§terii.

5. Productivitatea combinarii fi folosirii factorilor de productie Substituirea factorilor de productie fi izocuantele

In subparagraful intitulat „Legea randamentelor neproportionale" a fost analizata situatia cind, pe termen scurt, se modified doar un singur fac¬ tor de productie. Pe termen lung insa toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit §i inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor tehnici §i tehnologii §i a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie §i inlocuie§te un factor de productie cu un altul, mai productiv, mai ieftin, mai modern. Substituirea este un fenomen de miocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitate din alt factor de producpe. Substituirea poate avea loc intre factorul „munca" §i factorul „capital" (zece muncitori sint inlocuiti cu o ma§ina, care face integral lucrul

95

/V1/CR0£C0N0/VI/£

acestora), intre factorul „natura" §i factorul ..capital" sau intre diferite elemente componente ale aceluia§i factor de produc�ie (inlocuirea unui utilaj cu altul sau a materiei prime naturale cu materie prima sintetica) etc. Pentru a obtine acela§i nivel de produc�ie, producatorul poate combina §i substitui factorii de productie in proportii diferite. Ansamblul combinapilor de capital (K) munca (L) m urma carora se obtine acelafi volum de productie (adica aceea§i cantitate de bunuri) se nume�te curba de izoproductie sau izocuanta.

Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factorilor de productie, la un nivel dat al tehnicii, cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri. Din Figura 5.3 se vede ca pe aceea§i izocuanta productia este con¬ stants, adica aceea§i cantitate de produs se poate obtine prin combina-

Figura 5.3. Curbele de izoproductie (izocuanteie) cu variante de combinare a factorilor „munca" $i „capital"

96

CURS DE TEORIE ECONOMICA

rea a 6 unita�i de capital fix (K) cu o unitate de munca (L), a 4 unitati de K cu 2 unitati de L, a 2 unitati de K cu 4 unitati de L etc. Din Figura 5.3 se vede ca poate exista o infinitate de izocuante. In acela§i timp, fiecare izocuanta reprezinta o multime de combinatii pentru obtinerea aceleia§i cantita�i de produs. Curba Qj reprezinta variantele de combinatii pentru obtinerea unei cantitati mai mari de bunuri - o cantitate mai mare decit in decit in cazul curbei Q�, iar curba cazul curbei Q�. Izocuantele au o forma convexa §i descrescatoare. Aceasta inseamna ca o diminuare a factorului ..capital" (K) poate fi compensate doar cu o cantitate mai mare (§i crescatoare) de munca. Exista o asemanare intre curbele de indiferenta, ce reprezinta alegerea consumatorului intre doua bunuri (X §i Y), §i curba de izoproductie (izocuanta), ce reflecta combinatiile posibile intre doi factori de productie (Capitalul [K] §i Munca [L]) pe care le efectueaza producatorul. Definirea fi masurarea productivita�ii

Combinind in diferite propor�ii factorii de productie, intreprinderea creeaza o anumita cantitate de bunuri §i servicii. Intrucit resursele de care dispune ea sint intotdeauna limitate, intreprinderea este obligata sa le combine intr-un mod optim, in asemenea cantitati §i proportii incit, cu cheltuieli cit mai mici, sa obtina rezultate cit mai mari. Eficienta activitatii intreprinderii consta anume in capacitatea ei de a avea efecte cit mai mari cu eforturi cit mai mici. Eficienja economica constituie raportui dintre efecte (rezul¬ tate) f/ eforturi (cheltuieli).

Eficienta economica presupune minimizarea cantitatii de factori de productie cheltuite pentru obtinerea fiecarei unitati de produs. Economia de piata este un sistem eficient, deoarece fiecare intreprinzator, pen¬ tru a rezista in lupta de concurenta §i a obtine in acela§i timp un profit cit mai mare, este nemijlocit interesat de utilizarea cit mai rationala a factorilor de productie, de sporirea continua a eficien�ei activitatii sale economice.

97

MICROECONOMIE

Drept expresie sintetica referitoare la eficienta utilizarii factorilor de productie, in §tiinta economica este folosita no�iunea de „productivitate", prin care, in linii marl, se intelege randamentul utilizarii acestora. Astfel, productivitatea factorilor de productie indica eficienta combinarii §i utilizarii lor. Productivitatea (sau randamentul) factorilor de producpe constituie raportui d'mtre cantitatea de bunuri produsa |/ cantitatea de jactori consumatd pentru producerea acesteia.

Astfel, productivitatea poate fi definita ca un raport dintre rezultate (produc�ia obtinuta) §i efort (resursele consumate): W= Q/ FPU unde: W - productivitatea; Q - produc�ia obtinuta (rezultatul); FPu - factorii de productie utilizati (efortul depus). In teorie §i in practica, productivitatea se calculeaza nu numai prin raportarea rezultatelor obtinute la volumul factorilor de productie utili¬ zati, ci §i prin raportarea acestora la rezultatul obtinut. In economia de piata, productivitatea poate fi masurata in unitati naturale sau/§i in unitati valorice. In acest fel, in functie de modalitatile de masurare a ei, exista: a) productivitate fizicd, care evalueaza randamentul factorilor utili¬ zati in unitati naturale (fizice) - tone, metri, kw etc.; b) productivitate valoricd, care evalueaza randamentul factorilor uti¬ lizati in unitati valorice (monetare) - zeci, sute §i milioane de lei, dolari etc. Pe masura evolutiei societatii §i a progresului tehnic, factorii de pro¬ ductie » sint combinati> intr-un mod tot mai eficient. Aceasta tendinta > constanta i§i gase§te reflectare in legea cre�terii productivitdtii. Altfel spus, cre§terea productivitatii reflecta progresul calitativ al factorilor de pro¬ ductie, precum §i modernizarea permanenta a formelor de organizare a procesului de productie. Pentru intreprinzator, cre§terea productivitatii este unul din obiectivele sale principale pe termen lung.

98

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Rezultatele obtinute, in forma naturala sau valorica, pot fi raportate atit la toti factorii de productie utiliza�i, cit §i la doar unul din ace§tia sau chiar la o singura unitate dintr-un factor. In functie de felul in care se masoara rezultatul obtinut (fa�a de ce este raportat), productivitatea poate fi: globala, partiala, medie, marginala. 1) Productivitatea globala exprima eficienta utilizarii tuturor factorilor de productie, atit fizici, cit §i financiari, atit proprii, cit §i imprumutati. Cu alte cuvinte, productivitatea globala masoara performantele de ansamblu ale activitatii economice. 2) Productivitatea parfiala reflecta doar eficienta utilizarii unui singur factor de productie. Exista tot atitea productivitati partiale citi factori de productie. Productivitatea partiala se masoara, de regula, cu o marime medie, exprimata in unitati fizice §i naturalconventionale (numar de ma§ini, ore de munca etc.). 3) Productivitatea medie (unitara) reflecta eficienta sau randamentul utilizarii unei unitati dintr-un factor de productie. Productivita¬ tea medie Wm se masoara prin raportul dintre volumul productiei Q §i cantitatea utilizata din factorul respectiv (Xi): >

>

Wm = Q/ Xi 4) Productivitatea marginala reprezinta sporul (suplimentul) de pro¬ ductie ce se ob�ine in urma folosirii unei unitati suplimentare din factorul respectiv, ceilalti factori raminind neschimba�i: Wm = AQ/ AXi Productivitatea muncii

In practica economica, notiunea de „productivitate" este eel mai des uti¬ lizata in cazul factorului „munca". In privinta celorlalti factori sint utilizate notiuni similare, apropiate, cum ar fi: „randamentul capitalului" sau „fertilitatea solului". Intrucit este foarte dificil a calcula exact productivitatea utilizarii unui factor de productie concret, inclusiv productivitatea muncii, in §tiinta economica se folose§te termenul „productivitate aparenta a mun¬ cii", ceea ce vorbe§te o data in plus despre faptul ca totul este relativ in lumea aceasta.

99

MICROECONOMIE

Totu§i ce este productivitatea muncii? Productivitatea muncii reflectd eficienta utilizarii fortei de muncd. Ea este expresia randamentului cu care este cheltuitd o anumitd cantitate de muncd in procesul de produc�ie. Productivitatea muncii se manifesta sub forma capacitatii fortei de munca de a crea, intr-o anumita perioada de timp, o anumita cantitate de bunuri §i servicii. Productivitatea muncii reprezmtd cantitatea de bunuri §i servicii care poate fi obpnuta mtr-o ord de muncd sau can¬ titatea de timp necesard pentru fabricarea unei unitdti de produs.

Productivitatea muncii poate fi masurata prin doua metode: a) prin raportarea cheltuielilor de munca la productia obtinuta, adica prin calcularea timpului (muncii) necesar(e) pentru confectionarea unei unitati de produs (un muncitor confectioneaza un scaun in 12 minute); b) prin raportarea productiei la munca cheltuita pentru obtinerea acesteia; altfel spus, prin cantitatea de bunuri §i servicii creata intr-o unitate de timp (un muncitor confectioneaza 5 scaune intr-o ora). In practica economica se masoara atit productivitatea medie a mun¬ cii, cit §i productivitatea marginala a muncii. Productivitatea medie a muncii (WJ se masoara prin raportul dintre productie (Q) §i factorul „munca' (L): W� = Q/ L Productivitatea marginald a muncii (��L) se masoara prin raportul dintre suplimentul de productie obtinut (AQ) §i cantitatea suplimentara de munca (AL) (se presupune ca ceilalti factori ramin neschimbati): AL W L = AQ/ � mg

Pe parcursul istoriei, productivitatea muncii a crescut continuu. Astfel, daca, de exemplu, cu doua sute de ani in urma erau necesare 300 de ore de munca pentru a confectiona o masa, atunci cu o suta de ani mai tirziu timpul pentru obtinerea aceluia§i produs s-a redus pina la 90 de ore. In zilele noastre sint deja suficiente doar 10 ore de munca pen¬ tru producerea unei mese similare.

100

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Cre§terea productivita�ii mundi semnifica reducerea timpului de munca necesar pentru confectionarea unui bun oarecare. Sa apelam la un alt exemplu. Sa presupunem ca 2000 de muncitori au produs intr-un an oarecare 80 000 de televizoare, productivitatea mundi fiind deci de 40 de televizoare an/ muncitor. Daca costul unui televizor este, sa zicem, de 1000 de lei, productivitatea anuala a unui muncitor va fi, in termeni valorici, de 40 000 de lei. Daca insa presupunem ca aceia§i 2000 de mun¬ citori au produs in anul urmator deja 100 000 de televizoare, fiecarui muncitor revenindu-i deja cite 50 de televizoare, aceasta inseamna ca productivitatea medie anuala a unui muncitor a crescut cu circa 12%. Intrucit o data cu dezvoltarea societatii are loc o reducere continua a timpului de munca necesar pentru confectionarea unui produs oare¬ care, aceasta tendinta constituie continutul unei legi speciale, numita „legea economisirii timpului". Astfel, in SUA, timp de 100 de ani (intre anii 1896-1996), productivitatea muncii a crescut in fiecare an in me¬ die cu 2%. Nivelul productivitatii muncii este influentat de un numar insemnat de factori, grupati in citeva categorii, cum ar fi: 1) Factorii tehnici, ce se manifesta prin utilizarea unor ma§ini §i echipamente mai productive, unor noi tehnologii, automatizarii, chimizarii, informatizarii etc. 2) Factorii economici, care vizeaza, inainte de toate, nivelul de calificare a fortei de munca, metodele de motivare materiala a lucratorilor (prin stabilirea unor legaturi directe intre salariu §i rezultatele obtinute). 3) Factorii organizatorici. Ace§tia se refera, in primul rind, la nivelul de specializare §i cooperare a muncii, precum §i la formele con¬ crete de organizare a activitatii economice, la metodele de gestionare §i de marketing aplicate in activitatea agentilor economici. 4) Factorul natural (pamintul, clima, resursele minerale, adincimea de extractie a acestora, resursele de apa etc.) influenteaza §i el, in mod nemijlodt, productivitatea muncii. Cad una este sa extragi o tona de carbune de la o adincime de 3-4 metri §i cu totul altceva sa extragi minereul care se afla la o adincime de sute de metri. Aceasta se refera §i la solurile ce au o fertilitate diferita. y

101

MICROECONOMIE

VI. EVOLUTIA COSTURILOR PE TERMEN SCURT PE TERMEN LUNG Dupa cum §tim deja, in economia de piata obiectivul de baza al oricarui intreprinzator este maximizarea profitului. Atunci cind preturile ramin neschimbate sau se mic§oreaza, acest obiectiv poate fi atins in primul rind prin reducerea cheltuielilor de productie, adica a costurilor. Totodata, reducerea costurilor influenteaza volumul ofertei. Din aceste motive, evolutia costurilor ramine mereu in atentia intreprinzatorului. In expunerea acestei teme accentul va fi pus pe analiza continutului, pe marimea §i pe tipologia costurilor, precum §i pe problema evolutiei (comportamentului) costurilor pe termen scurt §i lung.

1. Conceptul, marimea fi tipologia costurilor Notiunea de „cost de productie" Notiunea de „cost", ca expresie a eforturilor agentilor economici pentru producerea §i desfacerea de bunuri §i servicii, are o sfera de utilizare foarte larga. Pe linga notiunea de „cost de productie" in §tiinta economica se mai folose§te un §ir intreg de alti termeni ce con�in cuvintul „cost", dar care desemneaza uneori ni�te fenomene cu totul diferite, ca, de exemplu: cost de oportunitate, costul reformei, costul administratiei, costul vietii, costurile tranzitiei, costuri sociale, costul ecologic etc. Costul de productie (sau costul de intreprindere) reprezinta totalitatea cheltuielilor, in expresie monetara, pe care producatorul le suporta pentru fabricarea §i vinzarea bunurilor economice. Costul este, astjel, expresia baneasca a consumului de factori de productie necesari pentru producerea §i comercializarea acestor bunuri §i servicii.

Din punct de vedere teoretic, costul de productie este egal cu cheltuielile de productie.

102

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Functiile costului Fiind un indicator economic de o mare importan�a, costul indepline§te mai multe func�ii. 1) Prima functie a costului este cea de masurare a cheltuielilor necesare pentru obtinerea unui bun oarecare. In acest caz, in scopul reducerii costului, intreprinzatorul poate substitui (inlocui) un factor de productie cu altul. Substituirea factorilor se intreprinde §i atunci cind pretul unuia din factori cre§te. 2) O alta functie a costului este aceea ca el constituie indicatorul principal pentru stabilirea pretului la bunurile oferite pentru vinzare. El indica limita de jos, acceptabila, in cazul negocierii pre¬ tului de vinzare. 3) Costul indepline§te §i o functie de control §i de reglare a activitatii economice. Marimea costului permite a determina cit de eficient sint utilizate resursele economice. 4) In fine, marimea costului permite determinarea nivelului eficientei economice a intreprinderii; in cazul in care pretul este cunoscut, marimea profitului depinde de marimea costului. Acest fapt incurajeaza intreprinderile sa aplice ultimele realizari ale progresului tehnic, sa combine §i sa substituie factorii de productie in modul eel mai eficient, sa modernizeze formele de organizare §i gestionare a afacerilor, pentru ca sa ajunga in acest fel la reducerea costului. Marimea costurilor Cum am vazut deja, punctul de plecare in alegerea celei mai bune combinari a factorilor de productie, in evaluarea eficientei §i in stabilirea pre¬ tului de vinzare il constituie masurarea costului, adica determinarea marimii acestuia. Marimea costului reprezinta expresia baneasca a tuturor cheltuielilor suportate de intreprinzator pentru producerea §i desfacerea bunurilor. Ea difera de la un producator la altul, de la un produs la altul, precum §i de la o perioada de timp la alta. Marimea costului reflecta conditiile de productie, precum §i pozitia intreprinderii fa�a de concuren�i; ea determina, in mare masura, insu§i viitorul acesteia.

103

MICROECONOMIE

Structura costului de productie

Structura costului de producUe cuprinde o intreaga varietate de cheltuieli, care pot fi grupate, dupa natura lor, in trei mari categorii: a) cheltuieli materiale b) cheltuieli de munca, numite §i „cheltuieli salariale", §i c) cheltuieli generale. Cheltuielile materiale, care formeaza substanta produselor, sint de¬ terminate de consumul urmatoarelor elemente ale costului: materia pri¬ ma, semifabricatele §i materialele de baza, combustibilul, energia, apa, amortizarea capitalului fix (adica a cladirilor, ma§inilor, utilajului, instalatiilor etc.). Cheltuielile de munca cuprind, de regula, trei elemente de baza, §i anume: a) salariul; b) cotiza�iile pentru asigurarile sociale suportate de intreprindere, numite in Republica Moldova „contributii la fondul soci¬ al"; c) contribu�iile la fondul de §omaj. Cheltuielile generale, eterogene dupa components, includ astfel de ele¬ mente ale costului precum: platile pentru chirie, dobinzile, impozitele pe cladiri §i diferite taxe, cheltuielile pentru administratie etc. Structura costului de productie, determinate de ponderea pe care o detine fiecare element in costul total, difera de la intreprindere la in¬ treprindere, dar mai ales de la o ramura la alta. Astfel, in industria electrotehnica ponderea cheltuielilor materiale este relativ mica, in schimb sint importante cheltuielile de munca. In industria metalurgica, din con¬ tra, cheltuielile de munca sint neinsemnate. Tabelul6.1. Structura costului in unele ramuri ale industriei moldovene$ti

in anii 1990-1992 (sectorul public), in %

Industria m intregime

Industrie constructoare de ma§ini

Industria

1. Materie prima ji materiale

64

58

78

2. Salarii §i contribu�ii la asigurarile sociale

15

24

9

3. Combustibil ji alte surse energetice

7

6

5

4. Amortizarea

6

8

3

5. Alte cheltuieli

8

4

5

Elemente de cheltuieli

A

A

.

agroalimentara

104

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Tipologia costurilor Deoarece costurile au o componenta foarte eterogena, clasificarea lor se face dupa mai multe criterii. Am vazut deja ca dupa natura lor costurile se impart in: costuri materiale, costuri salariale, costuri generale. Din punctul de vedere al modului de calcul, costurile se impart in contabile §i economice, implicite §i explicite. Costul explicit cuprinde numai cheltuielile suportate pentru procurarea factorilor de productie din afara intreprinderii. Acestea sint cheltuieli pentru munca lucratorului, pentru procurarea materiei prime, energiei, apei, adica pentru bunurile pe care intreprinderea nu le produce §i nu le poseda. Costul implicit, din contra, cuprinde doar cheltuielile de resurse proprii, interne, care nu presupun plati catre terte parti. Costul contabil cuprinde cheltuielile, masurate in bani, efectiv su¬ portate de intreprindere pentru achizitionarea factorilor de productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum §i amortizarea, care face parte din costurile implicite. Costul economic (care coincide in realitate cu costul de productie) este un concept mai larg decit costul contabil, deoarece, pe linga costul explicit, el mai cuprinde §i cheltuielile factorilor proprii (costurile impli¬ cite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi: pamintul §i cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului (dupa cum se §tie, proprietarul unei intreprinderi nu prime§te salariu), dobinzile ce se cuvin pentru folosirea capitalului propriu. Cu alte cuvinte, costul economic este mai mare decit costul contabil, de¬ oarece include in structura sa atit costul explicit, cit §i eel implicit. In functie de criteriul localizdrii cheltuielilor pe verigile de activitate unde s-au efectuat, exista urmatoarele tipuri de costuri: a) costul de secfie, care include cheltuielile de utilaj, materie prima, apa, energie, salariile muncitorilor direct productivi; b) costul de uzind (sau „costul de productie"), care cuprinde costul de sectie + cheltuielile generale ale intreprinderii; c) costul complet (numit §i „costul comercial"), care in¬ clude costul de uzina + cheltuielile de desfacere (ambalare, depozitare, cercetarea pietei, vinzare etc.). In §tiinta economica contemporana, o importanta crescinda are cla¬ sificarea costurilor in: a) globule, b) medii (sau „pe unitate de produs") §i c) marginale.

MICRO EC ONO MIE

105

2. Evoiutia costurilor pe termen scurt Dependen�a costurilor de cantit�ile de bunuri produse

Marimea costului mediu (unitar), precum §i a costului global, se schimba o data cu modificarea volumului productiei. Aceasta dependenta a costului de cantitatea de bunuri produsa se exprima prin functia costu¬ lui. Functia costului reflectd, astfel, relatia (legdtura) dintre cheltuielile de factori de productie volumul productiei intreprinderii. Functia cos¬ tului poate fi dedusa din functia de productie: C = f(Q) = f (x, y, ... n), n reprezentind factorii de productie variabili. Ea constituie, astfel, suma unui cost fix §i a unui cost variabil. Marimea costurilor se modifica in functie de volumul productiei. Aceasta modificare poate viza costul unui singur factor de productie sau al tuturor factorilor §i este conditionata de factorul „timp", deoarece, pe termen scurt, se schimba, de regula, un singur factor, adica un singur factor este variabil, pe cind pe termen lung devin variabili toti factorii de productie, adica toti pot fi modificati. „Termenul scurt" nu trebuie inteles in sensul ca in aceasta perioada intreprinzatorul nu ar fi in stare sa modifice §i factorul „capital". Pur §i simplu, pe termen scurt nu este rational sa efectueze o asemenea schimbare. Astfel, in teoria economica, perioadele „scurta" §i „lunga" sint intelese nu atit in termeni calendaristici (anumite intervale de timp concrete), cit mai ales in functie de modificarile ce sint intreprinse in combinarea factorilor de productie in functie de evoiutia tehnicii §i a tehnologiilor de productie. Perioada scurtd se define�te ca intervalul de timp in care sint utilizate acelea§i capacitdti de producfie, la acela�i nivel tehnic, modificindu-se doar cantitdtile de muncd �i/sau de materie primd. Perioada lungd se caracterizeazd prin modificarea calitativd �i cantitativd a insu�i aparatului de productie, prin folosirea unor tehnologii mai moderne, a unui numdr mai mare de ma�ini �i utilaje, adica toti factorii sint variabili. Inainte de a analiza schimbarea costului in functie de volumul pro¬ ductiei §i de perioada de timp, este necesar de a clarifica notiunile de „cost global", „mediu" §i „marginar'.

106

CURS DE TEORIE ECONOMICA

A) Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intredesfacerea unui anumit volum de bunuri. In prindere pentru fabricarea structura costului global deosebim costurile fixe, variabile totale. Costul global f i x (CF) constituie acea parte a costului care nu se schimba atunci cind se modifica volumul productiei. Cu alte cuvinte, costul fix este un ansamblu de cheltuieli care sint independente de vo¬ lumul productiei. Costul de productie

20 -

10--

CF

1

2

3

4

5

6

7

Cantitatea de bunuri produsa (Q)

Figura 6.1. Costul global fix

Costul global fix reprezinta acea parte a cheltuielilor suportata de o intreprindere indiferent de cantitatea de bunuri produsa, chiar daca aceasta cantitate se reduce pina la zero. Costurile fixe includ: cheltuielile de administrare §i chirie, combustibilul pentru incalzit §i energia pen¬ tru iluminat, amortizarea cladirii §i a echipamentului, dobinzile, asigurarile sociale etc. Costul variabil (CV) constituie cheltuielile a caror marime se modifica in functie de volumul productiei: cu cit este mai mare volumul produc¬ tiei, cu atit mai insemnata este aceasta categoric de cheltuieli. Din costurile variabile fac parte: cheltuielile pentru materie prima, materiale, apa, combustibil §i energie pentru productie, salariile personalului productiv etc. Costurile variabile se modifica in sensul evolud-

107

MICROECONOMIE

ei productiei. Dar nu in aceea§i masura. Astfel, costurile variabile pot fi: cu proportionalitate constanta, cu proportionalitate crescinda §i cu proportionalitate descrescinda. Aceste costuri depind, in primul rind, de dimensiunile intreprinderii. Costul total (CT) este suma costurilor fixe §i variabile. Fluctuatiile costului total reproduc, de regula, evolutia costului variabil: CT = CF + CV.

Pe termen scurt, costul total se schimba in functie de modificarea costului variabil. Astfel: CT = CF + f(Q). In Figura 6.2 sint prezentate relatiile de marime dintre componentele costului global. Costul de productie total

40 30 -

Q (cantitatea de bunuri produsa)

Figura 6.2. Relafiile de marime dintre costurile fix, variabil $i total

B) Costul mediu sau unitar (CM) reprezinta costul unei unitati de produs. El poate fi: f i x mediu §i variabil mediu. Costul mediu se calculeaza ca raportul dintre costul total §i volumul productiei, atit la nivel de intreprindere, cit §i de ramura. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa, costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice create (Figura 6.3). Costul me¬ diu variabil insa, pe masura ce volumul productiei create, scade treptat,

108

CURS DE TEORIE ECONOMICA

pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale. CP CP A CMF

Q

Q

0 Figure 6.3.

Figure 6.4.

Curba costului mediu (unitar) fix

Curba costului mediu (unitar) variabil

Continuam sa analizam evolutia costurilor pe termen scurt, cind variaza doar factorul „munca". Cum se va modifica in acest caz costul marginal? Va ramine neschimbat, va create sau se va reduce o data cu schimbarea volumului productiei? Inainte de a da un raspuns la aceste intrebari, sa vedem ce reprezinta costul marginal. C) Costul marginal (Cmg) reprezinta sporul de cheltuieli necesare pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produs. El se determina prin raportul dintre cre�terea costului total §i cre§terea productiei. Intrucit costul fix ramine acela§i, schimbarea costului marginal este con¬ ditionata doar de evolutia costului variabil. i

>

C m g = A C V / AQ

Costul marginal depinde, astfel, doar de costul variabil. In punctul E (Figura 6.5), prin care costul mediu variabil trece din zona randamentelor crescinde in cea a randamentelor descrescinde (adica incepe sa creasca), costul unitar este minim, apoi create §i el. Din Figura 6.5 deducem ca, pe termen scurt, costul marginal, adi¬ ca costul unei unitati suplimentare de produs, cunoa§te, in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care create intruna.

109

MICROECONOMIE

CP

-► Q

0

Figura 6.5. Relatiile dintre costurile medii

marginale

Vom examina comportamentul costurilor folosindu-ne de un exemplu reprodus din manualul Economie elaborat de catre profesorii Catedrei de Economie §i Politici Economice, ASE Bucure§ti®. Tabelul 6.2. Relatiile dintre costurile totaie, medii $i marginale (u.m.) Cantitatea

Cost fix (u.m.)

Cost variabil (u.m.)

Cost mediu fix

Cost mediu variabil

Cost mediu total

200

160

200

160

350

-

2

200

250

100

125

225

90

3

200

331

67

110

177

81

4

200

508

50

127

177

177

5

200

700

40

140

180

192

6

200

900

33

150

183

200

produsa (buc.) 1

Cost margi¬ nal

Datele din tabel pun in relief dependenta unor categorii de costuri de volumul productiei obtinute. In ceea ce prive§te costul marginal, acesta se determina prin raportarea variatiei costului total (sau a costului variabil) la variatia cantitatii de unitati produse; se observa ca el este egal cu costul mediu total cind acesta din urma se afla la nivel minim (in exemplul de mai sus, la cantitatea de 4 unitati produse). ® Economic, ed.a V-a, Editura Economica, Bucure§ti, 2000, p. 95.

110

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Vom reaminti in incheiere ca, pe termen scurt, intreprinzatorul poate mari volumul productiei, in limita capacitatilor de productie existente, pe seama modificarii (cre§terii) cantitatii de munca §i/sau a cantitatii de materie prima. In acest caz, costul mediu total se va reduce pina la un nivel oarecare, dupa care va incepe sa creasca (Figura 6.6). CP

0 Figura 6.6. Costul mediu pe termen scurt

3. Evoiutia costuriior pe termen lung Pe termen lung, toti factorii de productie sint variabili, inclusiv capitalul fix, care poate fi modificat prin introducerea unor noi ma�ini, utilaje §i tehnologii. In acest caz, intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi probleme, §i anume: a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie; b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii; c) „neadmiterea" cre�terii costului unitar de productie. Aceasta precautie este generata de faptul ca, pe termen lung, evoiutia costuriior este supusa: a) efectului economiilor de scara; b) efectului dezeconomiilor de scara. Economii fi dezeco nomii de scara Economiile de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung m urma cre�terii dimensiunilor intre¬ prinderii §i/sau a volumului de productie.

MICROECONOMIE

111

Economiile de scara (sau reducerea costului mediu pe termen lung) se obtin, astfel, in urma produc�iei la scara mare, conditionata de modificarea taliei intreprinderii §i/sau de folosirea unor noi utilaje §i tehnologii de fabricatie. Economiile de scara sint posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari §i foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui §ir intreg de factori, de natura deopotriva tehnica §i financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc o aprofundare a specializarii, fapt care contribuie la cre§terea indeminarii muncitorilor, precum §i la cre§terea posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne §i mai productive. Sa presupunem ca un fermier are un lot de pamint de 2 ha. Pentru a cre§te o cultura oarecare, el trebuie sa indeplineasca singur 10 operatiuni (sarcini) diferite. Daca insa 10 muncitori agricoli vor prelucra impreuna un lot de 20 ha, ei se vor specializa, fiecare indeplinind doar o singura sarcina. Acest fapt va contribui la o sporire insemnata a productivitatii muncii §i va crea, de asemenea, posibilitatea utilizarii unor ma§ini mai productive. In ambele cazuri productia medie pe un muncitor agricol va create. Pe de alta parte, in cazul intreprinderilor mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil §i echipament §i are loc o reducere a preturilor de achizitie, fapt care, de asemenea, influenteaza nivelul costurilor. Mai mult, marile intreprinderi pot obtine de la han¬ dle comerciale credite cu o dobinda mai mica, reducind §i pe aceasta cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin doar la nivelul intreprinderii, nu insa §i la nivelul ramurii sau al economiei nationale. Oricum, economiile de scara nu pot fi obtinute printr-o sporire fara limita a productiei. La un moment dat, o data cu cre§terea volumului productiei, costurile incep a create mai repede decit cantitatile produse. Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara. Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung create pe masura cre�terii productiei, sint §i ele genera¬ te de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile in¬ treprinderii depa§esc anumite limite, apar dificulta�i managerial, intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal administra-

112

CURS DE TEORIE ECONOMICA

tiv numeros trebuie in permanenta supus controalelor, fapt ce mare§te cheltuielile legate de munca. Pe de alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei §i se reprofileaza o data cu modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereaza o majorare a riscurilor pierderilor (a stocurilor nerealizate), ceea ce contribuie la marirea costului mediu (unitar) la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii. Pentru depa�irea unor asemenea situatii, §tiinta economica a lansat notiunea de „dimensiune optimala a intreprinderii", criteriul de baza de identificare a acestor dimensiuni fiind dinamica costului unitar. Schimbarea costurilor pe termen lung Dupa cum am vazut, pe termen lung, evolutia costurilor este determinata de economiile de scara. Economiile de scara insa sint posibile doar pina la un anumit nivel al dimensiunilor intreprinderii §i al dotarii tehnice a acesteia. Economiile de scara genereaza o scadere a costului mediu. Insa numai pina la un punct, dupa care, in urma uzurii capitalului tehnic, intervine o faza de cre§tere a costului mediu. In acest caz, intreprinzatorul, pentru a se mentine la acela�i nivel al costului, este obligat sa intreCost mediu

113

MICROECONOMIE

prinda reutilarea intreprinderii, sa treaca la alta etapa a dotarii tehnice. Aceasta schimbare a nivelului tehnic §i tehnologic al productiei conditioneaza din nou o tendinta de reducere a costurilor medii. Ca urmare, curba costului pe termen lung va constitui o tangenta la fiecare curba a costului mediu pe termen scurt, care se modifica o data cu trecerea la alt nivel al productiei (Figura 6.7). >

>

4. Minimizarea costurilor de productie Minimizarea costurilor de productie este un proces obiectiv, ce se ma¬ nifesto prin reducerea cheltuielilor pe unitate de produs.

Efectele pozitive posibile ale reducerii costurilor Costul nu are o marime constanta. In general, pe termen lung, se inregistreaza o tendinta de scadere a acestuia. Aceasta tendinta este conditionata atit de necesitatea indestularii unui numar mereu crescind de > nevoi sociale, in conditiile cind resursele economice au un caracter limitat, cit §i de dorinta intreprinzatorului de a obtine un profit cit mai mare. Din cunoscuta ecuatie: pretul = costul unitar + profitul unitar vedem clar ca reducerea costului este una din caile principale de sporire a profitului. Totodata, diminuarea costului de productie contribuie la mic§orarea preturilor de vinzare, fapt care spore§te indirect puterea de cumparare a populapei §i contribuie la ridicarea nivelului de trai. Reducerea costurilor permite cre§terea volumului productiei in limitele aceluia§i volum de resurse alocate. Totodata, mai cu seama in cazul unor tari ca Republica Moldova, mic§orarea consumului de materie pri¬ ma §i de combustibili importati permite economisirea valutei, precum §i mic§orarea dependen�ei dezvoltarii economice de factorul extern, care nu intotdeauna este favorabil. In fine, minimizarea costurilor de productie contribuie la sporirea competitivitatii produselor atit pe pietele interne, cit §i externe, fapt ce este deosebit de important pentru �arile in tranzitie, in mod special pentru Republica Moldova. Dupa cum am spus, una din principalele tendinte in dezvoltarea economiei mondiale contemporane este reducerea costurilor prin mic-

�

114

CURS DE TEORIE ECONOMICA

§orarea considerabila a volumului de materie prima §i de energie cheltuit pentru confectionarea unei unita�i de produs. Sub presiunea celor doua §ocuri petroliere din anii 1973 §i 1979, economiile occidentale au trecut la punerea in aplicare a unor tehnici §i tehnologii atit de economicoase incit in anii 1982-1988 preturile mondiale la produsele de baza au scazut cu peste 40%, iar la combustibil chiar cu 50 la suta. De§i diminuarea costului de productie este o tendinta generala, in unele perioade, pe un termen relativ scurt, se poate inregistra o tendin¬ ta opusa, cum este, de exemplu, cazul Republicii Moldova, unde pe parcursul unui intreg deceniu (1991-2000) costurile, cu unele mici exceptii, au crescut la toate produsele, fapt ce a redus competitivitatea marfurilor moldovene§ti nu numai pe piata externa, ci §i pe cea interna. In cazul tarii noastre, una din cauzele principale ale cre§terii costurilor, atit la produsele agricole, cit §i la cele industriale, a fost majorarea preturilor la materia prima §i la resursele energetice importate. Apoi, folosind ni§te echipamente §i tehnologii invechite de mult, majoritatea intreprinderilor moldovene§ti faceau o mare risipa de energie §i materie prima, a§a in¬ cit la capitolul „eficienta consumului de energie" Republica Moldova s-a pomenit a fi pe unul din ultimele locuri in lume, producind, la aceea§i unitate „echivalent-petrol", o cantitate de PIB de 10 ori mai mica decit Franta §i de 18 ori decit Japonia. Costurile au crescut in aceasta perioada §i din cauza scaderii productivitatii muncii, §i pentru ca bancile comerciale au acordat credite in conditii de jaf, cu o dobinda anuala de 30-50% chiar §i in anii cei mai buni. Caile de reducere a costurilor de productie Costul de producUe este o notiune complexa, formata din mai multe elemente §i cu o structura eterogena. De aceea §i caile de reducere a cos¬ turilor sint diferite. Intrucit cea mai mare pondere in structura costuri¬ lor o au cheltuielile materiale, calea principals de reducere a costurilor este legata anume de utilizarea radonala a acestora, ceea ce presupune: 1) reducerea consumului de materie prima, combustibil §i apa, pe unitate de produs, prin: a) perfecUonarea tehnologiilor de fabricare; b) economisire; c) folosirea unor standarde §tiinpfice de con-

115

MICROECONOMIE

sum al materiel prime, combustibilului, energiei, apei etc.; d) reducerea §i eliminarea rebutului; 2) utilizarea unor ma§ini §i utilaje mai performante, care reduc sub¬ stantial pierderile in procesul de producere; 3) folosirea de inlocuitori, in cazul materialelor scumpe §i deficitare (cum ar fi lina, metalele, ingra§amintele minerale etc.); 4) folosirea cit mai completa a capacitatilor §i a spatiilor de productie, fapt ce contribuie la mic§orarea ponderii amortizarii in costul total; 5) o modalitate importanta de reducere a costurilor este procurarea materiei prime §i a resurselor energetice de pe pietele alternati¬ ve §i la preturile cele mai avantajoase. Dependenta de o singura piata de aprovizionare creeaza o situatie de monopol, ce duce la mentinerea unor preturi de achizitie mai inalte decit preturile pe o piata concurentiala. Marimea costului depinde nu numai de factorii materiali. De§i cu o pondere mai mica, in general, iar in unele ramuri (in domeniul serviciilor, de exemplu) - cu o pondere in cre�tere, marimea costului este influentata §i de eficienta utilizarii fortei de munca. Cre§terea productivitatii muncii este una din caile cele mai raspindite de reducere a costurilor. In fine, dupa cum am vazut, marimea costului unitar depinde de dimensiunile produc�iei, a§a incit o cale de reducere a costului este realizarea unor dimensiuni optime ale intreprinderii, in acest sens un avantaj net avind, in cele mai multe ramuri, intreprinderile relativ mari.

VII. PIATA. CEREREA $1 OFERTA 1. P ia ta fi infrastructura p l et ei Ce este piata?

Piata a aparut inca in Antichitate, adica cu zeci sau poate cu sute de mii de ani in urma. Ea este rezultatul evolutiei schimbului de marfuri. Piata este astazi institutia centrala a economiei de piata, nucleul acesteia, institutie in cadrul careia se incheaga toata activitatea economica. >

116

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Exista o multime de defini�ii ale pietei. Cea mai simpla este urmatoarea: Piata constituie totalitatea relapilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu geografic.

Formele concrete ale pietei sint foarte variate, de la tirgurile §i halele publice din Antichitate pina la forme mai complexe §i sofisticate, cum ar fi, in prezent, magazinele specializate §i universale, statiile de alimentare auto, barurile §i bursele de tot felul, casele de schimb valutar etc. In sens ingust, piata poate fi definita drept focul unde se confrunta cererea §i oferta de bunuri, seruicii §i capitaluri.

$i inca un moment important. „Piata, scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayek, nu produce bunuri, ci doar transmite informatia despre acestea." Functiile p ie te i

Fiind una din cele mai vechi institutii ale activitatii economice, piata a exercitat o influenta enorma asupra acesteia, indeplinind pe parcurs un §ir de funcdi, principalele dintre ele fiind: 1. Functia de intermediere. Piata ii pune fata in fata pe producatori §i pe consumatori, pe vinzatori §i pe cumparatori, facind astfel posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a-§i alege producatorul optim din punctul de vedere al pre�ului, calitatii, modelului ales etc. Aceea§i posibilitate de alegere i se ofera §i vinzatorului. 2. Functia de reglementare. Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori §i consumatori, treptat, piata devine principalul mecanism de reglementare a vietii economice. Ea indepline§te rolul unei „miini invizibile", care, dupa cum spunea A. Smith, ii „impinge" pe agentii economici individuali sa actioneze in conformitate cu interesul general, determinind producatorii sa confectioneze bunurile §i serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.

MICROECONOMIE

117

3. Functia de formare a prefului. De§i cheltuielile individuale pentru desfacerea aceluia§i bun sint diferite, piata stabile§te producerea un pret unic, pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionarea bunului. 4. Functia de informare. Prin jocul liber al ratei profitului §i al ratei dobinzii, piata ofera agentilor economici informatia necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate. Piata „trimite" semnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi confectionate, despre calitatea §i volumul lor, despre profiturile ce pot fi obtinute. 5. Functia de diferentiere a producatorilor. Piata ii imbogate�te pe invingatorii in lupta de concuren�a §i, in acela�i timp, penalizeaza, pina la falimentare, intreprinderile necompetitive. In acest fel, piata stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie, aplicarea noilor ma§ini §i tehnologii, sporirea eficientei produc�iei. Impuse de concurenta, intreprinderile i§i imbunatatesc activitatea fara incetare, iar in posturile de raspundere sint puse persoanele cele mai competente. Enumerind functiile „clasice" ale pietei, trebuie sa remarcam ca in lumea contemporana, o data cu trecerea la economiile mixte, functiile pietei au suferit anumite modificari. Astfel, in conditiile cre§terii rolului economic al statului §i utilizarii diferitelor modalitati de programare economica, piata inceteaza a mai fi singurul instrument de reglementare a vietii economice. Nivelul preturilor, salariilor, precum §i multi alti parametri ai activita�ii economice, sint reglementaU, pe de o parte, de piata, iar pe de alta parte, de stat. Oricum, chiar §i in aceste circumstante, piata ramine a fi principalul instrument de reglementare a vietii economice. Tipologia pie�elor

Avind o istorie atit de indelungata §i o importanta atit de mare in dezvoltarea economica, piata ramine a fi un fenomen mai mult sau mai putin eterogen, care poate fi clasificat dupa mai multe criterii. 1. Din punctul de vedere al nivelului de maturitate, al modului de acces la piata, exista:

118

CURS DE TEORIE E CO NOMI CA

a) piafd nedezvoltatd, cu relatii accidentale §i cu o pondere insemnata a relatiilor de barter (troc), adica de schimb dupa schema: marfa - marfa; b) piatd libera (clasicd), la care are acces orice vinzator cumparator. Aceasta piata intrune§te urmatoarele trasaturi: existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb, atit consumatori, cit §i producatori, mobilitatea absoluta a factorilor de productie; stabiiirea preturilor in mod spontan; lipsa monopolului a altor forme de dominatie a vietii economice; c) piafd reglementatd, caracteristica, de regula, economiilor mixte, unde statul intervine in scopul „corijarii" unor deficiente ale pietei, programind dezvoltarea economica §i redistribuind o parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale, politice §i economice. Accesul la o asemenea piata necesita de�inerea unor autorizatii speciale, eliberate de autoritatile statului (autorizatie pentru a deschide orice tip de ma¬ gazine, pentru a comercializa medicamente, pentru a presta servicii medicale, juridice etc.). 2. Din punctul de vedere al obiectului tranzactiilor, pietele pot fi impartite in: • piata bunurilor de consum; • piata capitalului; • piata muncii (a fortei de munca); • piata pamintului §i a resurselor naturale; • pia�a hirtiilor de valoare §i a valutei; • piata resurselor informationale; • piata produselor cultural-artistice; • piata tehnologiilor §i patentelor; • piata monetara §i de credit. 3. Dupa criteriul extinderii geografice, piata poate fi: • locala; • regionala (in cadrul unei �ari sau al unui grup de tari); • nationala; • mondiala. y

9

'

MICROECONOMIE

119

Aid se cere remarcat faptul ca in prezent piata mondiala vizeaza doar un numar limitat de produse, mai mult sau mai putin omogene, cum ar fi: materia prima (griu, orez, cafea, ceai), resursele energetice, anumite tipuri de echipament. Pentru aceste produse se stabile§te un pret mon¬ dial, ce rezulta dintr-o confruntare permanenta dintre cerere §i oferta. In acela§i timp, de exemplu, nu exista o pia�a mondiala a automobilelor din lipsa unei cereri mondiale omogene §i a unui pret unic, pretul depinzind nu numai de marca automobilului, de moda, ci §i de fidelitatea unui numar insemnat de cumparatori fata de un anumit model de automobil. 4. Dupa mdsura in care se manifestd concurenta, piata se imparte in: • piata cu concurenta perfecta §i pura; • piata de monopol; • pia�a cu concurenta imperfecta; • piata mixta. Insa clasificarea pie�elor nu se limiteaza la cele patru criterii nominalizate mai sus. Astfel, dupa criteriul corespunderii cu legislatia in vigoare, pietele pot fi: legale §i nelegale (piata neagra). Forme specifice ale pietei sint: bursele (a muncii, a hirtiilor de valoare, a marfurilor); licitatiile (pentru vinderea produselor unicale); tenderele (invitarea, sub forma de concurs, a cumparatorilor sau vinzatorilor de a face oferte de cumparare sau de vinzare cu indicarea preturilor). De remarcat ca toate tipurile de pie�e mentionate mai sus se impart, la rindul lor, in segmente mai mici, specializate. Astfel, piata bunurilor de consum se imparte in piata produselor alimentare, piata produselor manufacturiere, piata locuintelor etc. Aceasta piata este segmentate §i dupa nivelul veniturilor §i marimea familiei, dupa nivelul de instruire, dupa componenta naponala, dupa sex §i virsta etc. In fine, se cere mentionat faptul ca toate pietele se afla intr-o interdependenta multifunc�ionala §i permanenta. Schimbarile intervenite pe o piata se rasfring rapid asupra celorlalte piete. De exemplu, schimbarea cursului monedei nationale in raport cu valutele altor tari (deci schim¬ barile de pe piata valutara) influenteaza nemijlocit cererea de pe piata bunurilor materiale §i a serviciilor etc.

120

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Infrastructura pie�ei

Termenul „infrastructura" este folosit pentru a desemna doua notiuui diferite: „infrastructura economiei nationale" „infrastructura pietei". Infrastructura economiei nationale constituie totalitatea elementelor materiale, organizationale §i informationale cu ajutorul carora sint asigurate legaturile dintre ramurile §i regiunile economiei §i care permit o functionare normala a vietii economice. Din infrastructura economiei nationale fac parte: drumurile auto §i caile ferate, aeroporturile, §colile, spitalele, hotelurile, retelele informatio¬ nale etc., create, de obicei, din mijloacele organelor puterii centrale sau locale. >

>

Infrastructura pietei constituie ansamblul de institupi, seruicii, mtreprinderi specializate, generate de tnsefi relatiHe de piata, care, la rindul lor, asigura o funcponare ciuilizatd §i eficienta a pietei.

In lumea contemporana, elementele-cheie ale infrastructurii pie¬ tei sint: • sistemul comercial (bursele de marfuri §i ale hirtiilor de valoare, licitatiile §i iarmaroacele, camerele de comert, complexele de expozitii); • sistemul bancar (bancile comerciale §i sistemul de credit, bancile de emisie); >

Figura 7.1. Infrastructura pietei

121

MICRO EC ONO MIE

• sistemul publicitar (agentii publicitare, centre informationale); • sistemul de consulting §i audit (servicii ce acorda consultatii in probleme economice §i juridice, precum §i serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitatii financiar-economice a intreprinderii); • sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietatii, a vietii etc.); • sistemul de inva�amint economic (mediu §i superior). Elementele de baza ale pietei In economia de piata, institutia principals in jurul careia se organizeaza §i se desfa§oara activitatea economica este piata. Altfel spus, piata se afla in centrul vietii economice. La rindul sau, nucleul pietei este constituit din patru elemente de baza, care sint: 1) cererea, 2) oferta, 3) pretul §i 4) concuren�a. Interdependenta §i interactiunea cererii, ofertei §i pretului formeaza con�inutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit §i oferta sint legate in modul eel mai direct de marimea §i dinamica preturilor. In acela§i timp, cererea §i oferta se influen�eaza reciproc fara incetare. Cu alte cuvinte, cererea influenteaza oferta, iar oferta, la rindul ei, modifica cererea. In urma confruntarii permanente dintre cerere §i oferta se stabile§te pretul de echilibru. Concurenta, care este o forma de rivalitate intre subiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de producere, cumparare §i vinzare a marfurilor, influenteaza, la rindul ei, celelalte trei elemente ale nucleului pietei - cererea, oferta §i pretul. i

'

y

9

2. Cererea. Factorii fi legea cererii. Elasticitatea cererii Ce este cererea? Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul dore�te 5; poate sd 0 cumpere intr-un anumit interval de timp, la un anumit nivel al pretului.

Cererea presupune nu numai o dorin�a, o nevoie, ci §i capacitatea consumatorului de a procura o cantitate dintr-un anumit bun intr-o anumita perioada de timp. In acest caz, se mai vorbe§te despre cererea solvabila, adica o cerere reala, deoarece se presupune ca agentii econo-

122

CURS DE TEORIE ECONOMICA

mici dispun de venituri bane§ti suficiente pentru a cumpara produsele dorite. In acest sens, nu poate fi calificata drept cerere nevoia unei persoane lipsite de mijloacele respective de a-§i procura un apartament sau o bicicleta. Cererea i§i are originea in nevoile umane, care, dupa cum s-a spus, sint nelimitate §i mereu schimbatoare, dar ea este nemijlocit conditionata de vointa de cumparare a consumatorului, de preferintele personale ale acestuia, precum §i de resursele bane§ti de care dispune. In prezent in Republica Moldova cererea solvabila este mica, deoarece veniturile bane§ti ale popula�iei sint reduse. Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile, complementare sau derivate, cererea, la rindul ei, poate fi: a) cerere pentru bunuri substituibile, adica cererea pentru bunuri ca¬ re satisfac acelea§i nevoi (de exemplu, untul §i margarina, hainele de bumbac §i hainele de matase); b) cerere pentru bunuri complementare, cu alte cuvinte, cererea pen¬ tru bunuri care se folosesc in consum impreuna (de exemplu, autoturismele §i benzina, hainele §i incal�amintea); c) cererea derivata (de exemplu, cererea pentru faina este determinata de cererea pentru piine). Cererea poate fi: a) individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consumator este decis sa o cumpere, dispunind §i de mijloacele bane§ti corespunzatoare); b) totald sau de pia�a (suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunului respectiv). Marimea cererii este determinate de urmatorii factori: volumul cere¬ rii, pretul cererii, functia sau factorii cererii. Volumul cererii sau cererea totala constituie cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii doresc §i sint in stare sa o procure in anumite conditii. Pretul cererii reprezinta pretul maximal pe care cumparatorii sint dispu§i sa-1 plateasca. Dinamica cererii este influentata nu numai de modificarea pretului, ci §i de alti factori, care vor fi examinati in continuare. Legea cererii Cererea este o marime variabila, care poate sa creasca sau sa scada in functie de mai multi factori (denumiti, adeseori, „conditiile cererii")-

123

MICROECONOMIE

Conditia principala care determina modificarea cererii este schimbarea pretului la bunul respectiv. Relatiile de cauzalitate dintre cerere pret formeaza continutul legii cererii. Legea cererii exprima mportui de interdependenta dintre mo¬ dificarea prefului unitar al unui produs 5/ schimbarea cantitatii cerute. 0 data cu cre�terea pretului la un bun, cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada, 5/ invers, 0 scadere a pretului genereaza te n din g de sporire a cantitatii cerute.

Cu alte cuvinte, atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai muite marfuri, adica cererea create, iar atunci cind pretu¬ rile cresc, cererea scade. Interdependenta pret-cantitatea ceruta Pret> Cerere

100

80

60

40

20

1

2

3

4

5

Curba cererii

Curba cererii constituie o reprezentare grafica a relatiei dintre pretul unui bun §i cantitatea din acel bun ceruta de cumparatori.

unde: P - pretul; Q - cantitatea de bunuri ceruta

Figura 7.2. Efecteie cre$terii pretului asupra cererii

124

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Schema A reprezinta un model teoretic al interdependentei dintre pret cantitatile cerute. Schema B este insa mai aproape de viata reala. Ea reflecta faptul ca in orice moment, oricare ar fi nivelul pretului, consumatorul, in virtutea inertiei, procura un timp oarecare aproximativ aceea§i cantitate de bunuri. Aceasta reactie a cererii fata de nivelul preturilor se observa §i atunci cind preturile cresc, §i atunci cind acestea scad. Figura 7.2 ne demonstreaza ca atunci cind pretul unei unitati de produs create de la 40 de lei la 60 de lei, consumatorul este dispus sa cumpere nu 3 unitati de produs (d), ci doar 2 unitati (c), §i invers, o data cu scaderea preturilor, consumatorii sint dispu§i sa procure cantitati mai mari din acela�i produs. Astfel, putem conchide ca, atunci cind celelalte conditii ramin neschimbate, o data cu modificarea pretului se schimba §i cantitatea de bunuri care este ceruta: cre§terea pretului conditioneaza reducerea ce¬ rerii §i a cantitatii vindute. In acela§i timp, scaderea pretului genereaza tendinta de cre§tere a cererii. Factorii (condi�iile) cererii

Cererea este o marime variabila, ce se modifica in functie de schimbarea pretului. Exista insa un §ir de alti factori care pot afecta comportamentul consumatorilor §i deci marimea cererii. Factorii care conditioneaza cre§terea sau reducerea cererii sint: 1. Modificarea veniturilor bane§ti ale consumatorilor; 2. Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influenta modei sau a publicitatii; 3. Modificarea pretului la bunurile substituibile §i la cele complementare; 4. Schimbarea anticipatiilor consumatorilor privind evolutia pietei; 5. Modificarea numarului §i a structurii consumatorilor. De exemplu, reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de imbracaminte pentru copii, iar imbatrinirea populatiei spore§te cererea de medicamente §i asistenta sociala. Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul. Daca insa in raport cu cre�terea pre¬ tului cererea se afla in pozitie descrescatoare, atunci o data cu cre§terea

125

MICROECONOMIE

veniturilor se mare§te cererea. In linii mari, o data cu cre§terea veniturilor populatiei, create proportional cererea de bunuri §i servicii. Insa cu anumite exceptii. Astfel, daca in cazul bunurilor normale (imbracaminte, incaltaminte, automobile, locuinte etc.), o data cu sporirea veniturilor consumatorilor, create §i cererea pentru aceste bunuri, atunci in cazul bunurilor de stricta necesitate, dar considerate de consumatori inferioare (cartofii, carnea grasa, piinea), o data cu cre§terea veniturilor, cererea se reduce. De§i cea mai mare parte a bunurilor inferioare face exceptie de la legea generala a cererii, acest fapt nu minimalizeaza importanta legii, deoarece in majoritatea covir§itoare a cazurilor cre§terea veniturilor cumparatorilor conditioneaza cre�terea cererii. Cererea anormald exista atunci cind cantitatea solicitata cre§te o data cu cre§terea pretului, §i invers. Fenomenul se refera, in fond, la obiectele de lux §i este conditionat de „efectul de snobism". Daca pretul la un produs oarecare consumat de unele paturi bogate ale populatiei scade, acest produs poate sa nu mai fie solicitat de acestea, deoarece el inceteaza a mai fi semnul apartenentei la o anumita categorie sociala privilegiata. In Figura 7.3 (cazul bunurilor normale), curba cererii C, corespunde unui anumit nivel al veniturilor consumatorului. Insa o data cu cre§terea veniturilor, acesta este dispus sa cumpere o cantitate mai mare de PI 120 100

C 80 60

40 20 -1-1-,-1-1-1-�

0

1

2

3

4

5

6

Q

Figura 7.3. Modificarea cererii in func�ie de schimbarea veniturilor consumatorului

126

CURS DE TEORIE ECONOMICA

produse la un pret mai ridicat, evident daca celelalte conditii nu se modifica. In acest caz, curba cererii se deplaseaza spre dreapta (C�). Aceasta inseamna ca daca pretul ramine acela§i (60), o data cu cre§terea veniturilor, consumatorul este dispus sa cumpere nu 2 (A), ci 3 unitati de produs (B). Astfel, o data cu cre§terea veniturilor, create §i cererea. Elasticitatea cererii Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea pretului sau a altor factori care o determina. Modificarea relativa a cantitapi cerute m funcpe de influ¬ enza unui anumit factor al cererii sau, altfel spus, gradul de sensibilitate al cererii f at a de modificarea pretului sau a al¬ tor factori, se nume§te elasticitatea cererii.

Elasticitatea cererii fata de pret, de exemplu, se mascara prin raportul modificarii procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia. Elasticitatea cererii mascara sensibilitatea cererii consumatorilor, in sensul maririi sau mic§orarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la produsul respectiv sau fata de alte ccnditii ale cererii. In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului, cere¬ rea poate fi: a) elastica, b) inelastica (rigida) §i c) cu elasticitate unitara. C er er ea elastica (Figura 7.4.A) exista atunci cind modificarea pretu¬ lui conditioneaza modificarea cererii. De exemplu, daca pretul unui bun create cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%. In cazul cererii rigide sau inelastice (Figura 7.4.B) insa (lucru ce se intimP 4

P I

B

60

60

60

40

40

40

0

234

0

234

0

234

Figure 7.4. Cerere elastica, cerere rigida $i cerere cu elasticitate unitara

127

MICROECONOMIE

pla, de obicei, cu bunurile de prima necesitate, cum ar fi piinea, chibriturile, vesela, sarea), o data cu cre§terea sau mic§orarea pretului, cererea la aceste bunuri ramine aproximativ aceea§i, adica rigida. Cererea cu elasticitate unitard (Figura 7.4.C) exista atunci cind pretul cantitatea ceruta se modifica cu acela§i procent.

3. Oferta. Factorii fi legea ofertei. Elasticitatea ofertei Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care umzatorii sint dispu�i sa o umda, intr-o perioada de timp, la un anumit nivel al pretului.

Vom remarca aici ca, de obicei, cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata. Spre deosebire de cerere, dependenta ofertei de pret este directa, altfel spus, cu cit pretul este mai ridicat, cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita. lnterdepender)to dintre schimbarea pretului §i modificarea cantitatii de bunuri oferite constitute continutui legii ofer¬ tei. Cre�terea pretului condiponeaza cre§terea cantitapi ofe¬ rite §i inuers.

Oferta poate fi: a) individuald (cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit) §i b) totald sau de pia�d (totalitatea ofertelor individuale). Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul. Cu cit pretul unui bun cre§te mai mult, cu atit cantitatea de bunuri oferi¬ ta este mai mare. Interdependenfa pref-cantitatea oferita Preti Cantitate oferita

20

40

60

80

100

1

2

3

4

5

Curba ofertei

Curba ofertei constituie o reprezentare grafica a interdependentei dintre pretul unui bun §i cantitatea oferita din acest bun. Grafic, relatia dintre pret §i oferta este reprezentata in Figura 7.5.

128

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Pi

P I

100 80

60 40

20

0

1234 A

5Q

345 Q

012 B

unde: P - pretui pe unitate de produs; Q - cantitatile oferite

Figura 7.5. Curba ofertei

Curba B este mai aproape de realitate decit dreapta A, deoarece cre§terea pretului nu provoaca imediat §i o sporire proportionala a ofertei. Aceasta se intimpla atit din cauza inertiei producatorului, cit mai cu seama datorita faptului ca o cre§tere importanta a cantitatilor oferite este greu de realizat intr-o perioada de timp scurta. Astfel, este imposibil a efectua un transfer imediat de capital dintr-un domeniu in altul o data cu modificarea pre�urilor; in plus, este necesara §i o anumita perioada de timp pentru procurarea unei cantitati suplimentare de materie pri¬ ma, echipament §i for�a de munca pentru a mari volumul productiei §i deci al ofertei. Oricum, intr-o perspective mai mult sau mai putin indelungata, cre§terea pretului este intotdeauna insotita de o sporire a ofertei. Factorii care determina modificarea ofertei Dupa cum am vazut, factorul principal care conditioneaza modificarea ofertei este pretui. Insa dimensiunile ofertei sint influentate §i de alti factori (alte conditii). Ace§tia sint: 1) Costul de productie, care, de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii. El poate §i sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate. Daca costul de productie se va

129

MICRO EC ONO MIE

reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. §i invers, cind costul de productie va create, oferta se va reduce. 2) Numdrul de ofertan0, adica numarul firmelor care produc acela§i bun. Ie§irea pe piata a noilor firme va contribui la cre§terea ofertei, indiferent de pret. 3) Schimbarea pre�ului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor fir¬ me din ramura data, ceea ce va contribui la reducerea ofertei. subsidiile. Majorarea impozitului pe profit §i a al4) Politica fiscala tor taxe provoaca o reducere a ofertei, §i invers, mic�orarea lor contribuie la sporirea ofertei. In cazul in care statul acorda unor firme §i industrii anumite subsidii, acestea incurajeaza cre§terea ofertei. 5) Conditiile naturale §i social-politice. Calamitatile naturale, cum ar fi inundatiile, seceta, cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza, de obicei, reducerea ofertei. Conditiile social-politice pot fi favorabile cre�terii ofertei (stabilitatea politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor §i a regulilor de joc etc.). Fiind, dupa pret, factorul eel mai important care determina modificarea ofertei, costul de productie depinde, la rindul sau, de tehnoloP 120 100 80 60

40 20

0

1

2

3

4

5

6

Figura 7.6. Modificarea ofertei m funcfie de schimbarea costului de productie

130

CURS DE TEORIE ECONOMICA

giile de fabricatie, precum §i de nivelul §i dinamica pretului factorilor de productie, adica de pretul materiei prime, utilajelor, energiei, fortei de munca etc. La un anumit nivel al pretului, curba ofertei va fi reprezentata de 0� (Figura 7.6). Daca insa, in urma unor schimbari tehnologice sau a reducerii pretului factorilor de productie, costul de productie se va mic§ora, producatorii vor oferi pe piata, la acela§i pret, o cantitate mai mare de bunuri (O�). Din contra, o data cu cre§terea costului de productie (preturile raminind neschimbate), cantitatea de bunuri oferita se va reduce (O3). Punctele A, B §i C arata cum, la acela§i nivel al pretului (60), marimea ofertei se mo¬ dified (3, 4, 2) in func�ie de schimbarea costului de productie. Eiasticitat ea of e rt ei

Oferta, asemeni cererii, poate fi mai mult sau mai putin sensibila la modificarile pretului sau ale altei conditii a ofertei. Aceasta sensibilitate se masoara cu ajutorul coeficier tului elasticitatii ofertei, care reprezinta raportul dintre variatiile cantita�ilor oferite §i variatiile pretului sau ale altui factor. In functie de sensibilitatea ofertei fata de pret, formele ofertei sint: a) oferta elastica (Figura 7.7.A), ce se manifesta cind unui anumit procent de modificare a pretului ii corespunde o modificare mai mare a ofertei; b) oferta cu elasticitate unitard (Figura 7.7.B), ce are loc in cazul in care la un anumit procent al modificarii pretului oferta se schimba in mod similar;

Figura 7.7. Oferta elastica, oferta cu elasticitate unitara $i oferta rigida

131

MICROECONOMIE

c) oferta rigidd (Figura 7.7.C), care este atunci d n d procentul modificarii ofertei este mai mic decit procentul modificarii pretului. Eiasticitatea ofertei este determinata de mai muld factori, cei mai importanti fiind: a) Costul productiei (cind costul create are loc o scMere a elasticitatii ofertei, iar atunci cind costul scade, eiasticitatea ofertei create); b) Gradul de substituire (cu cit gradul de substituire al factorilor de productie va fi mai mare, cu atit va fi mai mare eiasticitatea ofertei); c) Posibilitdple de stocare a bunurilor (cu cit posibilitatile de stocare sint mai mari, cu atit eiasticitatea ofertei bunului dat va fi mai mare. Sa comparam, de exemplu, eiasticitatea ofertei rofiilor §i a pantofilor); d) Perioada de timp de la modificarea pretului. Apropo... despre cerere

oferta

Doi barbati m i/trsta privesc pe malul marii la un grup de nudi§ti. - Ce neobrazare! se revolta unul din ei, ce face guvemuH Asemenea iucruri trebuie imediat interzise. - Sintep, probabil, un mare moralist? intreaba celalalt. - Ba nu, sint proprietarul unei fabrici ce produce costume de baie.

Echilibrul pie�ei Analizind cererea §i oferta, am presupus ca ambele se modifica sub influenta schimbarii pretului. In realitate insa, intre pret, pe de o parte, §i cerere §i oferta, pe de alta parte, exista o interdependenta functionala. Aceasta inseamna ca atit cererea, cit §i oferta influenteaza marimea pretului. Mai mult, pretul de piata se stabile§te anume in urma confruntarii cererii cu oferta. De obicei, pe piata exista ba un exces de cerere, ba un exces de ofer¬ ta. Exista, de asemenea, §i propuneri diferite ale cumparatorilor §i vinzatorilor cu privire la marimea pretului. Insa, in urma contrapunerii permanente dintre cerere §i oferta §i, respectiv, dintre „pretul dorit" de

CURS

132

DE TEORIE ECONOMICA

cumparator §i „pretul dorit" de vinzator, apare o situatie in care cumparatorii sint dispu§i sa procure un bun oarecare la un pret care ii satisface pe vinzatori. In acest caz, se stabile§te un pret de echilibru, care poarta denumirea de pretul pietei. Astfel, pretul de echilibru se stabile§te atunci cind, la un pret dat, cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitatea oferita. A I

» oferta

i

V 1 exc�s de \ 1 ofejrta

w

/ i

unde: - „pretul dorit" de cumparator; P3 „pretul dorit" de vinzator; P - pretul de echilibru.

i

1 \

! exc4sde ceriere

0

cererea -i-�

Figura 7.8. Pretul de echilibru

Anume excesul de cerere, precum §i excesul de oferta care exista sau se poate imediat crea prin fixarea unui pret arbitrar, ii indeamna pe cumparator §i vinzator sa fie concilianti. Pretul, stabilit prin confruntarea dintre cerere §i oferta, este influentat de politica economica a statului, precum §i de alti factori. Pe diferite piete pretul se formeaza in functie de caracterul concurentei care domina pe aceasta piata. Pe de alta parte, pretul exista nu numai la bunurile de consum. Forme specifice ale pretului sint: salariul, care se stabile§te pe piata muncii; profitul §i renta - respectiv, pe piata capitalului §i pamintului; dobinda §i dividendul - pe piata financiara; cursul valutar - pe piata valutara. Formele specifice de preturi, precum §i particularitatile formarii lor in functie de caracterul pietei, vor fi analizate in capitolele urmatoare.

133

MICROECONOMIE

VIII. CONCURENTA $1 PRETUL 1. Concurenta fi rolul ei in economia de piata ConceptuI de concurenta In procesul desfa§urarii activitatii economice, intre agentii economici se stabile§te un numar infinit de relatii. Care este caracterul acestora? Evident, intre ei exista §i relatii de prietenie §i cooperare, de ajutor reciproc §i buna intelegere. Predomina insa relatiile de rivalitate, de intrecere, de concurenta permanenta §i generala intre toti participantii la activitatea economica. Mai mult. Concurenta constituie unul din elementele-cheie ale mecanismului pietei, numita chiar „sufletul" acestui mecanism, fiindca anume prin concurenta este pus in mi§care tot sistemul de legaturi economice intre agentii economici. Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor econo¬ mici. Fiind o competitie, o lupta, o intrecere intre participantii la pro¬ cesul de productie, ea ii imparte pe ace�tia in invingatori §i invin§i, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantajoase conditii de producere §i desfacere a marfurilor. In acest sens, concuren¬ ta este motorul dezvoltarii economice, motorul progresului. Concurenta este, astfel, o rivalitate, o lupta, o confruntare per¬ m ane nta dintre agentii economici pentru atragerea de partea lor a clienplor §i obtinerea, pe aceasta cale, a unui pro¬ f it cit m ai mare posibil.

Apropo... despre concurenta Stau de uorba doi pu§cariafr. - Pentru ce-ai nimerit la racoare? - Sint victima concurentei. - Adica? - Banca Nationals confectiona exact aceea§i bani ca }i mine.

134

CURS DE TEORIE ECONO MICA

Intrucit concuren�a este inso�ita de mari riscuri, marea majoritate a agentilor economici nu o prea agreeaza, incercind in fel §i chip sa o evite.

ImpactuI concurentei asupra dezvoltarii economice Fiind un fenomen complex, concurenta exercita asupra dezvoltarii eco¬ nomice atit o influenta pozitiva, cit §i una negativa, efectele pozitive totu§i depa§indu-le cu mult pe cele negative. In aceasta ordine de idei, profesorul american S. Z. Miller afirma: „Piata este un teren fertil pentru inflorirea a mii §i mii de flori, dar §i pentru aparitia multor buruieni"�. Care sint efectele pozitive ale concurenfei'? Sa le enumeram pe cele mai importante: 1) Concurenta ofera tuturor agentilor economici §anse egale in desfa§urarea activitatii economice §i obtinerea celui mai mare profit posibil. Ea contribuie la cre§terea volumului §i la imbunatatirea calitatii bunurilor produse. 2) Concurenta stimuleaza promovarea §i introducerea in productie a ultimelor realizari ale §tiintei §i tehnicii, perfectionarea in permanenta a tehnicii §i tehnologiilor folosite, a formelor de organizare a activitatii economice. Aflati in competi�ie permanenta, agentii economici sint stimulati sa inoveze, devin creativi, i§i dezvolta spiritul de economisire. 3) Favorizeaza reducerea costului de productie §i a preturilor de vinzare. 4) Stimuleaza inventarea noilor produse §i ridicarea in permanenta a calitatii acestora. 5) Prin diferentierea agentilor economici, concurenta ii avantajeaza pe cei mai instruiti §i abili dintre ei, pe cei care produc mai bine §i mai ieftin. 6) Contribuind la cre�terea eficientei productiei, concurenta asigura progresul individual §i general. � Citat dupa: V. Munteanu, M. Bucur-Sabo, M. Irimia, A. Butnaru, Economie, SEDCOM LIBRIS, Ia?i, 2005, p. 276.

135

MICROECONOMIE

Efectele pozitive ale concurentei sint prezentate grafic in Figura 8.1.«

FiguraS.I. Interdependenfa concurenfd - eficientd - progres economic unele Dupa cum am remarcat deja, concurenta poate genera efecte negative, nedorite, care trebuie cunoscute pentru a fi contracarate, prevenite §i minimalizate. Principalele efecte negative ale concu¬ rentei sint: >

® p. 197.

Reprodus dupa: E. §tirbu, Economiey Editura SEDCOM LIBRIS, Ia§i, 2005,

136

CURS DE TEORIE ECONOMICA

ciocniri de interese, care se ma1) Concurenta genereaza conflicte nifesta adeseori prin inlaturarea fizica a concuren�ilor, prin §antaje, omoruri etc. 2) Provoaca risipirea resurselor prin distrugerea bunurilor materiale ale concurentilor. Adeseori firmele concurente sint aruncate in aer, incendiate, distruse, discreditate etc. 3) In unele cazuri, reducerea costurilor se face prin folosirea unor produse daunatoare sanatatii, prin poluarea mediului ambiant, fapt ce-i defavorizeaza pe consumatori.

instrumentele luptei de concurenta Instrumentele (sau metodele) luptei de concurenta au evoluat in timp, fiind diferite nu numai de la o perioada la alta, ci §i de la o tara la alta, de la o piata la alta. De exemplu, pina pe la mijlocul secolului XX predomina concu¬ renta prin pret; totodata, de cele mai multe ori, tinta atacurilor con¬ curentilor era persoana intreprinzatorului, care intrunea §i calitatea de proprietar, §i functia de manager. O data cu trecerea de la intreprinzatorul individual la intreprinzatorul colectiv, tinta principals a atacu¬ rilor concurentilor devine deja intreprinderea ca atare, printre meto¬ dele luptei de concurenta o amploare deosebita capatind concurenta prin produs. Instrumentele luptei de concurenta pot fi atit economice, cit §i extraeconomice. In functie de instrumentele folosite, de respectarea legislatiei §i a normelor morale, concurenta poate fi: a) loiala; b) neloiala. Concurenta loiala sau corecta se desfa�oara mtr-un cadru in legal, deschis, in conformitate cu legislatia in uigoare acord cu normele morale acceptate de societate.

Concurenta loiala permite accesul liber la piata al tuturor agentilor economici. In cazul concurentei loiale, sint folosite in principal astfel de instrumente economice precum: reducerea costurilor, ridicarea calitatii produselor, reducerea preturilor de vinzare pe piata, diversificarea §i reinnoirea sortimentului prin lansarea pe piata a unor produse noi, acordarea unor facilitati cumparatorilor, publicitatea.

137

MICROECONOMIE

Concurenta neloiala sou incorecta exista atunci and se mealca legislapa in vigoare sou normele morale ale societapi.

Concurenta neloiala, considerata nelegala, se caracterizeaza, in ge¬ neral, prin folosirea unor instrumente extraeconomice, cum ar fi: inlaturarea fizica a concurentului; §antajul §i mita; obtinerca pe cai ilegale a unor privilegii, a unor condi�ii exceptionale de desfa§urare u activitatii economice, ceea ce se mai nume§te „traficul de influenta"; spionajul economic; obtinerea de informatii confidentiale privind activitatea concurentilor; evaziunea fiscala; discreditarea persoanei intreprinzatorului concurent sau a produselor oferite de intreprindere acestuia. Intrucit un tip sau altul de concurenta se manifesta pe o anumita piata, de obicei sint utilizate notiunile de „piata cu concurenta loiala" §i „piata cu concurenta neloiala". Sintetizind cele expuse mai sus, vom preciza ca, in functie de principalele instrumente folosite, concurenta se poate realiza: a) prin pret; b) prin produs; c) prin calitate; d) prin forme de vinzare §i serviciile prestate dupa vinzare.

2. Tipuri de piete concurentiale. Protejarea concurentei Existenta mai multor tipuri de concurenta este conditionata de un §ir intreg de factori, cum ar fi: numarul §i puterea economica a vinzatorilor §i cumparatorilor participant la schimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie §i de transparenta al pietei; dinamismul sau rigiditatea preturilor; nivelul general de dezvoltare a tarii, precum §i de functionalitate a pietei; presiunea exercitata de agentii economici asupra cererii §i ofertei etc. In functie de factorii enumerati mai sus, exista doua tipuri de concurenta, §i anume: a) concurenta perfecta (pura); b) concurenta imperfecta. In functie de forma concurentei, se disting doua tipuri de piete con¬ curentiale: >

138

CURS DE TEORIE ECONOMICA

1) Piata cu concurenta perfecta; 2) Pia�a cu concurenta imperfecta. Piata cu concurenta imperfecta, care corespunde eel mai mult realitatilor economice, se prezinta sub urmatoarele forme: monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson. Caracteristicile principale ale acestor forme de piata sint schitate in Tabelul 8.1. TabelulS.I. Tipuri de piefe $i de concurenta Criterii de diferenpere

Nr.de cumparatori

Nr.de vinzatori

Accesul la piata

Natura produselor

Foarte multi

Foarte multi

Nelimitat

Omogene

Concurenta monopolistica

Multi

Multi

Nelimitat

Eterogene

Oligopol

Mul�i

Putini

Limitat pentru ofertan�i

Nediferentiate sau

Tipuri de piete 5/ de concurenta 1.

Concurenta perfecta

J

J

>

diferentiate J

2.

Oligopson

Putini >

Foarte muifi

iVlonopol absolut

Nediferen�iate sau diferenti> ate

Foarte multi

Unul

Restrins sau complet blocat pentru ofertanti

Unicate

Unul

Foarte multi>

Restrins sau complet blocat

Omogene

i

Monopson

Limitat pentru cumparatori

pentru cumpa¬ ratori

Concurenta perfecta Concurenta perfecta, denumita §i „pura", exista pe o piata care reune§te simultan urmatoarele cinci trasaturi:

MICROECONOMIE

139

• Atomicitatea piefei sau atomicitatea participantilor la actul de vinzare-cumparare. Aceasta conditie presupune existenta unui numar mare de vinzatori §i cumparatori pe piata, astfel indt nici unul din ei, in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului. • Omogenitatea bunurilor. Aceasta conditie presupune faptul ca intreprinderile livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice, standardizate §i substituibile. In acest caz, cumparMorul nu este motivat sa prefere acela§i produs de la un alt vinzator. (De exemplu, o anumita marca de automobil ar trebui sa aiba exact aceea§i calitate, indiferent de intreprinderea care o produce.) • Libera intrare pe piatd sau fluiditatea pietei, care presupune ca piata este libera §i oricine poate sa intre §i sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie ace§tia cumparatori sau producatori. • Mobilitatea factorilor de productie, prin care se intelege posibilitatea acestora de a se deplasa liber §i in orice moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber §i nelimitat capital §i forta de munca pentru a efectua aceasta trecere. • Transparenta piefei, care presupune ca atit producatorii, cit §i consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta §i preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine eel mai bun produs la eel mai bun pret. Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati fata de alte piete. De exemplu, ea asigura in permanenta o reducere a preturilor §i o sporire a calitatii produselor. In mare masura, anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sint pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa, in pofida acestui fapt, in realitate domina concurenta imperfecta. Concurenta perfecta este doar un model teoretic, intilnit, de regula, doar in manualele universitare. Concurenta imperfecta Modelul concurentei perfecte, de§i se pare ca ar asigura cea mai buna functionare a economiei de piata, ramine a fi un model teoretic. In viata reala insa domina concurenta imperfecta (sau, mai exact, piata cu concurenta imperfecta). Ea exista atunci cind activitatii antreprenoria-

140

CURS DE TEORIE ECONOMICA

le ii sint impuse anumite limite §i restrictii, cind lipse§te eel putin una din trasaturile concurentei perfecte. Astfel, pentru concurenta imperfecta este caracteristica existenta unui numar mai redus de firme, fapt care permite unui intreprinzator sau unui grup de intreprinzatori sa influenteze cererea, oferta §i nivelul preturilor §i sa obtina un profit mai mare. Cele mai raspindite situa�ii de concurenta imperfecta sint: a) monopolul; b) concurenta oligopolistica; c) concurenta monopoiistica. M o n o p o l u l este o situa�ie de concurenta imperfecta, ce se distinge prin existenta unui singur producator, care domina piata, impunind unui numar mare de cumparatori nu numai pretul §i calitatea, ci §i cantitatea de produse. Monopolul elimina orice concurenta. Mai mult, monopolul este considerat principalul inamic al concurentei. In unele conditii, un singur producator intilne§te pe piata un singur consumator. O asemenea piata presupune atit existenta unui monopol (un singur vinzator), cit §i a unui monopson (un singur cumparator). Aceasta situatie, numita §i monopol bilateral, se intilne§te, de obicei, in domeniul producerii armamentului, cind un singur producator (o firma privata, de exemplu) are in fata statul in calitate de unic cumpara¬ tor. Monopolul bilateral se intilne§te §i pe piata muncii, atunci cind un singur sindicat se confrunta cu un singur patron. Cum am mentionat mai sus, piata cu o concurenta pura §i perfec¬ ts este astazi o exceptie. Pe de alta parte, monopolul, datorita efortului statului, este o realitate putin raspindita. In acest fel, in economiile contemporane, activitatea economica se situeaza intre aceste doua extreme. Cu alte cuvinte, formele cele mai raspindite de piata sint: a) piata cu concurenta oligopolistica §i b) piata cu concurenta monopoiistica. Concurenta oligopolistica se caracterizeaza prin existenta unui numar redus de mtreprinderi, care au posibiiitatea sa domine piata prin calitatea 5/ preturile la produsele ce le ofera.

Patrunderea altor firme pe aceasta piata este limitata. Trasatura definitorie a concurentei oligopolice este interdependenta actiunilor diferitilor producatori, in sensul ca fiecare din ei este obligat sa tina cont

141

MICROECONOMIE

de comportamentul rivalilor pentru a promova o politica proprie in domeniul preturilor. Concurenta monopolistica se caracterizeaza prin confruntarea pe piata a unui numar insemnat de mtreprinderi, care §i-au diferentiat produsele fi fi-au creat o clientela fidela, dispusa sa accepte o anumita sporire a preturilor.

Pe o piata cu concurenta monopolistica, eel mai insemnat instru¬ ment al luptei de concurenta este produsul, §i nu pretul. In aceasta ordine de idei, este semnificativa piata automobilelor, unde fiecare producator („Ford" sau „Mercedes", de exemplu) este obligat sa infrunte o concurenta acerba din partea altor rivali; in acela§i timp, diferentiind modelele de automobile, producatorul §i-a cucerit un numar de cumparatori fideli, ceea ce i-a permis o anumita marja de manevra in privin�a fixarii preturilor. Despre ponderea diferitelor tipuri de piata concurentiala in industria Frantei putem judeca dupa datele Tabelului 8.2. Tabelul 8.2. Ciasificarea piefelor dupa tipui concurenfei m cele 238 de subramuri ale industriei franceze (anii '80-'90 ai secolului XX) Denumirea piejei 1.

Monopol

2.

Diopol

3.

Oligopol Concurenta monopolistica Altfel de piete

4. 5.

Numarul de intreprin¬ deri pe pia0 (n)

Numarul de piete

n=1 n=2

0

2 < n < 20

25

n>20

207

2

4

Protejarea co nc ure ntei

Una din tendintele obiective ale dezvoltarii economice este concentrarea productiei §i formarea marilor intreprinderi, care la un moment dat, prin semnarea a tot felul de intelegeri de monopol, incep a domina anumite segmente ale pietei. In asemenea conditii, concurenta, ca una din fortele motrice ale progresului economic, este strimtorata sau dispare cu totul. Intrucit in confruntarea cu monopolul concurenta nu

142

CURS DE TEORIE ECONOMICA

se poate mentine de la sine, statul, prin interventia sa, este obligat s-o protejeze. Prima �ara care a elaborat o legisla�ie eficienta in acest sens a fost Statele Unite ale Americii, care inca in anul 1890 a adoptat prima lege antimonopol, numita „Sherman Act". Au urmat apoi, in 1914, 1938 §i 1950, alte acte legislative menite sa protejeze concurenta, fapt ce demonstreaza o politica consecventa, axata pe apararea virtutilor pietei. In prezent, aproape toate tarile din lume au adoptat legi antimono¬ pol. Tarile Uniunii Europene au pus in aplicare un sistem comun de protejare a pietei chiar din momentul constituirii acestei uniuni, adica din 1957. In plus, fiecare �ara vest-europeana are propria sa legislatie in acest domeniu. Astfel, in Franta, inca in anul 1986 a fost creat „Consiliul concurentei", un organism independent atit de organele puterii de Stat, cit §i de intreprinderi, compus din 16 magistrati, care beneficiaza de dreptul de a interveni cu sanc�iuni in cazul in care o intreprindere oarecare detine peste 25% din vinzari sau cumparari. Consiliul poate aplica marilor intreprinderi ce incalca legea importante sanctiuni financiare sau le poate obliga sa se divizeze, adica sa se separe in mai multe intreprinderi independente. In Germania, potrivit legislatiei antimonopol, o singura firma nu are dreptul sa controleze mai mult de o treime din piata unui produs oarecare, doua-trei firme - nu mai mult de jumatate, iar patru-cinci firme - nu mai mult de doua treimi din pia�a respectiva. In anul 2000, in Republica Moldova a fost adoptata „Legea cu privire la protec�ia concurentei". In fond, legislatia antimonopol din tara noastra nu difera cu mult de legislatia respectiva din Uniunea Europea¬ ns, dar este aplicata doar partial. Organul de stat care efectueaza reglementarea antimonopol in Re¬ publica Moldova este Ministerul Economiei, in cadrul caruia exista o unitate structurala specializata, numita „Departamentul politica anti¬ monopol §i concurenta". Spre deosebire de tarile Uniunii Europene, in Republica Moldova inca nu exista un organ antimonopol independent. In conformitate cu legislatia moldoveneasca, se considera monopolista intreprinderea a carei cota pe piata depa§e§te 35% care poate ast¬ fel exercita influenta asupra formarii preturilor §i concurentei pe piata nationala. Aceste intreprinderi sint incluse in registrul de stat al agen-

143

MICROECONOMIE

tilor economici monopoli§ti ce actioneaza pe piata Republicii Moldova. Intreprinderile incluse in acest registru sint obligate sa declare orice modificare a preturilor §i tarifelor. In acest registru sint incluse asemenea intreprinderi considerate monopoliste ca: Moldtelecom, Franzeluta, EfesVitanta-Intravest, Basarabia-Nord, Bucuria etc.

3. PretuI: concept, functii fi tipuri No�iunea de »pret"

Incepind cu Antichitatea, pretul a ocupat totdeauna un loc deosebit in teoria economica, unii speciali§ti considerindu-1 chiar conceptul eel mai important al §tiintei economice. Cautarea unui pret „corect" sau „just" s-a aflat in centrul preocuparilor lui Aristotel §i ale scolasticilor medievali, ale lui Smith §i Walras, ale revolutionarilor §i reformatorilor, ale diferitelor §coli §i curente contemporane. Oricum, pretul a fost considerat dintotdeauna o marime relativa, adica ceva cu care se masoara altceva. In aceasta ordine de idei, notiunea de „prer este simpla. Pretul exprima cantitatea de bani pe care cumparatorul trebuie s-o plateasca pentru a obpne un bun oarecare.

Sa reamintim aici ca notiunea de „pref' se refera nu numai la bunuri, ci §i la tarifele serviciilor, precum §i la preturile factorilor de producde, care sint: pentru forta de munca - salariul; pentru capital - dobinda §i cursul hirtiilor de valoare; pentru folosirea temporara a pamintului - renta. Teorii cu privire la pret

Daca notiunea de „prer este simpla, teoria pretului ramine a fi pina in prezent una dintre cele mai complicate in §tiinta economica. Mai mult. Se poate afirma cu siguranta ca sint mult mai numeroase persoanele ca¬ re au suferit e§ec in cautarea „substantei" pretului decit persoanele care nu au avut noroc in dragoste. Oricum, pe parcursul secolelor au fost for¬ mulate o sumedenie de teorii cu privire la esen�a pretului, la „substanta" pe care acesta o masoara, la factorii care determina dinamica lui.

144

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Principalele teorii cu privire la „substanta unica a pretului" sint: a) teoria valoare-munca; b) teoria valoare-utilitate; c) teoria „pretului fara valoare", numita, de obicei, teoria lui Marshall; d) teoria contemporana a preturilor. Teoria valoare-munca, fundamentata §tiintific de catre A. Smith, presupune ca la temelia „substantei unice a pretului" se afla valoarea a carei marime este determinata de cantitatea de munca vie materializata, in¬ corporate in fiecare din bunurile ce sint schimbate. De§i logica §i justa, teoria valoare-munca nu poate explica toate cazurile de formare a pre¬ tului, raminind o teorie incompleta, care nu este capabila sa lamureasca cum se formeaza pre�ul la bunurile incorporale, precum §i la bunurile rare, care au un pret mare, de§i in ele a fost cristalizata o cantitate mi¬ nima de munca. Teoria valoare-utilitate sustine ca valoarea (§i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci una subiectiva, marimea pretului fiind deter¬ minate de utilitatea §i de raritatea produsului respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine; ea este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei bunurile, in functie de utilitatea acestora. Teoria „pre�ului fara valoare". Jinind cont de partile forte, precum §i de neajunsurile celor doua teorii examinate mai sus, economistul englez A. Marshall elaboreaza propria sa teorie, care nu-i altceva decit o sinteza reu�ita a avantajelor acestora, precum §i a raportului dintre cerere §i oferta. Potrivit acestei teorii, pretul este determinat de actiunea a trei factori, care sint: a) costul de productie; b) utilitatea marginala; c) cererea §i oferta. Marshall sustine ca nici unul din ace§ti trei factori nu este determi¬ nant. In acest context, el scrie; „Valoarea este fundamentata pe utilitatea finala §i pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste doua for�e opuse precum cheia de bolta a unui turn. Nesfir§ite au fost controversele asupra problemei de a se §ti daca utilitatea sau costul de productie guverneaza valoarea. Discutia se duce tot cam in felul in care s-a dus pentru a se afla care din lamele unui foarfece - cea de jos sau cea de sus - taie coala de hirtie".

MICROECONOMIE

145

De§i pre�ul se formeaza in urma confruntarii dintre utilitate §i cost, unul din ace§ti factori poate fi determinant in functie de factorul „timp". Astfel, pe termen scurt, rolul decisiv ii revine cererii, deci utilitatii. Pe termen lung insa, rolul determinant in fixarea pretului ii apartine costului, deoarece producatorul nu-§i poate vinde un timp indelungat marfurile la un pret mai mic decit cheltuielile, adica decit costul. Potrivit teoriei contemporane, marimea §i dinamica pretului sint conditionate de un §ir de factori, cum ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea §i raritatea acestui bun, cererea §i oferta, moda, situatia politica din tara §i din lume, calamitatile naturale, puterea de cumparare a monedei etc. In acest fel, putem conchide ca in economiile mixte preturile se stabilesc sub influenta nu doar a unuia, ci a unui numar important de fac¬ tori, atit interni, cit §i externi, care pot fi clasificati in felul urmator: 1. Raportul cererii §i ofertei; 2. Utilitatea §i raritatea; 3. Marimea §i dinamica costurilor; 4. Puterea de cumparare a monedei; 5. Politica marilor firme; 6. Interven�ia directa sau indirecta a statului in mecanismul de formare a preturilor. Ultimul factor atesta faptul ca in economiile contemporane pretul a devenit un instrument important de politica economica, folosit pentru atingerea anumitor obiective. Func�iile p re t ul ui

In economia de piata pretul indepline§te mai multe functii, cele mai insemnate fiind: 1. Funcfia de calcul mdsurare a cheltuielilor a rezultatelor activitdfii economice. Prin aceasta functie se creeaza premisele reluarii activitatii economice. Totodata, cu cit preturile bunurilor produse sint mai mari in raport cu cheltuielile, cu atit intreprinzatorul prime§te o recompensa mai mare pentru activitatea sa. 2. Functia de informare a participanfilor la viafa economica. Pretul informeaza, prin marimea §i dinamica sa, agentii economici de-

146

CURS DE TEORIE ECONOMICA spre raportul cerere-oferta, despre activitatile care sint mai profitabile pentru moment, despre abundenta sau raritatea factorilor de productie. Prin aceasta functie, pretul permite evaluarea succeselor insucceselor sistemului economic respectiv. 3. Functia de stimulare a producdtorilor. Intrucit veniturile intreprinzatorilor depind de nivelul preturilor, ei sint motivati sa-§i indrepte resursele catre domeniile unde preturile sint mai mari, deci cererea este mai mare. Totodata, urmarind scopul obtinerii unor venituri cit mai mari, intreprinzatorii sint motivati sa reduca costurile de productie. 4. Functia de distribuire redistribuire a veniturilor. Ea se manifesta in cazul in care preturile sint mult mai mari sau mai mici decit costurile. In cazul pretului de monopol, o parte din veniturile cumparatorilor sint redistribuite in folosul monopoli§tilor.

Tipurile de pre�uri Sub influenta preponderenta a unui sau altui factor nominalizat mai sus, s-au constituit trei tipuri de preturi: a) Preturi libere; b) Preturi administrate; c) Preturi mixte. a) Preturile libere sint acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte, fara vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Deci, in cazul preturilor libere, nici unul din agentii economici nu poate influenta in mod unilateral nivelul lor. Ele se numesc „libere" deoarece se formeaza §i se modifica doar sub influenta jocului liber al cererii §i ofertei. b) Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta statului sau a marilor intreprinderi care domina piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol). Aceste preturi, de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul cerere-oferta sau reactioneaza foarte putin. c) Preturile mixte, caracteristice economiilor contemporane, sint formate sub actiunea tuturor factorilor interni §i externi enumerati mai sus.

MICROECONOMIE

147

IX. FORMAREA PRETULUI �1 DETERMINAREA PRODUCTIEI MAXIME IN CONDITIILE CONCURENTEI PERFECTE §1 ALE CELEI IMPERFECTE 1. P la ta c u concurenta perfecta Piata cu concurenta perfecta este mai mult un model teoretic, model ca¬ re nu exista in viata reala. (Exceptie o constitute doar piata unor produse pe ni§te piete locale.) Cu toate acestea, analiza functionarii unei asemenea piete constitute un punct de plecare (un punct de referinta) pentru examinarea celorlalte tipuri de piete concurentiale, adica a pietelor cu concurenta imperfecta. Vom reaminti aici ca o piata cu o concurenta pura §i perfecta exis¬ ta acolo unde se intrunesc concomitent urmatoarele cinci conditii: atomicitatea participan�ilor, omogenitatea produselor, accesibilitatea libe¬ ra pe piata (fluiditatea), mobilitatea factorilor de productie, transparenta (informatia perfecta). Cu alte cuvinte, in cazul concurentei perfecte, intreprinderile sint egale intre ele in privinta dimensiunilor, a calitatii produselor oferite, a posibilitatilor de trecere de pe o piata pe alta, dupa volumul informa�iei. Formarea pretului in concurenta perfecta Pe o piata cu concurenta perfecta pretul se stabile§te prin confruntarea libera a sumei tuturor ofertelor individuale cu suma tuturor cererilor individuale. Adica pe o asemenea piata orice intreprindere detine o pondere neglijabila pe piata pe care activeaza §i deci nici una din ele nu poate influenta schimbarea pretului. Aici, pretul se formeaza in mod liber. Pe aceasta piata, pretul este o variabila exogena. Mai mult, atit cererea (C), cit §i oferta (O) sint functii ale pretului (P): O � f ( P ) §i C=f(P) Numai ca, in acest caz, cererea este o functie descrescatoare in raport cu pretul, pe cind oferta este o functie crescatoare. Altfel spus, ofer¬ ta actioneaza in directia reducerii pretului, pe cind cererea - in directia cre§terii acestuia. Deci asupra pretului este exercitata o presiune atit din partea cererii, cit §i a ofertei, numai ca in direc�ii opuse. Aceasta se in-

148

CURS DE TEORIE ECONOMICA

timpla deoarece, de obicei, pe pia�a exista in permanenta cind un exces de cerere (penurie), cind un exces de oferta (surplus). In urma acestor presiuni, intr-un punct oarecare, se ajunge la o situatie de compromis, unde se §i fixeaza pretul de echilibru. Pretul de echilibru apare spontan, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun oarecare se egaleaza cu cele oferite (Figura 9.1).

Figura 9.1. Formarea prefului pe piata cu o concuren�a perfecta

Oricum, in condifiile pietei cu concurenfd perfecta, producdtorul indivi¬

dual este �dependent de pref, in sensul cd, prin acfiunile sale, nu-l poate modifica singur. Numai suma tuturor ofertelor individuale este forta care

modifica pretul, insa in mod diferit, in func�ie de factorul „timp". Din punctul de vedere al perioadei de timp, exista urmatoarele tipuri de echilibru al firmei: a) echilibru instantaneu al firmei; b) echilibru pe termen scurt al firmei; c) echilibru pe termen lung al firmei. Echilibrul instantaneu (sau pe termen foarte scurt) exista atunci cind cererea se modifica, iar oferta nu poate fi modificata decit in functie de stocurile deja existente. Este adevarat, daca aceste stocuri sint des-

MICROECONOMIE

149

tul de mari, intreprinderea va incerca sa influenteze nivelul pretului de echilibru prin mentinerea in stoc a productiei sale, a§teptind ca acesta sa creasca. Oricum, pe termen foarte scurt, cererea este forta principala care determina marimea pretului de echilibru. Echilibrul p e termen scurt al f ir m e i exista atunci cind producatorii pot schimba volumul ofertei prin modificarea volumului de munca sau/ §i a cantitatii de materie prima, cu alte cuvinte, prin modificarea costurilor variabile. Pretul care se stabile�te in cazul dat este numit „pret normal". Echilibrul pe termen scurt al firmei se stabilefte in punctul in care costul marginal este egal cu venitul marginal. Forma grafica a acestui tip de echilibru este reprezentata in Figura 9.2.

Figura 9.2. Echilibrul pe termen scurt al firmei

In Figura 9.2, costul total mediu (CTMp) este mai mic decit pretul (P), fapt ce-i permite firmei sa obtina un profit oarecare. Echilibrul pe termen lung al f ir me i se stabile§te atunci cind produca¬ torii au posibilitatea sa modifice nu numai costurile variabile, ci §i cele fixe, prin crearea unor noi unitati de productie §i prin folosirea unor tehnologii mai avansate, fapt ce permite modificarea volumului ofer¬ tei in directia cre�terii acesteia. Astfel, pe termen lung, oferta devine factorul principal care determina evolutia pretului de echilibru. Or, in conditiile concurentei perfecte, atita timp cit firmele ob�in profit, oferta va continua sa creasca, iar pretul va scadea. In cazul dat, pe termen lung, echilibrul se va stabili la acel nivel al productiei Q pentru care

150

CURS DE TEORIE ECONOMICA

pretul, venitul marginal, costul marginal §i costul mediu sint egale (Figura 9.3).

Figura 9.3. Echilibrul pe termen lung al firmei ObiectuI con cu rent ei - ca ntitatea de bunuri produsa

Dupa cum se §tie, obiectivul fundamental al oricarei firme este obtinerea unui profit maximal posibil sau, altfel spus, maximizarea profitului. Realizarea acestui obiectiv depinde nu numai de nivelul pretului de piata, ci §i de volumul de bunuri oferit spre vinzare. In conditiile concurentei perfecte, firma nu-§i poate maximiza profitul prin modificarea pretului, deoarece acesta se poate schimba doar in urma confruntarii cererii totale cu oferta totala. Deci intreprinderea este „dependenta de pref', in sensul ca nu-1 poate modifica. Care ar putea fi atunci obiectul concurentei? Raspunsul este simplu: obiectul concurentei pe o asemenea piata es¬ te cantitatea de bunuri produsa, adica oferta. Pe o piata cu o concurenta perfecta oferta este singura variabila pe care intreprinderea o poate modifica pentru a-§i maximiza profitul. In acest caz, apare o alta intrebare: poate oare intreprinderea sa-§i mareasca oferta pina la infinit, obtinind astfel un profit tot mai mare? La aceasta intrebare §tiinta economica da urmatorul raspuns: profi¬ tul intreprinderii va f i maximal la acel volum de productie la care cos¬ tul marginal va f i egal cu preful de vinzare. Adica urmarind scopul ob-

�inerii unui profit maxim posibil, intreprinderea va mari cantitatea de produse oferita pentru vinzare atita timp cit costul marginal va fi mai

MICROECONOMIE

151

mic decit pretul de vinzare. Astfel, daca pretul la care se vinde o sticla de vin va fi, de exemplu, de 20 de lei, iar costul marginal, adica costul unei unitati suplimentare de produs, va fi mai mare decit aceasta suma, afacerea incepe a fi nerentabila. Vom ilustra aceasta situatie printr-un exemplu grafic.

Figura 9.4. Determinarea profituiui maximal in functie de volumul producfiei under Q - cant it at ea d e product ie oferita; P - pretul; - curba costului mediu; - curba costului marginal; M - punct ui in care pretul de pia|a se intret aie cu curba costului marginal; - volumul produc�iei maximale ce asigura profitui maximal.

Intrucit in conditiile concurentei perfecte producatorul nu poate influenta de unul singur dinamica pretului, in Figura 9.4 preturile sint reprezentate printr-o linie paralela cu cea a evolu�iei volumului productiei. Deci pretul pie�ei ramine acela�i, indiferent de cantitatea de bunuri oferita de o firma oarecare. In acest caz, o data cu cre§terea volumului productiei, curba costului m e d iu va reprezenta o faza de descre�tere a acestuia, de stabilizare, apoi de cre§tere. Curba costului margin al intre¬ taie curba costului mediu in punctui unde aceasta din urma incepe sa se ridice in sus, adica atunci cind costul mediu, in urma sporirii cantitatii de bunuri produse, incepe sa creasca.

152

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Initial, volumul productiei corespunde punctului Q�. La acest punct atit costul mediu, cit §i costul marginal continua sa descreasca, a§a ca pentru firma este profitabil sa mareasca volumul productiei. Dar pina unde? Pina in punctul Qj�, pina unde cre§terea productiei cu o unitate suplimentara nu va provoca mic§orarea profitului. Dupa atingerea punctului Qj�, cre§terea in continuare a volumului producpei cu o unitate suplimentara de produs va mari costul total mai mult decit venitul total, generind astfel diminuarea profitului. In concluzie, reamintim ca in conditiile pietei cu concurenta perfec¬ ts maximizarea profitului este posibila nu prin marirea pretului, ci doar prin marirea cantitatii de bunuri produse. Insa nu pina la infinit. Profitul maximal se obtine la acel volum al productiei la care pretul de vinzare este egal cu costul marginal. Dupa acest nivel, cre§terea volumului de bunuri produs aduce intreprinderii mai multe pierderi decit venit.

2. Plata cu concurenta de monopol Dupa cum §tim deja, exista doua tipuri de piete concurentiale: 1) pia�a cu concurenta perfecta §i 2) piata cu concurenta imperfecta. Piata cu concurenta imperfecta cuprinde un ansamblu de piete, din care fac par¬ te: a) piata de monopol; b) piata oligopolista; c) piata monopolistica. In subcapitolul precedent au fost analizate conditiile functionarii unei piete cu concurenta perfecta. Concurenta imperfecta constituie o situatie ' > in care una sau mai multe din aceste conditii> sint incalcate. Astfel, in cazul oligopolului lipse§te conditia atomicitatii producatorilor, iar in eel al concurentei monopolistice nu exista conditia omogenitatii produselor oferite. Pe o piata de monopol lipsesc §i mai multe conditii ale concuren¬ tei perfecte, §i anume: atomicitatea, libera intrare pe piata, transparent. Trasaturile distinctive ale pietei cu concurenta monopolista

Notiunea de „monopor' constituie o combinatie a doua cuvinte grece§ti: „monos" (singur) §i „polen" (vinzator). Astfel, prin insu�i sensul cuvintului, monopolul reprezinta o situatie opusa celei create in cazul concu¬ rentei perfecte. Mai mult, monopolul este antipodul concurentei. Pia�a poate fi dominata atit de producator, cit §i de cumparator. Atunci cind

MICROECONOMIE

153

o intreprindere (producatorul) domina oferta (avind in fata un numar infinit de cumparatori), ea se afla in situatie de monopol, iar cind aceasta domina cererea - de monopson. O situatie de monopol absolut exista acolo unde avem un singur producator §i un singur consumator. Pia�a de monopol este a piapa la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator

Pentru ca o intreprindere sa ocupe o pozitie de monopol, sint necesare doua conditii: 1) Intreprinderea trebuie sd producd un bun neinlocuibil (adicd nesubstituibil) §i 2) Pe piata interna nu trebuie sd activeze firme strdine care propun acela�i bun. Spre deosebire de piata cu o concurenta perfecta, unde producatorii pot influenza doar volumul productiei, adica doar oferta, in cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: 1) volumul productiei; 2) pretul de piata. Posibilitatea intreprinderii-monopolist de a fixa pretul de piata ii permite acesteia sa stabileasca, de obicei, un pret mai ridicat decit in cazul unei piete cu concurenta perfecta. In urma fixarii unui asemenea pret, relativ stabil, monopolul obtine un profit mai inalt, numit „profitul de monopol". Anume acest surplus de profit este motivul formarii monopolului. Aici se cere o mica precizare. Fixarea pretului de monopol, mai ri¬ dicat decit in cazul concurentei perfecte, este posibila datorita faptului ca intreprinderea-monopolist stabile§te un volum al productiei mai mic decit eel care ar fi existat in conditiile concurentei perfecte. Urmarind scopul obtinerii unui profit mai mare decit profitul obi§nuit, monopolul stabile§te o corelatie optima intre pret §i volumul de productie oferit.

Formele de monopol m functie de modalitatile aparitiei acestor forme In viata reala exista o multime de situatii speciale, care genereaza aparitia mai multor varieta�i de monopol, cum ar fi: monopoluri permanente, monopoluri temporare (provizorii), monopoluri private sau publice, monopoluri naturale sau legale etc.

154

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In functie de conditiile aparitiei lor, exista urmatoarele forme de monopol: a) Monopolul natural, care se datoreaza exploatarii unor resurse naturale disponibile in cantitati limitate, cum ar fi: petrolul, terenurile de pamint ce permit producerea unor vinuri rare, apele minerale etc. b) Monopolul inovatorului (sau monopolul tehnologic), numit uneori §i monopolul intemeiat pe calitatea unui produs industrial, are la temelia sa confectionarea §i comercializarea unui produs nou, de o calitate deosebita. Aceasta este o situatie de monopol temporar, care poate dura pina in momentul in care alti agenti economic! vor incepe fabricarea aceluia§i produs sau vor utiliza acelea§i tehnologii de fabricare. Originea acestui tip de monopol se afla in efortul de cercetare §i inovare al intreprinderii. c) Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scard se datoreaza, de asemenea, utilizarii unor factori temporari (un nivel optim de concentrare a productiei) §i care permite producerea §i comerci¬ alizarea unui bun la un pret mai mic. d) Monopolul contractat, numit adeseori §i „monopol prin alianta", este forma cea mai raspindita de monopol. „Epoca de aur" a aces¬ tui tip de monopol a fost perioada sfir§itului secolului al XlX-leainceputul secolului XX. „Monopolul prin alianta" apare in urma unor intelegeri, de obicei tainice, intre un numar limitat de intreprinderi, cu privire la marimea preturilor, impartirea pietelor de desfacere, stabilirea aceluia§i nivel al salariilor etc. Acest tip de monopol a atins apogeul dezvoltarii sale pe la inceputul secolu¬ lui XX. Ceva mai tirziu, in urma aplicarii unei legislatii antitrust (antimonopol), numarul acestui tip de monopol a inceput sa scada, activitatea acestora fiind considerata ilegala. Oricum, in unele tari in tranzitie „monopolul prin alianta" este foarte raspindit. In Republica Moldova, de exemplu, el se manifesta pe piata petrolului, pe piata produselor electronice, pe piata alcoolului etc. Formele concrete de constituire a acestui tip de monopol sint: cartelul, sindicatul, trustul §i concernul. Un exemplu de cartel international, care activeaza §i astazi, este OPEC - Organiza�ia Tarilor Exportatoare de Petrol.

MICROECONOMIE

155

e) Monopolul reglementat sau legal, care se constituie prin acordarea unei intreprinderi, de catre organele de stat, a unor drepturi ex¬ clusive de a produce a comercializa un anumit bun sau a presta anumite servicii: producda banilor §i a timbrelor, fabricarea medicamentelor, serviciile telefonice, po§tale §i de transport etc. In Franta, de exemplu, deja de mai bine de doua secole, tigarile se comercializeaza doar de unita�i comerciale specializate. In unele cazuri, in virtutea diferitilor factori (aria geografica sau oferirea unor servicii unicale), chiar §i unele intreprinderi mici sau mijlocii pot exercita o presiune de monopol. Factorii care limiteaza „puterea" monopolului

De§i tendinta intreprinderilor de a cuceri o pozitie de monopol este Con¬ stanta, ea este limitata de un §ir de factori, atit obiectivi, cit §i subiectivi, cei mai importanti dintre ei fiind: 1) Legislatia antimonopol sau antitrust, care se aplica in unele tari deja de mai bine de un secol; 2) Mdrimea cererii, care este limitata de puterea de cumparare a consumatorilor. Tot asupra dinamicii cererii influenteaza §i cre§terea excesiva a pretului. §i invers, orice sporire a cantitatii de bunuri oferite genereaza o scadere a preturilor; 3) Liberalizarea comerfului exterior, fapt ce permite accesul pe piata intreprinderii-monopolist a bunurilor de import; 4) Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile; 5) Impotrivirea consumatorilor organizati fata de procesul de impunere a preturilor de monopol, Chiar §i in cazul unui exemplu „clasic" de monopol, cum ar fi eel exercitat de intreprinderile ce produc energie electrica, pe piata inter¬ na pot patrunde cu productia lor intreprinderile straine. Consumatorii pot „ocoli" dominatia acestui monopol prin folosirea unor surse alter¬ native de energie. Mecanismul formarii pretului de monopol

Dupa cum am constatat deja, pe o piata cu concurenta de monopol, intreprinderea poate modifica atit preful, cit §i cantitatea de bunuri ofe-

156

CURS DE TEORIE ECONOMICA

ritd. Insa avind teoretic posibilitatea sa fixeze orice pret, intreprinderea-monopolist este obligata sa tina cont de interdependenfa pret-cerere, adica de consecintele fixarii unui pret mai ridicat asupra cererii. Pentru intreprindere, nici reducerea sau majorarea pretului, nici sporirea sau marirea volumului productiei nu este un scop in sine. Scopul intreprinderii ramine acela§i - maximizarea profitului. Dorind sa vinda o cantitate tot mai mare de bunuri pentru a obtine venituri suplimentare, intreprinderea va fi interesata sa mic�oreze pretul pina la un nivel care ii va permite sa comercializeze acea cantitate de bunuri §i la acel pret care ii va aduce eel mai mare profit posibil. Cu alte cuvinte, dorind sa asigure maximizarea profitului, intreprinderea-monopolist trebuie sa rezolve o problema dubla: a) sa determine cantitatea de bunuri oferita; b) sa stabileasca un pret optimal. De§i formal (teoretic) monopolul poate stabili orice nivel al pretului §i poate oferi orice cantitate de bunuri, in realitate el este limitat din ambele parti. Caci pentru a vinde mai mult, este necesar de a vinde mai ieftin. Confruntata cu o asemenea situatie, intreprinderea este impusa sa caute §i sa gaseasca acel punct de echilibru intre pret §i canti¬ tate care i-ar asigura obtinerea profitului maximal. ProfituI maximal se obpne in cazul in care venitui marginal, adica venitui dobindit prin realizarea unei unitap suplimenta¬ re dintr-un bun oarecare, este egal cu costui marginal.

Peste aceasta limita, orice unitate suplimentara de produs are un cost marginal mai mare dedt venitui ce-1 poate aduce. (Reamintim aici ca pe o piata cu concurenta perfecta maximizarea profitului se realizeaza in punctul in care costui marginal coincide ca marime cu pretul de piata.) Pe piata de monopol venitui marginal este descrescator in functie de cantitatile vindute. Totu§i curba venitului mediu, tot cu panta negativa, este situata mai sus decit curba venitului marginal, deoarece mo¬ nopolul reduce pretul de vinzare la toate unitatile oferite, nu doar la unitatea marginala (Figura 9.5). Figura 9.5 reprezinta evolutia venitului mediu §i a venitului marginal atunci cind are loc cre§terea volumului de bunuri oferite, concomitent

157

MICRO EC ONO MIE

unde: V - curba mcasarii venitului mediu; - curba incasarii venitului marginal;

P - pretui; Q - cantitafile oferite.

Figura 9.5. Evolufia prefului $i a venitului mediu $i marginal al fntreprinderii-monopolist

cu reducerea pretului de vinzare. Constatam ca la un pret de 80 USD intreprinderea ar putea comercializa doar o singura unitate de produs. Pentru a vinde doua unitati, el trebuie sa reduca pretui pina la 70$, trei unitati - pina la 60$, iar 4 unitati - pina la 50$ unitatea. Reducerea pre¬ tului se refera la toate unitatile de produs vindute. Astfel, la un pret de 70$ producatorul va comercializa ambele unitati de produs, la pretui de 60$ - 3, de 50$ - 4 unitati, de 40$ - 5 unitati, de 30$ - 6 unitati. In exemplul de mai sus, reducerea pretului concomitent cu marirea cantitatilor de produs vindute este avantajoasa pentru monopolist. Venitul lui va cre§te in felul urmator: vinzind 1 unitate de produs la pretui de 80$ el va obtine 80$; 2 unitati (70x2)=140$; 3 unitati (60x3)=180$; 4 unitati (50x4)=200$, 5 unitati (40x5)=200$. Deja la un pret de 30$ pentru o uni¬ tate de produs, chiar daca va comercializa 6 unitati de produs, intreprinderea-monopolist nu va obtine decit un venit egal cu 180 USD (30x6). Oricum, incasarea marginala (venitul marginal) este mereu mai mi¬ ca (mai mic) decit incasarea medie sau pretui de vinzare. Curba inca-

158

CURS DE TEORIE ECONOMICA

sarii medii este deasupra curbei incasarii marginale. In cazul monopolului, pretul este superior, iar cantitatea de bunuri oferita - inferioara situatiei de pe piata cu concuren�a perfecta. Diferenta dintre profitul obUnut de intreprinderea-monopolist §i profitul obtinut pe o piata cu concurenta perfecta constituie renta de monopol. Cestui

PunctuI ptna unde, in con-

Figura 9.6. Echilibrul monopolului

Curbele punctate (Figura 9.6) reflecta evolutia costului mediu §i a costului marginal, care ne-au permis sa determinam, in cazul concurentei perfecte, pina la care punct intreprinderea poate mari cantitatile oferite. Acesta este punctul D, unde costul marginal este dgal cu pretul de piata. Liniile neintrerupte reflecta evolutia venitului mediu §i a venitului marginal. Intreprinderea-monopol va obtine un profit maximal marind volumul ofertei pina in punctul (A), unde venitul marginal va fi egal cu costul marginal. Discriminarea prin p ret

Pina la acest moment am presupus ca intreprinderea-monopolist fixeaza acela§i pret pentru toate produsele realizate pe piata pe care o controleaza. Intr-adevar, ea are §i dreptul, §i posibilitatea sa procedeze in acest fel. In realitate insa, urmarind scopul maximizarii profitului, intreprinderea-monopolist fixeaza preturi diferite pentru acela§i produs.

MICROECONOMIE

159 Discriminarea prin pret este o situape in care tntreprindereain care monopolist vinde acelea§i produse la prefuri diferite diferen\a de pre\ nu este justificata de diferenta de cost.

Discriminarea prin pret este una din modalitatile de extindere a pie�ei in conditiile monopolului. Avind posibilitatea sa fixeze preturi mai inalte, intreprinderea-monopolist i§i reduce in acest fel aria pietei, se lipse§te de un numar insemnat de consumatori, care ar procura bunurile propuse de aceasta, dar la un pret mai mic decit pretul de monopol. Pentru a face fata unei asemenea situatii, intreprinderea-monopo¬ list stabile§te pentru unul §i acela§i bun, dar pentru diferite categorii de consumatori, preturi diferite. Aceasta se face cu scopul de a-§i mari profitul pe contul unor categorii de consumatori cu venituri mai mici. Evident, discriminarea prin pret poate avea loc doar in conditiile in ca¬ re consumatorii ce beneficiaza de un pret mai mic nu vor revinde bunul dat la un pret mai mare. Pe de alta parte, nu se poate vorbi de o discriminare prin pret in cazul in care costurile de producere §i cele de comercializare a unui bun sint diferite. Exista mai multe situatii in care firma-monopolist poate practica dis¬ criminarea prin pret. Acestea pot fi: a) Situafii de ordin geografic, cind comunicarea intre diferite piete re¬ gional sau internationale este complicate. In acest caz, intreprin¬ derea-monopolist poate vinde acela§i produs cu diferite preturi in tari diferite, in functie de puterea de cumparare a populatiei. Astfel, chiar daca costurile ar fi acelea§i, bautura racoritoare „CocaCola" ar continua sa fie vinduta cu preturi diferite in SUA, Moldova sau Congo, de exemplu. b) Situafii de ordin social-economic, cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la preturi diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studentii, elevii sau pensionarii, sau pentru participarea la anumite forme de manifestatii, cum ar fi, de exemplu, congresele internationale, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive. c) Situatii temporare, sezoniere, cind pretul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difera in functie de perioada anului (vara, de exemplu, sint mai ridicate decit iarna etc.).

160

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Adeseori discriminarea prin pre� este avantajoasa nu doar pentru intreprinderea-monopolist, ci pentru unele categorii de consumatori, care, pe aceasta cale, beneficiaza de bunurile §i serviciile acesteia. Consecin�ele economico'sociale ale monopolului Spre deosebire de opiniile ce predominau in societate §i in teoria economica pe la inceputul secolului XX, potrivit carora monopolul este un rau absolut, cu doar consecinte negative, §tiinta economica contemporana demonstreaza ca monopolul exercita asupra societatii atit o influenta negativa, cit §i una pozitiva. Vom enumera mai intii principalele efecte negative ale situatiei de monopol, care sint: a) Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar for¬ ma in conditiile unei concurente perfecte, fapt care este, desigur, in detrimentul consumatorului. b) Marind pretul in scopul mentinerii acestuia la un nivel ridicat, monopolul reduce, de obicei, cantitatea de bunuri comercializata fi consumata, fapt care este, de asemenea, in detrimentul consu¬ matorului. c) In cazul monopolului, are loc formarea unor supraprofituri durabile §i nejustificate din punct de vedere economic. Monopolul obtine un profit care este calificat atit de concurenti, cit §i de o bu¬ na parte a societatii ca anormal. d) Dispunind de o mare forta economica §i financiara, monopolurile pot influenta substantial viata politica a unei tari, uneori in de¬ trimentul intereselor nationale ale acesteia. Astfel, intreprinderilemonopolist i§i au permanent reprezentantii lor in organele puterii centrale sau locale, posturi pe care le procura direct sau indirect, prin subventionarea partidelor politice, (De obicei, monopolurile „hranesc" in permanen�a toate partidele care au §anse, mai devreme sau mai tirziu, sa ajunga la putere.) Dupa cum am spus, monopolurile pot exercita §i o influenta pozi¬ tiva, benefica pentru societate, §i anume: 1) Posedind resurse financiare enorme §i tinzind sa se mentina mereu pe piata, intreprinderea-monopolist investe§te sume insemnate in inovare, in cercetarea §tiintifica, descoperind noi tehnici §i

161

MICROECONOMIE

cu costuri mai reduse, tehnologii de producere, mai calitative fapt de care beneficiaza intreaga societate. 2) Numai marile intreprinderi au posibilitatea de a efectua importante economii de scara, ceea ce permite producerea unor cantitati mari de bunuri cu costuri mai scazute. Micile intreprinderi au, de obicei, costuri mai ridicate §i nu sint capabile sa lanseze noi produse care pot fi confectionate cu folosirea unor tehnologii costisitoare. 3) Intreprinderile-monopolist i§i pot permite sponsorizarea unor actiuni de caritate, sponsorizarea §tiintei, culturii, educatiei. Ce-i drept, §i in acest caz, marile intreprinderi urmaresc anumite interese, fie acestea publicitare sau politice. Vorbind despre efectele negative §i pozitive ale intreprinderilor-monopolist, trebuie sa precizam ca acestea difera in functie de tara. In cazul Republicii Moldova, de exemplu, unde intreprinderile-monopolist nu investesc nici un banut in activitatile de cercetare pentru a lansa noi produse §i tehnologii, ele joaca preponderent un rol negativ. In asemenea categorie de tari, legislatia antimonopol trebuie sa fie mai dura, mai restrictive, iar organele care aplica aceasta legislatie - cu competence §i drepturi sporite.

3. Plata oiigopolista Ca §i la analiza subiectului precedent, §i in cazul de fata nu vom vorbi despre modul de functionare a unei sau altei intreprinderi, ci despre comportamentul acesteia in privinta stabilirii pretului §i a volumului productiei pe un anumit tip de piata, numita §tiintific „piata cu concurenta de oligopol". Ce este deci oligopolul? Oligopolul este o situafie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, m care un numar redus de intreprinderi controleaza producerea §i comercializarea unui bun oarecare.

„Oligopol", in traducere din greaca, inseamna „vinzatori putini". Potrivit legislatiei franceze, o piata este considerata oiigopolista cind pe ea activeaza mai mult decit doua §i mai putin decit douazeci de intre¬ prinderi.

162

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Piata de oligopol este o piata intermediara intre cea de monopol §i cea cu concurenta perfecta. Oligopolul exista, de obicei, in asemenea ramuri (subramuri) cum ar fi: siderurgia; extragerea §i distribuirea petrolului; chimia de baza; producerea de apa minerala, de avioane, de calculatoare etc. Numarul redus de intreprinderi ce activeaza pe o piata cu concu¬ renta oligopolista se datoreaza dimensiunii insemnate a acestora, fapt ce descurajeaza de la bun inceput aparitia unor intreprinderi concurente in acest domeniu. De§i oligopolul, ca forma de piata concurentiala, este cunoscut deja de mai multe secole, in privinta acestuia nu exista inca o teorie unica. In realitate, se poate vorbi despre mai multe teorii cu privire la oligopol, §i anume; „01igopolul lui Cournot", „01igopolul asimetric de Sweezy", „Duopolul lui Stackelberg", „01igopolul lui Bertrand". Oricum, de§i exista mai multe teorii, toate tin cont de particularitatile pietei cu concurenta de oligopol. Aceste particularitati sint: 1) Existenta unui numar mic de concurenti. Astfel, pe o piata de oli¬ gopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura 50-90% din volumul vinzarilor pe aceasta piata. 2) Interdependenta deciziilor luate de intreprinderile care activeaza pe aceasta piata, in sensul ca decizia unei intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe pia�a respectiva. 3) Comportamentul intermediar al oligopolului, pJasat intre eel al monopolului, care asigura 100% din vinzari, §i eel al unei intre¬ prinderi de pe o piata cu concurenta perfecta, cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor. Trasatura defmitorie a pietei oligopoliste consta in existenta unei insemnate interdependente intre actiunile diferitilor producatori cu privire la marimea pretului 5/ la volumul productiei oferite.

Intreprinderea in situatie de oligopol nu poate lua nici o decizie in aceasta privinta fara a tine cont de reactia, de raspunsul concurentilor. Ea este obligata sa-§i elaboreze propria strategie de maximizare a

MICROECONOMIE

163

profitului, in functie de un posibil comportament al concurentilor. De exemplu, daca o intreprindere, pentru a-§i mari aria cererii §i a spori volumul productiei, va reduce pretul, ea ar putea sa suporte pierderi. Fiindca firmele concurente, ca raspuns la actiunea ei, ar putea §i ele sa mic§oreze preturile, numai a§a reu§ind sa-§i mentina portiunea de piata pe care o controleaza. In acest caz, toate intreprinderile oligopoliste se vor confrunta cu scaderea profitului. De aceea intreprinderile-oligopol incearca sa evita orice actiune in privinta modificarii pretului. „Razboiul preturilor" pe o piata oligopolista aminte§te, de obicei, un „bat cu doua capete", deoarece rezultatul acestui razboi poate fi doar o infringere generala a tuturor participan�ilor la conflict. Va pierde, cu siguranta, concurentul, dar in aceea§i masura va pierde §i eel care va lua primul sabia in mina. In aceasta privinta, concurentii-oligopoli§ti sint nevoiti sa �ina mereu cont de cunoscutul indemn biblic: „Nu sapa groapa altuia, ca sa nu nimere§ti singur in ea". Oricum, intreprinderile concurente trebuie sa aleaga intre doua tendinte majore; 1) Tendinta de a lupta, a se confrunta cu rivalii, pentru a-i invinge, a-i falimenta §i a domina piata; 2) Tendinta de cooperare (tacita sau deschisa), de intelegere intre concurenti, ce se poate solda in unele cazuri cu semnarea unui acord, de regula secret, de formare a unui monopol. In cazul unei cooperdri tacite, intreprinderile de pe piata oligopolista recunosc o intreprindere lider, o intreprindere dominanta, care fixeaza prima pretul, preluat apoi de celelalte intreprinderi concurente. Formarea monopolului permite intreprinderilor semnatare sa ridice pretul §i sa obtina un timp oarecare un profit de monopol. Astfel, piata cu concuren�a de oligopol se poate transforma in orice moment intr-o piata de monopol. Intrucit schimbarea pretului este o actiune riscanta, intreprinderile de pe pia�a oligopolista prefera sa recurga la alt instrument al luptei de concuren�a, care este diferentierea produselor §i lansarea unor produse noi, mai calitative, mai ieftine, mai originale. Doar in acest caz reactia firmelor concurente nu va genera reducerea profitului firmei inovatoare. Aceasta se intimpla din cauza ca pentru a reproduce, a copia §i a co-

164

CURS DE TEORIE ECONOMICA

mercializa acela§i produs, este nevoie de timp. Apoi, furtul de inovatii sau ocolirea patentelor poate provoca mari amenzi pentru intreprinderea-hot. De aceea, in asemenea situatie, firma concurenta prefera sa accelereze cercetarile cu privire la inventarea unui alt produs, fie similar, fie completamente nou.

4. Plata cu concurenta monopolistica Trasaturiie concurentei monopoiistice Prin insa§i denumirea sa, concurenta monopolistica desemneaza o situ¬ concurenta perfectd. Aceasta a t e a pietei intermediard intre monopol circumstanta iese deja in evidenta la momentul analizei trdsdturilor caracteristice ale pietei cu concurenta monopolistica, care sint: a) Prezenta pe piata a unui numar important de agenti economici, care activeaza independent unui de altul, deoarece deciziile fiecaruia din ace�tia nu au consecinte asupra situatiei individuale a concurentilor. (In aceasta privinta, exista o asemanare cu concurenta perfecta.) b) Lipsa barierelor de acces la piata, situatie similara, de asemenea, unei piete cu concurenta perfecta. c) Bunurile produse de un numar mare de intreprinderi sint diferentiate (adica sint similare, dar nu §i omogene), neavind deci o substituibilitate perfecta, fapt ce permite fiecarei intreprinderi sa promoveze propria sa politica a preturilor, adica sa influenteze procesul de modificare a preturilor (ca in cazul monopolului). Dupa cum se §tie, forta unei intreprinderi asupra pietei este determi¬ nate de posibilitatea acesteia de a influenta formarea pretului. Din acest punct de vedere, toate tipurile de piete concurentiale difera intre ele.

Concurenta >

perfecta

Concurent a J

Oligopolul

Monopolul

nnonopolistica

Figura 9.7. Cre�terea posibilitafii de a influenza formarea preturilor m functie de tipul pietei concurentiale

MICROECONOMIE

165

Ce este piata cu concurenta monopolistica? Plata cu concurenta monopolistica este o piata ce se caracterizeaza pr'm existenta unui numar mare de mtrepr'mcreeaderi, dar care, pr'm diferenperea produselor oferite, za 0 clientela fidela, f apt ce le permite sa exercite o anumita putere de monopol. Concurenta monopolistica se face prin diferentierea produselor §i prin publicitate.

Posibilitatea intreprinderilor, pe o piata cu concurenta monopolistica, de a influenta evolutia preturilor este conditionatd atit de numdrul insemnat de intreprinderi de pe piata respectivd, cit ff, mai ales, defaptul cdfiecare intreprindere, oferind bunuri ce diferd intre ele prin design �i performantele tehnico-economic, i§i creeazd o clienteld fidela, care va continua sd procure marca preferatd, chiar dacd intreprinderea producdtoare va opera a u�oard majorare a pretului. Se §tie, de exemplu, ca exista cliend fideli atit ai marcii de autoturisme „Ford", cit §i „Mitsubishi" sau „Mercedes". Aceasta fidelitate este alimentata nu numai de gusturile specifice ale clientilor, ci §i de serviciile deosebite pe care le propune firma respectiva, cum ar fi: inlesniri financiare la procurare, termene de garantie diferite, posibilitatea de a revinde automobilul uzat intreprinderii producatoare, cu conditia procurarii de la aceea§i firma a unei noi limuzine etc. §tim deja ca piata cu concurenta perfecta este doar un model teoretic, care nu corespunde vietii reale. Monopolul este astazi o exceptie. Pietele cu concurenta oligopolies sint §i ele putine. In acest fel, in viata reala predomina numeric pietele cu concurenta monopolistica. Aceasta se refera la astfel de ramuri precum: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, detergentilor, electronicii, textilelor, produse¬ lor cosmetice etc. Evident, cu unele particularitati in functie de tara. In Moldova, de exemplu, in industria berii exista realmente o piata de mo¬ nopol, in Romania - de oligopol, pe cind in SUA sau in Rusia aceasta este o piata cu concurenta monopolistica. Influen ta f a ct or u lu l „timp" la stabilirea pretului

Atit pretul, cit §i volumul productiei depind, pe o piata cu concurenta monopolistica, de factorul „timp", in acest caz, de posibilitatea aparitiei

166

CURS DE TEORIE ECONOMICA

noilor intreprinderi concurente. Pe termen scurt, intreprinderea poate exercita o presiune de monopol, deoarece doar ea poate propune un bun cu anumite caracteristici §i in anumite conditii. Aceasta situatie ii permite sa obtina un supraprofit. Pe termen scurt, volumul optim al productiei se va stabili la nivelul la care costul marginal este egal cu venitul marginal. Pe termen lung insa, supraprofitul obtinut de firmele din aceasta ramura va incita alte intreprinderi sa investeasca in domeniul dat, ceea ce va conditiona o scadere a cererii la productia firmelor deja existente, care au obtinut, pe termen scurt, un supraprofit. Intreprinderile noi vor continua sa patrunda pe aceasta piata pina ce va disparea cu totul supraprofitul §i toate intreprinderile vor obtine un profit normal. Pe termen lung, curba cererii se va deplasa mai spre stinga, iar o data cu aceasta se va reduce §i profituL Astfel, pretul devine egal cu costul total mediu. In acest moment, piata cu concurenta monopolistica se apropie de piata cu concurenta perfecta.

X. PIATA FACTORILOR DE PRODUCTIE §1 VENITURILE FACTORIALE 1. Particularitatile formarii fi repartitiei veniturilor pe pietele factorilor de productie Ce este piata factorilor de productie? Piata factorilor de productie este piata pe care se vind 5/ se cumpara factorii de productie (munca, pamintui, capitalul, resursele naturale etc.) 5/ unde, in urma confruntarii ce¬ rerii f/ ofertei, se stabilefte pretul acestora.

!n functie de obiectiil negocierii, exista: piate muncii, piata capitalului, piata paraintului. Factorii de productie atra§i in activitatea economica aduc posesonilui acestora un venit oarecare, numit „venit fac¬ torial". Veniturile factoriaJe constituie pretul utilizarii acestora. Fiecare factor da naftere unui venit specific. Acestea sint:

MICROECONOMIE

167

1) Salarinl, care constituie pretiil muncii §i revine posesorului fortei de munca; 2) Renta, care revine factorului „pamint" §i altor resurse naturale sau economice rare; 3) Dobinda - venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar; 4) Profitul - venitul obtinut de proprietarul capitalului real §i de intreprinzator. Pretul (venitul) factorilor de productie se stabile§te in urma confruntarii cererii §i ofertei factorului respectiv, dar la formarea acestuia mai contribuie §i alte circumstante, de natura deopotriva economica, politica §i sociala. Piata stabile§te cantita�e cerute, precum §i cantitatile oferite ale factorului de productie. Deci, din acest punct de vedere, piata fac¬ torilor de productie fiinctioneaza la fel ca §i piata bunurilor de consum. Insa aceasta piata are §i un §ir intreg de particularitati, care vor constitui obiectul acestei teme. lata care sint cele mai importante dintre ele. Particularitatile cererii de factori de productie 1) Cererea de factori de productie este o cerere derivatd, intrucit ea depinde �i variazd in functie de mdrimea cererii bunurilor (�i serviciilor) la a caror producfie participd. Cu alte cuvinte, cererea de factori este determinata de cererea productiei viitoare, precum §i de randamentul factorilor. Astfel, cererea de ziari§ti va depinde de numarul ziarelor procurate de populatie. Sau un alt exemplu. Cererea pentru terenurile cultivate cu vita-de-vie deriva din ce¬ rerea consumatorilor pentru vin, �ampanie sau coniac. In acest caz, se observa o dependents directa: cu cit va fi mai mare ce¬ rerea anumitor bunuri, cu atit va create §i cererea la factorul de productie respectiv, §i invers. Oricum, exista o interdependenta intre cererea la diferiti factori de productie, a�a incit cererea de mimca, de exemplu, genereaza cererea de ceilalti factori: de capi¬ tal, resurse informatice, resurse financiare etc. 2) Cererea pentru un factor de productie este influentatd nu numai de cererea de bunuri �i servicii de consum, ci �i de pretul factoru¬ lui respectiv, precum fi de nivelul randamentului acestuia. Cu cit pretul factorului dat va fi mai mare, cu atit cererea va fi mai mi-

168

CURS DE TEORIE ECONOMICA

ca. §i viceversa. Insa factorul va fi platit nu atit in functie de pretul acestuia, ci mai ales de marimea venitului suplimentar (margi¬ nal) „creat" in procesul utilizarii lui. In cazul in care pretul factorului ar depa§i suplimentul de venit „creat" de acesta, procurarea acestuia nu este justificata. Cu cit venitul marginal (supli¬ mentar) va depa§i mai mult costul aditional al factorilor, cu atit mai mare va fi cererea acestora. Nivelul pina la care este justificata procurarea unei unitati suplimentare de factori de productie se stabile�te acolo unde venitul margi¬ nal, creat de suplimentul de factor, egaleaza costul marginal al achizitionarii acestuia. Deci atunci cind V =C . mg

mg

Oferta factorilor de productie Oferta factorilor de productie (munca, pamint, capital, tehnologie) are un §ir de particularitati pentru fiecare factor §i nu poate fi supusa unei analize in bloc, a§a cum a fost cazul cererii. Astfel, oferta fortei de munca depinde nu numai de nivelul pretului acestui factor, adica de salariu, ci §i de anumite circumstante de ordin demografic, ca, de exemplu, virsta, sexul, starea civila, educatia, numarul populatiei apte de munca etc. Oferta fortei de munca este diferita, in functie de segmentul respectiv al pietei muncii. Astfel, in cazul unor specialitati mai rare, oferta de munca este putin elastica, pe cind in eel al unor specialitati mai raspindite §i mai putin calificate, ea este destul de elastica. La rindul sau, marimea ofertei de capital este conditionata mai cu seama de perspectiva cre§terii sau scaderii ratei profitului, precum §i a ratei dobinzii. In general, oferta de capital financiar este foarte elastica. In acela§i timp insa, oferta capitalului tehnic este diferita, in funcde de factorul „timp" - pe termen scurt, aceasta oferta este rigida, pe cind pe termen lung ea este elastica. Oferta factorului „natura" (inclusiv „pamint") este, in general, mai rigida §i nu poate fi substantial modificata. Oferta resurselor naturale devine tot mai inelastica pe masura epuizarii acestora. Mai mult, in tarile dezvoltate oferta de pamint este foarte putin influentata de pret, deci este o oferta absolut inelastica.

169

MICROECONOMIE

In concluzie, putem constata ca, de regula, pe o piata cu conciirenta perfecta (ca §i in cazul pietei bunurilor de consum), pretui de echilibru al unui factor de productie (salariu, profit, dobinda, renta) se stabile§te in punctul in care cantitatile oferite sint egale cu cantitatile cerute. Pe pietele cu o concurenta imperfecta, pretui de echilibru se stabile§te sub influenta mai multor factori. >

Repartitia primara

secundara a veniturilor

La crearea avutiei unei tari participa toti factorii de productie. Dupa crearea acesteia, are loc repartitia rezultatelor obtinute. Repartitia veni¬ turilor a fost considerata dintotdeauna un proces care poate stimula sau poate frina dezvoltarea economica. Obiectul repartitiei veniturilor, in general, il constituie valoarea adaugatd (sau valoarea nou-creata). Aceasta valoare, ce reprezinta diferenta dintre cifra de afaceri §i consumul intermediar, se imparte intre posesorii factorilor de productie sub forma veniturilor factoriale: salariu, profit, renta §i dobinda.

Figura 10.1. Valoarea adaugata $i veniturile factoriale Toate veniturile distribuite posesorilor factorilor de productie, numite „venituri factori ale primare'\ se i m part in: a) venituri ce provin din

170

CURS DE TEORIE ECONOMICA

munca (salariul); b) venituri ce provin din proprietate (rentd, profit, dobindd, chirii). Repartitia primara este urmata de o repartitie secundard sau o redistribuire a veniturilor, in urma careia se formeaza veniturile persoanelor

care nu participa nemijlocit la procesul de create a bunurilor. Repartitia

secundard se infdptuie�te, in principal, prin intermediul bugetului de stat,

care acumuleaza o parte a veniturilor primare sub forma de impozite, taxe §i tarife, pe care apoi le redistribuie. Deoarece procesul de productie presupune combinarea §i utilizarea in comim a tuturor factorilor de productie, este foarte greu a evalua contributia unui bun oarecare. > concreta a fiecarui factor la confectionarea > lata de ce distribuirea veniturilor intre participantii la procesul de pro¬ ductie a fost intotdeauna extrem de complicata, provocind adeseori greve, conflicte, revolutii. La formarea veniturilor factoriale contribuie un numar mare de circumstante, cele mai importate fiind: 1) Raportul dintre cererea §i oferta factorilor de productie pe piata respectiva; 2) Productivitatea marginala a factorilor de productie; 3) Politica economica a statului; 4) Raportul de forte intre grupurile sociale (reprezentate de sindicatele muncitorilor, de sindicatele patronilor, de partidele politice etc.); 5) Capacitatea marilor intreprinderi de a-§i impune un produs oa¬ recare la un anumit pret. Sub influenta acestora, precum §i a altor factori, raportul dintre marimea veniturilor, de exemplu dintre profit §i salariu, dobinda §i profit etc., se poate modifica, insa nu totdeauna in proportii insemnate. Astfel, in SUA, pe parcursul intregului secol XX, ponderea salariului §i a veniturilor micilor producatori in venitul national a oscilat in jurul a 80%, iar a profitului, dobinzii §i rentei, impreuna luate - in jurul a 20 la suta. O atare „stabilitate" in distribuirea veniturilor este conditionata de faptul ca atit muncitorii, cit §i intreprinzatorii lupta in permanenta pentru a-§i mentine §i, pe cit e posibil, a-§i mari partea ce le revine. Mun-

MICROECONOMIE

171

citorii, uniti in sindicate, reu§esc sa obtina adeseori majorarea salariilor. in acela�i timp insa, intreprinzatorii, prin sporirea productivitatii muncii §i majorarea preturilor la marfurile produse, reu§esc sa compenseze reducerea veniturilor de pe urma maririi salariilor. Evident, un rol im¬ portant in mentinerea acestor proportii apartine statului. Venituriie factoriale $i venitui personal Exista o deosebire principiala intra venituriie rezultate din folosirea factorilor de productie §i venituriie personale. Venituriie factoriale reprezinta recompensa primita de posesorii factorilor de productie sub forma de salariu, profit, dobinda 5/ renta.

Venituriie factoriale constituie o forma a pretului folosirii unui anumit factor de productie. Astfel, salariul este pretul factorului de produc¬ tie „munca"; dobinda §i profitul - pretul capitalului; renta - pretul fac¬ torului natural. Venitui personal, la rinduf sau, constituie venitui curent al unei persoane, provenit din mai multe surse, care pot fi sa¬ lariul, dobinda, renta, precum §i anumite transferuri de la bugetui de stat.

Astfel, o persoana instarita, care are, sa zicem, o functie de raspundere intr-o intreprindere mare, poate avea un venit personal format din: salariul de la locul de munca, onorariile de la publicarea unor card, do¬ binda de la banii depu§i pe un cont in banca, dividendele de la actiunile ce le detine, din alte venituri. Venituriie personale reprezinta sursa procurarii bunurilor §i serviciilor, precum §i a formarii economiilor. Apropo... despre venitui personal - loane, sfatuie�te-ma, ce cadou sa-i cumpar sotiei cu ocazia zilei de na§tere? - Pai, intreab-o pe dinsa. - Ei, ai spus-o. Eu nu am 050 venituri.

172

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Inegalitatea v enituril or p e r s o n al e

Toate incercarile intreprinse de catre revolutionarii din toate timpurile de a lichida inegalitatile de venituri (dar mai ales de avere) au dat faliment. §i nu intimplator. La temelia acestor inegalitati se afla a§a factori talentele personale ale diferitilor oameni, „eterni" cum ar fi calitatile mijloacele de producere de care dispun, alti factori. Pina acum s-a reu§it inventarea instrumentelor pentru evaluarea gradului de diferentiere a populatiei intr-o tara sau aita §i elaborarea unor politici economice ce contribuie la reducerea acestor inegalitati. Principalul procedeu de estimare a inegalitatilor de avere este curba Lorenz (Figura 10.2). X

A

Procentaj din populat ia totala

Figura 10.2. Curba Lorenz

Pe axa OX este indicat procentajul cumulat al venitului national, iar pe axa OY - procentajul cumulat al persoanelor care primesc acest venit. Linia dreapta OA corespunde unei situatii ideale de repartizare a venitu¬ rilor, cind 20% din populatia totala primesc 20% din venitul national, iar 60% din populatie - 60% din venit. Realitatea insa este cu totul aita. Din

173

MICROECONOMIE

exemplul de mai sus se vede ca 20% din populatia cea mai saraca „incaseaza" doar circa 6-8% din veniturile totale, iar 20% din cei mai bogati circa 45% din toate veniturile. Este o diferentiere destul de importanta. in cazul curbei C,, inegalitatea de venituri este mult mai mica. Curba lui Lorenz difera de la o tara la alta, precum §i de la an la an. §tiinta economica contemporana considera ca o anumita inegalitate a veniturilor este fireasca §i chiar benefica pentru dezvoltarea econo¬ mica. Inegalitatea veniturilor devine periculoasa pentru pacea sociala, atunci cind ea devine foarte mare, cind 40% din cei mai saraci primesc doar 10-15% din veniturile totale.

2. Plata muncii fi salariul Ce este piata muncii? Piata muncii reprezinta locul abstract (sau spapul econo¬ mic) m care se mtilnesc cererea de munca (de locuri de munca) cu ojerta de munca. Pe aceasta piata au lac negocierile intre cumparatorul §i vmzatorul fortei de munca.

Piata muncii se afla intr-o strinsa interdependenta cu celelalte piete (ale bunurilor §i serviciilor, capitalului etc.). Astfel, cererea de munca din partea intreprinderilor depinde de cererea menajelor de bunuri §i servicii. Interdependenta intre piete se manifesta §i prin faptul ca veni¬ turile obtinute de posesorii fortei de munca stimuleaza cererea de bu¬ nuri §i servicii. Piata muncii are un §ir de particularitati, cele mai importante din care sint urmatoarele: 1) Piata muncii are un grad ridicat de rigiditate. 2) Piata muncii este o piata cu concurenta imperfecta. 3) Pe piata muncii, asupra formarii pretului (salariului) o influenta deosebita au (pe linga raportul cerere-oferta §i nivelul productivitatii muncii) negocierile intre salariati §i patronat, precum §i politica economica a statului in acest domeniu. 4) Piata muncii este mai organizata §i mai reglementata decit alte piete.

174

CURS DE TEORIE E C O N O MI C A

Natura $i formele salariului

Exista o multime de definitii ale salariului, cum ar fi; „salariul constituie remunerarea muncii"'; „salariul este remunerarea muncitorului salariat pentru utilizarea muncii acestuia in calitate de factor de productie"'°; „salariul are sensul de venit al unei persoane care munce§te pen¬ tru altcineva, fata de care este dependents juridic sau economic"". Exis¬ ta §i alte interpretari ale salariului; oricum, in §tiinta contemporana exista un consens in privinta faptului ca salariul este pretul la care se vinde §i se cumpara factorul „munca", este o remunerare a muncii depuse de posesorul fortei de munca. Potrivit unei teorii lansate de clasicii economiei politice, salariul reprezinta suma de bani care asigura procurarea bunurilor strict necesare pentru traiul salariatului §i al familiei sale. Deci existenta salariului este conditionata de necesitatea intretinerii fortei> de munca salariate. > > Cea mai noua teorie a salariului tine de conceptul „capitalului uman". In conformitate cu aceasta teorie, pentru formarea „capitalului uman" (ce constituie un stoc de cuno§tinte fi experience ale lucratorului), sint necesare anumite investitii in studii, educatie etc. Aceste investitii, puse in aplicare prin folosirea „capitalului uman", dau na§tere unor venituri speciale ce imbraca forma salariului. Salariul (denumit §i „leafa", „solda", „simbrie" etc.) este venitul eel mai frecvent in lumea contemporana. Circa 70-90% din populatia activa a tarilor cu economie de pia�a sint persoane salariate. Salariul reprezinta in medie circa 50-70% din produsul intern brut al celor mai multe din tarile dezvoltate. lar in SUA, in decursul intregului secol XX, sala¬ riul, impreuna cu veniturile micilor proprietari, a constituit o marime §i mai mare - circa 80% din PIB. Salariul are o natura dubla. El poate fi analizat: a) din punctul de vedere al intreprinzatorului, in acest caz salariul constituind un element al costului de productie; b) de pe pozi�iile posesorului fortei de munca, '

ASE Bucure§ti, editia a 7-a, Editura Economica, 2005, p. 168. COLLINS, Cnoe apb no SKOHOMUKe. dKOHOMUHecKan tuKona, CaHKT-neTep6ypr, 1998, c. 161. " N. Dobrota, Ec on om ie politica, Editura Economica, Bucure§ti, 1997, p. 234. Economie,

MICROECONOMIE

175

adica ale angajatului, cind salariul este o forma a venitului. Astfel, salariul este in acela�i timp: a) un element al costului, o cheltuiala pentru angajator §i b) o forma a venitului factorial, un venit pentru angajat. Din punctul de vedere al angajatului, salariul se prezinta sub doua forme; salariul nominal §i salariul real. Salariul nominal reprezinta suma de bani pe care o prime§te salariatul pentru munca depusa. Marimea salariului nominal, care are o tendinta generala de cre§tere, este influentata de mai multi factori, cum ar fi: gradul de dezvoltare economica a tarii, care determina atit nivelul productivitatii muncii, cit §i marimea cheltuielilor pentru formarea fortei de munca; raportul dintre cererea §i oferta de munca; mobilitatea fortei de munca etc. Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri §i servicii care poate fi cumparata la un moment dat cu salariul nominal. Cu alte cuvinte, sa¬ lariul real exprima puterea de cumparare a salariului nominal. Marimea salariului real este determinate, in fond, de marimea sa¬ lariului nominal §i de nivelul preturilor. Deci SR =

IP

, unde:

SR - salariul real; SN - salariul nominal; IP - indicele preturilor. Marimea salariului real depinde, de asemenea, de nivelul impozitelor, precum §i de puterea de cumparare a banilor. Salariul poate fi clasificat §i dupa alte criterii. Astfel, din punctul de vedere al originii sale, exista; salariu colectiv (care reprezinta o cota procentuala din beneficiul intreprinderii acordata tuturor angajatilor pen¬ tru participarea la obtinerea acestuia); salariu social (de care beneficiaza grupurile sociale care se confrunta cu anumite probleme sociale §i economice, cum ar fi: lipsa de venituri sau veniturile foarte mici, §omajul, accidentele de munca etc). Salariul brut este suma de bani ce se cuvine angajatului sub forma de salariu §i suporturi salariale (spor de vechime, spor pentru folosirea limbii straine etc.), iar salariul net reprezinta acea suma pe care o in-

176

CURS DE TEORIE ECONOMICA

caseaza angajatul deja dupa retinerea (plata) impozitului pe salariu §i a altor plati, conform legii. De regula, marimea salariului se situeaza intre doua limite: a) de sus (sau superioara), care corespunde marimii productivitatii marginale a muncii, §i b) de jos (sau inferioara), care este egala cu marimea sala¬ riului minimal stabilit de stat sau fixat in functie de marimea costului de munca. Formele de salarizare Formele de salarizare constituie modalitdtile (sau instrumentele) cu ajutorul carora se stabile§te marimea �i dinamica salariilor individuale, adicd a acelei pdrfi din produsul muncii care revine angajatilor. Formele

de salarizare determina raportul dintre marimea rezultatelor muncii §i partea din ea ce revine salariatului. In activitatea economica sint folosite trei forme de salarizare, §i anume: 1) Salarizarea pe unitate de timp sau in regie; 2) Salarizarea in acord sau cu bucata; 3) Salarizarea mixta. Salarizarea pe unitate de timp stabile§te marimea salariului in func¬ tie de durata muncii (ora, zi, saptamina, luna, trimestru, an). Aceasta forma de salarizare se utilizeaza acolo unde se face un lucru neomogen, complex §i greu de normat: functionarii de stat, medicii, profesorii, managerii intreprinderilor. Dar nu numai. In SUA §i in Franta, de exemplu, circa 70% din muncitorii din Industrie sint platiti in conformitate cu salarizarea in regie. Aceasta forma de salarizare permite efectuarea unui lucru calitativ, con§tiincios. In acela§i timp, ea nu stimuleaza cre§terea productivitatii muncii §i adeseori necesita supravegherea angajatilor. Salarizarea in acord (cu bucata, pe operatii) presupune remunerarea muncii in functie de cantitatea de bunuri produsa, de activitatile §i operatiunile efectuate. Exista mai multe variante de salarizare in acord: - acord individual; - acord colectiv, in cadrul unei echipe; - acord global, in cadrul intregii unitati economice.

177

MICROECONOMIE

Salarizarea in acord contribuie la cre§terea productivitatii muncii §i permite eviden|ierea efortului fiecarui salariat. In acela§i timp, aceasta forma de salarizare reduce calitatea muncii, unii angajati lucrind pina la surmenaj. Salarizarea mixta este o imbinare a celorlalte doua forme de salari¬ zare, presupunind realizarea unor cantitati precise de munca intr-o unitate de timp. O forma a salariului mixt o constituie participarea salariatilor la repartizarea profitului intreprinderii. Determinarea marimii salariului pe pia�a cu concurenta perfecta Pia�a muncii este locul unde se confrunta oferta 5/ cererea de munca §i unde se stabile�te marimea salariului §i nivelul de ocupare a forfei de munca.

Piata muncii este neomogena. Ea este formata din doua mari segmente, care nu concureaza intre ele, avind un comportament mai mult sau mai putin independent. Cele doua segmente ale pietei (denumite astfel oarecum conventional) sint: a) segmentul primar; b) segmentul secundar. Criteriul de divizare a pietei in cele doua sectoare este nive¬ lul de calificare profesionala a fortei de munca, care nu permite o trecere libera a fortei de munca dintr-un domeniu in altul (contabilul nu poate fi stomatolog). In acest caz, conditiile de angajare §i remunerare sint foarte diferite. Segmentul primar al pietei muncii cuprinde locurile de munca ce pot fi ocupate doar de speciali§tii cu studii superioare, cu cuno§tinte bogate in gestionarea afacerilor. Aceasta categorie de lucrMori are salarii inalte §i nu se afla sub presiunea §omajului. Din segmentul secundar fac parte locurile de munca ce nu cer o ca¬ lificare specials sau un nivel inalt de instruire. Acestea corespund statutului de muncitor necalificat, profesiei de chelneri, personal medical, servitori, pompieri, maturatori de strada etc. Salariile acestei categorii de lucratori sint mici, iar riscul de §omaj este foarte mare. In fine, in fiecare sector de productie, in fiecare ramura a economiei exista o piata specifica a muncii: piata §oferilor, managerilor, zidarilor, medicilor etc.

178

CURS DE TEORIE ECONOMICA

De§i segmentata, piata muncii cu concurenta perfecta functioneaza dupa acelea§i principii ca §i piata bunurilor §i serviciilor. Remunerarea factorului „munca" se infaptuie§te aici in conformitate cu legea cererii §i ofertei. Mai mult, curbele ofertei §i cererii fortei de munca pe o asemenea piata sint asemanatoare cu curbele de pe piata bunurilor §i ser¬ viciilor. Aceasta inseamna ca nivelul salariilor va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mica oferta §i mai mare cererea de forta de munca. Factorii care determina cererea de munca pe aceasta piata sint: ni¬ velul salariului, productivitatea muncii, cererea de bunuri §i servicii. La rindul sau, oferta de munca va fi determinate de catre: numarul populatiei apte de munca, nivelul de calificare a populatiei, virsta mini¬ ma de munca §i virsta de ie§ire la pensie, alegerea populatiei intre mun¬ ca §i odihna. Determinarea salariului pe pietele imperfecte. Rolul statului fi al sindicatelor

Piata cu concurenta perfecta, unde nivelul salariului este determinat de raportul dintre cerere §i oferta, este un caz ideal, care in viata de toate zilele aproape ca nu exista. O atare situatie a existat temporar in capitalismul liberei concurente, in general, in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Atunci cererea §i oferta erau unicele forte ce interveneau pe piata muncii. In secolul XX insa, pretutindeni au dominat pietele cu concu¬ renta imperfecta (oligopol, monopol, concurenta monopolistica etc.), pe care, asupra nivelului salariului, pe linga raportul cerere-oferta, o influenta mare sau chiar foarte mare au §i alti factori, cum ar fi: statul, patronatele, sindicatele, costul vietii etc. Sindicatele muncitorilor §i „sindicatele" patronilor (patronatul) sint doua forte importante care intervin permanent pe piata muncii, influentind nivelul salariului intr-o directie sau alta. Sindicatele muncitore�ti incheie contracte colective de munca §i negociaza cu intreprinzatorii marimea salariilor, de obicei, in directia majorarii acestora. Sindicatele revendica, de asemenea, §i imbunatatirea conditiilor de munca pentru membrii lor. Adeseori aceste sindicate limiteaza intrarea noilor lucratori pe piata muncii, fiind, de exemplu, categoric impotriva imigratiei lucratorilor din alte tari. Opunindu-se intensificarii proceselor de mun-

MI C R OE C O N OM I E

179

ca, sindicatele lupta astfel pentru mentinerea locurilor de munca existente. Sindicatele intervin, de asemenea, in procesul fixarii pe cale legislativa a salariului minimal. Un instrument traditional §i eficient de presiune folosit de catre sindicate impotriva intreprinzatorilor sint grevele.

S - salariul revendicat de grevi§ti; C - salariul fixat in urma tratativelor ji a cedarilor reciproce.

Figure 10.3. Stabilirea nivelului salariului m conditii de greva

Prin posibilitatea de a influenta oferta de munca, sindicatele exercita o presiune de monopol, care este adeseori destul de insemnata. „Pe baza acestui monopol, ele constring firmele sa ofere salarii, avantaje §i conditii de lucru peste nivelul mediu. Spre exemplu, daca sudorii nesindicali§ti din Alabama ci§tiga 15$ pe ora, un sindicat poate negocia cu o importanta firma de constructii un salariu de 25$ pentru sudorii acesteia."'� De§i rolul sindicatelor pe piata muncii este important, speciali§tii considera (eel putin cei din SUA) ca sindicatele, prin lupta lor, nu redistribuie veniturile de la posesorii de capital catre posesorii fortei de p. 291.

P. A. Samuelson, W. D. Nordhaus, Economie poUticd, Bucure�ti, Teora, 2000,

180

CURS DE TEORIE ECONOMICA

munca. Aceasta redistribuire se face de la nesindicali§ti la sindicali�ti. Oricum, in ultimele decenii, mi�carea sindicala nu mai are o influenta importanta asupra nivelului salariului nici chiar in tarile Europei Occidentale, unde sindicatele sint mai puternice. Cea de a treia forta care intervine pe piata muncii, influentind nivelul salariilor, este statul. In Europa Occidentala, statul fixeaza nivelul salariului minim, mai jos de care nu poate fi platita nici o persoana angajata in cimpul muncii. In Franta, aceasta are loc in fiecare an printro decizie speciala a consiliului de mini§tri. Tot statul intervine intr-un fel sau altul §i in cazul in care nivelul inflatiei depa§e§te anumite limite. De exemplu, pentru a preveni declan§area unei inflatii galopante, statul poate recurge la blocarea (inghetarea) salariilor. In anul 2006, salariul mediu nominal in Republica Moldova era de peste 150 USD. Dupa aceasta cifra se ascunde un decalaj mare intre salariile din diferite ramuri. Astfel, salariul mediu lunar al lucrMorilor din sectorul financiar era de circa 600 USD, in industria prelucratoare §i administratia publica - de aproximativ 300 USD, pe cind in agricultura, invatamint §i ocrotirea sanata�ii acesta este de 80-120 USD. Apropo... despre marimea salariului Sub alt em ul se pimge §efului: - Smt un specialist bun, muncesc at trei, d a r prim esc sala¬ riul ca p entr u unul. A§ dori sa-mi m a r i p salariul. Desigur, raspunde §eful, d a r mai intii spune care smt cei doi pentru care lucrezi. li concediez §i-ti dau un salariu m a i mare.

3. Do b i n d a fi piata capi tai ui ui Dobinda: concept fi functii Dupa cum se §tie, notiunea de „capital" cuprinde bunuri de natura eterogena. Conceptul de „dobinda" a fost utilizat, de regula, doar in cazul capitaiuiui monetar sau al capitaiuiui de imprumut.

181

MICROECONOMIE

In sens ingust, dobinda este un venit pe care ;/ insu�e�te proprietarul capitalului banesc ca recompensa pentru suma de bani imprumutata. Ea constituie pretui capitalului-moneda dat in folosin�a temporara.

Insa notiunea de „dobinda' nu poate fi atribuita doar capitalului ba¬ nesc de imprumut. In sens larg, dobinda constituie un venit ce revine proprietarului oricarui capital antrenat in activitatea economica, indiferent daco acesta este imprumutat sau aparpne intreprinzatorului respectiv.

Sa explicam situatia. In activitatea economica se folose§te atit propriul capital (o parte din profit, de exemplu), precum §i capitalul banesc imprumutat. Daca dobinda ar remunera doar capitalul de imprumut, atunci intreprinzatorii nu ar fi interesati de folosirea propriului lor ca¬ pital in activitatea economica. Ei 1-ar imprumuta altor intreprinzatori §i ar obtine dobinda. A§a ca daca il investesc in propriile afaceri, ei spera ca acesta sa le aduca un venit nu mai mic decit in cazul in care ar da cu imprumut ace§ti bani. In acest fel, putem conchide ca in economi¬ se contemporane este acceptabila doar notiunea de „dobinda" in sens larg, de§i in viata reala intreprinzatorul nu face o delimitare intre do¬ binda ce trebuie s-o plateasca pentru capitalul imprumutat §i remunerarea propriului capital. Dobinda pe care o obtine din utilizarea pro¬ priului capital se contope§te, de regula, cu venitul pe care il insu§e§te sub forma de profit. Intrucit notiunea de „dobinda" a evoluat mult in timp, un consens in aceasta privinta nefiind atins nici pina in prezent, vom trece in revista cele mai raspindite teorii despre dobinda. In Antichitate §i in Evul Mediu dobinda a fost considerata o afacere imorala. Aceasta se explica, in general, prin faptul ca la acea epoca banii imprumutati erau utilizati in cea mai mare parte in scopuri neproductive. La inceputul erei capitaliste insa, cind banii imprumutati incep a fi folositi, in principal, pentru a fi investiti in industrie §i in comert, contribuind deci la obti-

182

CURS DE TEORIE E CO N OMI C A

nerea profitului, dobinda i§i capata, teoretic practic, dreptul la existenta. Ea devine un venit legitim justificat. Neoclasicii au considerat dobinda drept pret de echilibru intre cererea oferta capitalului de imprumut. In teoria keynesista accentul este nitel schimbat, dobinda fiind calificata drept pretul folosirii banilor, al carei nivel este determinat nu numai in urma confruntarii cererii §i ofertei, ci §i de conjunctura economica §i de deciziile autoritatilor publice. Astfel, in viziunea keynesi§tilor dobinda este nu numai venitul factorului ..capital", ci §i un important instrument de politica economica. Oferta fi cererea de capital Marimea §i dinamica dobinzii sint determinate cu ajutorul a doi indicatori: a) masa dobinzii (sau suma absoluta a dobinzii [D]) §i b) rata do¬ binzii (d'). Rata dobinzii se calculeaza ca raportui procentual dintre masa dobinzii anuale fi capitalul imprumutat

Marimea ratei dobinzii se stabile§te in functie de mai multi factori, eel mai important fiind raportui dintre oferta §i cererea de capital. Oferta de capital este determinate de catre banii temporar disponibili care se transforma in lichiditati active. Astfel, sursele capitalului de imprumut sint: 1) Sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insu§i caracterul circuitului capitalului industrial §i comercial, §i anume: a) banii ce se acumuleaza treptat §i urmeaza a fi utiliza�i pentru inlocuirea capitalului fix (fondul de amortizare); b) banii destinati platii salariilor, dar disponibili in rastimpul din¬ tre comercializarea marfii §i plata salariului; c) o parte a profitului intreprinderii destinata modernizarii sau largirii productiei, pastrata temporar in bancile comerciale. 2) Economiile menajelor. 3) Banii proprietarilor capitalului de imprumut - bancherii §i capitali§tii-rentieri. 4) Economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sint mai mari decit cheltuielile.

183

MICROECONOMIE

In virtutea circumstantelor enumerate mai sus, in societate exista oricind o anumita cantitate de bani liberi ce pot fi imprumutati persoanelor care au nevoie de ei. Oferta de capital este influentata nemijlocit de rata dobinzii. Cu cit rata dobinzii este mai inalta, cu atit oferta de capital de imprumut este mai mare. Cererea de capital de i m pr um ut exprima nevoia de bani §i vine din partea urmatorilor „actori" ai vietii economice; 1. Intreprinderile, care au nevoie de imprumuturi pentru a face investitii destinate reutilarii, modernizarii sau largirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.)2. Menajele, care recurg la imprumuturi, in fond, pentru procurarea obiectelor de folosinta indelungata - case de locuit, automobile, televizoare, mobila etc. 3. Institutiile administratiei publice, care sint nevoite sa recurga la imprumutul de bani in conditiile in care veniturile publice sint inferioare cheltuielilor. Marimea cererii de bani pe piata capitalului de imprumut se afla intr-o dependents inversa fata de rata dobinzii. Cu cit rata dobinzii este mai mica, cu atit cererea de bani este mai mare.

Factorii care determina nivelul ratei dobinzii Dupa cum §tim deja, rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale §i suma de bani imprumutata, dupa formula: d� = —� X 100% C

unde: d� - rata dobinzii; D - marimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii); C - suma de bani imprumutata (sau creditul). In tarile dezvoltate, in anii '60-'80 ai secolului XX, rata dobinzii era de 4-6% anual. In ultimele doua decenii ale aceluia§i secol ea s-a ridicat la nivelul de 9-12%. In Moldova, rata dobinzii in anii 1995-2006 s-a redus de la 40-50% anual pina la 15-20%. In acest fel, putem constata

184

CURS DE TEORIE ECONOMICA

ca marimea ratei dobinzii variaza nu numai de la o tara la alta, ci mai ales depinde de starea economiei tarii respective. Rata dobinzii este influentata de un §ir intreg de factori, cei mai importanti fiind: a) raportul dintre cererea §i oferta de capital de imprumut; b) rata inflatiei; c) rata profitului; d) marimea riscului; e) perioada de timp pentru care se imprumuta suma de bani; f) politica economica a statului. Am vazut deja care este interdependenta dintre rata dobinzii §i ce¬ rerea §i oferta de bani, raport decisiv in cazul determinarii marimii ra¬ tei dobinzii. In conditii normale, rata dobinzii este influentata in mod nemijlocit §i de rata profitului. Astfel, limita de sus a ratei dobinzii este rata profitului. Mai mult, rata dobinzii create o data cu cre§terea ratei profitului. Un alt factor care determina nivelul ratei dobinzii este inflatia. Cu cit este mai inalta rata infladei, cu atit este mai mare §i rata dobinzii. Anticipind evolutia inflatiei, proprietarii de capital de imprumut fixeaza rata dobinzii la un nivel care ar permite protejarea puterii de cumparare initiale a banilor imprumutati. >

Rolul ratei dobi nzii

Rata dobinzii poate influenta dezvoltarea economica atit in sens pozitiv, cit §i in sens negativ. Astfel: 1) Rata dobinzii determina nivelul economiilor in tara. Daca rata do¬ binzii este foarte inalta, ea poate incita nu numai menajele, ci §i intreprinderile sa-§i depuna resursele bane§ti la banci in loc sa le investeasca in producere; 2) Nivelul ratei dobinzii poate incuraja sau descuraja activitatea eco¬ nomica. Atunci cind rata dobinzii este joasa, intreprinzatorii sint interesati sa faca imprumuturi §i sa le plaseze in producerea de bunuri §i servicii. §i invers, o rata inalta a dobinzii incetine§te ritmurile dezvoltarii economice; 3) Rata dobinzii influenteaza rata de schimb a monedei nationale.

MICROECONOMIE

185

4. Renta fi pretui pamintului Natura rentei Renta constituie una din formele veniturilor fundamentale. Aparuta inca in feudalism, ea a existat ca renta funciara in munca, in natu¬ ra (sau in produse) §i in bani. Vreme indelungata §tiinta economica nu a recunoscut decit o singura forma de renta, §i anume renta fun¬ ciara. Existenta rentei funciare este conditionata de caracterul rigid al ofertei de pamint, caci oricit de mult ar create pretui (cererea) pa¬ mintului, oferta de pamint va ramine neschimbata. §i invers, o scadere a pretului pamintului nu poate conduce la reducerea dimensiunilor acestuia. §tiinta contemporana sustine ca nu numai factorul natural (in speci¬ al pamintul), ci toti factorii de productie genereaza renta. Aceasta se refera la acele resurse economice nesubstituibile a caror oferta totala este insuficienta in raport cu cererea. Adica chiar daca cererea (§i pretui) va create neincetat, oferta bunului respectiv va ramine neschimbata. In atare conditii, renta are urmatoarea definitie: y

'

>

Renta este venitui pe care il obtine posesorul unui factor de producpe disponibil in cantitati limitate 5/ a carui oferta este rigida. Ea este plata pentru utilizarea temporara a factorilor de producpe deosebip, cu insu�iri speciale. Renta constituie, astfel, un surplus, un excedent peste venitui normal.

In aceasta ordine de idei, Paul Samuelson §i William Nordhaus, in celebrul lor manual de economie politica, scriu; „Termenul de renta se aplica nu numai la pamint, ci la orice factor de productie disponibil in cantitate limitata. De exemplu, tabloul Mona Lisa, realizat de Leonardo Da Vinci, este unic: daca vrei sa-1 arati la o expozitie, trebuie sa plate§ti 0 renta pentru timpul cit te folose§ti de el"'�. Renta exista acolo unde un factor de productie limitat, cu o oferta rigida, aduce posesorului acestuia un venit superior venitului obi§nuit p. 299.

P. A. Samuelson, W. D. Nordhaus, Economie politica, Bucure�ti, Teora, 2000,

186

CURS DE TEORIE ECONOMICA

(sau normal) care se obtine in cazurile similare. Astfel, venitul mediu al unui fotbalist intr-un club european este de circa 1 mln €. In acela�i timp, cei mai celebri fotbali�ti au „salarii" individuale ce se ridica la 1520 mln € sau chiar mai mult. Formele rentei

Fiind un venit generat de toti factorii de productie a caror oferta este limitata, renta exista sub mai multe forme, §i anume: 1) Renta f u n c i a rd sau renta pamintului, care ramine §i in prezent principala forma de renta. Renta funciara exista ca: a) renta absoluta, ce constituie un venit obtinut de proprietarul pamintului, indiferent de fertilitatea §i amplasarea acestuia; b) renta diferentiata sau renta de fertilitate, obtinuta doar de proprietarii celor mai fertile terenuri; c) renta de pozitie sau de amplasament, ce are la temelia sa departarea diferita a terenurilor de pamint fata de pietele de desfacere, fapt ce genereaza cheltuieli de transport §i de exploatare diferite; d) renta de monopol, obtinuta de posesorii unor terenuri care au ni§te calitati unice, ce permit, de exemplu, obtinerea unor vinuri cu calitati unice. Renta funciara absoluta este obtinuta de proprietarul unui teren de pamint in virtutea monopolului pe care il detine acesta asupra exploatarii terenului respectiv. De obicei, renta este platita de catre capitalistul-arenda§ sau intreprinzatorul-arenda§ proprietarului pamintului sub forma de arenda. In acest caz, exploatind terenul, intreprinzatorul va obtine un profit oarecare. Renta este astfel un venit peste acest profit, numit normal. Proprietarii terenurilor mai fertile sau amplasate mai avantajos vor obtine, peste renta absoluta, §i renta diferentiata sau ren¬ ta de pozitie, dar care vor intra in plata de arenda. 2) Renta de abilitate. Aceasta forma de renta revine unui individ ca¬ re poseda ni§te aptitudini (calitati) rare, deosebite. Astfel, renta de abilitate poate fi obtinuta de un jucator celebru de fotbal, un savant, un cintaret, un actor.

MICROECONOMIE

187

3) Renta minierd se intilne§te in industria extractiva §i revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la suprafata pamintului, fie mai bogate in conUnut, adica cu o pondere mai ridicata a elementului exploatat. 4) Renta de construcfii. Aceasta forma de renta este insu§ita de catre posesorii unor constructii a§ezate fie mai aproape de centrul unei localitati, fie intr-o zona unde este mai dezvoltata infrastructura sau se afla in vecinatatea unui lac celebru sau a unei zone de agrement. 5) Renta vinzdtorului este obtinuta in cazul in care marfa este vinduta la un pret mai ridicat decit pretul de piata §i deci mai ridicat decit a§teptarile vinzatorului. 6) Renta cumpdrdtorului (consumatorului) constituie un surplus de venit ce revine individului care procura un bun oarecare la un pret mai mic decit eel estimat initial §i pe care ar fi dispus sa-1 plateasca. 7) Renta de marcd este obtinuta de catre detinatorii unor produse de marca ce se bucura de o popularitate deosebita printre cumparatori. Astfel, un produs ce apartine firmei „L'Orear' va fi platit cu un pret mai inalt decit un produs identic, dar propus de o firma necunoscuta. Determinarea marimii rentei

Deoarece in economiile contemporane dezvoltate rolul agriculturii in crearea avutiei nationale s-a redus substantial, a scazut §i rolul teoriei rentei. Totu§i pentru tarile mai putin dezvoltate, inclusiv pentru Republica Moldova, unde agricultura mai ramine un factor de productie foarte important, modul de stabilire a nivelului rentei §i a pretului pa¬ mintului ramine un subiect de actualitate. Dupa cum se §tie, o trasatura distinctive a pamintului este oferta per¬ fect inelastica, rigida a acestuia. §i nu numai pe termen scurt, ci §i pe termen lung. Cu unele exceptii, desigur, ca urmare a schimbarii categoriilor de folosinta a terenurilor sau prin actiuni de defri§are, irigare etc. Oricum, in linii generale, oricind §i oriunde, oferta de pamint apare sub forma unei curbe verticale (Figura 10.4).

188

CURS DE TEORIE ECONOMICA ' � VenituI total al proprietarilor de pamint

c0) cc

Oferta rigida

Cererea 2 (C�)

R, 0

Cererea 1 (C,)

Suprafata de pamint

Figura 10.4. Determinarea marimii rente! in functie de evolufia cererii

In cazul in care oferta de pamint este rigida, adica fixa, marimea rentei va fi determinata de evolutia cererii. Cind cererea de pamint a crescut de la Cj pina la C�, §i marimea rentei pentru acela§i lot de pa¬ mint s-a marit de la pina la R�. PretuI pamintului

Ca §i orice factor de productie, pamintul se vinde §i se cumpara pe o piata speciala, numita „piata funciara". Preful pamintului constituie suma de bani platita de catre cumparator vinzatorului acestuia pentru obtinerea dreptului de proprietate asupra pamintului respectiv.

Cum se va stabili pretul pamintului? Care sint factorii ce determi¬ ne marimea acestuia? Intrucit pamintul nu este un rezultat al muncii, ci un dar al naturii, pretul lui se formeaza in mod deosebit, altfel decit in cazul celorlalte bunuri. Factorul principal care influenteaza marimea pretului unui teren de pamint este venituI ce poate fi obtinut prin utilizarea acestuia. Oricum, asupra formarii pretului pamintului influen¬ teaza mai multi factori, dintre care cei mai importanti sint: I. M a r i me a evolutia rentei, adica a venitului ce poate fi obtinut prin exploatarea terenului respectiv. 2. Rata dobinzii bancare, rata care influenteaza invers proportional pretul pamintului. Adica atunci cind rata dobinzii create, pretul pamintului tinde sa scada, deoarece potentialii cumparatori pre-

189

MICROECONOMIE

fera sa depuna banii la banca §i sa obtina in acest caz un venit mai ridicat decit eel pe care 1-ar obtine sub forma de renta. 3. Cererea oferta de pamint. Deoarece oferta de pamint este limitata, pretul va fi influentat, in principal, de cererea acestuia. 4. Cererea oferta de produse agricole. Acesta este un factor cu o actiune indirecta asupra pretului pamintului. Oricum, cre§terea cererii pentru produsele agricole influenteaza pretul pamintului in sensul maririi acestuia. §i invers. 5. Posibilitdtile de folosire alternativd a pamintului. Daca terenul de pamint poate fi folosit nu doar pentru cultivarea produselor agri¬ cole, ci §i in alte scopuri (in constructii, in industria miniera etc.), pretul pamintului respectiv va fi mai ridicat. De§i asupra pretului pamintului influenteaza mai multi factori, cei mai importan�i dintre ei sint marimea rentei §i rata dobinzii bancare. In acest caz, pretul pamintului va fi egal cu o suma de bani care, fiind depusa la banca, i-ar aduce posesorului acesteia un venit anual egal cu marimea rentei. Exista §i o formula speciala care se folose§te in cazul determinarii pretului pamintului: X 100% Pp = d' unde: Pp - pretul pamintului; R - marimea rentei anuale (sau marimea arendei); d' - rata anuala a dobinzii, la depuneri. Sa presupunem ca un teren agricol dat in arenda aduce posesorului acestuia un venit anual egal cu 3000$. Daca in acela§i an rata dobinzii va fi egala cu 15%, atunci pretul pamintului va fi egal cu: X

100% = 20 000$

15 In cazul in care rata dobinzii va scadea pina la 10%, pretul pamin¬ tului va create pina la 30 000$. In acest sens, se vorbe§te despre faptul ca pretul pamintului este renta capitalizata. Pretul pamintului are o tendinta de cre§tere permanenta, cu unele mici exceptii de scurta durata. Pe parcursul unui secol (1850-1950), in tarile Europei Occidentale pretul pamintului a crescut de 8-10 ori. in a

190

CURS DE TEORIE ECONOMICA

doua jumatate a secolului XX, pretul pamintului a crescut cu ritmuri §i mai mari. La sfir§itul secolului XX, pretul unui hectar de pamint agricol in tara cu cea mai dezvoltata agricultura din Europa - Franta - era de 3-4 mii de dolari. In aceea§i perioada, in Romania, de exemplu, pre¬ tul unui hectar de pamint agricol era de zece ori mai mic. Dupa anul 2000 insa, preturile terenurilor agricole au crescut continuu §i in Ro¬ mania, ridicindu-se in anul 2005 pina la 2000-2500$ ha. Pretul pamintului se stabile§te pe piata funciara. In Republica Mol¬ dova, ca, de altfel, §i in celelalte tari in tranzitie, piata funciara se afla in proces de formare. Oricum, un hectar de pamint arabil costa deja intre 500 §i 1200$.

5. Profitui fi rentabilitatea ConceptuI de profit Profitui este unui din veniturile provenite din proprietate. De§i joaca un rol fundamental in economia de piata, nici pina in prezent nu exista un consens teoretic in privinta continutului, naturii §i formelor profitului. Nu exista chiar nici o defini�ie unanim acceptata a ceea ce se nume§te profit. Oricum, in sensul eel mai larg, Profitui constituie diferenfa ce apare in cazul in care incasarile totale (venitui total al firmei) sint mai mari decit costul total. Profitui este, astfel, un ci§tig (venit, beneficiu) obpnut de persoanele care organizeaza f/' desfa�oara o actiuitate economica, adica o actiuitate de producere §i comercializare a bunurilor §i serviciilor.

Profitui se poate determina in felul urmator: P � = y- C unde; - profitui; V - venitul total al firmei sau incasarile totale (cifra de afaceri); C - costul total. ConceptuI de profit a fost dintotdeauna in centrul atentiei teoriei economice. Cu privire la natura §i continutul profitului au existat §i

MICROECONOMIE

191

exista o multime de puncte de vedere. Ne vom referi in continuare doar la cele mai raspindite dintre ele. Mercantiliftii, care au acordat o aten�ie deosebita problemei sporirii avutiei unei tari §i a izvoarelor acesteia, considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Ceva mai tirziu, fiziocratii lanseaza o noua teorie, potrivit careia profitul este un surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielile efectuate, care este un dar al naturii §i exista numai in agricultura. Englezul Adam Smith, parintele §tiintei economice, considera ca profi¬ tul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia sa munca neplatita a muncitorilor §i se obtine atit in agricultura, cit §i in industrie. Francezul J.-B. Say sustinea ideea ca profitul este o forma spe¬ cials a salariului, care este insu§ita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare §i gestionare a unei activitati economice. Karl Marx, fondatorul doctrinei socialiste, considera ca profitul este un venit insu§it de catre proprietarul capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita a muncitorilor. La originea profitului, sus�ine K. Marx, se afla o nedreptate, un proces de exploatare a omului de catre om §i in acest fel profitul este un ci§tig amoral, care nu poate fi justificat in nici un fel. In teoria economicd contemporand exista, de asemenea, o multime de interpretari ale continutului categoriei de profit. Predomina totu§i opinia potrivit careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinzatorului de a inova, de a gestiona reu§it o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul. >

»

Despre riscul economic

Dupa cum am remarcat deja, una din calitatile distinctive ale intreprin¬ zatorului este curajul de a infrunta riscul. Intr-adevar, in activitatea economica riscurile sint numeroase: a) riscul pierderii capitalului sau a unei parti din acesta; b) riscul tehnologic (aparitia unor noi tehnologii, mai performante); c) riscul de piata (de a nu-§i gasi cumparatori); d) riscul monetar-financiar (inflada); e) riscul valutar (fluctuatia cursurilor de schimb). Acestea sint ni§te riscuri economice. Dar mai exista §i riscuri politice, mai cu seama in tarile instabile din acest punct de vedere. Exista

192

CURS DE TEORIE ECONOMICA

riscul de a fi §antajat sau chiar lichidat fizic de catre concurenti. Insemnate sint §i riscurile juridice, legate de frecventa modificare a legislatiei ca urmare, a regulilor de joc. Intrucit marea majoritate a oamenilor „au alergie" la orice fel de rise, este §i firesc ca cei care au curajul sa-1 infrunte sa fie rasplatiti, obtinind un venit special sub forma de profit. Func|iile profitului

Existenta profitului este justificata in mare masura prin rolul pe care il joaca acesta atit in viata intreprinderii, cit §i a societatii in general. El este considerat for�a motrice a economiei de piatd §i indepline§te mai multe functii: 1. Profitul este insu§i „motorul" activita�ii economice. El constituie un puternic factor motivational pentru intreprinderi. De regula, se produc bunuri care aduc profit. 2. Profitul este sursa principals de autofinantare a intreprinderilor, adica de largire, modernizare §i reutilare a productiei. In acest sens, el este temelia cre§terii economice, a aparitiei de noi intre¬ prinderi, a modernizarii §i reinnoirii intreprinderilor existente. 3. Profitul este instrumentul de control al eficientei activitatii economice a intreprinderii. 4. Profitul este un indicator sintetic al activitatii economice. Aceasta functie este indeplinita prin intermediul ratei profitului. 5. Profitul este una din cele mai importante surse de venit pentru bugetul statului. )

Formele profitului

Dupa criteriul motivelor sau al factorilor care stau la temelia obtinerii profitului, acesta este format din doua componente, §i anume: a) profitul normal §i b) profitul supernormal, numit, de obicei, „profit economic". Dupa cum am men�ionat, costul total este compus din costul expli¬ cit sau contabil (cheltuielile pentru procurarea in afara intreprinderii a materiei prime, combustibilului, energiei, apei, precum §i salariile etc.) §i costul implicit (cheltuielile facute de intreprinde prin consumul de

193

MICROECONOMIE

factori ce apartin proprietarului, cum ar fi munca acestuia, amortizarea cladirilor §i utilajului etc.). Costul explicit sau contabil presupune plati catre terti, adica in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru amortizarea uti¬ lajului §i cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar §i in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit oarecare, ca diferenta dintre incasarile totale §i costul contabil, ca¬ re se nume§te profitul normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie §i este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit supernormal sau eco¬ nomic. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de produc¬ tie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine §i un superprofit, §i un profit normal. Deoarece in cele mai multe cazuri intreprinzatorul este §i proprietarul (sau coproprietarul) intre¬ prinderii, el va obtine un profit total, denumit §i „contabil", alcatuit din: a) profitul normal; §i b) profitul supernormal (Figura 10.5). Incasarile totale ale intreprinderii Cost total

Profit economic

Cost explicit

Cost implicit

Profit economic

Cost contabil

Profit normal

Profit supernormal

Cost contabil

Profit contabil (total)

Figura 10.5. RaportuI dintre incasarile totale, cost §i cele doua componente ale profitului

Astfel, putem conchide ca profitul economic reprezinta venitul obtinut de cei care intemeiaza (fondeaza), organizeaza §i administreaza o firma - intreprinzatorii - §i care sint proprietarii bunurilor produse de firma. Ei vind aceste bunuri (daca este posibil) la un pret mai mare

CURS DE TEORIE ECONOMICA

194

decit este costul total al firmei (costul contabil plus profitul normal). Ceea ce obtin ca excedent peste costul total este profitul economic sau superprofitul, care nu este altceva decit venitul ce il rasplate§te pe intreprinzator pentru intemeierea §i buna functionare a firmei'�. Pe linga cele doua forme ale profitului - profitul normal §i profitul economic (supernormal) mai exista §i alte forme ale acestuia, cum ar fi: profitul legitim (sau legal), profitul nelegitim (sau nelegal), profitul brut, profitul de monopol etc. Profitul legitim (sau legal) este eel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare. Profitul nelegitim (nelegal sau ilicit) este profitul obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi: eschivarea de la plata impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, „umflarea costurilor" etc. in unele cazuri, a§a cum s-a intimplat in Franta in anii 1944-1945, pro¬ fitul nelegitim este confiscat de catre stat. Profiturile nelegitime (ilicite) sint deosebit de mari in acele tari n tranzitie in care inflore�te economia subterana (evaziunea fiscala, conirabanda, coruptia etc.), cum este, de exemplu, cazul Rusiei, Ucrainei, Georgiei sau al Moldovei. Din punct de vedere teoretic, profiturile nelegitime ar putea fi confiscate §i in aceste tari. Profitul de monopol este obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominanta pe piata §i pot influenta preturile in sensul cre�terii lor, fapt care le §i asigura unele profituri mai mari. De obicei, statul limiteaza, printr-o impozitare diferentiata, posibilitatile insu§irii unor pro¬ fituri de monopol un timp indelungat. Profitul brut este diferenta dintre incasarile totale, mai exact cifra de afaceri, §i costul total. Profitul net este acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor §i a diferitelor taxe. Rentabilitatea intreprinderii fi pragul de rentabilitate Orice intreprindere urmare§te nu doar scopul desfa§urarii unei activitati utile societatii, ci §i scopul obtinerii unui ci§tig cit mai mare posibil. Gh. Cretoiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economie, ALL Beck, Bucure§ti, 2003, p. 35L

195

MICROECONOMIE Capacitatea unei intreprinderi de a obpne un profit oarecare, adica de a obpne ni§te venituri mai mari deck cheltuielile de producfie, se nume§te rentabilitate.

Rentabilitatea este o forma sintetica a eficientei unei afaceri oarecare. Ea reflecta anume capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit. O afacere este mai mult sau mai putin rentabila in functie de marimea profitului obtinut. Exista mai multe forme ale rentabilitatii, §i anume: a) rentabilitatea economica; b) rentabilitatea comerciala; c) rentabilitatea financiara; d) rentabilitatea totala. Rentabilitatea se masoara prin doi indicatori de baza: a) masa profitu¬ lui, care este un indicator absolut, §i b) rata profitului (indicator relativ). Rentabilitatea poate fi calculata la nivel de intreprindere, de produs sau la nivel de ramura §i chiar de economie nationala. Masa profitului (numita §i „rentabilitate absoluta") constituie suma totala de profit obtinut de o firma oarecare §i se calculeaza ca diferenta dintre incasarile totale §i costul de productie: ~ �~ unde: - masa profitului; V - incasarile totale; - costul de productie. Rata profitului este o marime relativa §i reprezinta raportul, exprimat in procente, dintre masa profitului §i costurile realizate. Ea poate fi calculata in trei moduri: P

P

P

P'' = —� X 100%; P' '= —� X 100%; P' =-� x 100% ' K CA C p unde; P' - rata profitului; P� - masa profitului; K - capitalul folosit; CA - cifra de afaceri, care este suma vinzarilor unei intreprinderi pentru o perioada oarecare - de regula, 1 an; - costurile de productie.

196

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Rata profitului este o marime relativa §i difera atit de la o intreprindere (ramura) la alta, cit §i de la an la an, in cazul uneia §i aceleia§i intreprinderi, ramuri sau chiar economii nationale. Se considera ca pentru o ramura oarecare un nivel bun al rentabilitatii este eel de peste 10%. In cazul intreprinderii, o rata mai inalta a profitului, adica o rentabilitate mai mare, se obtine prin reducerea costurilor §i prin maximizarea profitului. O intreprindere nu poate fi rentabila chiar din ziua infiintarii acesteia. O perioada oarecare, cind se fac doar cheltuieli, afacerea nu poa¬ te fi rentabila. Trecerea de la situatia de nerentabilitate la o situatie de rentabilitate se face in punctul numit „pragul de rentabilitate", unde incasarile totale sint egale cu costurile totale. In acest punct intreprinderea nu mai are pierderi, dar nici profit. Din acest punct, deja in momentul in care incasarile totale depa§esc costurile totale, intreprinderea incepe a obtine profit, incepe a deveni rentabila (Figura 10.6). >

unde: Q- costui total fix; C - costui total variabil; tv

'

- costui total global; /-t i n c a s a r il e totale.

Figura 10.6. Pragul de rentabilitate

>

Partea a lll-a MACROECONOMIE

XI. INDICATORII MACROECONOMICI 1. ContinutuI, s tru c tur a fi obiectivele macroeconomiei Ce este macroeconomia? Dupa cum §tim deja, teoria economica are doua componente de baza: microeconomia macroeconomia. Microeconomia studiaza comportamentul individual al consumatorului §i al producatorului, piata, veniturile factoriale, modalitatile de stabilire a pretului pe diferite piete. Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia analizeaza modalitatile de functionare a economiei nationale privita in ansamblu. Macroeconomia opereaza cu marimi globale, denumite „agregate", cum ar fi: produsul intern brut, produsul national brut, venitul national, masa monetara, cererea agregata §i oferta agregata, nivelul mediu al preturilor §i rata inflatiei, rata §omajului, consumul total, investitiile totale. La inceputurile sale, adica din secolul al XVII-lea, economia politica a avut ca obiect de studiu analiza economiei nationale ca un tot intreg. Fondatorii liberalismului economic, A. Smith §i D. Ricardo, precum §i intemeietorul doctrinei socialiste, K. Marx, au „pus" in centrul preocuparilor lor §tiintifice astfel de probleme macroeconomice precum: avutia nationala, investitiile §i consumul, banii §i §omajul, crizele economice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul „macroeconomie" este introdus in circuitul §tiintific abia in anul 1933 de catre economistul englez Ragner Frish. Totu§i parintele sau fondatorul macroeconomiei a

198

CURS D£ TEORIE ECONOMICA

fost englezul John M. Keynes (1883-1946). Anume J. Keynes, in lucrarea sa capitala intitulata Teoria generald a miinii de lucru, a dobinzii a banilor (1936), contureaza aria §i problemele de baza ale macroeconomiei. Abordarea macroeconomica, de inspiratie keynesiana, devine dominanta in teoria §i practica economica din primele trei decenii de dupa eel de al doilea razboi mondial. In centrul preocuparilor celor mai mari economi§ti ai timpului se afla studierea modalitatilor de stabilire §i mentinere a echilibrului intre cererea agregata §i oferta agregata, reducerea §omajului §i inflatiei, asigurarea unei cre§teri economice stabile §i cu ritmuri inalte. Obiectivele macroeconomiei Deoarece mecanismul pietei s-a dovedit incapabil sa rezolve in mod au¬ tomat toate problemele cu care se confrunta dezvoltarea economica, in special cele legate de aparitia crizelor, §omajului §i inflatiei, macroeconomia porne§te de la justificarea teoretica a interventiei statului in activitatea economica. In acest fel, chiar de la bun inceput macroeconomia a inclus in aria preocuparilor sale nu numai studierea caracterului functionarii economiilor nationale ca un ansamblu, ci §i elaborarea unor recomandari, §tiintific argumentate, de politica economica. Cu ajutorul acestor politici, deja de mai bine de jumatate de secol, guvernele reu§esc sa faca fata problemelor pe care piata nu este in stare sa le rezolve in mod automat. Care sint obiectivele macroeconomiei ca parte components a teoriei economice, adica obiective ce vizeaza interesul general §i se refera la economia nationala luata in ansamblul ei? Principalele obiective ale macroeconomiei sint: 1. Elaborarea mecanismelor §i instrumentelor de stabilire a echili¬ brului general, adica a echilibrului dintre cererea globala §i oferta globala. Descoperind cauzele dezechilibrelor care afecteaza negativ dezvoltarea economica, macroeconomia ofera statului propuneri §tiintific argumentate de depa§ire a acestora. 2. Cel de-al doilea obiectiv major al demersului macroeconomic este elaborarea mecanismelor de asigurare a ocupdrii depline a bratelor de munca §i eliminarea situatiilor de §omaj.

199

MACROECONOMIE

3. Un alt obiectiv important este gasirea modalitatilor de mentinere a stabilitatii preturilor §i de preintimpinare a inflatiei. In acest scop, este determinata marimea §i structura masei monetare care ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care, stimulind cre§terea economica, nu ar provoca §i o ridicare semnificativa a nivelului preturilor. 4. Unul din obiectivele macroeconomiei este elaborarea unui model de distribuire §i de redistribuire a venitului national prin multi¬ ple mecanisme bugetare, care ar permite stabilirea unui echilibru optim intre echitatea sociala §i cre§terea economica. 5. Macroeconomia are in centrul preocuparilor sale §i problema alocdrii eficiente a resurselor materiale, umane ff financiare (intotdeauna limitate) in conditiile caracterului ciclic al dezvoltarii economice. 6. In fine, macroeconomia are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitafii economice a �drii prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate. Obiectivele macroeconomice se afla mereu in centrul atentiei guvernelor din toate tarile lumii. Instrumentele de politica economica aplicate intr-un caz sau altul difera nu numai in functie de nivelul de dezvoltare al unei sau altei tari, dar, in cea mai mare masura, §i in functie de doctrina economica ce serve§te drept fundament teoretic pentru actiunile practice ale guvernului respectiv. Astfel, doctrina keynesiana propune cu totul alte solutii pentru a face fata §omajului sau inflatiei decit doctrina liberala, de exemplu. >

2. Sisteme de evaiuare la nivel macroeconomic Sistemul conturilor n ationale 9

Initial, §tiinta §i practica economica au fost preocupate de analiza §i evaluarea rezultatelor activitatii economice doar la nivel de intreprindere. Pe baza determinarii veniturilor §i cheltuielilor, intreprinzatorul judeca despre felul in care ii mergeau afacerile. Masurarea rezultatelor activi¬ tatii la nivelul intregii economii s-a produs mult mai tirziu, abia in anii '30 ai secolului XX.

200

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul intregii tari, se folosesc doua sisteme de calcul: 1) sistemul conturilor nationale (SCN), numit §i „contabilitatea nationala"; 2) sistemul productiei materiale (SPM). Sistemul productiei materiale a fost utilizat, in temei, in fosta URSS §i in celelalte state socialiste. Acest sistem are ca temelie teoretica teza potrivit careia este creatoare de valoare doar munca depusa in ramurile productiei materiale (agricultura, Industrie, constructii, partial transport §i comert). Prin urmare, §i venitul national este creat doar prin munca cheltuita pentru producerea bunurilor §i serviciilor materiale. In statistica tarilor cu economie de piata dezvoltata, precum §i in statistica organismelor ONU §i a altor organizatii internationale, iar de la un timp §i in tarile in tranzitie, inclusiv in Republica Moldova, este folosit sistemul conturilor nationale. Acest sistem porne§te de la conceptul teoretic potrivit caruia veni¬ tul national se creeaza nu numai in ramurile productiei materiale In¬ dustrie, agricultura, construcpi, transport etc.), ci §i in celelalte sectoare ale activitatii economice, cum ar fi invatamintul, sanatatea, cultura, domeniul financiar-bancar, administratia de stat etc. Contributia domeniilor nemateriale la crearea venitului national se calculeazd prin evaluarea costului factorilor. Astfel, valoarea creata de invatamintul public va fi determinate de cheltuielile pentru manuale, cladiri, salariile profesorilor §i ale personalului administrativ etc. Sistemul conturilor nafionale are ca sarcina principals sistematizarea multiplelor varietati de fluxuri §i fenomene economice §i clasificarea acestora intr-un numar limitat de variabile macroeconomice. Pe baza acestora se creeaza un tablou reprezentativ, care reflecta balanta legaturilor dintre ramurile economiei nationale. Astfel, sistemul conturilor na¬ tionale sistematizeaza §i ierarhizeaza procesele economice §i, pe aceasta baza, masoara rezultatele macroeconomice. Principalele „componente" ale sistemului conturilor nationale sint: 1) Agentii economici, grupati pe sectoare institutionale (intreprinderile, menajele (sau gospodariile), institutiile de credit §i societatile de asigurari, administrative publice (statul), administratiile private (sindicatele, fundatiile, partidele politice, asociatiile sportive §i culturale, organizatiile de cult), strainatatea, numita §i „restul lumii".

MACROECONOMIE

201

2) Operatiunile: a) operatiunile cu bunuri materiale §i servicii (productia, consumul, formarea bruta a capitalului, exportul importul); b) operatiunile de repartitie, ce vizeaza salariile, impozitele, veniturile provenite din proprietate §i din activitatea economica; c) operatiunile financiare (creantele, imprumuturile, economiile). 3) Conturile nafionale, care sint: „contul productie", „contul consum", „contul acumulare", contul „restul lumii". Conturile nationale, numite §i „macroecononiice", se tin in conformitate cu principiul dublei inregistrari, folosit in contabilitate. Astfel, un „cont national" este compus din doua parti: in prima, la „debit", se inscriu resursele de care dispune un sector oarecare, iar in partea a doua, la „credit", se inscrie folosirea acestor resurse. De exemplu, „contul pro¬ ductie" include la „debit" productia totala de bunuri economice, iar la „credit" - utilizarea totala a bunurilor economice. Ce este circuitui economic? Analiza macroeconomica presupune studierea atit a marimilor globale, cit §i a fluxurilor de bunuri la nivelul intregii economii. Aceste fluxuri se reflecta in circuitui economic. Circuitui economic constituie o forma simpiificata de prezentare a activitapi economice, a fluxurilor de bunuri la ni¬ velul intregii tari.

Economistul francez Francois Quesnay (1694-1774), care a schitat pentru prima data modelul unui circuit economic, 1-a comparat pe acesta cu circulatia sangvina. Cea mai simpla schema presupune participarea la circuitui econo¬ mic doar a menajelor §i a intreprinderilor. In acest caz, se face abstractie de stat, de institutive financiare §i de restul lumii. Punctul de plecare al circuitului economic il constituie menajele (gospodariile populatiei). Anume menajele, pentru satisfacerea multiplelor nevoi, propun intreprinderilor factorii de productie (munca, capital, pamint etc.). In schimbul serviciilor prestate, menajele primesc venituri. Aceste venituri sint folosite mai apoi pentru procurarea bunurilor ma¬ teriale §i a serviciilor de consum §i pentru investitii.

202

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Venituri (salarii, dividende, renta, profit) 1

,

Factori de product ie (munca, capital, pamTnt)

I'

f

Menaje

Intreprinderi i

i i

Bunuri §1 servicii 1 Cheltuieli de consum

investitii ♦-

-►

Flux real

Flux mo net ar

Figura 11.1. CircuituI economic simplificat

Acest circuit simplificat poate fi completat adaugind progresiv noi agenti economici: statul, institutiile financiare, restul lumii. Venituri

pensii, burse, servicii noncomerciale)

Figura 11.2. CircuituI economic cu trei agenti economici

(menaje, mtreprinderi, statul)

203

MACROECOHOMIE

In Figura 11.2 sint reflectate doar fluxurile monetare. Statul, eel de-al treilea agent economic, participa la circuitul economic redistribuind veniturile factoriale. El acumuleaza de la ceilalti agenti impozite §i taxe pe care le redistribuie apoi sub forma de salarii, pensii, burse, subventii, dotatii.

3. Masurarea rezultatelor macroeconomice. Indicatorii macroeconomici sintetici Conturile nationale se afla la baza calcularii indicatorilor macroeconomici sintetici. Cu ajutorul acestora se masoara rezultatele activitatii unei economii nationale in ansamblul ei. in activitatea economica §i in teoria economica, notiunea de „indicator economic" este foarte des utilizata. Sa ne amintim deci ce este indicatorul economic. >

Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor §i proceselor economice. El este un instrument de evaluare a rezultatelor unei actiuitati econo¬ mice in ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acesteia.

Indicatorii economici reflecta rezultatele unei activitati oarecare, intr-o anumita perioada de timp, la nivel micro- sau macroeconomic. Salariul unui lucrator sau cifra de afaceri a unei firme sint indicatori microeconomici. Produsul intern brut, venitul national sau oferta globala sint indicatori macroeconomici. Indicatorii macroeconomici, numiti §i „agregate", permit tinerea evidentei statistice a fenomenelor §i proceselor la nivelul intregii economii. Aceste agregate constituie punctul de plecare in luarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, de catre organizatiile economice Inter¬ nationale. Ele permit, de asemenea, efectuarea comparatiilor internationale. In fine, agregatele macroeconomice stau la temelia determinarii nivelului de dezvoltare economica atins de o tara oarecare, precum §i a stabilirii locului acesteia in economia mondiala. In mare masura, anume pe baza analizei indicatorilor sintetici s-au luat deciziile cu privire la acceptarea sau neacceptarea unei tari in calitate de membru al Uniunii Europene.

204

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Principalul indicator macroeconomic (principalul agregat) este produsul intern brut (PIB). Alti indicatori macroeconomici sint: produsul global brut (PGB); produsul national brut (PNB); produsul intern net (PIN), venitul national. Aici se cere sa facem o mica remarca: ace§ti in¬ dicatori includ doar bunurile §i serviciile care sint vindute pe piata, nu §i produsele destinate pentru autoconsum. §i inca o remarca: indicatorii macroeconomici se calculeaza, dupa cum am vazut, in forma „bruta" §i in forma „neta". Notiunea de „brut" se folose§te in cazul indicatorului ce include in calculul productiei finale §i consumul de capital fix (amortizarea). Notiunea sau atributul „net" se utilizeaza atunci cind in calculul productiei finale nu se include §i consumul de capital fix, care nu este altceva decit amortizarea acestuia. Principalele metode de calculare a indicatorilor macroeconomici sint: a) metoda valorilor adaugate brute; b) metoda veniturilor (suma veniturilor factorului de productie, for¬ mate, in temei, din salarii, profiturile firmelor, dobinzi, rente, taxele indirecte, cum ar fi TVA, taxele vamale, accizele); c) metoda cheltuielilor (suma cheltuielilor de consum ale populatiei, investitiile brute, cheltuielile publice §i exportul net). Sa trecem acum la analiza principalilor indicatori macroeconomici. Produsul global brut (PCB) exprima valoarea totola a bunurilor §i serviciilor create m cadrul unei economii naponale intr-o perioada de timp, de regula, intr-un an.

Acest indicator se calculeaza ca suma intregii productii create in toate sectoarele economiei nationale. El implica duble sau multiple inregistrari ale acelora§i produse. PGB = a + C f + lb

unde: a - consumul intermediar; Cf - consumul final de bunuri §i servicii; lb - investitiile brute de capital. Deoarece include §i consumul intermediar, deci contine inregistrari repetate ale aceluia§i bun material, PGB este mai rar folosit in statisti-

205

MACROECONOMIE

ca oficiala. Din contra, produsul intern brut este principalul indicator macroeconomic, indicatorul de baza. Produsul intern brut (PIB) constituie valoarea bruta a bunurilor serviciilor finale create m interiorul unei tari de catre straini, de regula, intr-un an. agenpi economici autohtoni

PIB-ul vizeaza, astfel, o anumita arie geografica, o regiune, o tara sau un grup de tari. In acest caz, nu are importanta apartenenta national-statala a agentilor economici. Toate firmele care activeaza in aria ge¬ ografica data, indiferent de provenienta, participa la crearea PIB-ului. Produsul intern brut poate fi definit §i ca suma valorii adaugate bru¬ te create in cadrul unei arii geografice de catre toti agentii economici ce activeaza in aceasta arie. (Reamintim aici ca valoarea adaugata reprezinta valoarea produsului unei firme din care se scade costul produselor intermediare.) In fine, PIB-ul se mai define§te §i ca „suma tuturor veniturilor obtinute in interiorul unei tari". In procesul distribuirii §i utilizarii, PIB-ul este destinat: 1) consumului final (public §i privat); 2) investitiilor brute; 3) exportului net (ca¬ re constituie diferenta dintre export §i import). In ultimele decenii, produsul intern brut este considerat principalul indicator macroeconomic doar in tarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate, care au plasat peste hotare un numar impunator de firme, prioritate se acorda unui alt indicator, numit produsul national brut. J

>

>

}

Produsul naponal brut (PNB) constituie suma valorii ada¬ ugate brute create de catre agentii economici autohtoni atit pe teritoriul tarii de origine, cit §i peste hotarele ei.

PNB-ul are drept criteriu de baza apartenenta nationals a produ¬ sului creat. In marimea lui se include §i venitul ci§tigat in strainatate §i repatriat de catre rezidenti. La determinarea PNB-ului nu vor fi deci insumate rezultatele activitatii intreprinderilor straine care functioneaza pe teritoriul naUonal. PNB-ul este bazat pe dreptul de proprietate, pe cind conceptul de PIB are la temelie localizarea geografica a produsului creat. Marimea PNB-ului se calculeaza pornindu-se de la PIB, la care se adauga valoa-

206

CURS DE TEORIE ECONOMICA

rea producUei finale brute obtinute de agentii economici nationali pas¬ te hotare §i din care se scade valoarea productiei finale brute create de agentii economici straini. PNB-ul permite evaluarea potentialului eco¬ nomic al unei tari, fie ca agentii sai economici activeaza pe teritoriul tarii sau in strainatate. In tarile dezvoltate, PNB-ul este, de regula, cu 10-30% mai mare decit PIB-ul. In tarile mai putin dezvoltate, PIB-ul este, de obicei, mai mare decit PNB-ul. Este deci mai bine ca PNB-ul sa fie mai mare decit PIB-ul, deoarece in acest caz agentii economici nationali ci�tiga peste hotare mai mult decit agentii economici straini in interiorul tarii. In acest fel se limiteaza sau chiar se elimina „plecarea" unei parti din venitul national in strainatate. Marimea PIB-ului, precum §i marimea PNB-ului, sint influentate de evolutia cantitatii de bunuri §i servicii produse, dar, totodata, §i de modificarea preturilor acestora. In scopul evaluarii proportiilor in care indicatorii macroeconomici sint modificati nu de dinamica lor reala, ci de schimbarea (de obicei, de cre§terea) preturilor, sint folosite notiunile de PIB (PNB) nominal §i PIB (PNB) real. PIB-ul (PNB-ul) nominal este calculat in baza preturilor curente, pe cind PIB-ul (PNB-ul) real - in baza preturilor comparabile ale unui an de referinta. Eliminarea influentei modificarii preturilor asupra marimii PIB-ului sau altui indicator macroeconomic agregat se face cu ajutorul deflatorului preturilor. Deflatorul preturilor, numit §i „indicele preturilor", masoara marimea modificarii pretului fata de o perioada de referinta. Deflatorul preturilor se masoa¬ ra ca raportul dintre PIB-ul nominal §i PIB-ul real inmultit cu 100. Produsul intern brut, precum §i produsul national brut, sint indicatorii eel mai frecvent utilizati in statistica internationala. Ei constituie instrumentul ce permite diagnosticarea „sanatatii" unei economii - criza, dezvoltare economica, stagnare etc. PIB/locuitor §i PNB/locuitor permit determinarea nivelului de dezvoltare economica al unei tari, precum §i nivelul bunastarii populatiei din aceasta tara. PIB-ul (PNB-ul), in care este inclus §i consumul de capital fix (amortizarea), nu poate oferi un tablou real al valorii nou-create pe parcursul unui an. Daca din PIB (PNB) se scoate marimea amortizarii, se obtine produsul intern net (PIN) §i, respectiv, produsul national net (PNN). Deci daca PIB-ul §i PNB-ul masoara „valoarea adaugata bruta a bunu>

>

207

MACROECONOMIE

rilor §i serviciilor finale produse", apoi PIN-ul §i PNN-ul includ doar „valoarea adaugata neta". Un alt indicator macroeconomic foarte des utilizat este venitul na¬ tional. }

Venitul national (VN) constituie suma veniturilor provenite din munca §i din proprietate, venituri ce se obtin in urma producerii bunurilor economice. Aitfel spus, venitul national reprezinta suma salariilor, dobinzilor, profiturilor 5/ rentei. PRODUSUL GLOBAL BRUT C"

PRODUCJIA FINALA Servicii sociale VALOAREA ADAUGATA BRUTA ( Taxe §i impozite PRODUSUL INTERN BRUT l indirecte (la costui factorilor) a PRODUSUL INTERN BRUT c (la preturile pietei) o Amort izareas PRODUSUL INTERN BRUT

indire cte

t PRODUSUL INTERN BRUT ± „S" u (la preturile pietei) i PRODUSUL NATIONAL BRUT (la preturile pietei) f a PRODUSUL NATIONAL NET Amort izareac (la preturile pietei) t oPRODUSUL NATIONAL NET Taxe §1 impozite rilor) VENITUL NATIONAL CHELTUIELI DE CONSUM CURENT

ECONOMII

unde: „C" - consumur i int ermediare; „S" - soldul dint re suma valorilor ad augat e brut e obt inut e de agentii economici aut ohtoni in afara grani�elor tarii 5! cea obt inut a d e eel strain! in �ara de referinta. Sursa: N. Dobrota, Economiepolitico, Bucurejti, 1997, p. 292.

Figura 11.3. Relafiile de marime dintre indicatorii macroeconomici

208

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Ca §i ceilalU indicatori macroeconomici, venitul national se calculeaza prin mai multe metode, dar eel mai frecvent prin insumarea salariilor lucratorilor rezidenti, a veniturilor din proprietate §i a veniturilor intreprinderilor. Anume venitul national determina marimea venituri¬ lor personale, cuantumul acumularii, investitiile §i cererea de bunuri de consum. Venitul national este folosit pentru: 1) cheltuielile de consum; 2) investitii (economii).

4. Economia oficiala fi economia subterana Extinderea economiei subterane - o particularitate a economiilor contemporane

Produsul intern brut, precum §i alti indicatori macroeconomici, nu sint in masura sa ne ofere informatii corecte cu privire la productia nationala. §i aceasta din cauza ca in toate tarile lumii, alaturi de economia oficiala, mai exista §i o economie neoficiala sau subterana, ale carei proportii pot fi evaluate cu o mare aproximatie (Figura 11.4). Economia reala 1

i Economia oficiala 1

Economia neoficiala 1

1 Economie nemarfara

1 Economie marfara

1 Economie nemarfara

i 1 Publica

i

i

Activitati de piata declarate oficial

Autoconsum §i activitate voluntara

§i privata

Economie marfara i 1 Economie subterana 1

♦

f

„Legala" Munca la negru

1 llegaia sau „criminala"

Productie la negru

Sursa: Revista Problimes economiques, Paris, 19.01.2000.

Figura 11.4. Structura economiei reale

209

MACROECONOMIE

Apropo... despre economia subterana Inainte de a-l angaja la semciu, patronul il examineaza pe pretendentui la postal de contabil. - Dumneata desigur, ce este evidenpa contabila dubia? - Evident, rdspunde pretendentui, la locul meu de lucru precedent a m dus chiar o evidenta tripid: ave am un registru pentru patron, in care mscriam i/eniturile reale, un altui pentru acponari, unde nu apareau nici un fel de i/enituri, §i un al treilea pentru inspectoratui fiscal, m care aratam doar pierderile. - Minunat, exclama patronul, i/ei auea un salariu qficial, pen¬ tru care vei semna, lunar, in borderou, un salariu in plic, de¬ spre care worn §ti doar noi doi, fi un premiu, dupa fiecare adunare a acponarilor sau control fiscal.

In literatura de specialitate, de regula, ca sinonime ale economiei subterane sint folositi alti 25-30 de termeni, §i anume: economie neoficiala, economie nedeclarata, economie submarina, economie paralela, economie alternativa, economie oculta, economie ilegala, economie periferica, economie ascunsa, economie clandestina, economie marginala, economie neformala, economie invizibila etc. Exista §i o forma a econo¬ miei subterane denumita „economia criminala' §i alta careia i se spune „economia sura sau gri". Cu alte cuvinte, fenomenul economiei neoficiale este foarte variat, eterogen, incluzind o gama larga de activitati, de la „economia de autoconsum" pina la economia criminala. In ultimele citeva decenii, economia subterana cunoa§te o perioada de inflorire in intreaga lume. Astfel, in perioada anilor 1990-2002, ponderea economiei subterane fata de PIB-ul oficial constituia; 1. In tarile OCDE (adica tarile industrial dezvoltate) - 15-16%. 2. In tarile in tranzitie - 25-35%. 3. In tarile in dezvoltare (adica in tarile cele mai sarace) - 35-45%. Despre proportiile economiei subterane in tarile cele mai dezvoltate aflam §i din datele expuse in figura de mai jos. >

»

210

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Sursa: Shadow Economies Around the World: Size, Causes and Consequences. Fonds monetaire international, Washington D.C., 2000

Figura 11.5. Presupusa mdrime a economiei subterane m 20 de tari ale OCDE (Activitate „omisa" (m %) din PIB-ul oficial), anul 2000

Dupa cum rezulta din figura de mai sus, printre tarile dezvoltate, cea mai mica raspindire economia subterana o are in Elvetia, Austria §i Statele Unite. In schimb, in astfel de tari precum Grecia §i Italia, eco¬ nomia subterana se ridica pina la 28-30% din PIB-ul oficial. Fenomenul „economie subterana", atestat inca din Antichitate, cunoa§te in conditiile tranzitiei o inflorire fara precedent. Mai mult. Este imposibil de a intreprinde o cercetare reala §i obiectiva a economiilor in tranzitie cont de acest fenomen. Inainte de toate fiindca, lu� > fara a tine > ata in calcul, „economia subterana" modifica substantial toti indicatorii macroeconomici oficiali, inclusiv marimea §i structura PIB-ului, nivelul §omajului, balanta comerciala, volumul real al exportului §i importului, veniturile populatiei etc. Apoi, in cazul unor tari din spatiul ex-sovietic, „economia subterana" pare a fi unul din principalele rezultate ale tranzitiei. Pentru aceste tari, „economia subterana" poate fi considerata

211

MACROECONOM/E

o etapa intermediara intre socialism §i economia de piata. Tot a§a cum „capitalismul salbatic" din epoca acumularii primitive a capitalului a fost o punte intre feudalism §i capitalism. Daca in cazul multora din tarile in tranzitie nu se obi§nuie§te sa se vorbeasca de un „capitalism sal¬ batic", exista cu siguranta un „capitalism subteran". De§i statistica oficiala sustine adeseori ca economia subterana constituie doar 10-20% din PIB-ul oficial, in realitate insa, potrivit unor calcule ale Bancii Mondiale, chiar in anii 2000-2002 economia subterana mai constituia inca, in unele tari, mai mult de jumatate din PIB-ul ofi¬ cial (Figura 11.6).

Sursa: Datele Bancii Mondiale.

Figura 11.6. Economia subterana in tarile in tranzitie.

In % din PIB (anul 2000)

Ce este economia subterana? Economia subterana constituie totalitatea formelor de activitate economica neautorizate de stat, nereflectate in statis¬ tica oficiala, care aduc prejudicii mari societatii.

Economia subterana a existat totdeauna. De la o epoca la alta, ea §i-a schimbat doar formele concrete de manifestare. Inca in Antichitate

212

CURS DE TEORIE ECONOMICA

erau bine cunoscute tranzactiile ilicite de import-export, coruptia, falsificarea banilor. Capitalismul §i socialismul au ..imbogatit" substantial fenomenul. „Tranzitia", la rindul ei, a creat cele mai favorabile conditii pentru inflorirea economiei subterane, a dat na§tere unor forme mai sofisticate, cum ar fi: privatizarea ilicita, falimentarea fictiva a intreprinderilor, constituirea firmelor-fantoma. Anume datorita perpetuarii ei de-a lungul secolelor §i pastrarii unor trasaturi caracteristice in orice condi¬ tii istorice putem conchide ca, intr-un anumit sens, „economia subterana" constituie „cel de-al treilea tip ideal de economie", care supravietuie§te §i se adapteaza la celelalte doua tipuri ideale: economia de piata §i economia de comanda, tipuri despre care a scris atit de inspirat economistul german Walter Euken. Paradoxal, dar economia subterana s-a dovedit mai viabila, mai adaptiva, mai ve�nica chiar decit economia de comanda §i economia de piata. De ce exista fi se dezvolta economia subterana? Fiind un fenomen „etern", economia subterana are la temelia sa §i un suport pe potriva, §i anume ve�nica dorinta a unei categorii de oameni de a se imbogati §i a domina cu orice pret §i fara nici o limita. Altfel spus, aceste forme de activitate ilegala „izvorasc" dintr-un intreg buchet de cusururi ve§nice ale omului, care sint: lacomia, cruzimea, egoismul. Ca §i criminalitatea, ca §i alte vicii umane, economia subterana poate fi doar limitata, nu §i lichidata in intregime. Nu intimplator, chiar §i la rascrucea secolelor XX §i XXI, adica in zilele noastre, au cazut in „mrejele" economiei subterane persoane cu cele mai inalte functii de stat in tari civilizate precum Franta, Italia, SUA, Germania. Mai mult decit atit. Diferite forme ale economiei subterane au prins radacini adinci §i in structurile administrative ale Uniunii Europene. In ceea ce prive§te cauzele pur economice ale fenomenului, acestea se modifica de la o epoca la alta §i chiar de la o tara la alta. Astfel, in cea de-a doua jumatate a secolului XX, economia subterana a luat amploare in intreaga lume in virtutea urmatoarelor circumstante: a) cre§terea presiunii fiscale o data cu amestecul tot mai categoric al statului in activitatea economica;

MACROECONOMIE

213

b) cre§terea ponderii serviciilor in PIB §i in structura populatiei ocupate, fapt care favorizeaza ascunderea veniturilor §1 desfa§urarea unor activitati ilegale; c) salariile mai mici ale functionarilor publici fata de salariile ce necesita aceea§i competenta din sectorul privat. Astazi putem constata ca economia subterana ramine a fi un fenomen universal „in plina dezvoltare". Astfel, potrivit datelor Bancii Mondiale, la sfir§itul secolului XX circa un sfert din PIB-ul mondial era creat in mod ilegal. Este cunoscut faptul ca economia subterana supravietuie§te §i prospera numai in masura in care „inflore§te" coruptia. Intuind bine aceasta strinsa legatura dintre mituirea celor de la cirma §i activitatile ilega¬ le, imparatii din China Antica, de exemplu, plateau demnitarilor de stat un adaos special la venitul lor de baza, ce avea oficial misiunea de a le „hrani onestitatea". „Salariile in plic", practicate in fosta URSS, erau §i ele un fel de „mita", platita pentru ca inaltii demnitari sa fie „one§ti §i incoruptibili". Onestitatea inal�ilor demnitari de stat este bine platita §i in zilele noastre in tari precum Singapore, Hong Kong §i China, intr-un �ir de tari arabe. Pe linga cauzele generale care se afla la originea fenomenului descris, exista §i ni§te cauze mai particulare, proprii �arilor in tranzitie, in special Republicii Moldova. Printre cauzele obiective care au favorizat acest fenomen vom nominaliza urmatoarele: 1. Imperfectiunea legislatiei in conditiile liberalizarii categorice §i oarecum nea§teptate a viedi economice. 2. Instabilitatea politica, fenomen care reduce capacitatea organelor de drept de a lupta cu incalcarile de legisla�ie. 3. Toleranta populatiei fata de activitatile economice ilegale din cauza confundarii lor cu insa§i economia de piata. Pe la mijlocul anilor '90, dupa ritmurile de cre§tere a economiei subterane, tarile in tranzitie au ie§it pe primul loc in lume, ponderea acesteia in PIB variind de la circa 20% in Cehia §i Ungaria pina la circa 5070% in Rusia, Ucraina §i Moldova. Este adevarat ca incepind cu anul 2000-2001, in toate tarile din Europa Centrala §i de Est, economia sub¬ terana a inceput sa bata in retragere.

214

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Formeie economiei subterane De§i difera de la o tara la alta dupa pondere §i insemnatate, formeie economiei subterane raspindite in toata lumea sint: 1) coruptia; 2) evaziunea fiscala; 3) contrabanda sau tranzactiile ilegale de import-export; 4) confectionarea §i comercializarea produselor falsificate; 5) falsificarea banilor §i a hirtiilor de valoare; 6) privatizarea ilicita sau, altfel spus, privatizarea criminala; 7) nerepatrierea valutei obtinute din operatiunile de export; 8) remunerarea muncii in mod ilicit; 9) interzicerea accesului agentilor concurenti pe piata §i mentinerea unor preturi inalte de monopol; 10) scutirea ilegala a unor firme private de plata impozitelor; 11) racketul etc.

Cum poate fi masurata economia subterana Nimeni nu poate §ti cu exactitate care sint proportiile adevarate ale eco¬ nomiei subterane intr-o tara sau alta. Aprecierile privind dimensiunile acesteia difera de la un calcul la altul. Aceasta este §i firesc. Natura ascunsa, precum §i eterogenitatea formelor de manifestare a activitatii ilicite, necesita folosirea mai multor modalitati de evaluare, nici una din ele insa nefiind capabila sa asigure o estimare precisa a fenomenului. Toate metodele sint, a§adar, destul de relative, deoarece nici un rezultat al evaluarii nu poate fi verificat cu exactitate. Principalele metode de evaluare a economiei subterane sint: a) metoda compararii veniturilor §i cheltuielilor in procesul estimarii PIB-ului; b) metoda monetara; c) metoda indicatorilor ce caracterizeaza piata muncii; d) metoda consumului de energie electrica, combustibil, apa etc. Cea mai simpla metoda de estimare a economiei subterane este compararea veniturilor §i cheltuielilor in sistemul conturilor nationale. Atunci cind suma cheltuielilor suportate de agentii economici timp de un an de zile (sub forma de consum, investitii etc.) este mai mare decit cea a veniturilor, se considera ca diferenta obtinuta constituie partea subte¬ rana a economiei. O alta metoda de evaluare a economiei subterane este cea moneta¬ ra. Tinind cont de faptul ca afacerile efectuate prin intermediul banilor

215

MACROECONOMIE

lichizi sint mai putin supuse controlului decit cele efectuate prin intermediul opera�iunilor bancare, afacerile ilicite au o inclinatie accentuata spre lichiditate. Astfel, diferenta dintre cantitatea de bani necesara pentru deservirea PIB-ului oficial §i cantitatea de bani reala aflata in circulatie ne permite sa judecam despre dimensiunile economiei subterane. Calculata dupa aceasta metoda, economia subterana din Republica Moldova, in anul 1994, constituia 50% din PIB; in 1995 - 79%; in 1996 - 23%; in 1997 - 72%; in 1998 - 88%; in 1999 - 66%. In anii urmatori, ponderea economiei subterane in PIB a scazut.

XII. VENITUU CONSUMUU INVESTITIILE 1. Venitui la nivei macroeconomic Tipuri de venit Venitui constituie un flux de resurse monetare sau materiale (reale), ca¬ re provine direct sau indirect dintr-o activitate economica §i este insu§it de un agent economic. In economia nationala, sint cunoscute asemenea venituri cum ar fi: a) veniturile factoriale; b) venitui personal; c) venitui national. Veniturile factoriale §i venitui personal au fost studiate in partea a doua a cursului de teorie economica. In cele ce urmeaza, va fi analizat venitui national. Venitui national este un indicator macroeconomic. y

'

Venitui national constituie valoarea adaugata neta creata in decurs de un an de catre agenpi economici rezidenti, care activeaza atit in interiorul tarii, cit §i in strainatate. Calculat dupa aceasta metoda, venitui naponal se compune din ve¬ niturile primare: salariu, dobinda, profit, renta.

Cu alte cuvinte, venitui national se divizeaza in veniturile menajelor §i veniturile intreprinderilor. Marimea venitului national, fara a lua in calcul fluctuatiile anuale, este supusa unei tendinte de cre§tere permanenta. Cauzele acestei cre§teri sint multiple, cele mai importante fiind: sporirea numarului de persoane angajate in activitatea economica, progresul tehnic, ridicarea ni-

216

CURS DE TEORIE ECONOMICA

velului de instruire al fortei de munca, perfectionarea metodelor de gestionare a afacerilor etc. In marea majoritate a tarilor lumii, venitul na¬ tional create cu ritmuri mai inalte decit ritmul de cre§tere a populatiei. Aceasta circumstanta permite cre§terea venitului national pe locuitor. Repartitia primara fi redistribuirea venitului national Inainte de a fi utilizat, venitul naponal este supus repartitiei primare §i repartitiei secundare sau redistribuirii. In urma repartitiei primare, ve¬ nitul national se imparte, in anumite proportii, ce difera de la o tara la alta §i de la o epoca la alta, intre cele patru forme fundamentale de venituri factoriale, care sint salariul, dobinda, profitul §i renta. Aceste venituri sint insu§ite de proprietarii respectivi ai factorilor de productie care participa nemijlocit la crearea bunurilor materiale §i serviciilor destinate schimbului. In statistica nationala, se mai folose§te notiunea de „venit national disponibil". Acesta constituie venitul national marit sau mic§orat cu soldul incasarilor §i platilor efectuate cu tarile straine. Astfel, in functie de acest sold, venitul national disponibil poate fi mai mare sau mai mic decit venitul national. Redistribuirea venitului national (repartitia secundara) se efectueaza prin mecanismul preturilor, dar mai cu seama prin intermediul bugetului de Stat. Toti posesorii unui venit oarecare sint obligati sa „cedeze" o parte din acesta sub forma de impozite §i taxe in bugetul de stat. in acest fel, in bugetul de stat se acumuleaza o suma importanta de venit, care este apoi redistribuita pentru acoperirea cheltuielilor publice, cum ar fi inva�amintul, ocrotirea sanatatii, intre�inerea aparatului de stat, dezvoltarea §tiintei §i culturii, asigurarea solidaritatii sociale etc. Veniturile ce se formeaza in urma redistribuirii unei parti a venitului nati¬ onal se numesc venituri de transfer sau venituri secundare.

2. Structura fi iegile cons um ul ul Ce este consumul? In procesul utilizarii sale, venitul national se divizeaza in doua parti: o parte se consuma, iar cealalta se economise§te.

217

MACROECONOMIE V=C + E

unde: V - venitul national; C - consumul; E - economiile (in unele manuale economiile sint reprezentate §i prin litera S). Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este utilizata de menaje pentru achizitionarea de bunuri de folosinta curenta de servicii. La nivel macroeconomic, prin consum se §i indelungata subintelege totalitatea bunurilor §i serviciilor procurate §i folosite in scopul satisfacerii anumitor nevoi intr-o �ara, de regula, in decursul unui an de zile. Consumul este, astfel, o „distrugere", o transformare a bunu¬ rilor §i serviciilor, care se poate ejectua fie imediat (produsele alimentare), fie progresiv, in decursul unei perioade mai tndeiungate (casele de locuit, autoturismele, televizoarele etc.).

Consumul constituie eel mai mare component al venitului national (adica al cheltuielilor agregate). In structura cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridica pina la 60-90% din venitul national. Consumul este obiectivul final al procesului de productie. Mai mult. John Keynes sublinia chiar ca consumul este singurul scop §i singura tinta a oricarei activitati economice. Structura consumului

Consumul are o structura complexa. Inainte de toate, el se imparte in consum final §i consum intermedial Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fara ca acesta sa participe, in acest caz, la crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmatoarele: a purta o haina, a minca un mar, a privi un film, a asculta cu mare interes, desigur, un curs de teorie economica etc. Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confectionarea altor bunuri. In cazul consumului intermediar, bunurile folosite sint : fie incorporate in alte bunuri (materie prima), fie distru-

218

CURS DE TEORIE ECONOMICA

se (energia) sau uzate in procesul de productie (instrumentele, utilajul,

ma§inile etc.). Din punctul de vedere al sursei de finantare, consumul poate fi: a) privat (menajele §i intreprinderile); b) public (administratiile publice). In functie de durata, consumul poate fi: a) de bunuri de folosinta curenta; b) de bunuri de folosinta indelungata. Marimea §i structura consumului sint influentate de doua categorii de factori, §i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi. Factorii obiectivi sint: a) marimea, dinamica §i modelul repartizarii veniturilor; b) nivelul §i evolutia preturilor; c) rata dobinzii; d) schimbari in politica fiscala. Factorul subiectiv se refera, in primul rind, la inclinatia „psihologica" a oamenilor spre consum, precum §i la previziunile referitoare la venitul viitor, la perspectiva schimbarii preturilor. Principalul factor care determina marimea consumului este venitul. Consumul evolueaza in aceea§i directie ca §i venitul: cresc veniturile cre§te §i consumul, §i invers. Dar in proportii diferite. Relatia dintre venit §i consum este subiectul mai multor teorii, cele mai cunoscute fiind: teoria (legea) lui Engel §i teoria sau legea psihologica fundamentals a lui J. Keynes. Legea lui Engel

Economistul §i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului dintre dinamica veniturilor populatiei §i dinami¬ ca structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaza o lege ce-i poarta numele, numita §i „legea consumului". Legea lui Engel studiaza sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (§i a cererii lui, evi¬ dent) in functie de cre§terea sau diminuarea veniturilor. Pentru a intelege cum are loc aceasta modificare, vom reaminti aici ca, din punctul de vedere al elasticitatii fata de venit, bunurile se impart in trei cate¬ gorii, §i anume: a) bunuri inferioare, al caror consum se reduce o data cu cre§terea veniturilor (produsele alimentare etc.); b) bunuri normale, al caror consum spore§te paralel cu sporirea veniturilor (imbracaminte,

219

MACROECONOMIE

locuinte); c) bunuri superioare, al caror consum depa§e§te sporul veniturilor (cheltuieli pentru odihna, distractii). Legea formulata de insu§i Engel suna in felul urmator: „Cu cit un individ, o familie, un popor sint mai saraci, cu atit este mai mare partea din venit pe care ace§tia trebuie sa o consacre intre�inerii lor fizice, in care alimentatia constituie partea cea mai importanta"'®. Mai tirziu, economistului german i-au fost atribuite §i alte afirmatii. In prezent, legea lui Engel suna astfel: o data cu cre�terea veniturilor, cheltuielile destinate procurarii produselor alimentare cresc, dar mtr-o proporpe mai mica deck cre§terea venitului, cheltuielile pentru imbracaminte §i locuinta cresc proportio¬ nal cu cre§terea venitului, cheltuielile pentru odihna edu¬ cate cresc in proporpi mai mari deck cre�terea uenitului.

Legea lui Engel se refera la evolutia structurii consumului atit a unui individ, cit §i a menajelor §i chiar a unui popor intreg. Pentru a determina aceasta structura, se folose�te notiunea de coeficient bugetar, care constituie raportul dintre marimea cheltuielilor pentru un element al consumului §i totalul consumului. Astfel, o familie din Republica Moldova cu un venit lunar de 4000 de lei, pe care-1 consuma integral, are, in medie, aproximativ urmatoarea structura a consumului: Tabelul 12.1. Determinarea coeficientului bugetar Nr.

Elemente de cheltuieli

Sumele cheltuite

CoeficientuI bugetar

1.

Produse alimentare

1800

45%

2.

Locuinta

1000

25%

3.

imbracaminte

400

10%

4.

200

5%

5.

Transport Odihna

400

10%

6.

Altele

200

5%

Dictionnaire d'economie et de sciences sociales, sous la dir. de C.-D. fichaudemaison, Nathan, Paris, 2003, p. 185.

220

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In tarile dezvoltate, adica cu venituri inalte, structura consumului este alta, anume: cheltuielile pentru produsele alimentare constituie 15%; imbracamintea §i incaltamintea - 10%; locuinta - 25%; odihna comunicatii - 20%. In tarile in dezvoltare insa, chel¬ 30%; transport tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori mai mult de 7080 la suta din consum. Legea inclinatiei psihologice spre consum O alta teorie a consumului apartine economistului englez J. Keynes §i se nume�te in mod diferit: teoria venitului curent, legea inclinatiei psi¬ hologice spre consum sau legea psihologica fundamentals. Potrivit opiniei lui Keynes, individul consuma doar in functie de venitul disponibil, adica de venitul curent. Marimea §i structura con¬ sumului §i raportul acestora cu marimea venitului sint determinate de o lege de natura psihologica, ce are la temelie inclinatia spre consum, prin care se subintelege dorinta oamenilor de a-§i modifica consumul in functie de schimbarea veniturilor. Intre consum §i venituri exista o dependents de natura psihologica stabila. Acest raport constituie continutul legii descoperite §i formulate de }. Keynes. >

Potrivit legii psihologice fundamentale, o data cu cre§terea sau scaderea veniturilor, de regula §i in media, oamenii inclina sa-�i mareasca sau sa-§i diminueze consumul, dar nu m aceea§i masura, ci intr-o masura mai mica.

De exemplu, daca venitul unui menaj va create cu 10%, de regula, consumul va spori doar cu 5-6%. Totodata, daca venitul se va reduce cu 10%, consumul se va diminua §i el, dar mai putin, sa zicem cu 5-7%. Pe termen scurt, functia consumului, care este legatura functionala dintre venit §i cheltuielile de consum, are o forma concava. Adica o data cu cre§terea veniturilor create §i consumul, dar in proportii diferite (Figura 12.1). Vom remarca aici ca, potrivit unei alte teorii a consumului, numita „teoria venitului permanent", consumul va fi influentat nu de mari¬ mea venitului curent, adica disponibil, cum considera J. Keynes, ci de venitul pe care individul anticipeaza ca il va obtine de-a lungul intre-

221

MACROECONOMIE

unde: C-consumul; I/- veniturile.

Figura 12.1. Curba consumului

gii sale vieti. Acest venit corespunde venitului permanent, de§i, desigur, pot avea loc §i anumite abateri in sus sau in jos, dar aceste abateri sint considerate intimplatoare §i nu modifica esenta teoriei. Rata m e d i e fi rata marginala a c o n s u m u l u i

Corelatia dintre venit §i consum se analizeaza §i cu ajutorul unui asemenea indicator precum rata de consum sau inclinatia spre consum. Rata medie a consumului constitute raportui dintre consumul total §i venit }i exprima partea din venit ce se cheltuie§te prin consum. unde: c' - rata consumului; C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprima, de regula, in procente (5%), dar se folose§te §i sub forma unui numar zecimal (0,5). Intrucit, potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, o data cu cre§terea sau scaderea venitului, consumul create sau scade, dar intr0 proportie mai mica, atunci cind spore§te venitul, inclinatia medie spre consum (sau rata consumului) are tendinta de reducere. Dupa cum rezulta din Figura 12.2, atunci cind veniturile cresc de la 20 la 80, rata medie a consumului (c') scade de la 7 la 2.

222

CURS DE TEORIE ECONOMICA

_33 £ 3 to C o u fD

QC(D

120

140

VenituI

Figura 12.2. Interdependenfa dintre cre$terea veniturilor §i rata medie a consumului

Rata marginala a consumului arata cu cit spore§te consumul (AC) la cre§terea cu o unitate a venitului disponibil (AVD): c = AC AVD Rata marginala a consumului indica ce parte din venitul disponibil suplimentar se va adauga la consum intr-o anumita perioada de timp. La o cre§tere a venitului disponibil - AVD va create §i consumul AC, dar AVD > AC. Astfel, raportul

este pozitiv.

3. Economiile. Motivele economisirii Rata de eco nomisire

Dupa cum §tim deja, o parte a venitului nadonal se consuma, pe cind cealalta se economise§te (aceasta divizare in consum §i economii are loc §i la nivelul veniturilor familiale etc.).

MACROECONOMIE

223

Economisirea nu este un scop in sine sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate obiectiva, deoarece, daca tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres, nici o cre§tere economica. Partea venitului national care se economise§te constituie temelia materials pentru reluarea procesului de productie la o scara mai larga §i la un nivel mai inalt al dotarii tehnice a intreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a economiilor se transforma in investitii, care la rindul lor sint folosite pentru sporirea productiei. Insa economiile constituie nu numai o necesita¬ te obiectiva, ci §i un sacrificiu din partea populatiei, deoarece se renunta la o parte din venitul disponibil (care ar putea fi consumata), pentru a avea pe viitor un consum mai bun, mai calitativ, mai important. Economiile reprezinta partea venitului care nu a fost consu¬ mata sau, altfel spus, dijerenta dintre venit §i consum: E=V -C

unde:

economiile; V - venitul national; C - consumul. §tiin�a economica a demonstrat ca in conditiile cre§terii veniturilor inclinatia de a economisi devine mai puternica decit inclinatia de a consuma. Intrucit economiile constituie temelia investitiilor, prin aceasta tendinta se creeaza conditiile necesare pentru ca tarile §i persoanele mai bogate sa devina §i mai bogate, sa se distanteze §i mai mult de cei rama§i in urma. Este necesar de a face distinctie intre economii nete (partea venitu¬ lui care nu se consuma) §i economii brute (sau globale), care sint for¬ mate din suma economiilor nete §i a consumului de capital fix (marimea amortizarii). Economiile mai pot fi divizate in economii ale sectorului privat §i economii ale sectorului public. In tarile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor apartine sectorului privat, in mod special persoanelor fizice §i menajelor. In fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent eco¬ nomic are posibilitatea de a economisi. Insa formarea de economii nu este un scop in sine, de aceea ea are loc doar atunci cind exista o anumita motivatie. E -

>

224

CURS DE TEORIE ECONOMICA Indinafia spre economii este un fenomen de natura psihologica. Ea porne§te de la dorinta omului de a utiliza banii pe care li are m alt mod deck a-\ cheltui pentru procurarea bunurilor materiale §i a serviciilor.

Menajele economisesc prin plasarea unei parti a venitului, ramase disponibile dupa scaderea cheltuielilor de consum, la casele de econo¬ mii, prin procurarea actiunilor sau a obligatiilor, in fine, prin pastrarea unor sume de bani „la ciorap". Apropo... despre economii - Taticule, iti aminte�ti, mi-ai promis o mie de lei and voi trece in clasa a patra? - Da, da, desigur. Cum iti merg treburile? - Felicitarile mele, taticule. Ai economisit o mie de lei.

Care sint motivele in virtutea carora agen�ii economici, in principal menajele, precum §i persoanele fizice, fac economii? Acestea sint foarte diferite. In opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorinta oamenilor; 1) de a crea o rezerva pentru situatii neprevazute; 2) de a se asigura in vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de imbatrinire, de studiile membrilor familiei sau de intretinerea unor persoane dependente; 3) de a putea beneficia de dobinzi §i de sporuri de valoare; 4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viata; 5) de a avea o senzatie de independents §i libertate; 6) de a asigura o marja de manevra pentru punerea in aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale; 7) de a lasa averea mo§tenitorilor; 8) de a-§i satisface, pur §i simplu, zgircenia. Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i§i mic§oreaza consumul §i i§i sporesc economiile pornesc de la spiritul de afaceri §i dorinta de imbogatire, spiritul de prudenta §i setea de independents.

MACROECONOMIE

225

Ponderea economisirii in venit este calculata cu ajutorul unui indi¬ cator numit „inclinatie medie spre economisire" sau „rata de economisire", care constituie raportul dintre economisirea bruta §i venitul disponibil. Astfel, daca un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care economise§te lunar cite 400 de lei, atunci rata de economisire (sau inclina�ia medie spre economisire) va fi urmatoarea: e' = —X 100% y In exemplul de mai sus rata de economisire va fi egala cu 20%: gi �

2000

X 100% = 20%

unde: e' - rata de economisire; E - economiile; V - venitul disponibil. Rata de economisire (inclina�ia spre economisire), ca, de altfel, §i rata de consum, se modifica nu doar in urma modificarii veniturilor. Mai exista §i alti factori, atit obiectivi, cit §i subiectivi, care pot influenta tendinta oamenilor de a economisi. Printre acestea vom nominaliza: rata dobinzii (cind aceasta este joasa sau in scadere, pe termen scurt aceasta situa�ie descurajeaza economiile); politica fiscala (impozitele mari descurajeaza economiile); puterea de cumparare a banilor (cind aceasta scade, scad §i economiile). Economiile pot fi utilizate in mod diferit, in principal sub forma de tezaurizare, plasamente §i investi�ii. Tezaurizarea constituie un proces de pastrare a banilor in diferite ascunzi§uri, cum ar fi: safeurile, „la ciorap" etc. Plasamentele sint o forma de transformare a banilor economisiti in active financiare, cum ar fi: actiunile, obligatiile etc. Scopul plasamentului este obtinerea unui ci§tig sub forma de dividend §i dobinda. Investifia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de productie §i a bunurilor imobiliare, in scopul obtinerii unui profit oarecare. Folosirea economiilor pentru investitii este considerata o economi¬ sire creativa, pe cind folosirea economiilor pentru plasamente sau teza¬ urizare este o economisire sterila.

226

CURS DE TEORIE EC ON O MICA

4. Investitiile fi rolul lor in dezvoitarea economica. Finantarea investitiilor 9 9 Investitiile - o punte intre prezent fi viitor Din paragrafele de mai sus §tim ca cea mai mare parte a venitului na¬ tional este destinata consumului. Partea care ramine se economise§te §i poate imbraca ulterior forma de investitii. Avind un efect intirziat asupra consumului §i nivelului de trai, investitiile sint acea punte care leaga prezentul de viitor. De ce? Fiindca investitiile facute astazi genereaza cre§terea posibilitatilor de productie pentru ziua de miine. §i cu cit mai mari vor fi investitiile facute in prezent, cu atit mai multe bunuri vor putea fi produse §i consumate in viitor. In teoria economica contemporana, investi�ia este considerata actul economic fundamental de care depind proportiile §i directiile dezvoltarii economice pe termen lung. D ipa cum spunea acum o jumatate de secol un om politic german, „inves itiile de astazi sint profiturile de poimiine §i ocuparea fortei de munca de miine". Cu alte cuvinte, daca dorim sa reducem nivelul §omajului §i sa cream conditiile necesare ca cei pleca�i la munca peste hotare sa se intoarca acasa, astazi trebuie sa investim. Mai exista §i un alt aspect al problemei. §i anume: impreuna cu consumul, investitiile sint componentele de baza ale cererii agregate. Or, dupa cum §tim deja din lec�iile precedente, cererea este unul din factorii principali ai cre§terii economice. In acest fel, cre§terea economica este intru totul dependents de nivelul §i de structura investitiilor. A§adar, ce sint investitiile? Notiunea de „investitii" 9

"9

Din punct de vedere teoretic, notiunea de „investitie" poate fi inteleasa doar in raport cu capitalul. Potrivit opiniei lui J. Fisher, diferenta dintre un bun de consum capital consta in capacitatea capitalului de a procura o satisfacpe pe termen lung, de a f i 0 sursa durabild de venif�. A. Beitone, Em. Buisson, Ch. Dollo, Em. Le Masson, £conomie, Dalloz, Paris, 2004, p. 108.

227

MACROECONOMIE

Exista capital tehnic §i capital financial. Capitalul tehnic, numit §i ..real" sau „fizic", constituie stocul de bunuri utilizate pentru producerea altor bunuri. Capitalul financiar are forma activelor financiare (bani in numerar, depozite bancare, actiuni, obligatii etc.). La inceput, orice capital a pornit de la o suma oarecare de bani. Procurarea bunurilor de capital constituie actul de investire. Or, capitalul poate fi tehnic §i financiar. Din acest punct de vedere, sint considerate investitii §i cheltuielile pentru cumpararea actiunilor §i a obligatiunilor. Acestea se numesc investitii financiare sau de portofoliu. Procurarea unor bunuri de consum de folosinta indelungata, cum ar fi locuintele §i autoturismele, precum §i a unor terenuri de pamint, poate fi considerata investitie doar din punct de vedere contabil. De ce? Fiindca folosirea acestor bunuri nu contribuie la cre§terea capitalului tehnic §i nu constituie o premisa pentru sporirea avutiei nationale. Are loc, pur §i simplu, un proces de schimbare a proprietarului. §i atit. In sens economic, termenul „investitie" se folose§te doar in cazul procurarii noilor active fizice: a utilajului, echipamentului, cladirilor destinate activitatii economice, a materiei prime materialelor. Investitiile fizice sau tehnice sporesc capacitatile de productie ale unei tari. Investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor care se jac pen¬ tru procurarea bunurilor de capital, in scopul cre§terii capitalului fix 5/ a stocurilor de capital circulant fi al sporirii pe aceasta cale a auutiei nationale. lata §i o definitie mai succinta: inuestitiile reprezinta acea parte a venitului care este folosita pentru formarea §i cre§terea capitalului.

Prin investitii are loc procesul de formare, de cre§tere §i de modernizare a capitalului tehnic. Potrivit opiniei lui J.M. Keynes, investitiile constituie actul economic fundamental care determina o cre§tere a ve¬ nitului national. Investitiile sint, astfel, premisa reala a expansiunii eco¬ nomice'�. Gh. Cretoiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economic, Bucure§ti, ALL Beck, 2003, p. 388.

228

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Clasificarea investi�iiior

Investitiile au o structura complexa §i pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel, din punctul de vedere al formei de proprietate, investiti¬ ile pot fi: a) private §i b) publice. Dupa originea geografica a capitalului, pot fi: a) investitii interne §i b) investitii externe (sau strdine). in lumea contemporana, investitiile straine au luat o amploare fara precedent, devenind intr-un fel principala for�a motrice a globalizarii. In anii 1945-1985, volumul investitiilor directe straine a crescut anual cu 7%, acestea fiind de doua ori mai mari decit ritmurile de cre§tere a PIB-ului mondial. In anii 1998-2002 insa, volumul acestora a crescut, in fiecare an, in medie cu circa 17%, ritmurile de cre�tere a PIB-ului mondial raminind acelea§i - de 3-4% anual. Din punctul de vedere al modului de formare §i folosire, investitii¬ le se impart in: a) investitii de inlocuire §i b) investitii nete sau de dezvoltare. Investitiile de inlocuire sint destinate refacerii §i reinnoirii capitalu¬ lui fix consumat, adica a capitalului scos din functiune in urma uzurii fizice. Izvorul acestor investitii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte sumele de bani destinate inlocuirii echipamentului, cladirilor, utilajului uzat. InvestipHe nete, al caror izvor sint economiile, smt destina¬ te sporirii volumului de capital fix fi a stocurilor de capital circulant

in viata reala, investitiile nu sint egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile sint cheltuite in tara, o parte din ele pleaca peste hotare. in acela§i timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. in cazul Republicii Moldova, ace�tia sint banii transfera�i in tara de catre persoanele care lucreaza peste hotare. Banii care vin in tara sint mai multi decit economiile facute de moldovenii rama§i acasa. Din punct de vedere teoretic, se presupune insa ca intr-o tara oarecare economiile §i investitiile coincid cantitativ, adica I = E (sau S). in acest fel, avem o noua formula a venitului national disponibil, care este: V = C + 1.

229

MACROECONOMIE

Investipile brute (sau totale) constituie suma investipilor de inlocuire a inuestipilor nete.

Ele contribuie la formarea bruta a capitalului. lb = In + It

unde: lb - investitiile brute; In - investitiile nete; li - investitiile de inlocuire. Investitiile brute au ca scop cre§terea dimensiunilor capitalului ca factor de produc�ie, precum §i inlocuirea sau modernizarea capitalului fix aflat in functiune sau consumat. Investitiile brute se numesc astfel deoarece includ nu numai investitiile noi, adica investitiile nete, ci §i sumele de bani destinate amortizarii capitalului. Clasificarea investitiilor se poate face §i dupa alte criterii. Astfel, dupa obiectul destinatiei, investitiile pot fi; a) productive (aceste investitii au ca obiectiv cre§terea §i moderniza¬ rea utilajului §i a echipamentelor, in urma carora are loc sporirea volumului global de productie); b) administrative, destinate imbunatatirii infrastructurii (drumuri, comunicatii, echipament §colar §i medical etc.); c) in locuinfe. Investitiile nete pot fi: a) materiale (destinate echipamentului, cladirilor, mijloacelor de tran¬ sport productiv etc.); b) imateriale (sau incorporale), destinate efectuarii cercetarilor §tiintifice, procurarii de brevete §i licente, instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing §i publicitate etc. O forma specifica a investitiilor imateriale sint investitiile in capitalul uman, destinate pregatirii cadrelor, sporirii gradului de cuno�tinte fi abilitati ale populatiei. In prezent, eel mai popular manual de teorie economica din SUA este scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie (2001), in colaborare cu profesorul Carl E. Walsh. In aceasta lucrare, investitiile sint clasificate, adica grupate (dupa criteriul cheltuielilor), in trei categorii; a) investitiile in fabrici §i echipamente; b) inves¬ titiile in stocuri, formate prin depozitarea productiei obtinute in scopul >

>

>

230

CURS DE TEORIE ECONOMICA

obdnerii unor vinzari mai mari in viitor sau prin depozitarea materiei prime, in cazul aparitiei unor situatii extrem de favorabile; c) investitiile rezidentiale, care reprezinta achizitiile de catre menaje de noi locuinte. Structura investifiilor se modifica in func�ie de ramura economiei nationale, dar mai ales de nivelul de dezvoltare al tarii respective. Dupa cum mentioneaza autorii sus-citati'®, „in vechea economic, investitiile erau asociate cu imaginea construc�iei unei noi fabrici sau a unei cladiri de birouri sau cu achizitia unei ma§ini de treierat ori a unei ma§ini pentru realizarea de imprimari metalice". A§a a fost in trecut. In prezent, exista o alta imagine a investitiilor, mai cu seama in tarile in¬ dustrial dezvoltate, unde se vorbe§te tot mai mult de o noua economic. Astazi investitiile se identifica cu alte imagini, cu alte schimbari. Aceasta transformare se datoreaza, in primul rind, modificarii structurii in¬ vestitiilor, in special cre§terii: a) cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de prelucrare a informatiilor; b) cheltuielilor care sporesc capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor facute pentru mentinerea reputatiei firmei. Astfel, in SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare a informatiilor §i software in totalul investitiilor a crescut de la 14% in 1980 pina la circa 28% in 2000.

Rata investitiei »

In scopul masurarii efortului national de investitie, se folose�te o notiune speciala, numita „rata investitiei". Rata investifiei desemneaza partea PIB-ului folosita intr-un an la form area bruta de capital fix, utilizata pentru reinnoirea §i cre�terea potenpalului productiv al tarii.

Ri =

PIB

X 100%

unde: Ri - rata investitiei; FBCF - formarea bruta a capitalului fix; PIB - produsul intern brut.

J. E. Stiglitz, C. E. Walsh, Economie, Editura Economica, Bucure§ti, 2005, p. 593.

MACROECONOMIE

231

Rata investitiei depinde de mai multi factori, in principal de: a) rata dobinzii §i b) anticiparile subiective ale intreprinzatorilor cu privire la evolutia cererii §i a ratei profitului. Deoarece depinde de ni§te marimi instabile, rata investitiei este considerata cea mai instabila componenta a PIB-ului. Rata investiUei sau partea din produsul intern brut investita difera mult de la o tara la alta, precum §i de la un an la altul. Oricum, in medie, pentru perioada dintre 1970-1989, Japonia a investit in dezvoltarea economica circa o treime din PNB, Franta - 20-25%, Marea Britanie §i SUA - cite 15-20% (Figura 12.3).

1970

1975

1980

SUA — Franca .........

1985

1989

— — — Marea ~ " Japonia Britanie

Sursa: fl>K. CaKC, (D. JlappeH, MaKpoaKOHOMUKa. fnodanbHbiu nodxod, MocKea, 1999, c. 147.

Figura 12.3. Rata medie a investitiei in uneie tari dezvoltate

Rata investitiei de modernizare a unei eco} reflecta efortul national > nomii. Toate tarile care au avut mari succese economice in trecut au avut o rata a investitiei inalta. Astfel, in Germania, in anii '50-'60 ai secolului XX, cind se punea temelia a§a-numitului „miracol economic german", rata investitiei s-a ridicat pina la un nivel record de circa 60%

232

CURS DE TEORIE ECONOMICA

din PIB. In toate tarile care au cunoscut ritmuri inalte de dezvoltare in ultimele doua decenii - China, Singapore, Coreea de Sud - rata investitiei a fost §i a ramas, in fond, la un nivel de aproape 40% din PIB. In fosta URSS, rata investitiei era destul de inalta - pina la 30-40% din PIB. In deceniul noua, in anii tranzitiei, acest indicator a fost, in Republica Moldova, de circa 10-12%, iar in Rusia - de 15-18%. Doar la inceputul secolului XXI, in Moldova §i in alte tari din fosta URSS, rata investitiei a inceput sa creasca treptat, ridicindu-se pina la 15-20%. Totu§i Moldova trebuie sa faca in acest sens un efort important, deoarece pina la performantele Chinei §i ale Coreei de Sud (de 30-40%) sau ale Germaniei (de 60%) mai este mult. Despre rolul investitiilor in dezvoltarea economica

Facind o mica recapitulare a importantei investitiilor in dezvoltarea economiei, mentionam ca „investitiile au rolul hotaritor in modernizarea aparatului tehnic de productie, in schimbarea structurii de ramura a economiilor nationale, in viteza cu care ele inainteaza, in cre§terea numarului de persoane angajate in diverse sfere de activitate"''. Insa rolul investitiilor nu se reduce doar la stimularea cre§terii economice. Este adevarat, investitiile fac posibile modernizarea §i largirea potentialului de productie, aparida unor noi produse §i crearea conditiilor pentru reducerea preturilor. In acela§i timp, pe linga acest rol, in¬ vestitiile sint un factor important care asigura echilibrul economic. In ce mod? Simplu de tot. Daca economiile facute de menaje (care nu sint consumate) nu se vor transforma in investitii, pe piata va aparea un sur¬ plus de bunuri necomercializate, adica o supraproductie. Acest lucru va provoca in mod inevitabil o reducere a nivelului general al preturilor, apoi o criza economica. Fiind, astfel, un factor important al cre�terii economice §i un fac¬ tor al asigurarii echilibrului economic, investitiile s-au aflat in centrul atentiei tuturor doctrinelor economice. Insa in privinta interdependentei dintre investitii §i alte agregate macroeconomice nu exista o unitate de " Economie politica II, Coord. C. Enache, C. Mecu, Editura Fundatiei Romania de

Miine, Bucure?ti, 2004, p. 53.

MACROECONOMIE

233

opinii, de§i U>ate §colile economice au recunoscut rolul decisiv al investipilor in dezvoltarea economica. Neoclasicii au studiat interdependenta dintre investitii §i rata dobinzii. Ei au ajuns la concluzia ca volumul investitiilor cre§te atita timp cit productivitatea capitalului (adica adaosul de profit creat de investitie) este superioara ratei dobinzii. In opinia lui Keynes, volumul investitiilor va create atita timp cit rata profit alui a�teptat (adica viitor) va fi mai mare decit rata dobinzii. Mai sint oare §i alti factori care influenteaza decizia de a investi? Factorii care influenteaza decizia de a investi Factorul principal de care depinde marimea investitiilor sint economiile. Economiile constituie rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cind investitiile sint determinate de comportamentul colectiv al intreprinzatorilor. De§i aceste grupuri sociale urmaresc scopuri diferite, de§i decizia de a economisi este luata, in fond, de menaje, iar cea de a investi - de intreprinderi, la nivelul intregii tari volumul investitiilor, in linii mari, tinde sa-1 egaleze pe eel al economiilor. Decizia de a economisi influenteaza asupra ratei dobinzii. La rindul sau, rata dobinzii este indicatorul pe baza caruia se iau nemijlocit hotaririle de a investi (in acest caz, rata dobinzii este corelata cu rata profitului). Atunci cind rata dobinzii este joasa, intreprinzatorii sint incurajati sa investeasca, §i invers, atunci cind rata dobinzii este mai inalta decit rata profitului, imboldul de a investi poate disparea. Constatam deci ca intre decizia de a investi §i rata dobinzii exista o relatie invers proportionala. Aceasta relatie poate fi reprezentata grafic (vezi Figura 12.4). Din figura de mai jos rezulta ca intentia de a investi este mai mare in punctul A decit in punctul B, deoarece punctul B corespunde unei situatii cind rata dobinzii este mai mare. De aici conchidem ca rata do¬ binzii influenteaza asupra investitiilor tot astfel cum pretul influenteaza asupra cererii de bunuri §i servicii. Pe linga a) marimea economiilor §i b) rata dobinzii, decizia de a in¬ vesti este influentata §i de alti factori. Ace§tia sint:

234

CURS DE TEORIE E C O NOM I CA

I \

.A Curba cererii de investitii

iV 1\ 1 \-

L__

----1

%

1 I 1 11 1 1 -1-1-� Rata dobinzii (i)

Figura 12.4. Corelatia dintre investitie $i rata dobmzii (curba cererii de investitii)

c) Mdrimea impozitelor. Atund cind povara fiscala este mare, scad posibilitatile de a economisi, deci §i de a investi. d) Previziunile a§teptdrile intreprinzdtorilor. Atunci cind intreprinzatorii sint optimi§ti §i a§teapta profituri inalte, investitiile cresc. Din contra, anticiparile pesimiste reduc investitiile. e) Ritmurile cre�terii economice. In conditiile in care economia se dezvolta cu ritmuri inalte, cre§te, de obicei, atit marimea absoluta, cit §i rata investitiilor. f) Progresul tehnico-�tiintific. Atunci cind apar noi tehnologii, noi utilaje, mai productive, cresc posibilitatile obtinerii unor profituri mai inalte §i deci cresc §i investitiile. Sursele de finantare a investitiilor P

9

Pentru finantarea investitiilor, intreprinderile pot utiliza atit propriile mijloace, cit §i resursele din afara intreprinderii. Sursele principale de finantare a investitiilor sint: 1) Mijloacele proprii (autofinantarea), care se formeaza pe baza fondului de amortizare (investitiile de inlocuire), a profitului §i a al-

MACROECONOMIE

235

tor mijloace bane§ti proprii. Autofinantarea asigura independenta intreprinderii. Insa resursele proprii sint, de regula, limitate §1 intreprinderile sint nevoite sa atraga resurse financiare din exterior. 2) A doua sursa importanta §i universale de finantare a investitiilor o constituie creditele, adica mijloacele bane§ti §i materiale imprumutate de la banci §i de la alte intreprinderi §i organizatii. 3) Mijloacele financiare atrase de intreprinderi prin emiterea de actiuni, obligatiuni §i alte hirtii de valoare. 4) Sursele financiare primite din bugetul de stat §i din diferite fonduri nebugetare. Raportul dintre resursele interne §i cele externe de finantare a investitiilor difera nu numai de la o intreprindere la alta, ci §i de la o tara la alta, de la o perioada istorica la alta. In linii generale, circa o jumatate din sursele de finantare a investitiilor apartine intreprinderilor. In tarile in care sistemul bancar este bine dezvoltat, iar rata dobinzii este joasa, finantarea investitiilor se face, in cea mai mare parte, pe baza creditelor bancare. Din contra, intr-un §ir de tari in tranzitie, cum ar fi Rusia, Republica Moldova, Ucraina, unde rata dobinzii ramine a fi destul de inalta, pina la 70% din volumul investitiilor sint finantate din resursele proprii, fapt ce reduce substantial posibilitatile de investire. >

5. Mul ti pli catorul i nvesti ti ilor fi a c c ei e ra to r ul Principiul multiplicarii constituie unul din elementele fundamental ale teoriei economice contemporane, fara de care este greu de inteles caracterul interdependentei dintre venit, consum, investitii §i dintre alte marimi macroeconomice. Este evident ca o cre§tere a investitiilor va duce la sporirea productiei, precum §i a gradului de ocupare a fortei de munca. Dar in ce proportie? La aceasta intrebare ne da raspuns teoria multiplicatorului. Ce este multiplicatorul? lata o definitie a multiplicatorului, mai bine zis, a efectului multi¬ plicatorului, cum prefera sa spuna speciali§tii din Franta:

236

CURS DE TEORIE ECONOMICA

„Efectul multiplicatomlu', este un proces pottmt caruia o variape a unei marimi economice (investipile, eforturile, baza monetara etc.) produce, m decursul unei anumite perioade, o uariape amplificata (mai mare) a altei marimi (venitui, creditui etc.)"�".

Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol, care este litera K. In teoria practica economica sint cunoscute mai multe situatii cu efecte multiplicatoare. Exista, astfel, multiplicatorul investitiilor, multiplicatorul exporturilor (o cre§tere a volumului exporturilor genereaza o cre�tere mai mare, amplificata, a venitului national), multiplicatorul monetar (o cre§tere a bazei monetare, a banilor posedati de banci ge¬ nereaza o cre�tere mai mare a masei monetare), multiplicatorul fiscal (o reducere a impozitelor genereaza o variatie amplificata (o cre§tere) a venitului national) etc. Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R. Kahn in anul 1931. Kahn a analizat teoria multiplicatorului ocuparii fortei de munca. In anul 1936, J. Keynes descopera multiplicatorul investitiilor. In acest caz, efectul multiplicatorului investitiilor consta in faptul ca o cre�tere a investitiilor (cauza) genereaza o cre�tere mai mare (amplifica¬ ta) a venitului national (consecinta). Multiplicatorul investitiilor (K) se calculeaza ca raportul dintre cre§AY terea venitului (AY) §i cre§terea investitiilor (AI). Adica: K =AI

Multiplicatorul investitiilor este, astfel, o marime supraunitara, care arata cu cit se modified marimea venitului national atunci cind create volumul investitiilor. Putem deci afirma ca efectul multiplicatorului consta in faptul ca el stirne§te o reactie de schimbari pozitive in lant, schimbari care stimuleaza activitatea economica. Astfel, cre§terea investitiilor cu o unitate genereaza cre�terea de mai multe ori, adica cu mai multe unitati, a venitului obtinut. >

>

Dictionnaire deconomie et de sciences sociales, sous la dir. de C. D. Echaudemaison, Nathan, 2003, p. 335.

237

MACROECONOMIE

Vom ilustra efectul multiplicatorului investitiilor cu un exemplu luat din ultima edi�ie a manualului E c o n o mi e politicd (Economics) scris de laureatii Premiului Nobel Paul A. Samuelson §i William D. Nordhaus. „Sa presupunem ca angajez resurse neexploatate pentru a-mi construi o magazie pentru lemne in valoare de 1000$. Timplarii §i producatorii mei de cherestea vor obtine un venit suplimentar de 1000$. Insa acesta nu este sfir§itul pove§tii. Daca toti cei mentionati au o indinatie marginala spre consum de 2/3, vor cheltui acum 666,67$ cu achizitionarea de noi bunuri de consum. Producatorii acestor bunuri vor obti¬ ne venituri suplimentare de 666,67$. Daca §i inclinatia lor spre consum este de 2/3, vor cheltui, la rindul lor, 444,44$ sau 2/3 din 666,67$ (ori 2/3 din 2/3 din 1000$). Procesul se va repeta, in fiecare etapa noua, cheltuielile reprezentind 2/3 din cheltuielile etapei precedente. In acest fel ia na§tere un lant nesfir§it de cheltuieli secundare de consum, lant „generat" de investitia mea initiala de 1000$. De§i este nesfir§it, lantul nostru se diminueaza continuu. In cele din urma, suma valorilor care il compun este o valoare finita. Utilizind calcule matematice simple, putem determina cre§terea totala a cheltuielilor dupa urmatorul algoritm: 1000$

1 X 1000$

666,67

2/3 X 1000$

+

444,44

(2/3)' X 1000$

296,30

(2/3)3 X 1000$

+

197,53

(2/3y X 1000$

3000$ 1/(1-2/3) X 1000$, sau 3 x 1000$

238

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Aceasta arata ca, daca inclinatia marginala pentru consum este de 2/3, multiplicatorul este 3, din care 1 corespunde investitiei principale, iar 2 cheltuielilor induse de consumul secundar�� Acceleratorul

Multiplicatorul investitiilor explica efectul cre§terii investitiilor asupra venitului national. Exista oare §i o influenta inversa? Cu alte cuvinte, care este efectul actiunii diferitelor marimi economice asupra volumului §i dinamicii investitiilor? Efectul consumului (mai precis, cererea de bunuri §i servicii) asupra investitiilor a fost studiat de economistul american J. Klark, care inca in anul 1917 a descoperit principiul acceleratorului, numit adeseori, pur §i simplu, „acceleratorur'. Potrivit principiului acceleratorului, o cre§tere a venitului §i consumului genereaza o cre�tere mult mai mare de investipi.

Astfel, putem conchide ca variatiile volumului investitiilor se explica §i prin variatiile venitului §i consumului, nu numai ale ratei dobinzii. Pentru ca principiul acceleratorului sa se manifeste din plin, sint necesare anumite condi�ii, §i anume: a) atunci dnd create cererea, intreprinderile nu recurg la ridicarea preturilor, ci cauta sa produca mai multe bunuri §i servicii, adica sa mareasca volumul investitiilor; b) in economie exista o situatie de ocupare deplina a bratelor de munca, a§a incit atunci cind apare o cerere suplimentara de bunuri, intreprinzatorii trebuie sa procure cantitati suplimentare de capital (de utilaj, echipamente etc.), §i nu sa recurga la angajarea unui numar suplimentar de brate de munca. Principiul acceleratorului actioneaza intr-o perioada de timp mai mare de un an §i numai in faza de expansiune. In perioa¬ da de recesiune are loc o diminuare a investitiilor mai accentuata decit scaderea venitului §i a consumului. Interactiunea dintre efectul accelerator al venitului §i consumului §i investitii, precum §i dintre efectul multiplicator al investitiilor §i venitul §i consumul este prezentata grafic in Figura 12.5. >

P. Samuelson, W. Nordhaus, Economiepolitica, Bucure§ti, 2000, p. 545.

MACROECONOMIE

239

Figura 12.5. Interactiunea multiplicator-accelerator m economie

XIII. BANII. PIATA MONETARA $1 PIATA TITLURILOR MOBILIARE In capitolul intitulat „Venitul, consumul, investitiile" am studiat diferitele modalitati §i surse de finantare a investitiilor. In economia de piata, intreprinderea i§i bazeaza tot mai mult §i mai mult dezvoltarea pe folosirea resurselor financiare externe. Aceste resurse, sub forma de bani, pot fi imprumutate, lucru care se face pe piata monetara prin intermediul creditului, sau pot fi cumpdrate pe piata bunurilor mobiiiare prin emiterea de ac�iuni §i obligatiuni. Mai mult. Anume pe piata monetara economiile se transforma in investitii. In acest fel, intre tema preceden¬ ts §i tema prezenta exista o legatura logica, directa.

1. Banii - „ s mg e le " economiei. Func tii le fi formele b a n i l o r Moneda fi banii - si noni m e sau n ot i uni diferite?

Alaturi de piata bunurilor de consum §i de piata factorilor de productie, piata monetara este una din cele trei mari pie�e ale economiilor contemporane. Pe piata monetara se „vinde" §i se „cumpara" o marfa specifica - banii. Cu alte cuvinte, obiectul tranzactiilor pe piata monetara sint banii, sub toate formele acestora.

240

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Inainte de a trece la analiza naturii functiilor §i a formelor banilor, iar mai apoi §i la piata monetara, se cere sa ne oprim un pic la clarificarea nopunilor de „bani" §i „moneda". In cele mai multe cazuri, aceste cuvinte sint folosite ca sinonime. Potrivit autorilor care sustin aceasta opinie, banii nu sint altceva decit „denumirea generica pentru toate felurile de moneda §i semne ale valorii"��. Exista insa §i pareri potrivit carora „intre notiunile de bani §i moneda nu exista o perfecta identitate"�', deosebirile dintre aceste notiuni fiind atit de natura cantitativa, cit §i calitativa. Astfel, profesorul universitar de la Ia§i Elena $tirbu considera ca „banii" sint o notiune mai cuprinzatoare §i mai veche, incluzind moneda. Cu alte cuvinte, moneda constituie doar o parte a masei bane§ti, in primul rind, piesele metalice. Intrucit deosebirile ce exista intre notiunile de „moneda" §i „bani" pot fi sesizate doar de speciali§tii in materie, in vorbirea curenta, precum §i in marea majoritate a manualelor universitare, „banii" §i „moneda" sint folosite ca sinonime. A§a vom proceda §i noi. Poate oare exista o societate fara bani?

Din punct de vedere teoretic, o asemenea societate ar putea exista §i chiar a existat in comuna primitiva. Din punct de vedere practic insa, toate incercarile de a edifica, in mod con�tient, o societate „fara bani" s-au soldat cu un e§ec definitiv. Despre una din tentativele de a „lichida" banii ne marturise�te ziarul Pravda din Rusia Sovietica, ziar care in anul 1920 relata cu patos revolu�ionar ca . .iata, dupa primele eforturi ale proletariatului biruitor, temelia milenara a productiei de marfuri se destrama asemeni unui castel construit din card de joc... Copiii no§tri, devenind maturi, vor §ti despre bani doar din amintiri, iar nepotii no§tri vor afla ce-au fost banii doar din manualele colorate de istorie...". insa nu a fost a§a. Intentia de a scapa de „tirania" banilor, „ca intruchipare a tuturor relelor din lume", s-a soldat cu o cre§tere considerabila a rolului acestora in dezvoltarea economica §i in viata fiecarei persoane. Considerati una din cele mai mari inventii ale geniului uman, Dicfionar de economic, coordonator: N. Dobrota. Editura Economica, Bucure§ti, 1999, p. 60. E. §tirbu, Economie. Elemente de teorie fundamentala. Elemente de microeconomie. Elemente de macroeconomie, SERCOM LIBRIS, Ia$i, 2005, p. 454.

MACROECONOMIE

241

alaturi de alfabet §i roata, banii au rezistat chiar §i in fata dictaturii proletariatului din Rusia Sovietica. Dupa acest e§ec catastrofal, incercari de a „anula", de a „desfiinta" banii nu au mai fost facute de nimeni in mod series. §i astazi ca §i jumatate de mileniu in urma sint la fel de actuale cuvintele celui mai mare scriitor englez W. Shakespeare: „Aurul face alb din negru §i din la§ - erou". In lumea contemporana, banii sint considerati „singele" economiei. Or, dupa cum se §tie, fara singe nici viata nu poate exista. Cum au aparut banii?

De§i exista mai multe teorii cu privire la provenienta banilor, in §tiinta contemporana predomina opinia potrivit careia banii au aparut in urma evolutiei schimbului de marfuri. Initial, o marfa se schimba pe o alta marfa. Aceasta forma a schim¬ bului se nume§te „troc" sau „barter". De§i a existat mai multe milenii, trocul avea un §ir de neajunsuri, care limitau schimbul §i care au generat aparitia banilor. Apropo... despre schimb fi bani La mceputui secolului al XlX-lea, un geolog francez ajunge in Africa Centrala, la ni�te triburi care nu cuno§teau tnca banii. Pentru cercetarile sale, savantui avea nevoie de o luntre. A venit la piata, a gasit o persoana care avea o luntre de vtnzare §i i-a propus o suma de bani, tn monede de aur. Proprietarul luntrei nici nu vroia sa auda de monedele de aur; el intentiona sd-§i schimbe marfa pe ni§te coaste de filde§. Francezul a gasit un individ ce „vindea" coaste de filde�, dar acesta dorea sd le schimbe doar pe ni�te instrumente de pescuit. Pma la urma, dupa mai multe cdutdri, savantui a gasit pe cineva care a acceptat monedele de aur in schimbul marfii sale. Fdcind apoi alte citeva operatiuni de schimb, geologul a reu§it, in sfir§it, sd-§i procure luntrea de care avea nevoie.

Anume pentru a facilita schimbul, pe fiecare piata se impune treptat 0 marfa cautata de toata lumea §i care incepe sa joace rolul de marfa-bani sau de echivalent general. Aceasta functie a fost indeplinita, de la o tara

242

CURS DE TEORIE ECON OMICA

la alta §i de la o epoca la alta, de cele mai diverse marfuri, cum ar fi: sarea, ceaiul, tutunul, tesaturile, blanurile, metalele etc. Aparitia unei asemenea marfa-bani a facilitat schimbul §i a incurajat specializarea producatorilor. Cu timpul, functia de intermediar incepe a fi indeplinita pretutindeni de metalele pretioase, in primul rind de aur §i de argint. Aceasta alegere spontana a fost conditionata de proprietatile deosebite ale acestora, cum ar fi: materializarea unei valori insemnate intr-o cantitate §i un volum redus, astfel incit banii puteau fi u§or transportati in cantitati nelimitate; inalterabilitatea metalelor pretioase, ce se manifesta prin faptul ca nu-§i pierd valoarea in functie de temperatura §i de timp; in fine, atit aurul, cit §i argintul sint omogene, divizibile, cu o oferta limitata §i greu de contrafacut. Moneda batuta din aur §i argint apare in China prin secolul al XIlea i.Hr., iar in Grecia Antica - in secolul al Vll-lea i.Hr. Alexandru Macedon (356-323 i.Hr.) a fost primul rege care §i-a imprimat chipul pe moneda uria§ului sau imperiu. Acest exemplu a fost apoi urmat de toti monarhii §i de conducatorii de state. Timp de circa 26 de secole, adica din sec. al Vll-lea i.Hr. pina la primul razboi mondial, adica anul 1914, banii au circulat sub forma monedelor metalice, in general, de aur §i de argint. Incepind cu secolul al XVII-lea, in circulatie, pe linga monedele de aur §i de argint, au inceput sa circule §i banii de hirtie. Dupa primul razboi mondial insa, este suspendata circulatia banilor de aur §i de argint in favoarea banilor de hirtie. Astfel, putem conchide ca, in evolutia lor, schimbul §i moneda au cunoscut patru etape (care corespund formelor monedei), §i anume: a) trocul; b) banii-marfa; c) moneda de metal; d) banii de hirtie. Definirea banilor prin fu nctiiie acestora

Pentru a raspunde la intrebarea ce sint banii, trebuie mai intii sa analizam functiiie acestora. Mai mult, cunoscind functiiie indeplinite' de bani, putem determina u§or rolul acestora in desfa§urarea activitatii economice. lata care sint principalele functii ale banilor:

243

MACROECONOMIE

1. Banii ca unitate de masurd (aceasta functie mai este numita „etalon al preturilor" sau ..instrument de masurare a valorii"). Ce este o unitate de masura? Ce masoara banii? Pentru a intelege mai bine esenta acestei functii. vom recurge la unele exemple (in acest caz, comparadi) din alte domenii. Astfel. unitatea (sau instrumentul) de masura a greutatii este kilogramul. a lungimii metrul, a energiei electrice consumate - kw/ora etc. Banii sint o unitate de masura a valorii diferitelor bunuri §i servicii din cadrul economiei, o unitate de stabilire a pretului acestora. Banii indeplinesc, in mod abstract, functia de unitate de masura. Astfel, pentru a fixa pretul unui automobil, nu este neaparat necesar sa �inem la momentul respectiv banii in mina sau in buzunar. Pentru indeplinirea functiei de masurare a valorii, se stabile§te un etalon monetar, care in trecut avea drept suport cantitatea de aur pe care o reprezenta fiecare unitate monetara; de exemplu, din anul 1872 pina in 1934, un dolar SUA reprezenta 1,504 g de aur fin. Incepind cu ultimele doua decenii ale secolului XX, dupa demonetizarea aurului, etalonul monetar este determinat de unitatea elementara de putere de cumparare a monedei respective. 2. Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulafie. Aceasta func¬ tie banii o indeplinesc prin intermedierea schimbului, eliminind astfel trocul. In acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La prima faza, marfa este vinduta pentru o suma de bani oarecare, iar la cea de a doua, banii obtinuti se transforma in bunurile de care are nevoie persoana respectiva. Fara bani ar fi imposibile miliardele de tranzactii ce au loc anual in fiecare economie moderna, precilm §i in relatiile dintre tari. Unii speciali�ti socotesc, din acest considerent, ca aceasta §i este principala functie a banilor. 3. A treia functie importanta a banilor este cea de conservare a va¬ lorii, numita §i functia „de tezaurizare" sau „de mijloc de economisire". In fine, acestei functii i se mai spune „functia de rezerva a puterii de cumparare". Sub forma monedei de aur §i de argint, iar in prezent sub forma valutelor liber convertibile (dolarul, euro, lira sterlina etc.), care au o putere de cumparare mai mult sau mai putin stabila, moneda poate fi pastrata fie in banci, fie y

y

y

244

CURS DE TEORIE ECONOMICA

in safeuri speciale, fie „la ciorap", ca apoi sa fie folosita pentru procurarea bunurilor necesare. Banii indeplinesc aceasta functie deoarece ei sint o intruchipare a oricarei avutii. Acum, cunoscind principalele functii ale banilor, am putea formula §i o definitie a acestora. A�adar, banii reprezinta un bun acceptat de toata lumea tn calitate de mijioc de schimb, mijioc de tezaurizare 5/ unitate de masura.

In economiile moderne, banii indeplinesc §i alte functii. Astfel, ei au devenit un instrument important de gestiune strategicd a economiei. Manevrind cu masa monetara §i cu rata dobinzii, guvernele contemporane influenteaza in mod nemijlocit activitatea economica. Banii pot servi drept instrument eficient de depa§ire a crizelor economice, de incurajare a exporturilor, de redistribuire a venitului national. Formele contemporane ale banilor Pe parcursul indelungatei lor istorii, tipurile de bani s-au modificat intruna, pentru ca in lumea contemporana sa se impuna sub forma de moneda materiala §i moneda scripturala. La rindul sau, moneda mate¬ rials imbraca doua forme; moneda metalica (sau divizionara) §i mone¬ da de hirtie. Vom trece acum la analiza formelor banilor, respectind ordinea aparitiei acestora. A§adar, formele contemporane ale banilor sint: 1. Moneda metalica, numita §i „divizionara". In prezent, moneda metalica consta din piesele metalice de nichel, cupru, aluminiu §i diferite aliaje de o valoare mica. Monedele de 5 banuti §i de 1 cent sint monede metalice. Pina la inceputul secolului al XlX-lea, moneda metalica, sub forma monedelor de aur §i de argint, a fost forma dominanta a banilor. Treptat insa, mone¬ da metalica de aur §i de argint este inlocuita cu banii de hirtie, proces numit „demetalizarea banilor", iar dupa primul razboi mondial este scoasa complet din circulatie. Ramin in circulatie doar monedele de o valoare marunta, confectionate din nichel, cupru sau aluminiu.

245

MACROECONOMIE

2. Moneda de hirtie sau biletele de banca. De exemplu, in Republica Moldova acestea sint bancnotele de 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 §i 1000 de lei, puse in circulatie de Banca Nationala. (Trecerea la moneda nationala a avut loc la 29 noiembrie 1993.) Initial, in momentul aparitiei lor (secolul al XVII-lea), banii de hirtie circulau in locul monedei metalice de aur §i de argint. Banii de hirtie erau, astfel, reprezentantii celor de aur §i de argint §i puteau fi oricind schimbati in monedele metalice. Mai apoi, dupa ce, in timpul primului razboi mondial, tarile lumii au suspendat convertibilitatea banilor de hirtie in aur, ace§tia au continual sa circule, dar deja avind un curs fortat, impus de autoritatile statale. Moneda divizionara §i banii de hirtie sint numiti „bani in numerar" sau „monede manuale", dar eel mai des - „moneda fiduciara", deoarece, fara a avea o valoare intrinseca corespunzatoare cu cea nominala, ea circula pe baza increderii ce i se confera de catre societate. 3. Moneda scripturald sau moneda de cont a aparut ca raspuns la o cerere crescinda de moneda. Cu o pondere mereu in cre§tere in structura masei monetare, moneda scripturala a devenit principala forma de moneda in economiile contemporane. Este o moneda care nu poate fi pipaita sau vazuta. Ea i§i trage denumirea de la forma sa „materiala", care este o inscriere facuta in cartile institutiilor bancare. Moneda scripturala inlocuie§te banii de hirtie atit in relatiile dintre banci, cit §i in cele dintre alti agenti economici. Instrumentele de circulatie ale monedei scripturale, care capata o raspindire tot mai mare in lumea contemporana, sint cecul, viramentul §i cartea de credit sau cardul. a) Cecul este un document banesc, ce contine un ordin scris al titularului unui cont catre banca sa de a plati persoanei care detine cecul o anumita suma de bani. Aparut in Europa Occidentals inca in secolul al XVI-lea, cecul serve§te in lumea contemporana ca mijloc de obtinere a banilor lichizi de pe contul bancar curent, de a efectua anumite transferuri de bani de pe un cont pe altul, de achitare a marfurilor cumparate. In ultimele decenii, utilizarea cecului s-a redus substantial in folosul banilor electronici, care capata o raspindire tot mai mare in toate statele lumii. >

'

y

246

CL/RS D£ TE ORIE

ECONOMICA

b) Vdrsdmintele sau viramentele constituie un transfer al banilor de

la un cont la altul, fie in cadrul aceleia§i banci, fie catre alta in¬ stitute financiara. De exemplu, domnul Padure, posesorul unui cont la „Eximbank", dore§te sa procure un automobil de la profesorul Roman, care i§i pastreaza banii la „Victoriabank". Pentru a plati cumparatura, domnul Padure va cere bancii sale sa transfere pe contul domnului Roman suma de 50 000 de lei, pret la care a fost vindut automobilul. c) Cardul, numit §i „carte de credit" sau „cartela magnetica", este un instrument bancar multifunctional, emis de o institutie financiara, scris pe numele unei persoane care detine un cont in banca. Cardul sau banii electronici permit proprietarului acestora sa-§i achite cumparaturile fara a plati cu „bani gheata" bunurile procurate in magazinele utilate cu aparate speciale, capabile „sa citeasca" §i sa extraga suma respectiva de bani. Prin intermediul distribuitoarelor automate de bani, plasate fie in plina strada sau metrouri, fie in preajma magazinelor, universitatilor, intreprinderilor sau, eel mai des, in incinta bancilor, posesorul cartii de cre¬ dit poate scoate de pe contul sau suma de bani lichizi solicitata. Cardul este, astfel, un instrument de economisire, de credit §i de plata, pe care nu se inscrie nici suma de bani pe care o poseda proprietarul, nici suma ramasa dupa efectuarea operatiei bancare. Aceasta informatie este inscrisa pe un document anexat, primit dupa terminarea operatiunii. Cele mai raspindite carti de credit sint „VISA" §i „Master card", ca¬ re au o arie de utilizare ce cuprinde majoritatea tarilor lumii §i care pot fi puse la dispozi�ie §i de bancile din Republica Moldova. Cardul (cartea de credit) este adeseori numit „moneda electronica". In realitate insa, cardul nu este o forma speciala de moneda, ci doar eel mai modern instrument de circula�ie a monedei scripturale. Moneda divizionara §i banii de hirtie emi§i de Banca Centrala sint „bani de stat", statul protejindu-i §i garantind indeplinirea functiilor lor. Moneda scripturala insa este un produs creat de bancile comerciale.

247

MACROECONOMIE

in lumea contemporana, in tarile dezvoltate, moneda scripturala constituie 80-90% din volumul total al banilor in circulatie. In tarile in tranzitie, acela§i indicator este de 60-70%. Oricum, tendinta ce se impune pretutindeni este de transformare a monedei fiduciare (adica a monedei metalice §i a bancnotei) in „bani de buzunar", folositi pentru procurarea obiectelor de destinatie curenta §i pentru plata bac§i§urilor in restaurante §i hoteluri. Anume a§a se procedeaza deja in SUA, unde doar 3% din salariati primesc salariul sub forma „lichida". Restul salariatilor, adica majoritatea covir§itoare, sint remunerati prin intermediul bancilor, fie prin conturi bancare, fie prin carduri. In cazul dat, §i platile pentru achitarea bunurilor §i serviciilor se fac prin virament sau prin card. »

>

Masa monetara Masa monetara constituie cantitatea totala de moneda, indiferent de forma acesteia, aflata in circulate la momentui dat. Masa monetara este o variabila sub for m a de stoc.

Atunci cind analizam masa monetara, urmeaza sa gasim raspuns la un §ir de intrebari, cum ar fi: care sint factorii ce determina marimea §i structura masei monetare? Este oare masa monetara o marime arbitra¬ ry sau are anumite limite? etc. In trecut se considera ca masa monetara este formata doar din numerar. In anii '30 ai secolului XX insa, la numerarul detinut de agentii economici s-a adaugat §i moneda scripturala. Astfel, masa monetara se compune din doua componente de baza: a) Numerarul sau disponibilitatile bane§ti propriu-zise, formate din moneda de metal §i banii de hirtie, numi�i bani in numerar sau bani lichizi; b) Mijloacele bane§ti inscrise pe conturile bancare ale clientilor (mo¬ neda scripturala), numite §i „disponibilitati semimonetare" sau „aproape bani", care se pot transforma (teoretic) in bani lichizi in orice moment. In ultimele decenii, ramine inca dominanta tendinta de cre§tere a ponderii celei de-a doua componente, adica a monedei scripturale, in structura masei monetare.

248

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Agregatele monetare Pentru analiza structurii masei monetare, sintfolosite a�a-numitele agregate monetare. Acestea sint ni§te indicatori cu ajutorul carora se masoara o anumita componenta a masei monetare, componenta ce are o autonomic relativa m cadrul intregului §1 anumite functii specifice.

Fiecare tara folose§te un numar diferit de agregate monetare. Astfel, in SUA sint utilizate 5 agregate, pe cind in Franta - numai trei. Oricum, in orice tara agregatele de baza sint acelea§i: Agregatul monetar reprezinta banii lichizi aflati in circulatie (bancnotele §i moneda metalica), precum §i conturile bancare, care sint gestionate prin intermediul cecurilor, precum §i cecurile de calatorie. este format din Mj la care se adauga depoziAgregatul monetar tele la vedere (fara conturile bancare operabile prin cecuri), depunerile la casele de economii, depunerile pe termen scurt la banci. cuprinde, pe linga M�, depunerile pe termen Agregatul monetar nelimitat, depunerile §i titlurile de comert in monede straine (convertibile), bonurile de tezaur. Agregatul monetar L, al patrulea agregat, include, pe linga M�, economiile contractuale depuse pe termen, precum §i alte plasamente negociabile. In I�epublica Moldova, agregatele monetare sint: Mp banii in circulatie; H (baza monetara) - formata din suma banilor in circulatie §i a rezervelor bancilor comerciale; Mj constituie suma banilor in circulatie §i suma depunerilor la vede¬ re ale bancilor comerciale in valuta nationala; este format din M, §i depunerile in termen in valuta nationala; §i depunerile in valuta straina. M3 este format din (sau L) §i PIB constituie gradul de monetizare a Raportul dintre economiei. In Republica Moldova, in urma cre§terii fluxului de valuta straina, in principal a veniturilor trimise in tara de persoanele care lucreaza peste hotare, are loc o tendinta accentuata de sporire a nivelului de monetizare a economiei nationale. De la 18% in anul 1999, acest in-

249

MACROECONOMIE

dicator s-a ridicat pina la circa 25% in anul 2005, ceea ce este un factor pozitiv pentru dezvoltarea economica. In urma acestor transferuri de bani de peste hotare, depunerile in valuta straina constituie deja peste 50% din depunerile in bancile comerciale. Marimea masei monetare depinde nu numai de volumul schimburilor mijlocite de diferite componente ale masei monetare, ci §i de viteza de rotatie > a unei unitati> monetare. Pentru a avea o idee mai clara despre viteza de rotatie a unei unitati monetare, sa ne amintim povestirea lui Vasile Alecsandri Istoria unui galbin. Apropo... despre viteza de rotatie a banilor Sa presupunem ca un student cumpam un buchet de flori plate§te pe el 100 de lei. Negustorul de flori merge la piata §i cu 100 de lei cumpard doud kilograme de came. In fine, tn aceea§i zi, negustorul de carne merge la librarie §i li cumpdra fiicei sale, care este studenta, un uolum de „Teorie economica", platind pentru aceasta 100 de lei. Astfel, in aceea�i zi, bancnota de 100 de lei a deseruit trei tranzacfii, pentru care a r f i fast necesare trei bancnote a cite 100 de lei, dacd banii a r fi circulat cu o viteza mai mica.

In acest fel,' viteza de circulatie > a unei unitati > monetare este un factor important care determina cantitatea de bani de care are nevoie o economie. Potrivit teoriei cantitative a banilor, formulata de economistul american Irving Fisher in anul 1911, masa monetara poate fi calculata dupa urmatoarea formula: M,x V,+ M s xV s = PxQ� f

f

unde: - cantitatea de moneda fiduciara (numerarul sau „banii gheata"); - cantitatea de moneda scripturala; - viteza de circulatie a monedei fiduciare; y - viteza de circulatie a monedei scripturale; P - nivelul general al preturilor; Q - cantitatea de bunuri propusa pentru vinzare.

250

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Din formula propusa de I. Fisher se vede ca masa monetara este dependenta de mai multi factori, §i anume: nivelul general al preturilor, cantitatea de bunuri §i servicii propusa pentru vinzare, viteza de circulatie > a unei unitati> monetare. Toate aceste marimi se afla in situatie> de interdependenta. De exemplu, nivelul preturilor se afla intr-o dependents directa de marimea masei monetare. Astfel, in urma cre§terii cantitatii de moneda puse in circulatie, are loc: a) o cre§tere proportionals a nivelului general al preturilor §i b) o diminuare a valorii unei unitati monetare. Insa, a§a cum avea sa demonstreze mai tirziu J. Keynes, aceasta teorie nu are o aplicatie generala.

2. Plata monetara. Cererea fi oferta de ban! Ce este piata monetara? Piata monetara este Jocul" unde se fac tranzacpile cu mo¬ se „cumpdra" banii. neda, piata pe care se „umd"

Pe aceasta piata, in urma confruntarii dintre cererea §i oferta de bani, se stabile§te pretul banilor. In trecut, piata monetara era una interbancara. De citeva decenii, din aceasta piata fac parte §i alte institutii financiare, cum ar fi fondurile de pensii, societatile de asigurari etc. Piata monetara este „locul" unde se intilnesc cererea de bani, venita din partea agentilor economici §i a statului, §i oferta de resurse mone¬ tare, venita din partea bancilor §i a altor institutii financiare.

Cererea de moneda Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de mo¬ neda depinde de mai multi factori, cei mai importanti dintre ei fiind urmatorii��: 1) Nivelul preturilor. Cu cit preturile sint mai inalte, cu atit mai multi bani sint necesari pentru circulatie. dKOHOMunecKUH meopuH. VnedHUK dnn eysoe, Hofl pefl. B.

AaHwe, MocKBa, Msfl. qenxp BTIAflOC, 2004, c. 316.

KaMaeBa, 10-e m-

251

MACROECONOMIE

2) Volumul real al producfiei. Pe masura cre�terii volumului productiei cresc §i veniturile reale, ceea ce presupune §i cre§terea cererii de bani. 3) Viteza de circulatie a banilor. Toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza §i cererea de bani. 4) Rata dobinzii. Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu cit vor fi mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate §i cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a banilor §i rata dobinzii. J. Keynes a divizat cererea de bani in doua categorii: a) cererea de bani pentru tranzactiile comerciale; b) cererea de bani pentru afaceri. (Cererea de bani pentru afaceri urmare§te scopul obtinerii unui venit oarecare.) Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este marimea veniturilor. In eel de al doilea caz, volumul cererii de bani depinde de rata do¬ binzii. Intre rata dobinzii §i cererea de bani exista o relatie invers proportionala: cu cit va fi mai mare rata dobinzii, cu atit mai mica va fi cererea de bani. Aceasta interdependenta poate fi reprezentata grafic prin curba cererii de moneda (Figura 13.1). d'M

d', unde: d' - rata dobinzii; M - moneda ceruta.

0

M.

M

Figura 13.1. Curba cererii de moneda

M

252

CURS DE TEORIE E CON OMI CA

La un nivel al ratei dobinzii d'� cererea de moneda va fi Mj. O data cu reducerea ratei dobinzii pina la d�, cererea de moneda va create pina la M�. Oferta de moneda Oferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor economici de sistemul bancar al unei tari. /

Principalii ofertanti de moneda sint: Banca Nationala (sau Centrala), Trezoreria §i bancile comerciale. Banca Nationala emite, adica tipare§te, banii ceruti de piata. Bancile comerciale creeaza insa cea mai mare parte a masei monetare prin „tiparirea" monedei scripturale. Astfel, in economiile contemporane, oferta de moneda vine nu atit din partea Bancii Nationale, care emite bani, cit mai ales din partea bancilor comerciale, in urma activitatii specifice a acestora de a crea moneda scripturala. Oferta de bani pe piata monetara poate create sau se poate redu¬ ce. Exista factori care contribuie la reducerea ofertei de bani. Ace§tia sint cunoscuti. Vom nominaliza aici deci factorii care determina cre§terea ofertei de bani sau in ce conditii sistemul bancar va „scoate" (va oferi) pe piata monetara o cantitate mai mare de bani. Ace§ti fac¬ tori sint: 1) In conditii normale, principalul factor al cre§terii ofertei de bani este sporirea cantitatii de bunuri §i servicii destinate vinzarii. 2) Reducerea vitezei de circulatie a banilor, cind o unitate monetara intermediaza un numar mai mic de tranzactii. 3) Cre§terea deficitului bugetar, care, de regula, este acoperit de ba¬ nii imprumutati de la sistemul bancar. 4) Retragerea din circulatie §i pastrarea „la ciorap", in safeuri etc. a unei cantitati de bani de catre menaje. Pentru asigurarea stabilitatii economice, statul, prin intermediul Bancii Centrale, controleaza in permanenta oferta de moneda, pentru ca aceasta sa nu depa§easca necesitatile reale ale economiei. >

253

MACROECONOMIE

5) Unul din factorii principali care influenteazd sporirea sau di minuarea ofertei de hani este m dr i m e a ratei dobinzii. Intre oferta de moneda §i rata dobinzii exista o relatie pozitiva; o data cu cre§terea ratei dobinzii, create §i oferta de bani, iar atunci cind rata dobinzii se reduce, scade §i oferta de moneda. Aceasta re¬ latie poate fi reprezentata grafic prin curba ofertei de moneda

Figura 13.2. Curba ofertei de moneda

O data cu cre§terea ratei dobinzii de la d', pina la d'�, oferta de mo¬ neda va spori de la pina la M�. Echilibrul pietei monetare

Echilibrul pietei monetare se stabile§te in urma confruntarii dintre cererea §i oferta de moneda. Intrucit atit cererea, cit §i oferta de moneda sint influentate de o multime de factori, echilibrul pietei monetare este foarte dinamic §i se modifica foarte u§or. Echilibrul dintre cererea §i oferta de moneda se stabile§te in punctul in care rata dobinzii este aceea§i atit pentru cererea, cit §i pentru oferta de moneda (Figura 13.3). Figura 13.3 ne demonstreaza ca, atunci cind cererea de moneda create de la C, la C�, iar oferta de moneda ramine neschimbata, rata dobinzii se va ridica de la d� pina la d�, adica pina in punctul E�, cind se va stabili un nou echilibru intre cererea §i oferta de bani.

254

CURS DE TE ORIE ECONOMICA

c c

0

M.

M

M

unde; d - rata dobinzii; d, 5i dj rata dobinzii m conditiile de echilibru al pietei monetare; - cantitatea de moneda in conditiile de echilibru al pietei monetare; M, §i - curba cererii de moneda; C, 5i Cj 0 - oferta cererii de moneda; E, §i Ej puncte de echilibru pe piata monetara.

Figura 13.3. Echilibrul piefei monetare

3. CredituI fi sistemul bancar Creditul a aparut inca in Antichitate, dar s-a impus ca una din cele mai importante componente ale vietii economice o data cu trecerea la capi¬ talism, adica in secolele XIV-XV. Ce este creditul? Creditul este o relatie de acordare a banilor (sau altor bunuri) cu imprumut, m conditiile rambursarii acestora f/ ale plapi seruiciului prest at

Notiunea de ..credit" provine de la latinescul ..credo", ce inseamna ..incredere". Cu alte cuvinte, relatiile de imprumut apar intre persoanele care au incredere una in alta. Trebuie sa existe siguranta ca banii imprumutati vor fi intor§i la timp, insotiti de o recompensa oarecare. Su-

MACROECONOMIE

255

biectii unei relatii de credit sint creditorul §i debitorul. Creditorul este persoana (sau agentul economic) care da un imprumut, care acorda creditul. Debitorul este persoana (sau agentul economic) care beneficiaza de credit, care prime§te imprumutul §i care urmeaza sa-1 achite in termenul §i in conditiile stabilite din timp. Astfel, cele doua principii de baza ale relatiilor de credit sint; a) rambursarea resurselor imprumutate; b) plata pentru serviciul acordat. Rolul fi functiile creditului

Prin intermediul creditului, mijloacele materiale §i bane§ti disponibile (adica temporar nefolosite) ale populatiei, intreprinderilor §i statului sint adunate, concentrate §i utilizate pentru dezvoltarea acelor domenii care, la momentul dat, asigura obtinerea celor mai mari profituri. Anume creditul, sporind posibilitatile financiare ale intreprinderilor, asigura reluarea procesului de productie in proportii semnificative, faciliteaza reutilarea §i modernizarea acestora. Stimulind consumul, creditul devine unul din factorii cre�terii economice. In economiile contemporane, creditul indepline§te mai multe functii, cele mai principale dintre ele fiind: 1) Functia de redistribuire a resurselor economice (in principal a banilor) temporar disponibile intr-un domeniu de activitate in ramurile care in momentul respectiv au nevoie de aceste resurse. 2) Functia de concentrare a capitalului, deoarece acumularile marunte se transforma in capitaluri importante. 3) Funcfia de reglementare a vietii economice, de directionare a mijloacelor bane§ti disponibile cu precadere in domeniile pe care statul le considera prioritare. Formele creditului

Creditul poate fi clasificat dupa mai multe criterii, cum ar fi: subiectii §i obiectul creditului, durata §i obiectivele creditarii etc. Din punctul de vedere al obiectului imprumutului, creditul se imparte in: a) credit comercial;

256

CURS DE TEORIE ECONOMICA

b) credit bancar; c) credit de consum. Creditul comercial, aparut m Italia mca in secolele XII-XIII, este creditul acordat de o mtreprindere altei intreprinderi, de obicei de un industrial unui comerciant, sub forma unor produse sau servicii cu efectuarea platii la o data ulterioara.

Instrumentul creditului comercial este polifa (sau cambia), adica un titlu de credit prin care persoana ce imprumuta se obliga, in scris, sa restituie la o data oarecare costul produsului oferit sau al serviciului prestat, cu sau fara remunerare. Durata unui astfel de tip de credit este, de regula, de 90 de zile. Creditul comercial are drept obiectiv accelerarea procesului de comercializare a marfurilor §i de obtinere a profitului. Acest tip de credit este limitat atit dupa marime, cit §i dupa aria de raspindire, deoarece se acorda dear persoanelor bine cunoscute. De§i mai exista inca §i astazi, creditul comercial a fost, in general, inlocuit cu creditul bancar. Creditul bancar este deja un imprumut acordat de ni§te in¬ treprinderi specializate, numite band. El este acordat numai in bani, pe termene mult mai mari, pina la z e d de ani, §i in marime a solicitata de oricare agent economic capabil sa-l ramburseze.

Cea mai moderna forma a creditului, aparuta, in fond, dupa eel de al doilea razboi mondial, este creditul de consum. Acest tip de im¬ prumut este acordat de intreprinderile comerciale menajelor, pentru procurarea, cu plata in rate, a bunurilor de folosinta indelungatd: auto¬ mobile, frigidere, televizoare etc. Dupa ce prezinta documentele care

atesta capacitatea de a rambursa imprumutul §i achita o parte neinsemnata din pretul marfii solicitate, cumparatorul devine proprietarul acesteia, urmind ca in fiecare luna sa achite o cota anumita din acest pret. Din punctul de vedere al termenului de acordare, adica al termenelor in care trebuie intors, creditul bancar se imparte in: a) credit pe termen scurt (de pina la un an);

MACROECONOMIE

257

b) credit pe termen mediu (intre un an §i cinci ani); c) credit pe termen lung (mai mult de cinci ani, adeseori pina la 2030 de ani). Creditul pe termen scurt este solicitat in cazul procurarii mijloacelor circulante ale intreprinderii (materie prima, resurse energetice, plata salariilor), pe cind creditul pe termen lung se solicita pentru reconstruirea §i modernizarea intreprinderilor, construirea unor noi unitati economice, uzine, centre comerciale, imobile pentru birouri etc. Este bine sa ai incredere in agentii economici carora le imprumuti un bun material, o suma de bani sau un serviciu, dar, se zice, „paza buna trece primejdia rea". De aceea doar in cazuri exceptional credi¬ tul se acorda fara anumite garantii materiale. In rest, adica in marea majoritate a cazurilor, pentru a obtine un imprumut in bani, debitorul este obligat sa prezinte anumite garantii materiale, „garantii" care, in cazul nerambursarii creditului, devin proprietate a bancii. Acesta §i este creditul real, spre deosebire de creditul personal, pentru obtinerea caruia nu se cer nici un fel de garantii. In calitate de garantii materiale (de gaj) pot servi: terenurile de pamint, constructiile nefinisate, apartamentele §i casele de locuit, alte bunuri imobiliare. Rar de tot sint acceptate in calitate de gaj §i bunurile mobiliare, automobilele, de exemplu. Bancile $i sistemul bancar

Apropo... despre band hfiecare localitate din SUA, oricit de mica arfi aceasta, exista 0 biserica j; o banca. Americanii, un popor credincios (pe bancnota de 1 dolar este scris: „Noi credem m Dumnezeu"), viziteazd in mod regulat biserica, pentru a-§i „pastra" §i a-fi inmulti bogapa lor spirituald, pacea sufleteascd, echiUbrui interior, pentru a face mai strinsd legdtura lor cu Cel de sus. La banca americanii se due (mai des ca alte popoare) pentru a-§i pastra §i a-fi tnmulp bogapa lor materiald. reu�esc...

258

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Ce este banca? Banco este o institupe (unii autori o numesc Jntreprindere") ce are dreptui (pr'm obpnerea unei licence speciale) de a pastra banii persoanefor fizice §i ai agenfilor economici (§i a-i intoarce la prima cerere a acestora), de a crea moneda scripturala f/ de a acorda credite.

Banca este organizatia responsabila de reglementarea circulatiei banilor in tara. Daca insa facem abstractie> de rolul deosebit al bancii in > activitatea economica, banca este o „intreprindere" ce urmare§te scopul obtinerii unui profit, adica activitatea bancara reprezinta o afacere ca oricare alta. Totu§i banca este o intreprindere specifica, ce acorda celorlalti agenti economici anumite servicii financiare. Banca este un element, „o veriga" a unui intreg sistem de institutii bancare §i financiare, ierarhizate dupa anumite principii. Despre marimea acestui sector ne vorberte §i faptul ca in sistemul bancar sint angajate 3-5% din forta de mu ica ocupata. Sistemul bancar contemporan include trei elemente de baza: Banca Centrala (sau banca de emisie), bancile comerciale §i institutiile creditar-financiare specializare, care cuprind atit organizatii bancare, cit §i nebancare. 1) Banca Centrala sau de emisie, numita in unele tari „Banca Nationala", in altele - „Banca de Stat", in Marea Britanie - „Banca Angliei", iar in SUA - „Sistemul Federal de Rezerva", este o institutie de stat §i, intr-un fel, „banca bancilor". Ea elaboreaza politica monetara §i este responsabila de emiterea banilor §i de stabilitatea monedei nationale. 2) Bancile comerciale, eel de-al doilea element al sistemului bancar contemporan, detin locul principal, ca pondere, in sistemul bancar. Denumirea de „comerciala" a aparut in secolul al XVII-lea, cind bancile deserveau, in principal, comertul. Primele banci au luat fiinta in Italia (secolul al XV-lea), apoi la Amsterdam §i Londra. Initial, bancile erau ni§te simpli comercianti, care se ocupau cu vinderea §i cumpararea banilor. In lumea contemporana, ban¬ cile comerciale s-au transformat in ni§te „magazine universale fi¬ nanciare", care acorda o gama larga de servicii financiare §i de>

MACROECONOMIE

259

servesc toate tipurile de intreprinderi, fie acestea industriale, comerciale sau agricole. La inceputul anului 2006, in Republica Moldova activau 15 banci comerciale. Cele mai mari banci erau: Moldova Agroindbank (marimea activelor - 3,7 mlrd lei), Banca de Economii (3,4 mlrd lei), Victoriabank (2,08 mlrd lei) §i Moldindconbank (1,8 mlrd lei). A fost deschisa §i o reprezentan�a a cunoscutei banci austriece Raiffeisen Bank. Sistemul bancar moldovenesc are un caracter similar cu sistemele bancare existente in statele Uniunii Europene. Aceasta inseamna ca toate institutive bancare pot efectua orice tip de activitate §i presta orice servicii clientilor lor. In anul 2006, capitalul social al bancilor comerciale din Republica Moldova era format din mijloacele investitorilor autohtoni §i ale celor straini, in proportie de aproximativ 40% §i, respectiv, 60%. Printre investitorii straini sint banci din Romania, Grecia, Rusia, Cipru, SUA, Elvetia, Israel, Marea Britanie, Germania, Belgia, Austria. 3) Institufiile financiare specializate au o components destul de eterogena, incluzind: a) organizatii bancare, b) organizadi financiare nebancare. Din prima categorie fac parte: bancile investitionale, bancile de comert exterior, bancile ipotecare (care acorda credite pe termen lung, acceptind in calitate de gaj proprietati imobiliare, de regula, pamint), casele de economii (care sint un tip de banci ce mobilizeaza disponibilitati bane§ti neinsemnate ale populatiei). Din institutiile financiare specializate nebancare fac parte societatile de asigurari §i fondurile de pensii. Societatile de asigurari. In momentul aparitiei lor, aceste societati indeplineau doar functia de a asigura agentilor economici §i persoanelor fizice pierderile cauzate de anumite situatii imprevizibile. Primele operatiuni de asigurare, efectuate inca in Evul Mediu, au avut ca obiect comertul maritim, care pe atunci era insotit de o multime de riscuri. Treptat, aria de acordare a serviciilor de asigurare s-a largit, cuprinzind asigurarea in caz de incendiu, furt, diferite calamitati naturale (seceta, inundatii, cutremure de pamint, grindina etc.), accidente rutiere, rise de boala, alte riscuri. >

260

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Dupa eel de al doilea razboi mondial, societatile de asigurari, acumulind sume uria§e de bani, au inceput sa indeplineasca §i ni§te functii proprii bancilor comerciale, cum ar fi: acordarea de imprumuturi bane§ti §i procurarea hirtiilor de valoare emise de stat. In fosta URSS, pe teritoriul RSS Moldovene§ti functiona doar o singura societate de asigurare, numita „Gosstrah". In prezent, activeaza o multime de societati de asigurare, inclusiv cu participarea firmelor straine, cum ar fi: QBI-ASITO, Delta etc. Fondurile de pensii sau fondurile asigurarii sociale indeplinesc, de asemenea, unele functii proprii cindva doar bancilor comerciale. Functiiie institutiilor din sistemui bancar p t Chiar din momentul aparitiei lor, bancile au indeplinit §i indeplinesc doua categorii de functii: a) active; b) pasive. Cea mai importanta functie activa consta in acordarea de imprumuturi celor care le solicita §i sint capabili sa le intoarca cu o dobinda oarecare. Principala functie pasiva este §i ea simpla §i consta in mobilizarea §i pastrarea economiilor persoanelor fizice §i juridice. Totu§i functiiie bancilor difera mult de la o categorie la alta de banci §i institutii creditar-financiare. A. Banca Centrald (de Stat, Nationals etc.) indepline§te un §ir de functii specifice, cele mai importante dintre ele fiind: 1) Func�ia de emisie. Aceasta functie consta in „fabricarea" §i punerea in circulatie a bancnotelor §i a monedei divizionare. Prin aceasta functie, Banca Centrala asigura reglementarea cantitatii de bani necesare pentru functionarea normala a economiei, influentind in mod nemijlocit dinamica ratei dobinzii. 2) Funcfia de elaborare a „regulilor de joe" pentru celelalte institutii creditar-financiare §i de supraveghere a activitatii acestora. de pastrare afondurilor de rezerva obligato3) Functia de acumulare rii ale bancilor comerciale. Fiecare banca comerciala este obligata sa creeze un fond de rezerva proportional cu marimea depozitelor sale, fond care se pastreaza pe un cont special al Bancii Centrale. 4) Funcfia de acordare a creditelor �i de pastrare a banilor guvernului. Mijloacele bane§ti ale organelor de stat se acumuleaza §i se pastreaza pe conturile speciale ale Bancii Centrale, care in-

MACROECONOMIE

261

depline§te, in numele acestor organe, toate operatiunile necesare. Tot Banca Centrala acorda statului imprumuturi sub forma de credite. 5) Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale §i de asigurare a stabilitatii sistemului bancar in totalitatea sa. valutare a tarii. 6) Elaborarea gestionarea politicii monetare In Republica Moldova, Banca Centrala este numita „Banca Nationala a Moldovei" (BNM). Ea activeaza independent de autoritatile executi¬ ve ale statului, fiind responsabila de actiunile sale in fata parlamentului. Obiectivul principal al BNM este de a realiza §i a mentine stabilitatea monedei nationale. B. Bdncile comerciale indeplinesc mai multe functii, principalele dintre ele fiind: 1) Mobilizarea capitalurilor bane§ti inactive §i transformarea lor in capital de imprumut. Banii pastrati „la ciorap" „nu pot avea copii", adica nu cresc in valoare. Bancile comerciale mobilizeaza („aduna") sumele de bani disponibile, le string §i le folosesc in scopul dezvoltarii economiei. 2) Acordarea de resurse bane§ti agentilor economici care au nevoie de bani pentru lansarea unei afaceri oarecare, largirea productiei, alte scopuri. 3) Efectuarea platilor §i a decontarilor intre diferiti agenti economici. 4) Efectuarea operatiunilor cu hirtiile de valoare §i vinzarea-cumpararea de valuta. Scopul activitdtii bancare este obtinerea unui profit. Profitul bancar brut reprezinta diferenta dintre dobinzile (comisioanele) incasate de la cei carora banca le imprumuta bani §i dobinzile pe care banca le plate§te pentru banii pastrap, adica pentru serviciile pasive. Daca din profitul bancar brut se scad cheltuielile legate de intretinerea §i gestionarea bancii, impozitele §i alte plati obligatorii, partea ramasa constituie profitul net al bancii. Judecind dupa salariile lucratorilor din sistemul bancar (salariul mediu al unui lucrator bancar in Republica Moldova este de peste cinci ori mai mare decit salariul mediu pe economie), activitatea bancara este deosebit de rentabila. >

262

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Apropo... despre bancheri Proprietarul unei ban d li spume unui pheten: - Am deja 65 de ani, s m tf oarte bogat §i m- a m mdragostit de o studenta frumoasa de 18 ani. Cum crezi, §ansele mele vor create daca li uoi spune ca a m doar 50. �ansele tale vor create la sigur daca vei zice ca ai 75.

4. Plata titlurilor mobiii are Actiunile fi obligatiunile - instrumente de finantare a agentilor economic! pe termen lung

Dupa cum am vazut in subcapitolul precedent, finantarea investitiilor se infaptuie§te atit din contul resurselor proprii, interne (autofinantarea), cit §i din eel al resurselor imprumutate, externe. Finantarea externa are loc prin intermedial creditului §i al emiterii de actiuni §i obligatiuni. Activitatea de finantare a investitiilor sta la temelia functionarii a doua piete financiare, care sint: piata monetara §i piata hirtiilor de valoare. Inainte insa de a trece la analiza functionarii pie�ei hirtiilor de va¬ loare, este necesar sa ne oprim un pic la clarificarea continutului §i a interdependentei dintre patru categorii apropiate, dar nu identice, care sint; piata capitalului, piata monetara, piata financiara, piata hirtiilor de valoare. In aceasta privinta, pina in prezent exista mai multe puncte de vedere. Astfel, unii speciali§ti folosesc notiunile de „piata capitalului" §i „piata financiara" ca sinonime, prin ambele intelegindu-se, de fapt, piata bunurilor imobiliare�� Potrivit opiniei care predomina printre speciali§tii din SUA, Marea Britanie §i Rusia, piata monetara, impreuna cu piata de capital (prin care se subintelege piata hirtiilor de valoare), formeaza piata financiara�®. In conceptia continental-europeana, piata de capital este o notiune mai vasta, care include pia�a monetara (piata capitalului pe termen scurt) §i piata financiara (piata capitalului pe termen lung). >

>

>

N. Dobrota, Economie politicd, Editura Economica, Bucure§ti, 1997, p. 356. S. Collin, Cnoeapb no 3 K 0 H 0 M U K e , «BbicmaH mKona», CaHKT-neTep6ypr, 1998, c. 494.

263

MACROECONOMIE

In acest caz, piata financiara pia�a valorilor imobiliare sint conside¬ rate sinonime�l Fara a intra in discutii, vom considera mai corecta opinia economi§tilor din Europa Continentala, in sensul ca piata hirtiilor de valoare este o parte componenta a pie�ei capitalului. De§i mai multi autori, atunci cind vorbesc despre piata capitalului, au in vedere doar fluxul de noi capitaluri care se adauga la stocul de capital deja existent, vom mentiona in cazul dat, din considerente didactice, urmatoarele: piata capitalului include toate tipurile de tranzactii cu capital, §i anume: a) operatiunile pe piata activelor fizice (cu bunurile de capital fix, terenurile de pamint etc.); b) pia¬ ta monetara (creditul); c) piata titlurilor (hirtiilor) de valoare. Piata monetara, impreuna cu piata valorilor mobiliare, constituie piata financiara.

Figura 13.4. Structura piefei capitalului Pia�a valorilor mobiliare, numita, de obicei, „bursa de valori", este p\a\a pe care are loc vmzarea-cumpararea titluri¬ lor de proprietate §i de credit: a) a acpunilor §i obligatiunilor emise de societdple comerciale, adica de marile mtreprinderi, b) a obligafiunilor emise de stat.

Piata valorilor mobiliare indepline�te doua func�ii; 1) contribuie la finantarea intreprinderilor §i a statului, cind ace§tia emit titlurile de vaDictionnaire de I'economie, sous la dir. de Pierre Bezbakh et Sophie Cherardi, Larousse, Paris, 2000, p. 369.

264

CURS DE TEORIE ECONOMICA

loare, adica actiunile §i obligatiunile (piata primara); 2) asigura vinzarea-cumpararea titlurilor de valoare deja emise (piata secundara). Pe piata primara, in urma emiterii titlurilor de valoare, are loc procesul de finantare a intreprinderilor, bancilor §i autoritatilor publice ca¬ re au emis aceste titluri. Cu alte cuvinte, are loc „vinderea" titlurilor, a hirtiilor de valoare §i „cumpararea" banilor, de care agentii economici respectivi au nevoie. De obicei, titlurile de valoare sint emise §i scoase prima data in vinzare prin intermediul bancilor. Piata secundara este piata pe care se vind §i se cumpara titlurile imobiliare deja emise. Pe aceasta piata se stabile§te pretul de piata al hirti¬ ilor de valoare, care poate fi mai mic sau mai mare decit pretul nomi¬ nal stabilit pe piata primara. Pe piata secundara are loc deci schimbarea proprietarului titlurilor imobiliare. Formele principale ale pietei secundare sint bursele de valori §i piata extrabursiera. In st rument ele pietei titlurilor mobiliare

Principalele instrumente ale pietei titlurilor mobiliare sint actiunile §i obligatiunile. Actiunile sint titluri de proprietate, pe cind obligatiunile sint titluri de credit. Acfiunea este un titlu de valoare (titlu de proprietate), care atesta faptul ca posesorul ei (numit „actionar") define o parte din capitalul unei societati pe actiuni, este coproprietarul ei. Actiunea permite ob�inerea unui venit sub forma de dividend §i acorda dreptul de vot. Dupa natura contributiei, actiunea poate fi: a) in bani; b) de aport, obtinuta in urma unei contributii sub forma de bunuri, cum ar fi: cladirile, terenurile, inventiile etc. Dreptul de a emite actiuni este acordat de catre organele de stat in¬ treprinderilor care prezinta o informatie completa despre situatia lor financiara, indeosebi despre profituri, pierderi §i datorii pentru o perioada mai indelungata. Actiunile deja emise §i puse in circulatie se vind §i se cumpara la bursa de valori. Ele au un termen de valabilitate nelimitat, valoarea lor insa variaza permanent, in primul rind in functie de succesele sau de e�ecurile intreprinderii respective. Dupa continutul lor fizic, actiunile sint emise: a) sub forma unor documente materiale (certificate sau adeverinte), cu semnaturile §i §tampilele �

y

MACROECONOMIE

265

persoanelor abilitate; b) sub forma unor inscrieri pe un cont special in banca, deschis pe numele posesorului actiunii. De remarcat faptul ca in lumea contemporana create ponderea actiunilor emise sub forma inscrierii pe un cont special. In SUA, de exemplu, deja de circa trei decenii, intrepi inderile nu au mai emis actiuni sub forma de certificate sau adeverinte. Obligatiunile, un alt titlu de valoare (titlu de credit), sint emise de intreprinderi sau de autoritatile publice atunci cind acestea au nevoie, pe un termen oarecare, de anumite sume de bani. In termenul stabilit, obligatiunile trebuie sa fie rascumparate de proprietarii acestora, achitind §i un supliment de bani, un fel de dobinda, a carei marime este inscrisa pe titlul respectiv. Obligatiunea aduce deci cumparatorului un venit fix, cunoscut din timp, Exista §i alte deosebiri intre actiuni §i obligatiuni. Astfel, obligatiu¬ nile se vind la pretul lor de emisie, care este ceva mai mic decit pretul lor nominal. De exemplu, o obligatiune cu un pret nominal de 1000 de lei se va vinde, la momentul emiterii ei, la pretul, sa zicem, de 975 de lei. Totodata, intrucit obligatiunile, spre deosebire de actiuni, prezinta un grad de rise mai mic, ele aduc §i ni§te venituri mai sigure, dar mai mici. De obicei, obligatiunile emise de catre stat nu prezinta, practic, nici un rise pentru cumparatori, decit doar in situatii extreme, cum ar fi razboaiele sau regimurile socialiste, cum a fost cazul URSS, cind statul a§a §i nu §i-a rascumparat cea mai mare parte din obligatiunile emise §i „cumparate" cu forta de popula�ie. Este de la sine inteles faptul ca cumpararea, fie a actiunilor, fie a obligatiunilor, este insotita de un anumit grad de rise. Legitatea ce se manifests la asemenea opera�iuni consta in urmatoarele: cu cit riscul este mai mic, cu atit venitul este mai modest. Numai afacerile riscante pot aduce cele mai mari venituri. »

>

Institutiile pietei titlurilor mobiliare Functionarea normala a pietei hirtiilor de valoare presupune existenta unor institutii speciale. Acestea sint: a) comisia hirtiilor de valoare; b) brokerajul (sau casele de brokeri); c) bursa de valori; d) piata extrabursiera. Comisia Nafionala a Valorilor Mobiliare (a§a este numita in Republica Moldova comisia hirtiilor de valoare) este o institutie de stat, ce

266

CURS DE TEORIE ECONOMICA

serve�te drept garant general al corectitudinii functionarii pietei titlurilor mobiliare. Ea are misiunea de a verifica §i a inregistra hirtiile de valoare care vor fi lansate pe piata §i de a supraveghea desfa§urarea corecta a tranzactiilor la bursele de valori. Comisia este, de asemenea, ima caselor de brokeri. puternicita cu atestarea brokerilor Casele de brokeri sint institutii care asigura legatura dintre piata primara cea secundara, precum §i intermedierea tranzactiilor ce se infaptuiesc pe piata secundara. Intermediarul in afacerile cu hirtiile de valoare poate actiona in doua feluri. In primul caz, efectuind tranzactii pe cont propriu, el procura hirtiile de valoare pe banii sai, devenind pentru un timp proprietar al titlurilor respective, apoi le revinde. Acest intermediar ce efectueaza tranzactii pe cont propriu se nunie§te „dealer". In eel de al doilea caz, intermediarul pune fata in fata cumparatorul §i vinzatorul §i, in schimbul unei sume de bani, infaptuie§te tranzactia respectiva. Aceasta persoana se nume§te „broker" sau „agent de bursa". De obicei, brokerii se specializeaza pe anumite firme §i pe o anumita categoric de hirtii de valoare. Piata extrabursierd asigura circulatia hirtiilor de valoare care nu sint cotate la bursa de valori. In SUA, aceasta piata poarta denumirea de pia¬ ta NASDAQ, iar in Romania - RASDAQ. Bursa de valori

Dupa cum am vazut in capitolele precedente, intreprinderile, precum §i institutiile publice, i§i pot finanta investitiile folosind mijloacele interne, adica proprii (autofinantarea), dar mai ales recurgind la utilizarea mijloacelor financiare externe. Banii necesari pentru finantarea investitiilor pot fi pur §i simplu imprumutati prin intermediul creditului. Exista deja de mai multe secole §i posibilitatea de a „cumpara" resursele necesare, adica banii, cu ajutorul titlurilor mobiliare, care sint actiunile §i obligatiunile. Operatiunile de „cumparare" a banilor se efectueaza, in acest fel, in princi¬ pal prin intermediul unor institutii specializate, numite „burse de valori". Bursa de valori este una din principalele institutii economice, care are misiunea de a transforma economiile in investitii fizice (sau reale) §i de portofoliu.

MACROECONOMIE

267

Prima bursa comerciala a aparut in Olanda, in anul 1406, linga casa lui Van der Bursa, de unde §i provine denumirea institutiei. Initial, bursele comerciale aveau un caracter universal, intermediind atit afacerile cu diferite marfuri, cit §i cu titlurile mobiliare. Apoi a avut loc o specializare a burselor in a) burse de marfuri §i b) burse de valori. (O perioada oarecare a existat §i bursa muncii.) Prima bursa specializata doar in efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare a aparut in anul 1607 la Amsterdam. In prezent, in lume funcdoneaza peste 200 de burse de valori, cele mai importante fiind bursele din Londra, Paris, New York, Tokio, Montreal. Din anul 1992, functioneaza §i Bursa de Valori a Moldovei (BVM). Tranzactiile cu hirtiile de valoare se efectueaza in incinta bursei de ) catre persoane intermediare - brokerii - sub forma de licitatie. Anume in urma desfa�urarii licitatiilor, in timpul carora se confrunta cererea §i oferta hirtiilor de valoare, se stabile§te pretul (cursul) fiecarei grupe de actiuni. Tranzactia se efectueaza la cursul care permite satisfacerea celui mai mare volum de cerere §i oferta. Cursul respectiv este valabil doar pina la urmatoarea licitatie. Care sint „actorii" ce „joaca" pe scena bursei de valori? Dupa cum §tim deja, brokerii §i dealerii sint doar intermediari in afaceri. Principalii cumparatori §i vinzatori ai hirtiilor de valoare sint: Banca Centrala, bancile comerciale, societatile de asigurari, fondurile de pensii (nu in toate tarile) §i, desigur, intreprinderile, statul §i persoanele fizice. Pina la inceputul anilor 1980, pretutindeni in lume tranzactiile se efectuau in ni�te sali speciale, unde in jurul unei platforme rotunde se confruntau, cu voci ridicate §i cu gesturi categorice, intermediarii in afaceri. De atunci insa aceste manifestatii „folclorice" au fost inlocuite, in fond, cu lucrul, mai putin observat §i cu mai putine emotitii, in fata ecranelor calculatoarelor. Pentru a evalua cursul actiunilor in directia cre�terii sau scaderii acestuia, la bursele de valori sint utilizati un §ir de indicatori. Indicatorul evolutiei cursului la actiunile unei intreprinderi oarecare („Ford", de exemplu) se cunoa§te in fiecare moment. Mult mai complicate este masurarea cursului de sinteza, adica a cursului de ansamblu al tuturor ac¬ tiunilor vindute §i cumparate la bursa respectiva, mai cu seama atunci cind cursul la actiunile unor intreprinderi create, iar la ale altora scade.

268

CURS DE TEORIE E CO NOMI CA

Cei mai cunoscuti indici care reflecta evolutia tendintei de ansamblu a preturilor la bursa respectiva sint: indicele Dow Jones, indicele Nikkei (Tokio), indicele bursier financiar Times-100 (Londra). Indicele Dow Jones reflecta evolutia cursului actiunilor la bursa de valori din New York. Calculat inca din 1884, acest indice se determina pe baza evolutiei preturilor actiunilor a 65 de companii americane cotate la aceasta bursa, printre care se numara asemenea giganti ai economiilor contemporane cum ar fi: General Motors, General Electric, Te¬ xaco etc. In anul 1928, acestui indice i s-a dat valoarea ini�iala de 100. Pe parcurs, el a evoluat atit in sus, cit §i in jos. Cea mai mica valoare, de 41, a atins-o in anul 1932, iar cea mai inalta, de 2400, in anul 1987. Deci acest indice are importanta doar atunci cind este comparat cu indicatorii precedenti. El se calculeaza §i se anunta oficial la fiecare jumatate de ora. Astfel, daca la ora 12.00 acest indice a avut marimea de 1780, iar cu trei ore mai tirziu de 1785, aceasta inseamna: cursul mediu al actiunilor la bursa din New York a crescut cu 5 puncte. Intrucit la aceasta bursa se infaptuiesc circa o jumatate din toate tranzactiile cu hirtiile de valoare din tarile dezvoltate, indicele Dow Jones serve§te drept „barometru' al afacerilor din intreaga lume. Din ianuarie 2000, Bursa de Valori a Moldovei calculeaza indicele CNVM-32, care este un indicator saptaminal similar cu indicele Dow Jones. Acest indice este o incercare de a descrie situatia de pe piata de valori. El se calculeaza pe baza unui e§antion de 32 de societati pe actiuni cotate la bursa. >

>

>

>

XIV. ECHILIBRUL MACROECONOMIC 1. Echilibre fi dez ec hi l i br e economice „Echilibrur' este o notiune ce provine din §tiintele fizicii §i devine cu timpul generala, adica este folosita pentru a defini atit anumite stari ale fenomenelor naturale, cit §i situatii din viata economica, politica, sociala. Dar nu numai. Destul de frecvent este folosita expresia „echilibru sufletesc". In ultimele decenii au intrat in uzul cotidian notiunile de „echilibru geopolitic" §i „echilibru ecologic". Orice echilibru presupune §i existenta unei situatii, a unei stari de dezechilibru.

MACROECONOMIE

269

Echilibrul economic seamana cu o balanta, in care parple componente tind sa fie egale intre ele, adica echivalente. El poate fi definit ca o tendinta permanenta de egalare a diferitelor marimi economice interdependente.

De§i este o conditie esentiala a functionarii normale a oricarei economii, echilibrul economic poarta un caracter relativ, intrucit, odata atins, el este indata incalcat, pentru a reaparea din nou, dar deja intr-un alt punct. In acest fel, punctul de echilibru este mereu schimbator. Echilibrele economice sint efemere. Permanente sint doar dezechilibrele, care insa tind mereu sa se echilibreze, aceste tendinte asigurind in ultima instanta evolutia economica. In economia de piata, echilibrul economic reprezinta, inainte de toate, tendinta de egalizare intre nevoi §i resurse, intre cerere §i oferta, atit la scara intregii economii, cit §i pe multiplele piete ale acesteia. Exista deci un echilibru economic general §i un numar enorm de echilibre economice partiale. Echilibrul economic partial se poate stabili: a) la nivelul unui singur produs (de exemplu, cererea §i oferta de piine); b) la nivelul unor ramuri; c) la nivelul altor parametri economici, al unor marimi macroeconomice, cum ar fi, de exemplu, echilibrul intre veniturile §i cheltuielile bugetului de Stat, echilibrul intre productie §i consum, intre export §i im¬ port; d) echilibrele stabilite la nivelul diferitelor piete nationale, cum ar fi: echilibrul economic intre cererea §i oferta bunurilor de consum, echilibrul intre cererea §i oferta de forta de munca, echilibrul intre ce¬ rerea §i oferta de moneda etc. Putem deci conchide ca echilibrul par¬ tial caracterizeaza diferite situatii in care se afla agentii economici §i pietele. Teoria echilibrului partial a fost elaborata de catre economistul englez Alfred Mashall. marimile Echilibrul economic general vizeaza fluxurile globale §i reprezinta o situatie a tuturor pietelor interdepen¬ dente, care se caracterizeaza prin lipsa excesului de cerere sau de oferta. Echilibrul general exista atunci cind sistemul de preturi permite egalizarea simultana a cererii agregate cu oferta agregata.

270

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Teoria echilibrului general a fost elaborata de catre economistul francez Leon Walras. Potrivit teoriei economice contemporane, principalele componente ale echilibrului general sint: a) o cre�tere economica pozitiva; b) ocuparea deplina a fortei de munca; c) stabilitatea nivelului general al preturilor; d) soldul pozitiv al balantei comerciale; e) o repartitie justa a veniturilor. Dezechilibrul economic, spre deosebire de echilibru, are un caracter permanent §i reprezinta o mcalcare a egalitapi mtre cerere oferta, fie la nivelul unui produs, al unor com¬ ponente agregate, fie la nivelul cererii 5/ ofertei globale.

Dezechilibrul se caracterizeaza fie printr-un exces de cerere, fie printr-un exces de oferta. Principalele dezechilibre macroeconomice sint: a) criza economica (dezechilibru intre cererea §i oferta de bunuri §i servicii); b) §omajul (dezechilibru intre forta de munca disponibila §i locurile de munca libere); c) inflatia (dezechilibru intre cantitatea de bunuri §i servicii §i masa monetara); d) soldul negativ al balantei de plati (dezechilibru intre export §i im¬ port); e) decalajele, considerate injuste, intre diferite tipuri de venituri §i categorii sociale.

2. Echilibrul intre cererea agregata fi oferta agregata In urma confruntarii cererii §i ofertei unui produs oarecare se stabile§te pretul de echilibru al acestuia. Din punct de vedere macroeconomic, nivelul general al preturilor se stabile§te atunci cind se afla in stare de echilibru cererea agregata §i oferta agregata. La rindul sau, modificarea nivelului general al pretului din alte considerente are o influenta decisiva asupra marimii cererii agregate §i a ofertei agregate.

271

MACROECONOMIE

Ce e ste cererea agregata?

Cererea agregata (sau globala) reprez'mta cantitatea totala de bunuri 5/ servicii finale care este ceruta intr-un interval de timp in cadrul unei economii. De regula, cererea globala constituie suma cheltuielilor destinate procurarii marfurilor serviciilor produse de economia nationals a unei tari. Cererea globala reprezinta, astfel, acel volum al produsului national pe care consumatorii (intreprinderile, menajele §i statul) sint dispu�i sa-1 cumpere la un nivel dat al preturilor. Intrucit cererea agregata se determina prin marimea cheltuielilor reale facute pentru procurarea bunurilor §i serviciilor, ea este formata din mai multe elemente componente. CEREREA AGREGATA CONSUMUL

ACHIZITIILE

INVESTITIILE NATIO-

EXPORTU-

PERSONAL

GUVERNAMENTALE (Cumpararile de pro¬

NALE BRUTE PRIVATE

RILE NETE

(Cheltuielile p e ntr u investitii e fec tu ate de

(Cererea din

>

(Cheltuielile p entr u c o n s u m efe ctu a te de

d u s e §i servicii efectu¬ ate d e administra�ia

familii)

centrala sau locala)

>

>

J

strainatate)

firme sau familii)

PRODUSUL NATIONAL BRUT

Sursa: M. Bacescu, A. Bacescu-Carbunaru, Macroeconomie intermediara, Editura Universitara, Bucurejti, 2004, p.100.

Figura 14.1. Elementele componente ale cererii agregate de bunuri $i servicii Factorii care influenteaza modificarea cererii agregate

Factorul principal care influenteaza marimea cererii agregate reale este nivelul general al preturilor. Acest factor are atit un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma, cit §i indirect, prin intermediul altor variabile economice, in cazul dat numite „efecte". Acestea sint „efectul ratei dobinzii", „efectul de avere", „efectul exportului net". Efectul de avere consta in modificarea valorii reale a bogatiei (§i deci a consumului real) sub influenta modificarii preturilor. Astfel, atunci

Ill

CURS DE TEORIE ECONOMICA

cind create nivelul general al preturilor, scade valoarea reala a activelor financiare ale populatiei, deoarece cu aceea�i suma de bani se poate cumpara o cantitate mai mica de bunuri §i servicii. In consecinta, are loc reducerea consumului §i deci a cererii agregate. Efectul ratei dobinzii consta in faptul ca o data cu cre§terea pretu¬ rilor are loc o sporire a cererii de moneda in economie, ceea ce duce la cre§terea ratei dobinzii. Ca urmare a ridicarii ratei dobinzii, scade volumul investitiilor, precum §i consumul bunurilor de folosinta indelungata, care in mare parte sint procurate pe credit. Astfel, cre§terea pre¬ turilor conditioneaza cre§terea ratei dobinzii, care, la rindul sau, con¬ duce la scaderea cererii agregate prin reducerea cererii de investitii §i a bunurilor de folosinta indelungata. Efectul exportului net. Dupa cum se §tie, exportul net este diferenta pozitiva dintre export §i import. Marimea exportului net depinde de raportul (diferenta) dintre preturile nationale §i preturile de pe piata externa. Atunci cind preturile nationale cresc, produsele externe devin mai ieftine in comparatie cu cele confectionate de catre producatorii autohtoni. Aceasta situatie conduce la cre�terea importurilor §i reduce¬ rea exporturilor. Astfel, exportul net se reduce, ceea ce mic�oreaza cererea globala. Astfel, ajungem la concluzia ca intre cererea agregata §i nivelul ge¬ neral al preturilor exista o relatie negativa, un raport invers proportio¬ nal. Acest raport se stabile§te prin intermediul unor asemenea marimi variabile cum ar fi: „efectul averii"; „efectul ratei dobinzii"; „efectul ex¬ portului net". Curba cererii agregate (AD)

Aceasta curba exprima relatiile de cauzalitate intre nivelul general al preturilor §i marimea cererii agregate. Curba cererii agregate (notata, de obicei, cu AD) exprima cantitatea de bunuri §i servicii pe care consumatorii (menajele, intreprinderile, guvernul §i strainatatea) intentioneaza §i pot sa o procure in functie de nivelul general al preturilor pe economie. Curba cererii agregate poate fi reprezentata grafic in felul urmator (Figura 14.2):

MACROECONOMIE

273

Figura 14.2. Curba cererii agregate (curba AD)

In figura de mai sus, cererea agregata este exprimata printr-o marime reala, care este venitul national. Pe masura cre§terii pretului mediu la Y�. pe economic de la P, la P�, cererea agregata se reduce de la Curba cererii agregate (AD) se poate modifica nu numai in urma schimbarii pretului mediu pe economie. Exista §i alti factori care influenteaza deplasarea acestei curbe fie la dreapta, fie la stinga. Ace§ti fac¬ tori sint componentele cheltuielilor agregate: a) cheltuielile de consum. Cererea agregata create cind cresc aceste cheltuieli §i invers; b) modificarea marimii cheltuielilor publice, ca una din componen¬ tele cererii agregate. Daca cheltuielile publice vor create, atunci curba AD se va deplasa spre dreapta, §i invers; c) modificarea impozitelor. Atunci cind celelalte conditii ramin neschimbate, o data cu cre§terea impozitelor consumul se va redu¬ ce. Respectiv, se va reduce §i cererea agregata, iar curba AD se va deplasa spre stinga. Reducerea impozitelor, din contra, va stimula consumul §i deci §i cererea agregata; d) modificarea ofertei monetare. Daca va create oferta de moneda, vor create §i preturile, deci §i cheltuielile, fapt ce va conditiona deplasarea curbei AD spre dreapta. §i invers.

274

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Oferta agregata fi factorii ofertei Oferta globoid (sou agregata) reprezinta cantitatea totala de bunuri fi servicii pe care firmele intenponeaza pot sa o vinda intr-o anumita perioada de timp, la un anumit nivel al preturilor

Cantitatea de bunuri pe care firmele sint dispuse sa o ofere spre vinzare, adica oferta globala, depinde de mai multi factori, §i anume: 1) Nivelul mediu al preturilor pe economie. In acest caz, intre marimea ofertei globale §i nivelul general al preturilor exista o interdependenta direct proportionala. Adica, o data cu ridicarea pre¬ turilor, va cre§te §i cantitatea de bunuri §i servicii oferita de firme. Raportul dintre oferta globala de bunuri §i servicii §i nivelul mediu al preturilor este reprezentat prin curba ofertei globale, numita „curba AS" (Figura 14.3).

Figura de mai sus demonstreaza ca, atunci cind celelalte conditii ramin neschimbate, o data cu cre§terea preturilor de la OP� la OP�, oferta agregata se va deplasa spre dreapta (adica va cre§te de la OY� pina la OY�). 2) Marimea ofertei globale se poate modifica §i in functie de alti fac¬ tori decit pretul. Printre ace§tia vom nominaliza, in primul rind,

MACROECONOMIE

lis

modificarea prefurilor factorilor de productie, adica a muncii (sa-

lariile), a materiei prime, a echipamentului utilajului, a informatiei. Astfel, o cre§tere a salariilor (o componenta importanta a costului de productie) va conduce la o reducere a cantitatii de bunuri produse cu aceea§i suma de bani §i deci la o reducere a ofertei. Acela§i lucru se va intimpla cind va create pre�ul la ceilalti factori de productie, cum ar fi, in cazul Republicii Moldova, materia prima pentru Industrie §i resursele energetice, in princi¬ pal importate. In ambele cazuri, cantitatea de bunuri produsa §i oferita spre comercializare de catre intreprinderile moldovene§ti va scadea. Cre§terea insemnata a preturilor la factorii de productie importati va conduce la diminuarea productiei, inclusiv a exporturilor. Cre§terea preturilor la petrol, apoi la gazele naturale a diminuat substantial can¬ titatea de bunuri oferita de intreprinderile moldovene§ti. Din contra, o data cu reducerea preturilor la factorii de productie, oferta globala se va mari. 3) Modificarea productivitdfii muncii in urma folosirii unor noi tehnologii, mai avansate, conditionind reducerea costurilor, contribuie, de obicei, la cre§terea ofertei agregate. Keynesienii fi monetariftii cu privire la caracterul ofertei agregate (al curbei AS)

De obicei, curba ofertei agregate are forma a§a cum este aratata in Figura 14.3. Daca insa se ia in calcul perioada de timp in care marimea ofertei agregate este influentata de nivelul general al preturilor, aceasta curba poate avea cind o forma orizontala, cind una verticala. Pentru keynesieni, curba AS este mai plata pina in momentul in ca¬ re are loc ocuparea deplina a fortei de munca, cind curba devine verti¬ cals. Acest lucru inseamna ca modificarile survenite in cererea agregata cind economia nu utilizeaza toate resursele disponibile vor avea un efect puternic asupra productiei §i nu vor influenta deloc preturile. Pentru monetari§ti insa, curba AS are o panta abrupta, pe termen lung ea devine verticala, in punctul in care marcheaza volumul produc¬ tiei corespunzator ratei „naturale" a §omajului. Aceasta inseamna ca mo-

276

CURS DE TEORIE ECONOMICA

dificarile intervenite in cererea agregata vor afecta in special preturile §i nu vor modifica deloc sau foarte putin productia�®. M o d e l u l AD ' AS

In economic, toate fenomenele se afla intr-o interdependenta permanenta. Schimbarea unui agregat macroeconomic modifica, intr-o directie sau alta, intr-o masura mai mare sau mai mica, alte marimi macroeconomice. La nivelul unui produs, in urma confruntarii cererii cu oferta, se stabile§te pretul acestuia. Cum se stabile§te insa nivelul general al preturilor in cadrul intregii economii? Care sint conditiile ca acest nivel sa ramina stabil o perioada mai indelungata? Cum se poate mentine un echilibru mobil intre cererea globala §i oferta globala a§a incit nive¬ lul general al preturilor sa ramina neschimbat? La acestea, precum §i la alte intrebari asemanatoare, gasim raspunsul analizind modelul AD-AS, model care a devenit unui din instrumentele importante de elaborare a politicii economice. Modelul AD-AS este modelul echilibrului macroeconomic. Dupa cum §tim deja, curba AD descrie relatia dintre cererea agregata §i ni-

Figura 14.4. Echilibrul macroeconomic (Modelul AD-AS) Ph. Hardwick, I. Langmead, B. Khan, Introducere in economia politicd modernd, Ia§i, Polirom, 2002, p. 529.

MACROECONOMIE

111

ta agregata §i, de asemenea, nivelul general al preturilor. Echilibrul macroeconomic se stabile§te in punctul in care curba AD se intersecteaza cu curba AS (Figura 14.4). Din Figura 14.4 rezulta ca echilibrul general se stabile§te in punctul E, adica in locul in care se intersecteaza curba AD §i curba AS. Acest punct reprezinta acel volum al productiei §i acel nivel al preturilor spre care tinde economia. O intrebare care se impune in mod firesc este urmatoarea: care este importanta practica a modelului AD-AS?

3. Echilibrul intre sectorul real fi sectoral monetar al economiei Modelul IS'LM

Economia de piata se bazeaza pe coexistenta a doua mari sectoare: sec¬ torul real §i sectorul monetar. Primului sector ii corespunde piata bunurilor §i serviciilor, piata pe care se confrunta cererea agregata cu oferta agregata. Sectorului monetar ii corespunde piata cererii §i ofertei de bani. Aceste doua sectoare (doua piete) se afla intr-o interdependenta permanenta. Echilibrul ce se stabile§te intre sectorul real §i sectorul monetar al economiei se nume§te „echilibru economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezinta o sinteza a acestor doua sectoare, real §i monetar. Modelul IS-LM a fost propus in calitate de instrument de analiza a echilibrului general de catre economistul englez J. R. Hicks in anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian simplificat (modelul AD-AS) §i pe teoria monetara keynesiana, acesta se mai nume§te „modelul keynesist generalizat". Componentele de baza ale modelului IS-LM sint: curba IS (ce repre¬ zinta raportul „investitii (I)-economii (S)") §i curba LM (ce reprezinta raportul dintre cererea [L] §i oferta [M] de bani). Curba IS reflecta conditiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piata bunurilor §i ser¬ viciilor, adica in sectorul real al economiei, iar curba LM reflecta conditiile in care se va stabili echilibrul pe piata monetara. Astfel, mode¬ lul IS-LM este reprezentat sub forma a doua curbe, una din care (IS)

278

CURS DE TEORIE ECONOMICA

reprezinta echilibrul pe piata bunurilor §i serviciilor, iar cealalta (curba LM) - echilibrul pe piata monetara. Acest model permite determinarea simultana a echilibrului pe ambele piete. Curba IS (inve sti tii -ec onom ii)

Dupa cum se §tie, ritmurile de cre§tere a venitului national sint deter¬ minate, in cea mai mare masura, de marimea investitiilor. Anume investitiile permit largirea productiei, reutilarea §i modernizarea aparatului productiv existent. Marimea investitiilor este influen�ata de mai multi factori, principalul din care este rata dobinzii. Anume in functie de rata dobinzii agentii economici vor decide sa investeasca veniturile sau sa le foloseasca in alt mod. In conditiile cind rata dobinzii este joasa, partea veniturilor transformata in investitii va create, fapt ce va contribui la sporirea venitului national. Curba IS reprezinta toate acele combinatii dintre rata dobinzii §i venitul national in care piata bunurilor §i serviciilor se afla in stare de echilibru (Figura 14.5). In cazul curbei IS, se porne§te de la premisa ca economiile depind de marimea venitului national, pe cind investitiile depind de rata do¬ binzii §i de eficienta marginala a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra

Figura 14.5. Curba IS

279

MACROECONOMIE

dorintei de a investi (§i deci de a transforma economiile in investitii), o influenta decisiva are rata dobinzii. Atuixci cind rata dobinzii este in cre§tere, dorinta de a investi se mic§oreaza. Din contra, la o rata scazuta a dobinzii, investitiile vor cre§te. Deci rata dobinzii ii determina pe posesorii unui venit disponibil sa-1 investeasca sau sa-1 economiseasca. Rata dobinzii, prin intermedial investiOilor, influenteaza §i asupra venitului national. Din Figura 14.5 se vede ca unei rate inalte a dobinzii ii corespunde un nivel scazut al investitiilor §i, in consecinta, un nivel scazut al venitului national (7). Din contra, o data cu reducerea ratei dobinzii pina la dorinta de a investi (adica volumul investitiilor ca parte a venitului) va cre§te pina la E�, iar venitul national va spori §i el pina la Y�. Curba LM (cererea fi oferta de bani) Curba LM exprima echilibrul dintre cererea §i oferta de bani pe piata monetara. Cererea de bani (L) este in functie de nivelul venitului nati¬ onal §i de rata dobinzii. Astfel, curba LM face legatura intre venitul na¬ tional §i rata dobinzii. O data cu cre§terea marimii venitului national, spore§te §i cererea de bani. La rindul sau, cererea de bani conditioneaza ridicarea ratei dobinzii, ceea ce permite atingerea unui echilibru intre

Figura 14.6. Curba LM

280

CURS DE TEORIE ECONOMICA

cererea §i oferta de bani. Cind insa rata dobinzii create prea mult, posesorii banilor prefera sa procure hirtii de valoare, nu sa-i investeasca. In acest fel, se stabile§te din nou un echilibru intre cererea §i oferta de bani, numai ca la un alt punct al curbei LM. Curba LM este curba de echilibru a pietei monetare. Ea arata toate combinatiile posibile intre ratele dobinzii §i venit, combinatii in care cererea §i oferta de bani sint egale. Com bi na re a c ur be l o r IS fi LM fi s t a bil i re a echilibrului ge ne ral

Curbele IS §i LM, avind acelea§i variabile, pot fi reprezentate impreuna pe acelea§i coordonate (Figura 14.7). Piata produselor §i serviciilor se poate afla in stare de echilibru in orice punct de pe curba IS. La fel, piata monetara poate atinge o situatie de echilibru in orice punct de pe curba LM. Insa numai in punctul in care cele doua curbe se intersecteaza se va stabili un echilibru intre sectorul real al economiei §i eel monetar. In Figura 14.7, punctul de intersectie dintre curba IS §i curba LM reprezinta valorile pe care trebuie sa le aiba rata dobinzii (r�) §i marimea venitului national (Y�) pentru ca sa se stabileasca un echilibru intre sectorul real §i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general.

Figura 14.7. Modelul IS-LM - un model al echilibrului general

/VIACRO£CONOM/£

281

In acest punct se realizeaza concomitent echilibrul intre economii §i investitii, precum §i echilibrul intre cererea §i oferta de bani. In punctul E, rata dobinzii stabilita in urma confruntarii cererii §i ofertei de bani va corespunde ratei dobinzii stabilite prin raportul dintre investi¬ tii §i economii. Modelul IS-LM este pe larg utilizat in economia reala. El serve§te ca instrument eficient al politicii fiscale §i politicii monetare promovate de statele lumii in scopul modificarii nivelului venitului national. Daca statul dore§te sa mareasca venitul national, el poate, de exemplu, ma¬ jora oferta de bani. Cre§terea ofertei de bani va duce la reducerea ra¬ tei dobinzii. Reducerea ratei dobinzii va „motiva", la rindul sau, cre§terea nivelului investitiilor, fapt ce va avea drept consecinta, prin efectele multiplicatorului, cre§terea marimii venitului national. Insa statul poate mari venitul national §i pe alta cale, de exemplu, prin cre§terea volumului investitiilor publice. Aceasta creftere a inves¬ titiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volu¬ mului venitului nationaP®. y

4. Cum se stabilefte echilibrul economic

Timp de mai bine de doua secole, una din preocuparile permanente ale §tiintei economice a fost gasirea unui raspuns corect la intrebarea: care este mecanismul de realizare a echilibrului economic? Adeptii liberalismului economic, indeosebi clasicii §i neoclasicii, aparau ideea ca echilibrul economic, in conditiile economiei de piata, se stabile�te de la sine, in mod automat, fara o interventie a statului in acest proces. Adam Smith sustinea ca echilibrul economic se realizeaza in urma actiunii a§a-numitei „miini invizibile" (mina lui Dumnezeu), care, prin mecanismul preturilor §i al concurentei, egaleaza cererea §i oferta. In cazul dat, prin pret se subintelege §i salariul (pretul fortei de munca), §i dobinda (pretul capitalului de imprumut). Un alt reprezentant al liberalismului economic clasic, Jean-Baptiste Say, in celebra sa „lege a debu§eelor", sustine ca orice oferta i§i creeaza propria sa cerere. K. riacc, B. Jloya, 71. flsBMC, Cnoeapb no SKOHOMUKe, CaHKT-neTep6ypr, Pisa.

SKOHOMMHCCKaH lUKOJia, 1998, c. 287.

282

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Prin urmare, tot ce se produce se §i cumpara in acelea§i proportii, a§a ca echilibrul dintre cerere §i oferta se stabile§te in mod automat. Economistul francez considera ca crizele economice, ca forma de dezechilibru, sint, in principiu, imposibile. Leon Walras, unul din fondatorii doctrinei neoclasice (marginaliste), in teoria sa despre echilibrul economic general, demonstreaza ca acesta se stabile§te §i se mentine prin jocul liber al preturilor concomitent pe trei piete principale: piata muncii, piata monetara §i piata bunurilor §i serviciilor. In viziunea economistului francez, pe fiecare piata exista o variabila-cheie, care, nefiind influentata de catre stat, asigura stabilirea echilibrului mai intii pe diferite piete, apoi §i echilibrul general. Un alt reprezentant al neoclasicilor, economistul englez Alfred Mar¬ shall, sustine ca echilibrul economic se stabile§te §i se mentine prin trecerea libera §i permanenta a capitalului dintr-o ramura in alta. Adeptii doctrinei socialiste nu imparta§eau nici pe departe optimismul clasicilor §i al neoclasicilor, considerind ca piata, oricind §i oriunde, genereaza doar dezechilibre. Ei afirmau ca echilibrul economic poate fi realizat §i mentinut numai printr-o interventie permanenta a statului in viata economica, statul fiind singura forta capabila sa stabileasca proportiile cuvenite intre diferite marimi economice §i sa mentina echilibrul economic general. Acest obiectiv, sustineau ei, poate fi atins cu ajutorul planificarii directive. Doctrina liberalismului economic §i doctrina socialists aveau deci opinii diametral opuse cu privire la modul de stabilire a echilibrului economic. Viata a dovedit ca nici unul din aceste puncte de vedere nu este corect. Economiile planificate nu reu§eau sa fie eficiente §i, pina la urma, ideea socialismului a dat faliment. Departe de realitate s-au pomenit a fi §i teoriile clasicilor §i neoclasicilor. Astfel, in prima jumatate a secolului XX, economiile tarilor capitaliste s-au pomenit cuprinse de un §ir de dezechilibre profunde, care nicidecum nu dispareau de la sine. Din contra, crizele economice, §omajul §i inflatia au devenit ni§te realitati inspaimintatoare. Anume aceasta situatie a §i generat, in anii '30 ai secolului XX, aparitia doctrinei dirijiste, al carei parinte a fost englezul J. M. Keynes. Aceasta doctrina, recunoscind virtutile economiei

283

MACROECONOMIE

de piata, justifica interventia semnificativa a statului in viata economica anume pentru a mentine echilibrul economic general. Spre deosebire de autorii clasici §i marginali§ti, J. Keynes sustine ca echilibrul economic nu se poate stabili in mod automat. Potrivit teoriei keynesiene, secretul stabilirii echilibrului economic consta in transformarea tuturor economiilor in investitii. Or, o asemenea transformare devine posibila doar in cazul in care statul intervine in viata economica §i, prin politica sa, mai cu seama in domeniul cheltuielilor publice §i al monedei, incurajeaza consumul §i investitive, fapt ce are drept rezultat stabilirea echilibrului intre cererea globala §i oferta globala.

XV. STATUL §1 ECONOMIA. POLITICILE MACROECONOMICE 1. Cauzele fi limiteie reglementarii economiei de c atre s t a t Teorii cu privire la roiul statului in economie

Timp de mai bine de doua secole, una din problemele cele mai controversate ale teoriei economice a fost §i ramine a fi problema rolului eco¬ nomic al statului. Chiar §i astazi, cind economiile tarilor lumii sint economii mixte §i deci o implicare a statului in viata economica se intelege de la sine, confruntarea dintre partizanii §i adversarii implicarii statului in activitatea economica ramine la fel de actuala ca §i acum o jumatate de secol. Dupa cum este §i firesc, niciodata nu a existat o separare totala intre stat §i economie. Astfel, inca in Antichitate, in asemenea tari ca India §i China, inteleptii §i sfetnicii regilor sustineau §i promovau activ ideea unei interventii moderate a statului in activitatea economica, activitate care nu se reducea doar la stringerea impozitelor. Multe secole mai tirziu, deja spre sfir§itul Evului Mediu, adeptii doctrinei mercantiliste considerau statul drept principalul factor al cre§terii avutiei unei natiuni. De§i, in opinia mercantili§tilor, interventia statu¬ lui in economie trebuia sa se limiteze doar la reglementarea comertului »

�

284

CURS DE TEORIE ECON O MICA

exterior a masei monetare, aceasta interventie era suficienta pentru a influenta dezvoltarea intregii economii nationale. Incepind cu mijlocul secolului al XVIII-lea, in §tiinta economica, cu privire la rolul statului in economic, se profileaza deja doua curente de gindire diametral opuse. Potrivit adeptilor curentului liberalismului econo¬ mic, intervenUa statului in viata economica este inoportuna §i ineficienta. Adeptii celui de-al doilea curent, numit „totalitarismul economic", din contra, promovau ideea unei interventii masive a statului in economie. Primii promotori ai liberalismului economic au fost fiziocratii francezi, care §i-au expus crezul economic printr-o expresie devenita celebra; „Laissez-faire les hommes, laissez-passer les marchandises". Parintele economiei politice clasice, englezul Adam Smith, sustinea ca statul trebuie sa-§i limiteze funcUile sale doar la apararea nationala, la protejarea proprietatii §i a individului, precum §i la reglementarea schimburilor comerciale cu �arile straine. In opinia savantului englez, statul putea sa intervina doar in cazul dezvoltarii infrastructurii (construirea drumurilor, podurilor, porturilor maritime). In rest, activitatea econo¬ mica urma sa fie reglementata de piata. Adeptii unei alte doctrine a liberalismului economic, neoclasicii, considerau ca amestecul statului este justificat doar in masura in care acesta creeaza conditiile necesare pentru desfa§urarea unei concurente pure §i perfecte. Astfel, pe linga un aparator al proprietatii §i al individului, statul ur¬ ma sa fie §i un protector al concurentei §i sa exercite controlul asupra monopolului natural (caile ferate etc.). Principalii promotori ai conceptului totalitarismului economic au fost marxi§tii. Ei aparau ideea potrivit careia numai statul este capabil sa faca fata tuturor problemelor cu care se confrunta economia. Fabricile §i uzinele, precum §i pamintul, urmau sa apartina in exclusivitate statului, iar economia trebuia sa fie gestionata din „centru", prin intermediul unei planificari obligatorii §i al numirii §i destituirii directorilor de intreprinderi de catre organele de stat. In anii '30 ai secolului XX, speciali§tii s-au convins ca sistemul eco¬ nomic capitalist, in unele situ�itii, este incapabil sa se autoreglementeze, ca piata nu poate rezolva cu de la sine putere asemenea dezechilibre

MACROECONOMIE

285

economice cum ar fi §omajul, crizele economice, inflapa etc. Pe de alta parte, sistemul totalitar sovietic s-a dovedit a fi ineficient. In asemenea conditii, s-a impus o noua doctrina economica, numita „keynesism", dupa numele fondatorului acesteia - englezul J. M. Keynes (1883-1946). Potrivit promotorilor acestei doctrine, numite §i „doctrina economiei de piata dirijate", statul trebuie sa intervina in unele domenii ale activitatii economice pentru a stimula investitiile §i consumul, a reduce rata dobinzii, a reglementa masa monetara, a redistribui veniturile in favoarea menajelor mai sarace etc. Doctrina keynesiana a servit drept fundament teoretic pentru politicile economice promovate de guvernele tarilor dezvoltate pe parcursul a trei-patru decenii, pina la inceputul deceniului 7 al secolului XX. Incepind cu aceasta perioada, confruntarile teoretice cu privire la rolul economic al statului se muta in alta albie §i se manifesta ca o controversa intre adeptii keynesismului §i adeptii neoliberalismului. De data aceasta, nimeni nu mai neaga necesitatea unei interventii a statului in activitatea economica. Divergentele vizeaza deja doar caracterul, masura §i instrumentele acestei interventii. §i nu intimplator. Astfel, toata lumea a inteles ca piata este incapabila sa realizeze echilibrul economic §i bunastarea optime. In acela§i timp insa, experienta economiilor comuniste demonstreaza ca este o nebunie sa renunti la virtutile §i la dinamismul pietei, la capacitatile acesteia de a aloca resursele, la forta sa informationala. Piata §i statul sint inseparabili, la fel ca automobilul §i automobilistul. „Astazi trebuie sa fii orb pentru a nu vedea ca extraordinarele performance ale economiilor noastre (calitatea vietii, productivitatea, inovatia) sint legate de existenta unui ansamblu foarte sofisticat de reguli §i rutine, de informatii §i drepturi sociale pe care statul le recapituleaza (sintetizeaza) §i le garanteaza'�". In lumea contemporana, a devenit clar ca statul este mai capabil in rezolvarea unor probleme economice, pe cind piata - in rezolvarea altora. Astfel, piata reu§e§te mai bine sa raspunda la intrebarea: „Ce §i cum sa se produca?", pe cind statul reu§e§te sa „distribuie veniturile" mai echitabil. Ueconomie contemporaine en 10 legons, Sous la direction d'lvan Samson, Dalloz, Paris, 2004, p. 397.

286

CURS DE TEORIE ECONOMICA

imagine complexa despre evolutia teoriilor economice §i a fenomenelor reale care au impulsionat dezvoltarea liberalismului sau interventionalismului ne ofera Tabelul 15.1. O

Tabelul 15.1. Evolutia teoriilor privind rolul statuiui INTERVENJIONISM

4

Sfir$itul s e c . XVIII

Liberul s chimb in

Nalionalizari, extinder ea planificarii

Reagan, Tha tcher I D es c om p u n e r e a I URSS

I

Capitalismul

Evolutiile din China

de Stat

Acordurile GATT

tn c e p u tu i s e c . XX

Sfir$itul s e c . XX

LIBERALISM

Sursa: S. lordache, C. Lazar, Curs de economiepolitico, Editura Economica, Bucure�ti, 1999, p. 497.

Din tabelul de mai sus se vede ca la rascrucea secolelor XX-XXI in lume predomina ideile liberalismului economic. Liberalizarea comer�ului international §i a pietelor de capital a devenit una din principalele trasaturi ale globalizarii. Va urma, oare, un nou val de interventionism? Daca da, cind §i din ce cauza? Despre unele efecte ale interventiei statuiui in activitatea economica

Aceste efecte nu sint intotdeauna pozitive. Statul poate comite §i el une¬ le gre§eli in politica sa economica. Nu exista nici o garantie ca guvernul i§i va indeplini functiile in mod eficient §i va apara intotdeauna §i in toate interesul national. Adeptii neomonetarismului considera chiar ca vinovat de aparitia §omajului, inflatiei sau crizelor economice se face

MACROECONOMIE

287

anume statul, care nu influenteaza corect asupra masei monetare, a preturilor, a ratei dobinzii, care nu distribuie corect veniturile. Oricum, sint cunoscute o multime de exemple care demonstreaza faptul ca politica unor state a contribuit la inflorirea acestora, pe cind in alte cazuri a avut cele mai negative urmari. Apropo... despre rolul economic al statului In anul 684 maintea erei noastre, in China Antica a fost efectuat un recensamint al populapei, in urma caruia s-a constatat ca numarul de locuitori era de circa 72 milioane. Aceasta cifra H s-a parut cirmuitorilor chinezi joarte mica §i ei au decis sa incurajeze pe toate caile natalitatea. Astfel, tinerii erau obligap sa se casatoreasca atunci cind atingeau virsta nubilitapi, celibatarii erau trimi§i in armata, iar fetele erau maritate cu jor�a. Familiile fara copii sau cu putini copii s-au vazut neuoite sa plateasca impozite marite sau sa indeplineasca diferite munci publice etc. �i statul a reufit. fnsa, cum se spune, „unde dai fi unde crapa", caci deja de peste o suta de ani cea mai importanta problema a Chinei este numarul enorm al populapei. 0 decizie nechibzuita luata de catre stat, transformata cu timpul in tradipe, poate crea probleme pentru secole in §ir.

lata insa §i un alt exemplu. In secolele XV-XVI, Spania era tara cea mai bogata §i mai influenta din Europa. In urma promovarii unor idei gre§ite ale mercantilismului spaniol, pe parcursul citorva decenii ea s-a transformat in una din cele mai sarace tari de pe continent. Cum? Mercantili§tii spanioli considerau gre§it ca bogatia unei �ari se masoara in cantitatea de aur §i argint pe care o poseda aceasta. Urmind sfaturile mercantili§tilor, regele Spaniei, in loc sa dezvolte manufacturile, cum procedau tarile vecine, forteaza aducerea in tara a unor cantita�i enorme de metale pretioase. In consecinta, din maretia de altadata a Spaniei nu au ramas decit legendele. Totu§i, in pofida unor experiente negative, in general, statul a jucat in viata societatii un rol preponderent pozitiv. Progresul inregistrat

288

CURS DE TEORIE ECONOMICA

in cele mai multe din tarile lumii, in diferite domenii, s-a datorat in ma¬ re parte anume interventiei statului in activitatea economica. lata §i unc¬ le exemple despre rolul pozitiv Jucat de stat in via�a societatii. In anul 1563, regele Angliei §i-a fixat ca obiectiv dezvoltarea pescuitului. In scopul stimularii cererii de pe§te, suveranul englez interzice, in toata tara, pentru doua zile pe saptamina, consumul carnii, zile in care, de la sine inteles, englezii trebuiau ..oficial" sa „manince" numai pe§te. Care a fost efectul? Anglia devine in scurt timp tara cu cea mai dezvoltata Indus¬ trie a pe§telui.

De ce statui contemporan trebuie sa intervina in viata economica? Cel mai succint raspuns la aceasta intrebare ar fi: fiindca piata nu este capabila sa faca fata, in mod automat, tuturor problemelor cu care se confrunta dezvoltarea economica. Intr-adevar, in pofida convingerilor adeptilor liberalismului economic, piata s-a dovedit a fi incapabila sa aplaneze asemenea dezechilibre macroeconomice cum ar fi crizele economice, §omajul, inflatia etc. Pe de alta parte, cu toate virtutile sale, piata nu asigura o alocare optimala a resurselor. Aceasta se intimpla din cauza ca in viata reala domina nu concurenta pura §i perfecta, ci concurenta imperfecta. Or, in urma concurentei imperfecte, in primul rind a monopolului, are loc reducerea cantitatii de bunuri produse, ca urmare producindu-se mic§orarea veniturilor §i deci a posibilitatilor de dezvoltare economica. In acest caz, statui este obligat sa intervina pentru a apara concurenta. Amestecul statului in activitatea economica este generat §i de faptul ca economia de piata da na�tere unei enorme diferentieri de avere, polarizeaza societatea in oameni foarte bogati §i foarte saraci. Or, veniturile mari nu sint neaparat rezultatul eforturilor depuse de agentii economici, ci adeseori al exploatarii unor situa�ii artificial create prin intrigi, intelegeri monopoliste, coruptie etc. Pe de alta parte, in virtutea actiunii inclinatiei spre economisire, cu cit mai mari sint veniturile, cu atit o mai mica parte a acestora este consumata. Or, in cazul acesta, sint limitate posibilitatile cre§terii economice. Pentru a preintimpina revoltele socia-

MACROECONOMIE

289

le, a menUne o pace sociala stabila, fara de care dezvoltarea economica devine problematica, §i a asigura o cre§tere economica cu ritmuri inalte, statul s-a vazut nevoit sa intervina nu numai in procesul de creare a bunurilor materiale, ci §i in eel al distribuirii veniturilor. De men�ionat ca, in perioada de tranzitie la economia de piata, sta¬ tul indepline�te §i unele functii specifice, de o importan�a trecatoare, cum ar fi: elaborarea cadrului legislativ necesar functionarii economiei de piata, crearea infrastructurii pietei, privatizarea, liberalizarea vietii economice etc. Unul din factorii principali care au grabit amestecul statului in viata economica au fost cele doua razboaie mondiale, cind acesta a trebuit sa stabileasca un control mai riguros asupra economiei, obligind intreprinderile sa-§i reorienteze activitatea spre necesitatile razboiului. In SUA, de exemplu, in anii 1940-1945, statul a cumparat circa 50% din produsul national. Mai tirziu, „razboiul rece", apoi opozitia militara intre SUA §i URSS au alimentat in permanenta acest amestec al statului in viata economica. Interventia statului in activitatea economica este conditionata, de asemenea, de necesitatea gestionarii intreprinderilor din sectorul public care vizeaza, in principal, infrastructura economica, sector care in pe¬ rioada postbelica a crescut cu ritmuri deosebit de inalte. In fine, statul s-a vazut nevoit sa indeplineasca tot mai des rolul de arbitru in relatiile dintre ceilalti agenti economici. >

Cum se „masoara" interventia statului in economie? Gradul de interven�ie a statului in viata economica poate fi evaluat cu ajutorul mai multor indicatori. Primul pe aceasta lista este ponderea sectorului de stat in economie. Un alt indicator important este partea PIBului redistribuita prin intermediul bugetului de stat. Incepind cu sfir�itul secolului al XlX-lea, in Franta (ca, de altfel, §i in alte state de pe continentul european), interventia statului in econo¬ mie a crescut intruna. Despre acest lucru putem judeca analizind evolu�ia cheltuielilor publice, care, timp de un secol, au crescut de la 11% pina la 50% din PIB.

CURS DE TEORIE ECONOMICA

290

Tabelul 15.2. Cre$terea cheltuielilor publice in Franfa pe parcursul

unui secoL Ponderea in PIB, in % Anii

Securitatea sociala

Cheltuielile publice (statui, colectivitaple locale)

1872

0

11,0

1909

0

15,0

1920

0

32,8

1924

0,1

24,6

1930

0,2

21,9

1938

0,9

26,5

1947

8,1

40,9

1971

14,4

49,8

Sursa: A. Beitone, Em. Buisson, Ch. Dollo, Em. Le Masson, iconomie, Dalioz, 2004, p. 265.

2. Obiectivele, formele macroeconomice

instrumentele politicilor

Despre ierarhia politicilor macroecon omi ce

In sens larg, notiunea de „politica' desemneaza mijloacele folosite de cineva pentru atingerea unui scop oarecare. In viata de toate zilele, aceasta notiune capata o raspindire tot mai larga (politica sociala, politica fiscala, politica externa, politica nationala, politica agricola etc.), reflectind actiunile intreprinse de organele publice in domeniul respectiv. Politica macroeconomica constituie totalitatea strategiilor fi acfiunilor con�tiente ale statului care vizeaza mtreaga economie naponala §i cu ajutorul carora smt realizate obiectivele propuse de acesta.

Punctul de plecare in elaborarea unor politici macroeconomice il constituie identificarea interesului national suprem al unei tari. Scopurile (sau obiectivele) urmarite de stat in domeniul economic sint foarte numeroase, dar de o importanta diferita, a§a incit acestea sint aranjate sub forma unei piramide, adica se afla intr-o ordine ierarhica. Exista deci obiective mai importante §i mai putin importante,

MACROECONOMIE

291

exista obiective supreme, permanente §i obiective trecatoare, mai putin importante. In virful piramidei obiectivelor macroeconomice ale statului modern se afla doua scopuri supreme, §i anume: 1) crearea celor mai favorabile conditii pentru dezvoltarea economica a tarii; 2) mentinerea stabilitatii sociale, a lini§tii §i pacii in societate. Celelalte scopuri sint deja derivate §i pot fi modificate de la o epoca la alta (Figura 15.1).

Dupa cum rezulta din Figura 15.1, statul contemporan nu se limiteaza in actiunile sale doar la „corectarea e§ecurilor pietei", ci contribuie, de asemenea, la crearea conditiilor favorabile pentru asigurarea stabilitatii sociale §i a progresului intregii natiuni. Formele de implicare a statului in activitatea economica

Aceste forme (numite uneori §i „functii economice ale statului") au evoluat §i s-au modificat intruna de-a lungul secolelor. In Antichitate §i in Evul Mediu, functiile economice ale statului se reduceau doar

292

CURS DE TEORIE ECONOMICA

la colectarea impozitelor §i la dezvoltarea infrastructurii (construirea drumurilor §i podurilor, a porturilor §i canalelor de irigare). In secolele XV-XVIII, statul §i-a adaugat la aceste functii allele citeva: de reglementare a comertului exterior prin promovarea unor politici protectioniste, de reglementare a masei monetare, iar in unele cazuri §i de fundare a manufacturilor. Urmeaza apoi o perioada cind implicarea statului in activitatea economica se reduce. In secolul XX insa, mai ales dupa eel de-al doilea razboi mondial, statul i§i asuma noi §i noi func¬ tii economice. Cele mai importante forme de implicare a statului contemporan in activitatea economica sint: 1) Elaborarea cadrului legislativ sau elaborarea „regulilor de joc" pentru agentii economici. Prin lege, statul stabile§te care activitate este legala §i care este interzisa. El il apara atit pe producator, cit §i pe cumparator, stabilind masura pedepsei in cazul in care este incalcata legislatia in vigoare. In China, de exemplu, legea prevede pedeapsa capitala pentru falsificarea produselor. Intrucit falsificarea unor produse cum ar fi coniacurile, vinurile §i §ampania a adus enorme prejudicii imaginii marfurilor moldovene§ti in lume, este necesar ca legislatia noastra in aceasta privinta sa fie mai eficienta. 2) Apararea concurenfei. Aceasta functie a statului este de o actualitate deosebita pentru fostele tari socialiste, unde viata economi¬ ca mai ramine a fi monopolizata de cMre stat §i unde, o data cu trecerea la economia de piata, din cauza slabiciunii statului, piata s-a dovedit a fi controlata de anumite grupari de tip mafiot §i criminal, straine interesului national. Xinind cont de efectele pozitive ale acesteia, in tarile dezvoltate sta¬ tul i§i asuma rolul de aparator al concurentei, elaborind nu numai cadrul legal corespunzator, ci asigurind §i respectarea cu strictete a legii. 3) Redistribuirea veniturilor. Dupa cum se §tie, in economia de piata are loc o insemnata diferentiere de avere, o impartire a societatii in oameni foarte bogati §i oameni foarte saraci. In general, eco¬ nomia de piata, cu toate nenumaratele sale virtuti, il favorizeaza totu§i pe eel mai puternic, dar §i pe eel mai viclean, pe eel abil §i

MACROECONOMIE

293

intreprinzator, dar §i pe eel mai crunt. Cu timpul, in orice tara se constituie o patura numeroasa a populatiei care indepline§te un lucru util pentru societate, dar care obtine venituri foarte mici. Din aceasta categorie de oameni fac parte adeseori §omerii, pensionarii, persoanele cu handicap. Problema inegalitatii de avere nu este atit o problema de caritate, de milostenie cre§tina, cit o problema economica. Fiindca o anumita echitate in distribuirea veniturilor se afla la temelia stabilitatii sociale §i politice a unei tari, fara de care nici o tara nu poate avea succese economice. Economistul francez Michel Dedier spune chiar ca „sentimentul de injustitie este una din frinele posibile ale dezvoltarii economice". Intrucit piata nu este capabila de la sine sa asigure o impartire echitabila a veniturilor, aceasta devine in mod firesc una din functiile cele mai importante ale statului, care redistribuie o parte a PIB-ului in favoarea celor mai sarace paturi ale populatiei. Aceasta se face pe diferite cai, cum ar fi: a) subventionarea invatamintului, a asistentei medicale §i a transportului public; b) subventionarea preturilor la produsele de prima necesitate (piinea, carnea, energia electrica, gazul etc.); c) asigurarea platii pensiilor §i a indemnizatiilor pentru §omaj; d) stabilirea nivelului minim al salariului, duratei zilei de munca, conditiilor de licentiere §i de munca etc. 4) Una din formele de implicare a statului in viata economica este crearea gestionarea unui insemnat sector public, prin intermediul caruia statul are posibilitatea sa influenteze ritmurile §i proportiile dezvoltarii economice. Traditional, sectorul public includea confectionarea armelor, po§ta, partial transportul, alte activitati. In Franta, de exemplu, inca din 1802 statul detine monopolul asupra fabricarii tigarilor §i a chibriturilor. Totu§i, ca sector de baza, cu o pondere de 20-40% din PIB, sectorul public se impune doar in perioada postbelica. Caile de aparitie a sectorului public in tarile capitaliste au fost di¬ ferite, §i anume: nationalizarea intreprinderilor §i chiar a ramurilor ce apartineau in trecut sectorului privat (cale caracteristica, in special, pen¬ tru Franta, Marea Britanie, Austria); construirea de catre stat, cu mijloace bugetare, a propriilor sale intreprinderi (SUA, RFG, Japonia); pro-

294

CURS DE TEORIE E CO N O MI C A

curarea de catre stat a unui numar insemnat din actiunile celor mai mari intreprinderi private (Italia). Sectorul de stat este concentrat, de regula, in citeva domenii de activitate, §i anume: a) in ramurile infrastructurii economice - transport, adica ramurile de a cacomunicatii, energetica, partial industria grea ror activitate depinde buna functionare a intregii economii; b) in ramu¬ rile care necesita investitii enorme, dar rata profitului ramine a fi neinsemnata - energia cosmica §i atomica, extragerea materiei prime; c) in ramurile care, din punctul de vedere al sectorului privat, sint putin atractive, aduc profituri mici, dar in acela§i timp sint absolut necesare pentru functionarea normala a oricarei economii. Astfel, constructia locuintelor pentru familiile cu venituri mici §i mijlocii il intereseaza pu¬ tin pe intreprinzatorul privat. Or, acest domeniu este de o importanta vitala pentru prosperitatea societatii. Vom face aici o mica remarca: in ultimii ani, datorita afluxului masiv de forta de munca ieftina din fostele tari socialiste, constructia de locuinte a devenit o afacere rentabila §i pentru sectorul privat. Acest fapt este confirmat §i de experienta unor tari ca Italia, Portugalia, Germania, Israel, unde o buna parte a concetatenilor no§tri lucreaza anume in domeniul constructiilor de locuinte. Ponderea sectorului public in PIB in perioada postbelica a crescut intruna, stabilindu-se, pe la inceputul secolului XXI, la urmatorul nivel: Austria - 25%, Franta - 24%, Grecia - 23%, Italia - 21%, Marea Britanie - 17%, Germania - 15%, Portugalia - 15%. De mentionat ca pozitiile statului sint mai puternice in Industrie, aici ponderea intreprinderilor publice ridicindu-se in unele tari pina la 30-35 la suta din volumul total al productiei industriale. In tarile in tranzitie, sectorul public ramine a fi inca destul de insemnat. Astfel, in anul 2006, in sectorul public se produceau circa 40% din PIB-ul Republicii Moldova, Rusiei, Ucrainei §i Romaniei. Intreprinderile ce apartin sectorului public sint supuse acelora§i reguli §i conditii ca §i intreprinderile private. Totu§i, in unele cazuri, in sectorul public rata rentabilitatii este mai joasa decit in eel privat. Mai mult, adeseori acest sector este chiar deficitar. Din aceasta cauza, prin anii '70-'80 ai secolului XX, intr-un §ir de state a avut loc un proces in>

>

295

MACROECONOMIE

tens de dena�ionalizare (privatizare), cind o buna parte din intreprinderile publice a fost vinduta sectorului privat. Aceasta se refera, in primul rind, la asemenea �ari ca Franta, Marea Britanie, Japonia, Mexic, Filipine, Chile etc. Grade diferite de interventie a statului modern m activitatea economica 9

Deoarece necesitatea interven�iei statului in economie este recunoscuta §i de adeptii cei mai inver§una�i ai liberalismului economic, in primplan se impune problema gradului in care este justificata §i acceptata aceasta interventie. Toti speciali§tii sint de acord cu faptul ca interventia statului trebuie sa fie mai importanta la nivel macroeconomic §i mai limitata la nivel micro- (cu excep�ia sectorului public). Utilizind drept criterii de clasificare calitatea institutiilor economice controlate de stat §i ponderea cheltuielilor publice in PIB, economistul francez I. Samson a identificat patru tipuri ale statului contemporan�': 1) Statul regulator (institutii puternice §i interventie puternica): toate tarile din Uniunea Europeana (cu exceptia Irlandei), Norvegia, Elvetia, Japonia, Canada, Israel, Slovenia, Estonia, Ungaria §i Bot¬ swana. 2) Statul arbitru (institutii puternice §i interventie slaba): SUA, Chi¬ na, dragonii asiatici (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud, Thailanda), Africa de Sud, Australia, Chile §i Insulele Mau¬ ritius, Trinidad §i Tobago, Sri Lanka. 3) Statele emergente (institutii slabe §i interventie slaba): Rusia, Roma¬ nia, Bangladesh, Filipine, Indonezia, Vietnam, India, Nigeria, Paraguai, Argentina, Venezuela, Mexic, Ecuador, Honduras, Haiti. 4) State paternaliste capturate (luate prizonier) (institutii slabe, in¬ terventie puternica): Bolivia, Turcia, Nicaragua, Ucraina, Croatia, Polonia, Zimbabwe. Dupa acest criteriu, din care tip de stat face parte astazi Republica Moldova? " Economie contemporaine en 10 lefom. Sous la direction d'lvan Samson, Dalloz, Paris, 2004, p. 412.

296

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Instrumentele reglementarii economiei de catre stat Care sint instrumentele cu ajutorul carora statul influenteaza activitatea economica, o reglementeaza, o ghideaza intr-o directie sau alta? Aceste instrumente sint numeroase, cele mai importante dintre ele fiind: 1) politica bugetara; 2) politica fiscala. De obicei, politica bugetara §i politica fiscala formeaza un tot intreg §i in aceasta calitate poarta numele de „politica finantelor publice"; 3) politica monetara §i de credit; 4) controlul preturilor §i al veniturilor; 5) reglementarea administrativa; 6) reglementarea cursului de schimb valutar; 7) reglementarea activitatii intreprinderilor din sectorul public. Bugetul de s tat este principalul instrument de redistribuire a veni¬ turilor in societate. Cu ajutorul impozitelor §i al taxelor, statul influen¬ teaza dinamica cererii, a economiilor §i a investitiilor, fluctuatiile ciclice §i proportiile in dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei nationale. Deosebit de numeros §i variat este arsenalul de mijloace f isc ale folosit pentru a face fata fluctuatiilor ciclice. De asemenea, statul poate acorda intreprinderilor private subventii, imprumuturi preferential sau alte inlesniri financiare. Dintre ins tr u men tele mone tare de credit folosite de stat vom nominaliza urmatoarele: a) variatia ofertei de bani prin marirea sau reducerea ratei dobinzii; b) modificarea ponderii rezervelor minime pe care bancile comerciale sint obligate sa le pastreze pe conturile Bancii Nati¬ onale; c) operatiunile pe piata deschisa, care constau in punerea in vinzare a hirtiilor de valoare (obligatiuni, de exemplu) emise de catre stat, apoi cumpararea lor. Ins tru m en tele ad m in is tr ativ e sint cele mai numeroase §i mai variate. Astfel, statul are posibilitatea sa interzica anumite tipuri de activitati economice sau sa le admita. Unele activitati pot fi desfa§urate doar fi¬ ind autorizate printr-o licenta speciala. Statul elaboreaza anumite standarde §i norme ce vizeaza diferite produse, constructii sau activitati §i controleaza respectarea acestora de catre agentii economici.

297

MACRO E CO NO M IE

Politicile economice pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astal perioadei de timp, politicile fel, dupa criteriul obiectivelor urmarite economice se impart in conjuncturale §i structurale. Potrivit criteriului manierei de influentare a agentilor economici de catre autoritatile publice, se disting politici de limitare, de incitare, de concentrare. Exista politici microeconomice §i macroeconomice, globale, sectoriale §i regionale. Clasificate dupa criteriul domeniului de aplicare a acestora, politici¬ le economice se impart in: politica fiscala, politica industrials, politica agricola, politica monetara, politica veniturilor etc. (vezi Schema 15.1). Schema 15.1. Principalele forme de politica economica a statului in tarile dezvoltate Nationalizarea, planificarea Trebuie oare majorata cota mtreprinderilor publice? Trebuie oare planificata orice activitat e economica?

Politica agricola Trebuie oare subventionate preturile la produseleagricole? Trebuie oare acordate agricultorilorcredite preferentiale?

Politico fiscala Trebuie oare sa fi esu pusa impozitarii finantarea presta�iilor?

Politica econonnica

Politica industriala Ce fel de asistenta trebui e acordata intreprinderilor industrlale? Trebuie oare incurajata concentrarea intreprinderilor? 5i daca da, pece cai?

Politica veniturilor Trebuie oare incurajate economiile prin degrevari fiscale? Trebuie oare m entinut salariul minimal?

Politica vamala Cum trebuie sa fie ea: protec�ionista sau liber-schimbista? Trebuie oare d e partlcipat la uniunile vamale de tipul Comunita�ii Economice Europene?

Politica bugetara Este corect de a admlte un deficit bugetar, 5idaca da, in ce masura?

Sursa: I. Brennond, M. M. Salorat, Initiation d reconomie, Paris, 1987, p. 174.

Politica monetara Care urmeaza sa fie ritmul de cre�tere a masei monetare? Cum trebui e sa fi e controlat sistemul bancar?

298

CURS DE TEORIE ECONOMICA

3. Politici macroeconomice conjuncturale fi structurale In functie de obiectivele urmarite de perioada de timp avuta in vedere, politicile macroeconomice se impart in doua mari categorii: 1. Politici conjuncturale; 2. Politici structurale. Politicile conjuncturale sint acele politici care au drept scop modificarea (sau influentarea) variabilelor economice intr-o perioada de timp scurta (de la citeva luni pina la 1-2 ani). Exista doua tipuri de politici conjunc¬ turale: a) politici de relansare sau de incitare; §i b) politici de limitare. Politicile structurale sint politici ale caror efecte se resimt pe termen mediu §i lung. Aceste politici au drept obiectiv efectuarea unor schimbari profunde §i durabile ale economiei. Ele vizeaza modificarea structurala a economiei prin intermediul politicilor agrare, sociale, industriale, in domeniul transporturilor etc. Politicile conjuncturale Politicile conjuncturale utilizate pe larg in anii '50-'70 ai secolului XX urmareau scopul de a preintimpina situatiile de „supraincalzire" a economiilor nationale (prin temperarea ritmurilor de cre§tere economica §i a preturilor), precum §i situatiile de incetinire a ritmurilor de dezvoltare, cele de criza. Aceste politici corespundeau unei tactici „stop and go". Politicile conjuncturale mai sint numite �i „politici de reglementare anticiclice". Astfel, insa§i denumirea lor reflecta obiectivul urmarit de aceste politici: „netezirea" oscilatiilor ciclice, preintimpinarea unor crize economice profunde, a §omajului de masa §i a hiperinflatiei, prevenirea unor mari dezechilibre. Politicile conjuncturale sint promovate de marea majoritate a tarilor dezvoltate incepind cu anii '50 ai secolului XX. Aceste politici au la temelia lor teoria keynesiana. „Epoca de aur" a utilizarii politicilor con¬ juncturale au fost anii '50-'70 ai secolului XX. Incepind cu anii '80 insa, cind in teoria economica incep a predomina ideile monetarismului, po¬ liticile conjuncturale sint promovate cu mai multa prudenta §i mai rezervat. Oricum, pina acum aceste politici ramin in arsenalul instrumentelor de interventie a statului modern in economie. Politicile conjunctu¬ rale urmaresc, de regula, patru obiective majore, §i anume:

299

MACROECONOMIE

1) asigurarea cre§terii economice, masurata prin rata de cre§tere a PIB-ului; 2) asigurarea ocuparii complete a fortei de munca, masurata prin nivelul ratei §omajului; 3) echilibrul balantei de plati, masurat prin soldul acesteia raportat la PIB; 4) stabilitatea pre�urilor, masurata prin variatiile indicelui general al preturilor. Interdependenta dintre aceste patru obiective majore ale politicilor economice este reprezentata cu ajutorul „careului magic". Stabilitatea preturilor (infla�ia, m %)

Sursa: Dictionnaire de I'�conomie, Sous la direction de Pierrre Bezbokh et Sophie Gherardi, Larousse, 2000, p. 117.

Figura 15.2. Careul magic: situatia Franfei, anul 1999

300

CURS DE TEORIE ECCNOMICA

Careul magic reprezinta, astfel, o smtjza a obiectivelo' politicii economice a statului, obiecth e care in anul 1999 in cazul Frantei erau: ocuparea deplina a bratelor de munca; o stabilitate a pieturilor, exprimata prin lipsa oricarei inflatii; o cre§tere economica a PIB-ului de circa 5% anual; un sold al balantei de plati de circa 2,5% din PIB. In anul 1999, in Franta, aceste obiective au fost atinse doar partial, deoarece rata §omajului a fost de peste 10%, iar PIB-ul a crescut doar cu 2,7%. Preturile au ramas sta¬ bile, iar soldul balantei de plati a fost mai mare decit eel programat. Careul magic, reprezentind o sinteza a dezideratului ideal al obiectivelor politicilor economice conjuncturale, permite efectuarea unei analize de ansamblu a evolutiei principalilor indicatori macroeconomici, precum §i prevenirea §i evitarea unor mari dezechilibre. Pornind de la Figura 15.2, poate fi elaborat u§or careul magic pentru orice tara §i orice perioada de timp. In cazul dat insa, trebuie sa se tina cont de urmatoarea circumstanta:> notiunea de „obiectiv ideal" dife■" > > ra de la o tara la alta. Astfel, obiectivul ce vizeaza stabilitatea preturilor nu este mentinerea inflatiei de 0%, ci o u§oara cre§tere a preturilor cu 2%, obiectiv urmarit de tarile UE, §i cu 3% - obiectiv urmarit de SUA. Difera, la fel, §i obiectivul ce vizeaza rata §omajului, acesta fiind pentru UE egal cu 3-4%, iar pentru SUA - cu 5-6%. §i inca un moment: obiectivele centrale de politica economica ale tarilor dezvoltate se modifica in permanenta, sub influenta mai multor factori. Modificarea unor obiective ale poiiticii conjuncturale in conditiile globalizarii

Incepind cu anii 1980, in conditiile globalizarii, o data cu deschiderea frontierelor economice ale tarilor, in primul rind ale pietelor de capital, §i cu o intensificare sporita a concurentei Internationale, s-a redus cu mult eficacitatea politicilor conjuncturale. O importanta crescinda pen¬ tru dezvoltarea unei tari au acum astfel de fenomene precum: rata de schimb valutar; nivelul de competitivitate al bunurilor destinate exportului; marimea investitiilor care intra §i care parasesc tara. In asemenea conditii, in economiile contemporane, deschise spre exterior §i in acela§i timp mai stabile §i mai echilibrate, obiectivele prioritare ale poli-

MACROECONOMIE

301

ticilor conjuncturale s-au modificat, acestea fiind: controlul inflatiei mentinerea deficitului bugetului de stat in anumite limite acceptabile. Astfel, au fost „impinse" pe planul doi asemenea obiective, considerate primordiale in anii '50-'70, precum asigurarea cre�terii economice §i a ocuparii depline a fortei de munca. Este adevarat, pentru tarile in tranzitie, cum ar fi Republica Moldova, de exemplu, atit cre§terea economica, cit §i crearea noilor locuri de munca ramin a fi obiectivele prioritare ale guvernului. Politicile structuraie

Politicile structuraie vizeaza modernizarea economiilor nationale, schimbarea caracteristicilor fundamentale ale acestora. Drept exemple de schimbari structuraie pot servi: trecerea de la economia agricola la o economie in care ramura dominanta este industria, schimbarea structurii sociale a populatiei, dezvoltarea teritoriala a tarii etc. Prin intermediul politicii structuraie, statul sustine dezvoltarea infrastructurii, invatamintului, ocrotirii sanatatii, cercetarilor §tiintifice, precum §i a unor ramuri concrete cum ar fi agricultura sau turismul. Principalele forme ale politicii structuraie sint: a) programarea economica; b) politica industrials. Programarea economica asigurd o coerentd a interventiei itatului in economie. In unele tari, programarea economica se infaptuiasub forma planificarii indicative (exemplul Frantei) sau imperative, adica- obligatorii (exemplul URSS). Politico industriala constituie un ansamblu de acpuni mtreprinse de autoritaple publice in scopul asigurdrii unui nivel inalt de dezvoltare f/ de competitivitate al intreprinderilor, indiferent de ramura cdreia apartm acestea.

Politica industriala se promoveaza atit cu instrumente directe de interventie a statului in activitatea economica, cit §i indirecte. Cea mai raspindita forma de implicare directa a statului in activita¬ tea economica este acordarea de subventii, prime, alte ajutoare materiale §i financiare sectoarelor §i intreprinderilor aflate, in momentul dat, in dificultate sau care urmeaza sa devina motorul dezvoltarii economice.

302

CURS DE TEORIE ECONO MICA

Astfel, in toate tarile dezvoltate, statul sustine: sectorul agrar (pentru aceasta se cheltuiesc pina la 3-4% din PIB); unele ramuri ale industriei cu o rentabilitate scazuta, cum ar fi industria textila sau carbonifera, industria metalurgica; ramurile cele mai performante, ce constituie temelia progresului tehnologic, cum ar fi microelectronica, industria cosmica §i atomica. Statul acorda, de asemenea, un ajutor insemnat regiunilor mai putin dezvoltate din punct de vedere economic §i social. Astfel, Uniunea Europeana este divizata, dupa nivelul dezvoltarii economice, in cinci categorii de teritorii. Teritoriile cu eel mai jos nivel de dezvoltare primesc cele mai mari subventii. Interventia directa a statului in economic se manifesta §i prin organizarea §i infaptuirea unor asemenea transformari radicale cum ar fi nationalizarea §i privatizarea, fenomene prin care, intr-o masura mai mare sau mai mica, au trecut toate �arile din lume. Franta cunoa§te, de exemplu, trei mari valuri de nationalizare a intreprinderilor private - in 1936, 1945 §i 1982. Este adevarat, in anii 1986-1988, tot in Fran¬ ta, a avut loc un val puternic de privatizare, in urma caruia mai multe obiective economice au trecut din nou din miinile statului in proprietatea sectorului privat. Un alt set de instrumente ale politicii industriale, mai mult de inspiratie liberala, vizeaza un amestec indirect al statului in activitatea in¬ treprinderilor. Aceste masuri au ca scop crearea unor conditii mai favorabile pentru desfa§urarea initiativei private, cum ar fi apararea concurentei §i a mediului ambiant, dezvoltarea infrastructurii, elaborarea cadrului de intretinere a relatiilor economice externe. I

XVI. BUCETUL DE STAT

>

IMPOZITELE

1. Politica b u g e t a r a . Chel t uiel il e p ub l i c e Finantele publice: bugetui de stat fi impozitele

Bugetul de stat §i impozitele sint cele mai importante instrumente de reglementare a economiei de catre stat. Acestea sint, in acela§i timp, principalele mijloace de redistribuire a veniturilor. In literatura de specia-

MACROECONOMIE

303

litate, precum §i in uzul cotidian, in calitate de sinonim al notiunilor de „buget de stat" §i „impozite" este folosit termenul „finante publice". Astfel, prezenta tema in unele manuale este intitulata „Finantele publi¬ ce", iar in allele - „Cheltuielile §i veniturile publice". In aceasta ordine de idei, vom remarca ca finantele publice constituie totalitatea cheltuielilor §i veniturilor statului §i ale autoritatilor publice locale. Bugetul de Stat §i impozitele sint principalele instrumente de formare §i redistribuire a finantelor publice, adica a veniturilor §i cheltuielilor statului §i autoritatilor publice locale. Politica statului in domeniul finantelor publice se nume§te „politica bugetar-fiscala". Adeseori ea este separata in doua componente: „politica bugetara", care vizeaza formarea §i gestionarea bugetului de stat, §i „politica fiscala", care se refera la impozite. In unele publicatii, politica bugetar-fiscala este denumita „politica financiara". Bugetul de stat Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat. Bugetul este o notiune intilnita tot mai des in vocabularul econo¬ mic §i cu o arie larga de utilizare. Un buget este o previziune a venitu¬ rilor §i cheltuielilor unui oarecare agent economic pentru o perioadd de timp, de reguld, pentru un an. In acest sens, putem vorbi despre bugetul de familie, bugetul intreprinderii, bugetul diferitelor ministere, bugetul universitatii, bugetul local, in fine, bugetul de stat. Bugetul de stat este un document (o lege votata de parlament), in care sint mscrise cheltuielile statului §i veniturile necesare pentru acoperirea acestora. Bugetul de stat prevede, de asemenea, modalitaple de formare §i cheltuire a resurselor bane§ti destinate finantarii acpunilor intreprinse de catre organele de stat centrale §i organele locale.

O forma specifica de buget sint fondurile extrabugetare. Acestea sint ni§te resurse bane§ti ale statului care au o destinatie bine determinate, dar care nu sint incluse in bugetul de stat. Cel mai cunoscut din aceas¬ ta categorie de fonduri este fondul asistentei sociale sau, cum mai este numit in unele tari, fondul de pensii.

304

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In toate tarile lumii exista bugetul guvernului (sau bugetul central) bugetele organelor administrative locale (raioane sau judete). Bugetul central impreuna cu bugetele organelor puterii locale formeaza bugetul consolidat. Bugetul de stat este elaborat anual de catre guvern (mai precis de catre Ministerul Finantelor) §i aprobat ulterior de parlament. Bugetul de stat mai este denumit „Legea finantelor". In acest sens, ca „lege a finan¬ telor", bugetul prevede §i autorizeaza cheltuielile §i veniturile statului. La temelia elaborarii bugetului de stat sint puse patru principii de baza: 1. Anualitatea. Aceasta inseamna ca bugetul este elaborat in fiecare an §i prevederile lui vizeaza doar cadrul anului respectiv. Veniturile §i cheltuielile prevazute de bugetul de stat sint valabile doar pentru durata de timp votata de parlament, adica pe durata unui an. 2. Previzionalitatea. Aceasta inseamna ca sint planificate din timp atit veniturile, cit §i cheltuielile pentru anul viitor. 3. Universalitatea. Bugetul de stat cuprinde toate veniturile §i chel¬ tuielile de stat. Acest fapt faciliteaza efectuarea controlurilor din partea parlamentului. 4. Echilibrul bugetar sau regula de aur a finantelor clasice consta in faptul ca cheltuielile statului trebuie sa fie egale cu veniturile acestuia. In economiile contemporane, aceste principii, atit de populare altadata, au incetat sa mai fie aplicate cu strictete. Astfel, teoria economica contemporana pune sub un mare semn de intrebare asemenea principii „clasice" de constituire a bugetului de stat precum „echilibrul bugetar" §i „anualitatea". Se considera ca bugetul de stat poate fi elaborat §i pen¬ tru ni§te perioade de timp mai indelungate. In asemenea caz, nu este obligatoriu ca bugetul sa fie echilibrat in fiecare an. El poate cuprinde un intreg ciclu economic. Acest principiu incearca sa coordoneze intre ele politicile conjuncturale §i politica balansarii (echilibrarii) bugetului. El presupune ca, intr-un an de criza, veniturile mai mici vor fi acoperite din veniturile unui an mai favorabil din punctul de vedere al cre§terii economice. Acest concept este pus la temelia elaborarii politicii bugetare in SUA, iar de la un timp §i in Rusia. Procedura elaborarii bugetului este indelungata §i complexa §i ea incepe cu un an inainte de anul pentru care se elaboreaza bugetul.

MACROECONOMIE

305

Oricum, in jurul aprobarii bugetului de stat in societate au loc intotdeauna dezbateri furtunoase. §i nu intimplator. Acest document vizeaza interesele financiare ale diferitelor grupari sociale §i politice, ale diferitelor sectoare teritorii. De aceea bugetul de stat constituie de fiecare data o solutie de compromis intre partile care participa la elaborarea sau realizarea acestuia. Bugetul poate fi revizuit doar de catre parlament, printr-o lege speciala de rectificare. Diferenta dintre veniturile §i cheltuielile statului constituie soldul hugetar. Din punctul de vedere al soldului bugetar, in procesul executarii bugetului pot aparea trei situatii diferite, §i anume de: 1) buget echilibrat, cind cheltuielile sint egale cu veniturile, iar sol¬ dul bugetar este egal cu zero; 2) buget excedentar, cind veniturile sint mai mari decit cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv; 3) buget deficitar, cind veniturile sint mai mici decit cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ. In eel de al treilea caz, se formeaza a§a-numitul „deficit bugetar". Deficitul bu getar este o stare a bugetului de stat cind cheltuielile depa§esc veniturile.

Deficitul bugetului de stat are urmari nefaste asupra dezvoltarii economice. Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, in practica mondiala sint utilizate mai multe metode, §i anume: a) recurgerea la imprumuturile interne; b) folosirea veniturilor provenite din privatizare; c) emisia de catre Banca Centrala a unei cantitati suplimentare de bani; d) folosirea imprumuturilor externe.

306

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In Republica Moldova, in ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost finantat din sursele provenite din privatizare, precum §i din mijloacele atrase din vinzarea hirtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul de privatizare nu a luat sfir§it, la o asemenea metoda s-ar putea recurge §i pe viitor. Oatoria p ublic a

Atunci cind deficitul bugetar inregistreaza dimensiuni insemnate, are loc o cre§tere a datoriei publice. Datoria publica constituie totalitatea imprumuturilor inter¬ ne 5; externe contractate de catre stat in scopul acoperirii deficitului bugetar.

In mod nemijlocit, datoria publica nu figureaza in bugetul de stat. In buget este inscrisa, la capitolul „cheltuieli", doar dobinda (uneori §i penalitatile) care in anul respectiv urmeaza a fi platita creditorului in¬ tern sau extern. Deoarece datoria publica poate fi acoperita, in ultima instanta, prin veniturile acumulate sub forma de impozite, de obicei se spune ca imprumuturile facute de catre stat astazi reprezinta impozitele ce vor fi colectate miine. In lumea contemporana, datoria publica atinge proportii impunatoare. Despre dimensiunile datoriei publice intr-o tara sau alta se judeca dupa marimea acesteia in raport cu PIB-ul. Astfel, la inceputul secolului XXI, datoria publica constituia: in SUA, Germania §i Franta circa 60% din PIB-ul tarii respective, iar in Japonia §i Italia - mai mult de 100%. Evolu�ia marimii c h e lt u i el il o r p u bl i ce

Cheltuielile publice reprezinta suma cheltuielilor finantate din bugetele centrale 5/ locale in scopul satisfacerii unor nevoi ob§te§ti, cum ar fi: invatamintui, ocrotirea sanatapi, constructia de locuinte, drumuri §i caiferate, apararea farii, menpnerea ordinii publice, asigurarea protectiei sociale etc.

Incepind cu anii '30 ai secolului XX §i pina in prezent, in tarile dezvoltate, ponderea cheltuielilor publice in FIB a crescut intruna (atit pe timp de razboi, cit §i pe timp de pace) de la 5-10% pina la 30-40%. In

MACROECONOMIE

307

unele tari insa, ca, de exemplu, in Suedia, ele s-au ridicat pina la circa 60% din PIB. Cu ritmuri deosebit de inalte au crescut cheltuielile autoritatilor centrale. Daca in secolele XVI-XIX cele mai mari cheltuieli publice erau facute de administratiile locale, atunci in perioada postbelica, in prim-plan dupa marime au ie§it cheltuielile organelor centrale de stat. Cre§terea cheltuielilor publice este un indice elocvent al interventiei tot mai insemnate a statului in activitatea economica. Mai mult, chel¬ tuielile publice au devenit un instrument important de a stimula sau a frina cre§terea economica. Cheltuielile publice sint un mijloc eficient de redistribuire a resurselor din sectorul privat in sectorul public. De obicei, cheltuielile publi¬ ce sint repartizate pe ministere. Marimea cheltuielilor prevazute pentru un minister sau altul reflecta politica promovata de catre stat in domeniul respectiv. Struct ura c he l t ui e li l or pu blic e

Cheltuielile publice sint fmantate din bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul asigurarilor sociale. In teoria §i practica contemporana, cheltuielile publice sint grupate in doua mari categorii: 1) cheltuieli curente §i 2) chel¬ tuieli de capital. Din prima categorie fac parte, in principal, cheltuielile de consum (salarii §i achizitionarea de bunuri §i servicii de catre autoritatile publice). Cheltuielile de capital sint facute pentru modificarea patrimoniului public, pentru formarea bruta de capital, adica pentru investitii. Luate in totalitatea lor, dupa destinatie, cheltuielile publice se impart in mai multe categorii, principalele dintre ele fiind: a) cheltuieli pentru intretinerea �i functionarea aparatului de stat. Pornind de la faptul ca in tarile dezvoltate ponderea angajatilor in organele de stat este de circa 15% din populatia ocupata, ca salariile functionarilor de stat, in scopul combaterii coruptiei, sint destul de inalte, aceasta categorie de cheltuieli este cea mai mare. Fire§te, acesta nu este cazul tarilor in tranzitie, unde salariile func¬ tionarilor de stat sint modeste, ceea ce creeaza un mediu favorabil pentru inflorirea coruptiei; b) cheltuieli pentru scopuri sociale, cum ar fi finantarea invatamintului §i a ocrotirii sanatatii, asigurarea „solidaritatii sociale" pe ca-

308

CURS DE TEORIE ECONOMICA

lea acordarii de asistenta materiala persoanelor inapte de munca §i a indemnizatiilor pentru §omaj etc. Ponderea acestor cheltuieli in tarile in tranzitie, inclusiv in Republica Moldova, este deosebit de insemnata. Aici sfera social-culturala „inghite" circa 50% din toate cheltuielile publice. In acela§i timp, in cifre absolute, atit salariile lucratorilor din acest domeniu, cit §i pensiile §i indemnizatiile pentru §omaj sint foarte mici, uneori cu mult inferioare co§ului minimal de consum; c) cheltuieli pentru apdrare, numite �i „cheltuieli militare", destinate procurarii armamentului §i echipamentului militar, intretinerii armatei terestre, a flotei militare §i aeriene, elaborarii noilor tipuri de arme etc. Aceste cheltuieli au fost deosebit de mari pe la mijlocul deceniului 8, cind constituiau circa 34% din bugetul federal al SUA, 16% din bugetul de stat al Frantei §i, neoficial, peste 50% din bugetul de stat al URSS; d) cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare. Aceste cheltuieli sint destinate pentru asigurarea unei bune functionari a sectorului pu¬ blic, precum §i pentru stimularea dezvoltarii celui privat. Ele au ca obiectiv construirea unor intreprinderi de stat, a drumurilor, cailor ferate, porturilor, aeroporturilor §i altor obiecte publice, subventionarea dezvoltarii agriculturii §i a potentialului de export al tarii. Structura cheltuielilor publice difera atit de la o perioada istorica la alta, cit §i de la o tara la alta. Tabelul 16.1. Structura cheltuielilor publice in Republica Moldova (ponde¬ rea m suma totala, in %) Cheltuielile

1998

2001

2005

21

20

23

2. Ocrotirea sanatatii

14

11

15

3. Ordinea publica, apararea ji securitatea nationala

4

8

9

4. Serviciul de stat

4

6

8

5. Asigurarea sociala

9

10

11

6. Deservirea datoriei de stat

9

26

6

7. Investitii capitale

3

2

9

l.lnvatammt J

309

/V1ACR0£C0N0yVl/£ M ulti pli cat or ul c h e lt u i el i lo r p ubl ic e

Care poate fi efectul cheltuielilor publice asupra dezvoltarii economice? Daca acestea se vor mari, va create §i venitul national? Cum? In aceea§i proportie sau intr-o masura mai mare sau mai mica? Tarile dezvoltate promoveaza o politica fiscala expansionista, adica de cre§tere a cheltu¬ ielilor (sau de reducere a impozitelor), aceasta fiind benefica, de obicei, cre§terii economice, in virtutea actiunii multiplicatorului cheltuielilor publice. Aceasta inseamna ca, de regula, cre§terea cheltuielilor publice genereaza o sporire a venitului national mai mare decit proportionala sporului cheltuielilor. In cazul dat, curba cererii agregate se deplaseaza mai spre dreapta decit in urma unei simple cre§teri, adica fara efectul de multiplicare a cheltuielilor publice. Sa presupunem ca guvernul Republicii Moldova a decis sa cheltuiasca suplimentar 100 de milioane de dolari pentru completarea bibliotecilor din tara cu carti noi. Aceasta actiune va avea un efect pozitiv asu¬ pra intregii economii. Editurile §i tipografiile din Moldova i§i vor largi productia, procurind o cantitate mai mare de hirtie, utilaje, energie, vor angaja un numar suplimentar de lucratori. Vor create atit profiturile, cit §i salariile. In consecinta, se va mari cererea nu numai de factori de productie, ci §i de produse alimentare, imbracaminte, alte bunuri, fapt ce va impulsiona o cre§tere economica §i la intreprinderile ce confectioneaza aceste produse. Curba cererii agregate se va deplasa spre dreap¬ ta (Figura 16.1) unde: CA, cererea agregata pina la decizia de a spori cheltuielile publice; - cererea agregata ce corespunde unei CAj crejteri a produc|;iei propor�ionale cu marimea cheltuielilor publice; - cererea agregata generata d e actiunea CAj multiplicatorului cheltuielilor publice.

CA

0

PIB Figura 16.1. Multiplicatorul cheltuielilor publice

310

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Din Figura 16.1 se vede ca curba cererii agregate, in urma actiunii multiplicatorului cheltuielilor publice, se va deplasa spre dreapta pina la curba CA�.

2. Impozitele Ce sint impozitele fi care sint func�iile acestora?

Pentru a acoperi cheltuielile publice, statul are nevoie de veniturile res¬ pective. Sursele veniturilor publice sint: 1. Impozitele; 2. Taxele de inregistrare §i de timbru; 3. Veniturile de la intreprinderile publice; 4. Alte venituri, inclusiv cele provenite din privatizare. In prezent, in tarile dezvoltate, impozitele constituie 80-90% din veni¬ turile statului. Mai mult, fara impozite insu§i statul nu poate sa existe. Ar putea exista un stat fara armata, fara valuta nationala, fara mini§tri chiar, dar nu §i fara impozite. Statul §i impozitele sint notiuni inseparabile. ImpozituI constituie o parte din veniturile populatiei perceputa de catre stat, in m o d obligatoriu, pentru a-fi aco¬ peri cheltuielile.

Ansamblul impozitelor §i al taxelor, impreuna cu legile §i regulile care ii obliga pe cetateni sa plateasca aceste impozite §i taxe, formeaza sistemul fis¬ cal. Agentii economici care platesc impozite se numesc „contribuabili". In economiile contemporane, impozitele indeplinesc mai multe functii, principalele dintre ele fiind: 1) Functia fiscala - cea mai veche functie, aparuta o data cu aparitia statului. Prin intermediul ei se formeaza veniturile statului §i se finanteaza cheltuielile publice. 2) Functia de reglementare economicd sau de instrument al politicii economice a statului. Marind sau reducind impozitele, diferentiind nivelul lor in functie de domeniul de activitate, acordind anumite inlesniri fiscale, statul are posibilitatea de a influenta pozitiv sau negativ activitatea economica, de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a incetini ritmurile de cre§tere a altora.

311

MACROECONOMIE

In timpul crizelor economice, reducind impozitele (fapt care duce la cre§terea profitului), statul incurajeaza activitatea economica, ceea ce permite ie§irea din criza. Din contra, in perioadele cind cre§terea economica depa§e§te anumite limite, dind na§tere la disproportii nedorite, statul mare§te impozitele, readucind astfel ac¬ tivitatea economica la normal. 3) Functia sociald permite redistribuirea veniturilor in folosul paturilor vulnerabile §i deci reducerea inegalitatilor sociale. Clasificarea impozitelor Este greu de spus daca a existat un alt domeniu in care statul ar fi fost atit de ingenios §i de original ca in eel al impozitelor. De-a lungul secolelor, statul a inventat noi §i noi tipuri de impozite, care de care mai nastru§nice. Nu intimplator unii economi§ti sustin, cu o anumita doza de ironie, desigur, ca istoria civilizatiei este istoria impozitelor. Apropo... despre impozite SfintuI Toma d'Aquino, filozof fi teolog medieval, scria ca J m po zitele nu-s altceva d eck un j a f legalizat". In decursul istoriei, geniul uman a inventat cele mai deocheate f o r m e ale acestui jaf. Astfel, imparatui roman Vespasian, introducind impozite pentru veceurile publice, a lansat 5/ o f r a z a devenita celebra: „Banii nu miros". In Franca medievala a existat un impozit platit pentru ufile §i geamurile ce ie§eau in strada. lar tarul Rusiei Petru I a introdus un impozit ce era platit do a r de persoanele care p urt a u barba. In fine, statul cont em p or a n este adeseori co m p a r at cu un haiduc care li „jefuie�te" de bani, prin impozi¬ te, pe cei bogap, pentru a-i imparti apoi celor saraci...

In lumea contemporana, impozitele „exotice" au disparut cu totul. Aceasta nu inseamna insa ca s-a redus §i presiunea fiscala. Fiind multe la numar, impozitele pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii: 1) Dupa nivelul administrarii, impozitele se impart in: a) impozite centrale {ssm federate) §i b) impozite locale.

312

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In Republica Moldova, sint prevazute de lege urmatoarele impozite §i taxe republicane (de stat) §i locale: taxe repu¬ Impozite blicane (de Stat): - impozitul pe venit; - taxa pe valoarea adaugata; - accizele; - impozitul privat; - taxa vamala; - taxele percepute in fondul rutier.

Impozite �i taxe locale: - impozitul funciar; - impozitul pe bunurile imobiliare; - impozitul pentru folosirea resurselor naturale; - taxa pentru amenajarea teritoriului; - taxa pentru dreptul de a organiza licitapi locale §i loterii; - taxa hoteliera; - taxa pentru amplasarea publicitatii (reclamei); - taxa pentru amplasarea unitatilor comerciale; - taxa de piata; - taxa de la posesorii de ciini; - taxa pentru trecerea frontierei de stat; - taxa pentru dreptul de a efectua filmari cinematografice §i TV.

2) Dupa frecventa, impozitele pot fi: a) permanente (lunare sau anuale) sau b) de o singurd data. 3) Cea mai importanta clasificare a impozitelor este divizarea lor in: a) impozite pe venit §i proprietate, numite „impozite directe" §i b) impozite pe mdrfuri �i servicii, numite „impozite indirecte". impozitele directe Impozitele directe sint impozitele suportate direct de cdtre contribuabilii care au venituri. ObiectuI impunerii sint deci veniturile §i averile agenplor economici. Aceste impozite nu influenteazd nemijiocit niveiul prefurilor.

Impozitele directe pot fi: a) impozite pe salariu; b) impozite pe ve¬ niturile persoanelor fizice; c) impozitul pe profit, pe dividende; d) im-

MACROECONOMIE

313

pozitul pe supraprofit; e) impozite pe mo§tenire; f) impozitul pe avere. Impozitele directe sint, de regula, progresive, ceea ce inseamna ca ele se stabilesc in functie de puterea economica a contribuabililor. Tot din categoria impozitelor directe fac parte §i a§a-numitele „impozite reale", ca, de exemplu, impozitele pe pamint, impozitele pe hirtiile de valoare etc. Impozitele directe, in Republica Moldova, sint: - impozitul pe venit; - impozitul privat; - impozitul funciar; - impozitul pe bunurile imobiliare; - impozitul pentru folosirea resurselor naturale. Impozitele directe constituie un venit sigur, pe care se poate conta atunci cind se iau anumite decizii de finantare. In tarile dezvoltate, impozitele directe asigura pina la 2/3 din veniturile fiscale ale statului. In Republica Moldova, impozitul pe venit este platit atit de persoanele juridice, cit §i fizice, atit de rezidentii, cit §i de nerezidentii care obtin venit pe parcursul anului fiscal (calendaristic). Cotele la impozitul pe venit sint stabilite de Codul fiscal, dar pot fi prevazute §i de legea bugetului pe anul respectiv. Legislatia fiscala prevede §i unele scutiri de plata a impozitului pe venit. Astfel, sint scutite de plata impozitului pe venit: - autoritatile publice §i institutive publice finantate din buget (de exemplu, ASEM-ul, UTM-ul etc.); - fondurile nestatale de pensii, create conform legislatiei in vigoare; - organizatiile necomerciale, care corespund anumitor cerinte. Pentru unii subiecti impozabili sint stabilite cote reduse. Aceasta se refera la: - intreprinderile agricole §i gospodariile tarane§ti; - intreprinderile cu investitii straine in al caror capital social inves¬ titive sociale depa§esc suma de 250 de mii de dolari; - rezidentii zonelor antreprenoriatului liber. Pina la 31 martie al anului ce urmeaza dupa anul fiscal, persoanele fizice §i juridice sint obligate sa achite impozitele §i sa prezinte declaratiile fiscale. In cazul eschivarii de la plata impozitelor, Codul penal pre¬ vede pedepse sub forma de amenda sau de privatiune de libertate.

314

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Sisteme de impozitare In decursul istoriei au existat trei modalita�i diferite de stabilire a raportului intre marimea venitului §i marimea impozitului. In functie de aceasta, s-au constituit trei forme de impozitare §i trei sisteme de im¬ pozitare, §i anume: progresiv, proportional §i regresiv. I) Impozitul progresiv, potrivit caruia cu cit este mai mare venitul, cu atit mai inalta este rata impozitului. In asemenea caz, cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogati. 2) Impozitul regresiv presupune reducerea ratei impozitarii pe masura cre§terii veniturilor. Acest tip de impozit este folosit ca un instrument de lupta contra evaziunii fiscale §i de largire a ariei de impozitare. 3) Impozitul proportional, in care se achita aceea§i rata a impunerii, sa zicem, de 15%, indiferent de marimea venitului obtinut. 4) In unele tari s-a recurs §i la impozitul fix, care reprezinta o marime fixa platita indiferent de marimea venitului. Impozitul progresiv corespunde eel mai bine principiului echitatii sociale §i justitiei, de aceea in lumea contemporana el a devenit predo¬ minant. In cazul impozitului progresiv, un anumit minim de venit nu este supus impunerii. Impozitul progresiv poate fi, la rindul sau: a) progresiv simplu, b) progresiv alunecMor pe tran§e. Sa analizam un exemplu de impunere progresiva simpla: de la 1 pina la 1000 de unitati de venit nu se supun impozitarii; de la 1000 pina la 3000 - 10%; de la 3000 pina la 8000 - 15%; de la 8000 pina la 25 000 - 20%; peste 25 000 - 30 %. Daca, de exemplu, trei contribuabili X, Y §i Z vor avea venituri, respectiv, de 2000, 6000 §i 20 000, atunci ei vor plati ca impozite: X - 200; Y - 900; Z - 4000. Sa analizam acum mecanismul perceperii impozitului progresiv pe tran§e. Un venit de la 1 pina la 100 000€ nu este supus impozitarii. Pentru veniturile de la 100 000€ pina la 150 000€ rata este de 10%;

MACROECONOMIE

315

De la 150 000€ pina la 200 000€ - de 20%; De la 200 000€ pina la 250 000€ - de 30%; De la 250 000€ pina la 350 000€ - de 40%; Mai mari de 350 000€ - de 50%. Sa presupunem ca venitul impozabil al unui cadru superior este de 280 000€. In acest caz, marimea impozitului va fi calculata in felul urmator; 100 000 rata 0, deci 0€ impozit pentru aceasta tran§a; 50 000 rata 10%, deci 5000€ pentru tran§a a doua; 50 000 rata 20%, deci 10 000€ pentru tran§a a treia; 50 000 rata 30%, deci 15 000€ pentru tran§a a patra; 30 000 rata 40%, deci 12 000€ pentru tran§a a cincea. Astfel, marimea impozitului platit in acest caz va fi de 42 000€. Impozitele indirecte Impozitele indirecte sint impozitele aplicate asupra marfurilor §i serviciilor §i cuprinse ulterior in preturile respectwe. Aceste impozite sint in ultima instanta platite de catre consumatori, de§i prin intermediul vinzatorului.

Cele mai raspindite forme ale impozitelor indirecte sint: a) impozitul pe valoarea adaugata; b) taxele vamale; c) accizele. In tarile din Europa, principala forma a impozitului indirect este taxa pe valoarea adaugata (TVA), impozit inventat in anul 1954 de catre francezi §i aplicat mai apoi in majoritatea tarilor de pe continent. TVAul este un impozit pe consum. II plate§te intreprinderea care vinde bunurile sau serviciile, incluzindu-1 in pretul acestora. Din acest punct de vedere, intreprinderile sint neutre fata de acest impozit. In prezent, in marea majoritate a tarilor Uniunii Europene exista doua rate ale TVAului, una standard §i alta redusd sau speciald. Astfel, in anii 2000-2005, marimea acestora era: in Austria §i Italia - 20% TVA standard §i 10% TVA redus; in Belgia, respectiv, 21% §i 6%; in Finlanda - 22% §i 8%; in Germania - 16% §i 8%; in Grecia - 18% §i 8%; in Marea Britanie §i Olanda - 17% §i 5%; in Suedia - 25% §i 12%.

316

CURS DE TEORIE ECONOMICA

In Republica Moldova, TVA-ul se plate§te la o cota standard de 20% la o cota speciala de 8% doar pentru produsele de panificatie, pentru lapte §i produsele lactate. De obicei, marfurile exportate sint scutite in tara de origine de plata TVA-ului. In schimb, toate marfurile importate sint supuse TVA-ului. In Republica Moldova, de exemplu, marfurile §i serviciile importate se impun cu o taxa pe valoarea adaugata in marime de 20% din valoarea marfurilor in vama. Unele marfuri insa la import sint scutite de TVA. Acestea sint: utilajul, echipamentele, tehnica §i agregatele complimentare; autobuzele, camioanele, tractoarele, locomotivele §i combinele; donatiile etc. De§i nu este tocmai atit de ridicat, TVA-ul constituie totu§i circa 45-50% din volumul total al impozitelor franceze §i circa 35-45% din eel al impozitelor moldovene§ti. O alta forma a impozitului indirect sint ta x el e v a m a l e. Acestea pot fi: fiscale, protectioniste, preferentiale, la export, la import, de tranzit. In Republica Moldova, marimea taxelor vamale la import variaza intre 5 §i 15% din costul marfurilor in vama. Sint scutite de plata taxe¬ lor vamale marfurile produse §i importate din tarile cu care Republica Moldova are incheiate acorduri de liber schimb. A c ci z el e sint §i ele o forma a impozitului indirect §i sint platite de catre consumatori atunci cind ace§tia procura anumite marfuri. Acci¬ zele permit colectarea unor sume importante de bani in bugetul de stat §i in acela§i timp, in unele cazuri, contribuie la reducerea consumului unor marfuri considerate obiecte de lux sau daunatoare sanatatii. Astfel, ponderea accizelor in pretul de vinzare al unor produse este: la tigari: 70% in Germania, 20% in Rusia; la votca: 67% in Germania, 60% in Rusia; la benzina; 70% in Germania, 20% in Rusia; la bijuterii: 20% in Germania, 30% in Rusia. Pe linga impozite §i taxe, intreprinderile, precum §i persoanele fizice, sint obligate sa achite §i co n tr i b ut i il e la fondul social. Spre deosebire de impozitele propriu-zise, contributiile la fondul social au o destinatie concreta: ele sint ulterior „intoarse" platitorului sub forma de pensii §i alte indemnizatii. In Republica Moldova, cota de asigurare sociala este »

MACROECONOMIE

317

egala cu 29% din fondul de retribuire a muncii. Suma respectiva este transferata pe un cont special al Departamentului trezoreriei al Ministerului Finantelor. De notat ca in lumea contemporana ritmurile de cre§tere a cotizatiilor sociale sint mai mari decit cele ale impozitelor directe §i indirecte. In unele tari, in Franta, de exemplu, cotizatiile sociale constituie circa 40% din totalul veniturilor fiscale. Cotizatiile in fondul asigurarii sociale sint compuse din; a) cotizati¬ ile persoanelor ce lucreaza, b) cotizatiile intreprinderilor. Evaziunea fiscala

Evaziunea fiscala este un fenomen ce a luat amploare mai cu seama in tarile in tranzitie, de§i chiar §i in �arile cele mai dezvoltate un numar insemnat de intreprinderi i§i ascund beneficiile pentru a se eschiva de la plata impozitelor. Evaziunea fiscala este, de cele mai multe ori, un rezultat al fraudei fiscale. Cele mai raspindite forme de ascundere a beneficiului §i deci de eschivare de la plata impozitelor sint: - fixarea unor salarii exagerate pentru §efii de intreprinderi; - rezervele exagerate; - amortismente mai mari decit deprecierile reale; - cheltuieli generale mai mari decit in realitate §.a.

3. Politica fiscala. Curba Laffer Politico fiscala este politica statului m domeniul impozite¬ lor §i al taxelor.

Numita adeseori §i „politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficientei fiscale. Insa, in pofida acestui fapt, ea poate fi mai mult sau mai putin eficienta sau chiar ineficienta. Politica fiscala se considera eficienta atunci cind asigura bugetul cu veniturile necesare, incurajind in acela§i timp afacerile economice §i investitiile §i asigurind respectarea principiului echitatii sociale. In scopul eficientizarii politicii fiscale, statul trebuie sa stabileasca proportiile optime intre impozitele directe §i cele indirecte, intre persoanele fizice §i persoanele juridice, intre diferite paturi sociale din punctul de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cindva un

318

CURS DE TEORIE ECONOMICA

mare demnitar britanic declarase ca „nu exista impozite bune". Nu exista nici impozite perfecte. Impozitele directe, de pilda, se potrivesc unor situatii, pe cind cele indirecte - cu totul altor situatii. De exemplu, in cazul in care exista un nivel mai inalt al inflatiei, mai bine „se potri¬ vesc" impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaza la nivelul mereu schimbator al preturilor. In acela§i timp, impozitele directe au avantajul de a stabili ni§te relatii mai strinse intre contribuabil §i stat. Prin impozitul pe venit, persoanele fizice sint mai mult motivate sa aiba o pozitie mai activa vizavi de felul in care sint cheltuite resursele bugetare. Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea marimii optimale a presiunii fiscale. Presiunea fi s c a l a constituie raportul dintre mcasarile fiscale §i veniturile statuiui. A cest indicator refiecta p a r t e a din PIB care, sub diferite f o r m e d e imp ozite, se a cu m u l ea z a in bugetul de Stat.

Nivelul presiunii fiscale difera atit de la o tara la alta, cit §i de la o epoca la alta. Astfel, daca in anul 1986 firmele din tarile dezvoltate pla¬ teau, sub forma de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a coborit pina la 30%. (In general, trebuie subliniat faptul ca, incepind cu anii '80 ai secolului XX, marimea impozitelor s-a redus simtitor in intreaga lume.) In Republica Moldova, in anii 19952005, veniturile din impozite au constituit circa 25% din PIB, iar veni¬ turile din contributiile in fondul social - circa 8%. Reducerea presiunii fiscale in tarile dezvoltate se datoreaza, in mare parte, §i investigatiilor efectuate de catre economistul american Arthur Laffer (consilier al pre§edintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o teorie speciala, cunoscuta sub denumirea de „curba Laffer" (Figura 16.2). Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul american, pina la un punct oarecare, care difera de la o tara la alta, o data cu cre§terea presiunii fiscale, cresc §i veniturile statuiui. Apoi insa cre§terea presiunii fiscale este insotita de o reducere continua a veniturilor. De ce se intimpla a§a? Fiindca impozitele mici favorizeaza activitatea economica §i deci largirea ariei impozabile. Ca urmare, cresc veniturile statuiui. Impozitele >

319

MACROECONOhAlE Veniturile statuIui

PunctuI critic (A) difera de la o tara la alta

400 A

300 200 100 Presiunea

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100%

Ascala

Figura 16.2. Curba Laffer

prea mari reduc insa aria fiscalitatii, deoarece in asemenea conditii activitatea economica devine putin atractiva §i multi intreprinzatori i§i parasesc afacerile. In tarile in tranzitie, niic§orarea presiunii fiscale incurajeaza ie§irea din ilegalitate a multor agenti economici, reduce proportiile evaziunii fiscale, deoarece in cazul unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu sint justificate.

XVII. INSTABILITATEA MACROECONOMICA §1 FLUCTUATIILE CICLICE 1. Ciclicitatea - o f o r ma specifica d e evolu ti e a activitatii ec o n o mi c e Fluctua�iile ciclice o legitate universala

Care este caracterul dezvoltarii economice, cum evolueaza in timp activitatea economica, care este forma mi§carii acesteia? Are oare evolutia activitatii economice o mi§care lineara sau ascendenta, uniforma sau intimplatoare? Intr-un cuvint, cum evolueaza in timp marimea venitului national, volumul productiei, nivelul preturilor, rata §omajului, volumul investitiilor, volumul consumului?

320

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Viata reala demonstreaza ca activitatea economica are un caracter fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune §i prosperitate sint urmate de situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate de cele de dezechilibru, perioadele de cre§tere a PIB-ului sint inlocuite cu perioadele cind marimea acestuia bate pasul pe loc sau chiar se reduce. Toate acestea sint lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este o legitate universala. Dupa cum se §tie, toate fenomenele §i procesele din univers sint supuse anumitor fluctuatii, adica unor schimbari de directie, ritm, intensitate etc. Fluctuatiile pot fi intimplatoare, dar §i repetabile, adica ciclice. Fluctuatiile ciclice sint cele care se succed, se repeta dupa o anumita perioada de timp. Astfel, ciclicitatea p o a te fi definita ca o fluctua¬ te m a i m u lt sau m at pu t in regulata, rem arc ata de oa m e n i din cele mai vechi timpuri.

Apropo... despre ciclurL. Inca romanii au observat ca pe parcursul anului, al lunii §i chiar al saptaminii omul nu este la fel de infelept de puternic, ca m unele perioade capacitaple lui intelectuale sint mult mai mari deck m altele. Mai tirziu, �tiinta a demonstrat ca nu numai starea intelectuala, ci §i cea fizica §i emotiva a omului este supusa unor fluctuapi lunare. Pescarii §tiu bine ca sint zile cind oricine poate prinde o mu lpme de pe§te §i zile cind eel mai bun pescar ar fi mai bine sa stea acasa. In fine, pe par¬ cursul unui secol exista ani cind se na�te un numar insemnat de oameni foarte talentati }i perioade cind vad lumina zilei fiinfe cu calitap cei/a mai modeste.

Cu alte cuvinte, omul, natura, societatea, §tiinta, intreg universul toate sint supuse actiunii unor fluctuatii ciclice. Evident, activitatea eco¬ nomica nu poate face exceptie de la aceasta regula generala. Activita¬ tea economica nu este lineara, nu este uniforma; ea este supusa unor oscilatii, unor fluctuatii ciclice, adica unor perioade ce se repeta, unele favorabile dezvoltarii, altele mai putin favorabile sau chiar de stagnare, regres §i criza.

MACROECONOMIE

321

Ciclicitatea este o forma specified de evolupe a oricaror actiuitati economice, care se caracterizeaza prin succesiunea fazeior de progres §i expansiune economica cu cele de regres §i recesiune.

Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economi¬ ca, se infaptuie§te sub forma de spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de autoreglare a economiei de pia�a. Tipologia fluctuatiilor economice

Fluctuatiile economice pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel, dupa caracterul desfa§urarii lor, exista trei tipuri de fluctuatii economi¬ ce: a) sezoniere; b) intimplatoare (sau accidentale) §i c) ciclice. Fluctuatiile sezoniere, determinate de factori naturali sau sociali (traditii sau obiceiuri), se deruleaza pe parcursul unui an calendaristic. Acest tip de fluctuatii este propriu, indeosebi, unor asemenea domenii de activitate cum ar fi agricultura, turismul, constructiile. Vara, partial toamna §i primavara, activitatea in aceste ramuri este deosebit de intensa, pe cind iarna ea se poate opri cu totul. Un alt exemplu: in ajunul Craciunului §i Anului Nou oamenii fac o multime de cumparaturi (produse alimentare, mobila, imbracaminte, cadouri). Apoi urmeaza o perioada cind sint solicitate doar produsele alimentare. Fluctuatiile intimplatoare (accidentale) au la temelia lor ni§te fenomene nea§teptate, cum ar fi cataclismele naturale, razboaiele etc. Fluctuatiile ciclice sint determinate de insu§i mecanismul de functionare a economiei §i se repeta cu o anumita regularitate. Ele presupun trecerea periodica prin anumite faze, de la o faza de expansiune la una de stagnare §i criza. Fluctuatiile ciclice pot fi analizate, „masurate" chiar cu ajutorul unui „instrument" care constituie insa§i esenta acestor fluctuatii, numit „ciclu economic". Ciclul economic reprezinta o forma de desfa�urare a activitatii economice cind economia trece prin mai multe faze �i revine la faza initiala.

322

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Reprezentantii doctrinei liberalismului clasic, marxi§tii, precum §i unii economi§ti contemporani eterodoc§i, sustin ca un ciclu economic cuprinde patru faze consecutive: criza, stagnarea (sau depresiunea), inviorarea §i avintul. In teoria economica moderna insa predomina opinia potrivit careia ciclul economic are doar doua faze: a) faza de expansiune sau faza de cre§tere a variabilelor economice, numita §i faza boom-ului, §i b) faza de recesiune, de criza, adica faza de scadere a variabilelor economice. Trecerea de la o faza a ciclului la alta se face de la sine, fara o oarecare interventie exterioara. Premisele trecerii la faza urmatoare se acumuleaza in cadrul fazei precedente. Oricum, aceasta trecere de la o faza la alta are o influenta pozitiva asupra dezvoltarii economice, care, in pofida fluctuatiilor ciclice, i§i mentine o tendinta ascendenta. lata de ce teoria economica considera ciclicitatea o forma normala, fireasca a activitatii economice. (Este adevarat, o data cu trecerea la a§a-numita „noua economie", despre care vom vorbi in capitolul XIII, aceasta teza nu mai este considerata indiscutabila) Ciclurile economice, numite adeseori §i „valuri", sint numeroase §i variate. Astfel, se intilnesc cicluri generate, care cuprind ansamblul unei economii, §i cicluri specifice, ce vizeaza mi§carea unei singure ramuri sau chiar a unui singur produs. Din ultima categorie am putea nominaliza ciclul agricol §i ciclul constructiilor sau ciclul de viata al diferitelor produse. Dupa durata acestora, ciclurile economice generale se impart, la rindul lor, in trei categorii sau tipuri, §i anume: a) ciclurile pe termen lung, de 50-60 de ani, numite „seculare" sau „Kondratiev"; b) ciclurile pe termen mediu, de 8-10 ani, numite „decenale" sau „Juglar"; c) ciclurile pe termen scurt, de 3-3,5 ani, numite „conjuncturale" sau „Kitchen". Ciclul pe termen mediu, care este un ciclu al afacerilor, este eel mai important. „Descoperit" acum un secol §i jumatate, ciclul decenal ramine mereu in atenUa savantilor, dar §i a institutiilor statale §i chiar a firmelor mari. Anume pentru a contracara urmarile negative ale acestui ciclu, a se adapta la fazele lui, statul promoveaza politica sa anticiclica (sau conjuncturala).

MACROECONOMIE

323

2. Ciclurile economice medii fi lungi. Teorii cu privire la cauzele evolutiei ciclice Ciclul decenal fi evolutia lui in timp Acest tip de ciclu economic este eel mai bine cunos�ut §i studiat de speciali§ti. De obicei, cind se vorbe§te despre un ciclu economic fara a i se preciza durata sau tipul se subintelege anume ciclul decenal. In cazul ciclului mediu, se folosesc mai multe calificative ca sinonime, §i anume: ciclu de afaceri, ciclu comercial, ciclu industrial, ciclu decenal sau, de cele mai multe ori, ciclu Juglar, dupa numele economistului francez C. Juglar (1819-1905), primul care a inceput analiza acestui fenomen. Aparute in urma revolutiei industriale, ciclurile decenale au o istorie de circa doua secole. Astfel, au fost identificate urmatoarele cicluri decenale: 1810-1818; 1819-1825; 1826-1837; 1837-1847; 1848-1857; 1858-1866; 1867-1873; 1874-1882; 1883-1890; 1891-1900; 1901-1907; 1908-1913; 1914-1920; 1921-1929; 1930-1937. Pina la eel de-al doilea razboi mondial, ciclurile decenale aveau un §ir de trasaturi bine evidentiate: 1) Regularitatea ciclurilor. Indiferent de situatia social-economica dintr-o tara sau alta, aceste cicluri se repetau o data la 8-12 ani. 2) Simultaneitatea ciclurilor, adica ciclurile decenale aveau loc in toate tarile industrial dezvoltate aproape in acela§i timp. 3) Caracterul general al ciclului, care consta in faptul ca el afecta concomitent, de§i intr-o masura diferita, toate ramurile §i domeniile de activitate economica; 4) Faza cea mai cunoscuta a ciclului - criza -, impreuna cu faza de recesiune, avea o durata de la un an pina la doi ani, volumul productiei reducindu-se, in medie, cu 5-10%. O exceptie a constituit marea criza din anii 1929-1933. Durata acestei crize a fost de aproximativ 4 ani §i amploarea reducerii productiei de peste 40%. 5) Ciclul decenal clasic (de pina la razboi) reprezenta o trecere mai mult sau mai putin consecutiva a economiei unei tari prin patru faze, care, dupa cum §tim, sint: criza, recesiunea, inviorarea, expansiunea.

324

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Criza reprezinta un punct de la care inceteaza cre�terea economica

§i incepe recesiunea. Recesiunea este faza in care are loc o reducere continua a activitatii economice. Se reduc vinzarile, scad profiturile salariile. Un §ir de intreprinderi i§i intrerup cu totul activitatea sau chiar falimenteaza. Crea¬ te numarul §omerilor §i scade cursul actiunilor. In timpul recesiunii se reduce masa monetara, dar §i rata dobinzii. Intreprinderile fac economii, reduc costurile §i se pregatesc sa reia procesul de productie cu ma§ini utilaje mai productive, mai performante. Inviorarea constituie faza in care, pe baza reinnoirii capitalului fix §i aplicarii noilor tehnologii, are loc reluarea procesului de productie §i cre§terea veniturilor populaOei §i ale intreprinderilor. Acest fapt stimuleaza cererea agregata. Continua reducerea ratei dobinzii §i intreprinde¬ rile sint incurajate sa investeasca mai mult, creindu-se conditii pentru o noua expansiune economica. Expansiunea (sau avintul) este acea faza a ciclului in care are loc o cre§tere cu ritmuri importante a produsului national, a cererii de forta de munca, a veniturilor populatiei §i ale intreprinderilor. Insa anticipind o cre�tere a cererii §i a veniturilor, intreprinderile vor investi peste anumite limite rationale, vor desfa§ura o activitate economica exagerata, incalcind echilibrul §i impingind economia spre o noua criza. In perioada postbelica, in urma interventiei statului in viata econo¬ mica, caracteristicile ciclului economic s-au modificat substantial. Astfel, s-a redus pina la doar 6 luni perioada aflarii economiei in stare de recesiune. Nici reducerea productiei nu este atit de insemnata ca pina la razboi (se reduce doar cu 1-2%). In fine, crizele din diferite tari nu incep in acela§i timp. In perioada de dupa razboi nu se mai respecta consecutivitatea trecerii de la o faza la alta, unele faze disparind cu totul. De aceea, in §tiinta contemporana se vorbe§te doar despre doua faze (perioade) ale ciclului economic: expansiunea §i recesiunea. Teorii cu privire la ciclul mediu

Pe parcursul unui secol §i jumatate de cind a inceput cercetarea ciclu¬ lui mediu au fost lansate o multime de teorii cu privire la cauzele dezvoltarii ciclice. Unii speciali§ti incearca sa puna la temelia fluctuatiilor

MACROECONOMIE

325

ciclice anumiti factori extraeconomici - calamitati naturale, razboaie, revolutii, „valurile demografice" etc. Inca la mijlocul secolului al XlX-lea cunoscutul economist englez J.S. Mill lanseaza teoria potrivit careia la originea ciclurilor economice se afla perindarea starilor de optimism §i de pesimism la care sint supu§i agentii economici in activitatea lor. Un alt economist englez, S. Jevons, cu doua decenii mai tirziu, explica existenta ciclurilor economice prin „teoria petelor solare". De§i au existat §i mai exista asemenea teorii, totu§i astazi predomina teoriile endogene, care explica existenta ciclurilor prin modul contradictoriu de desfa§urare a activitatii economice. In viziunea acestor economi�ti, factorii extraeconomici joaca un rol secundar §i sint capabili doar sa agraveze starea de criza sau sa favorizeze expansiunea economica. Una din cele mai cunoscute teorii in aceasta privinta (elaborata de G. Haberler) explica ciclul decenal prin perioadele cind capitalul fix uzat este inlocuit cu noi utilaje §i echipamente, noi tehnologii mai moderne, mai eficiente. In faza de inlocuire a capitalului fix se pune temelia unei noi expansiuni economice. Cind capitalul se uzeaza §i trebuie schimbat din nou, economia intra in faza stagnarii. In viziunea lui J. M. Keynes, ciclurile medii sint generate de evolutia eficientei marginale a capitalului §i de dinamica ratei dobinzii. Aceste doua forte, amplificate prin actiunea multiplicatorului §i a acceleratorului, determina cind starea de expansiune, cind cea de recesiune economica. Potrivit opiniei economistului american contemporan Milton Fried¬ man, fondatorul neomonetarismului, ciclurile economice sint generate de interventia statului in viata economica, de faptul ca acesta nu este capabil sa gaseasca o concordanta optima intre ritmurile de cre§tere eco¬ nomica §i marimea masei monetare. Am enumerat mai sus citeva teorii mai cunoscute, dar care nu sint imparta§ite de toata lumea. Marea majoritate a economi§tilor accepta o explicatie mai generala §i considera ca dezvoltarea ciclica este determi¬ nate de incalcarea raportului dintre cererea agregata §i oferta agregata. Impin§i de dorinta maximizarii profitului, agentii economici sporesc investitiile, largesc productia pina la limita, ajungindu-se, astfel, la o situatie cind oferta agregata depa§e§te cu mult cererea agregata. §i atunci

326

CURS DE TEORIE E C O N O M I C A

economia are nevoie de o stare de criza pentru a restabili echilibrul macroeconomic. In fine, exista §i o alta explicatie a dezvoltarii ciclice, explicatie care are tot mai multi sustinatori. Potrivit acesteia, rolul principal in aparitia fluctuatiilor ciclice apartine faptului ca subiectii pietei intirzie cu luarea deciziilor atunci cind se schimba conjunctura economica. Astfel, atunci cind create cererea, intreprinderile nu reactioneaza indata printr-o sporire a productiei, deoarece pentru aceasta este nevoie de o anumita perioada de timp. La fel se intimpla §i in cazul reducerii cererii. Ciclul lung

Ciclurile lungi au fost cercetate pentru prima data de catre economistul rus Nikolai Kondratiev (1882-1938). Analizind evolutia principalelor tari industriale pe parcursul a circa un secol §i jumatate, Kondratiev ajunge la concluzia ca dezvoltarea economica este supusa unor unde de o amplitudine mult mai mare decit ciclurile decenale, ca ea are o „respiratie profunda", care se repeta o data la 50-60 de ani. Ca oricare ciclu econo¬ mic, ciclul lung este §i el compus din doua faze: una ascendenta §i alta descendenta, fiecare cu o perioada de timp de 20-30 de ani. In prima faza (ascendenta) are loc o puternica cre§tere economica, insotita de o ridicare sustinuta a nivelului preturilor. In cea de a doua

Figura 17.1. Ciciuriie Kondratiev sau „respira�ia profunda" a economiei

MACROECONOMIE

327

faza, ce o urmeaza pe prima, nu se intimpla nimic deosebit, adica nici un fel de catastrofa economica: pur §i simplu ritmurile de cre§tere economica scad, preturile mic§orindu-se ele. Dupa cum am spus, ciclurile economice sint ni§te fenomene imanente economiei de piata, actiunea lor accentuindu-se in mod deosebit in procesul industrializarii, proces care incepe in Anglia pe la sfir§itul secolului al XVIII-lea. Din acel moment §i pina in prezent s-au conturat patru mari valuri seculare sau cicluri Kondratiev (Figura 17.1). Care sint ca uzele ciclurilor lungi?

In privinta aceasta au fost lansate mai multe presupuneri §i teorii. Astfel, existenta ciclurilor lungi este explicata prin exploatarea unor noi resurse economice, in primul rind a materiel prime §i a resurselor energetice, prin pregatirea §i purtarea razboaielor, prin alti factori extraeconomici. In ultimul timp, majoritatea economi§tilor care recunosc exis¬ tenta ciclurilor lung considera ca la temelia acestora se afla evolutia ciclica a cercetarilor §i descoperirilor §tiintifice. Aplicarea inovatiilor in procesul de productie a modificat radical conditiile activitatii economi¬ ce, impingind dezvoltarea economica pe o panta ascendenta. Astfel, la temelia primei faze ascendente (1789-1814) s-a aflat folosirea ma�inii cu aburi, care a favorizat, in cea mai mare masura, dezvoltarea industriei textile. Cea de a doua faza (1848-1873) are ca punct de plecare utilizarea motorului cu aburi, a cailor ferate §i a siderurgiei. Expansiunea celei de a treia faze (1896-1920) se datoreaza folosirii motoarelor electrice, a telefonului, dezvoltarii industriei de automobile §i a celei chimice. La temelia celei de a patra faze ascendente (1945-1974) se afla folosirea pe larg a electronicii, calculatoarelor, energiei atomice, transporturilor aeriene §i industriei petroliere. In zilele noastre incepe faza celui de-al cincilea ciclu Kondratiev. La temelia acestui ciclu se va afla utilizarea pe scara larga a informaticii, a ingineriei genetice, a robotilor §i a electro¬ nicii. Sa aiba oare dreptate economistul francez Francois Leglent care, presupunind ca in prezent incepe faza ascendenta a urmatorului ciclu Kondratiev, §i-a intitulat unul din articolele sale §tiintifice intr-un mod foarte semnificativ: „Cre§terea economica: pregatiti-va pentru treizeci de ani de fericire"?

328

CURS DE TEORIE ECON OMICA

XVIII. OCUPAREA §1 §OMAJUL 1. Definlrea fi eva lu area ( masu ra r ea ) f o maj u lu i Echilibru! fi dezechilibrul pe pia� muncii De§i „piata muncii" este un concept teoretic §i nu un loc real, anume pe aceasta piata trebuie cautata „cheia" §omajului. La nivel macroeconomic, piata muncii reprezinta raportul dintre cererea globala de forta de munca §i oferta globala de locuri de munca. Intre aceste doua marimi globale - numarul bratelor de munca disponibile §i numarul locurilor de munca libere - pot exista raporturi diferite, §i anume: >, =,

Formele migratiei fortei de munca Clasificarea migratiei resurselor de munca se face dupa un §ir de crite-

rii, cum ar fi: 1) Nivelul de calificare al bratelor de munca. Dupa acest criteriu, mi¬ gratia se imparte in: a) migratia fortei de munca inalt calificate, fenomen denumit adeseori „exodul creierilor" sau „transferul invers de competence"; b) migratia fortei de munca necalificate, angajata pentru indeplinirea unor munci fizice grele, periculoase pentru sanatate.

398

CURS DE TEORIE ECON O MICA

2) Dupa aria de desfd�urare, migratia poate fi: a) intracontinentala, adica in cadrul unui continent, sa spunem, din Europa de Sud spre Europa de Nord, din America Latina spre SUA §i Canada etc. b) intercontinentala, care are ca arie de desfa§urare intreaga planeta; de exemplu, din Europa de Est §i de Sud in America de Nord sau Australia. 3) Dupa gradul de legalitate, imigratia se imparte in: a) legala; b) ilegala sau clandestine. 4) Dupa duratd, ea poate fi: a) fara intoarcere, adica pentru totdeauna; b) temporara (pentru o perioada de citiva ani); c) sezoniera; de exemplu, pentru culegerea fructelor §i legumelor. Caracterul ciclic al migratiei fortei de munca

De§i migratia fortei de munca este un proces care vizeaza toate tarile lumii, fluxurile migratorii avind cam tot atitea directii cite tari sint pe glob, totu�i exista citeva centre foarte atractive §i stabile spre care se indreapta persoanele ce emigreaza. Aceste centre sint: a) Tarile Uniunii Europene; b) SUA §i Canada; c) Australia; d) Tarile Orientului Apropiat §i Mijlociu (Israelul, Kuwaitul, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite); e) America Latina (Argentina, Brazilia, Venezuela); f) Asia de Sud-Est (Singapore, Japonia, Hong Kong). Pentru tarile din spatiul ex-sovietic, un centru de atragere a imigrantilor de diferite nationalitati a devenit Rusia, tara in care in prezent activeaza pina la 7 milioane de lucratori straini anual. In cazul Republicii Moldova, un centru de atragere a fortei de munca, mai cu seama a celei calificate, a devenit §i Romania. Migratia internationala a fortei de munca nu este un proces linear. Ea cunoa§te perioade de cre§tere, dar §i de scMere. In Europa, cea mai mare intensitate a imigrantilor a fost inregistrata in deceniul al 6-lea. In acea

399

MONDOECONOMIE

Franta; perioada, cei mai multi imigranti au fost primiti de Germania in fiecare din ele, la acel moment, lucrau cite 4 milioane de imigranti. Cei mai multi imigranti au venit atunci din tarile Europei de Sud: Ita¬ lia, Portugalia, Spania, Jugoslavia, Grecia, precum §i din Turcia. Dupa o perioada mai putin activa din punctul de vedere al migratiei fortei de munca, la inceputul anilor 1990, o data cu liberalizarea relatiilor externe in fostele tari socialiste, are loc o inviorare importanta in acest domeniu. Consecintele migratiei Internationale a muncll Migratia fortei de munca nu este un fenomen care poate fi calificat numai pozitiv sau numai negativ. Urmarile lui sint multiple atit pentru ta¬ rile de origine ale emigrantilor, cit §i pentru tarile recipiente. Tarile recipiente ci§tiga eel mai mult de pe urma migratiei resurselor de munca. §i iata de ce: a) Folosirea fortei de munca straine, care accepta ni§te salarii mult mai mici decit forta de munca locala, reduce substantial costurile §i, respectiv, mare§te profiturile, precum §i competitivitatea produselor respective. Potrivit unor estimari, profitul obtinut in urma folosirii speciali§tilor straini depa§e§te in Canada de 7 ori, iar in Marea Britanie de 3 ori sumele de bani acordate de aceste tari sub forma de asistenta» tarilor in curs de dezvoltare. > > b) Tarile recipiente economisesc sume importante de bani necesare pentru pregatirea fortei de munca. Sa ne imaginam, de exemplu, cit a economisit in anul 1970 Franta, cind in tara lucrau peste 4 milioane de lucratori straini care aveau, in medie, cite 10 ani de studii. Economiile sint §i mai mari atunci cind este vorba de oamenii de §tiinta, de oameni cu capacitati deosebite intr-un dome¬ niu sau altul. Dupa unele calcule, SUA a economisit numai pe aceasta cale, in anii 1980-2000, mai bine de 15 miliarde de dolari. c) Imigratia fortei de munca straine contribuie la intinerirea natiunii respective, deoarece imigreaza, de regula, persoanele intre 20 §i 40 de ani, sanatoase §i capabile de orice munca. Anume din aceste considerente, in pofida tuturor restrictiilor oficiale puse in calea volumului de imigranti de catre tarile dezvoltate, exista o >

�

J

400

CURS DE TEORIE EC ON O MICA

sumedenie de exceptii §i posibilitati legale ca forta de munca, in special cea inalt calificata, sa intre §i sa se stabileasca cu traiul in tara aleasa. Pentru tarile „donatoare", migratia fortei de munca necalificate este destul de pozitiva: 1) ea niic§oreaza presiunea asupra pietei muncii din partea celor care nu au un loc de lucru; 2) ea contribuie la cre§terea fluxului de valuta straina in tara, pe seama unei parti din salariu pe care emigrantii o trimit familiilor ramase in tara de origine. Daca in cazul emigratiei fortei de munca necalificate efectele pozitive sint mult mai insemnate decit cele negative, atunci in cazul in care parase§te tara forta de munca calificata pierderile depa§esc cu mult ci§tigurile. Sint pierdute nu numai resursele cheltuite pentru pregatirea speciali§tilor de inalta calificatie, ci sint reduse §i posibilitatile de dezvoltare economica. Oricum, progresul economic inregistrat in ultimele doua decenii de tari ca Turcia, Portugalia, Grecia, Spania se datoreaza, in cea mai mare parte, §i emigrantilor intor§i acasa cu capital, cuno§tinte §i alte standarde de viata. >

XXII. PIATA VALUTARA SI TBALANTA DE PLATI f

p

f

1. Plata schimburilor valutare p Fiecare tara i§i are propria sa moneda nationals, in care se efectueaza toate platile §i tranzactiile in cadrul tarii respective. Utilizata in operatiunile de schimb international, moneda nationala capata denumirea de „valuta". In acest sens, sint valute nu numai dolarul §i euro, ci §i leul moldovenesc §i rubla ruseasca. Deoarece, in mod oficial, pe teritoriul unei tari, vinzarile-cumpararile se fac numai in moneda nationala, in relatiile economice internationale valuta unei tari > > > urmeaza a fi schimbata in valuta alteia. Astfel, un agent economic din Moldova nu poate importa gaze ruse§ti sau parfumuri frantuze§ti platind in lei moldovene§ti. Inainte de a efectua tranzactiile respective, el trebuie sa schimbe leii moldovene§ti in euro sau in ruble ruse§ti. Schimbul de valute nationale se realizeaza pe o piata speciala, numita „piata valutara" sau „piata schimburilor valutare".

MONDOECONOMIE

401

Ce este piata valutara? Piata valutara este o piata pe care are loc vinzarea-cumpararea de valuta straina §i de dijerite tipuri de credit (acreditive, cecuri, cambii etc).

Piata valutara este o piata specifica, care functioneaza, practic, fara intrerupere, 24 de ore din 24. In fiecare tara, piata valutara este supusa controlului din partea Bancii Centrale. Pe piata valutara se vind §i se cumpara (contra valutei nationale) valutele altor tari, in special valutele liber convertibile. Pe aceasta piata se confrunta cererea de valuta cu oferta de valuta. Cererea de valuta straina este generata de urmatorii factori: a) de operatiunile de import, adica de agentii economici specializati in importul de bunuri materiale §i servicii; b) de necesitatea extinderii activitatii economice §i procurarea, in asemenea caz, a utilajului §i a materiei prime de peste hotare; c) de persoanele care pleaca in scopuri turistice sau de afaceri peste hotare; d) de masurile de aparare impotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei nationale. In cele mai multe cazuri, economiile sint pastrate in valuta liber convertibila, in general in dolari §i euro; e) de operatiuni speculative; f) de ie§iri ale capitalului national in scopul de investire peste ho¬ tare sau de pastrare a avutiei in bancile straine. Oferta de valuta este „alimentata' de: a) banii obtinuti in urma exportului de bunuri materiale §i ser¬ vicii; b) transferul de bani al persoanelor care activeaza peste hotare; c) investitiile straine care intra in tara; d) imprumuturi §i credite, contractate cu organizatiile economice In¬ ternationale sau cu agentii economici publici §i privati de peste hotare; e) depozite bancare §i bani ai agentilor economici in valuta liber con¬ vertibila.

402

CURS DE TEORIE EC ON O MICA

Convertibilitatea este proprietatea unei monede naponale de a se schimba, m diferite proporpi, cu monedele altor tan.

Valutele nationale pot fi: a) liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euroului, lirei sterline §i yenului japonez; b) partial convertibile sau cu o convertibilitate limitata interna. Astfel, leul moldovenesc se schimba pe piata interna pe mai multe valute straine; c) neconvertibile. Exista o piata valutara internationala §i o piata valutara in cadrul fiecarei tari. Principalele burse valutare internationale se afla la New York, Bos¬ ton, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt, Roma, Ziirich. Toate aceste cen¬ tre sint legate intre ele intr-o retea unica, printr-un sistem complicat de mijloace de comunicare dintre cele mai moderne, care permit incheierea contractelor de vinzare-cumparare intr-un timp ce se masoara, de regula, in secunde. Deci piata valutara nu poate fi localizata intr-o tara sau intr-un ora§ oarecare unde s-ar fi confruntat vinzatorii §i cumparatorii de valuta. Marea majoritate a tranzactiilor valutare pe pietele nationale sint efectuate de catre bancile comerciale la comanda clientilor lor. Doar o parte neinsemnata de moneda este schimbata la casele de schimb valutar. Zilnic, bancile, iar dupa ele §i casele de schimb valutar afi§eaza, de cele mai multe ori chiar in strada, cursurile de cumparare §i vinzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlina. >

Cursul valutar sau cursul de schimb este pretui la care o moneda naponala se schimba pe moneda alte tari.

Cursul valutar poate fi: oficial (stabilit de catre stat), de piata (stabilit liber in urma confruntarii dintre cererea §i oferta de valuta). Sint cunoscute trei tipuri de cursuri de schimb, care s-au perindat consecutiv pe parcursul ultimului secol. Acestea sint: a) cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moneda; b) cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize;

403

MONDOECONOMIE

c) cursul de schimb flotant, a carui marime se stabile§te in raport cu cererea §i oferta de pe piata valutara. Cursul de schimb f i x bazat pe etalonul aur-monedd a aparut in mod spontan in Marea Britanie, la inceputul secolului al XlX-lea §i a fost apoi preluat de celelalte tari industrial dezvoltate. Acest sistem se caracterizeaza prin cursurile de schimb fixe, fiecare moneda fiind definita printr-o anumita cantitate de aur pe care o reprezinta. Intrucit aurul circula liber intre tari, iar bancile erau obligate sa schimbe in aur, dupa un curs fix, orice cantitate de moneda nationala, acest sistem asigura, in mod automat, stabilitatea ratelor de schimb. Acest sistem a functionat pina la primul razboi mondial. Cursul de schimb f i x bazat pe etalonul aur-devize a fost instituit in anul 1944 la Conferinta Mondiala de la Bretton Woods (SUA). In centrul noului sistem a fost pusa ideea convertibilitatii in aur a dolarului. Rolul de etalon valutar era realizat atit de aur, cit §i de dolarul american §i lira sterlina, considerate valute de rezerva. Numai valutele de rezerva, dolarul in primul rind, erau convertibile in aur dupa un curs fix. Celelalte monede nationale se schimbau intre ele, dupa un curs fix, in functie de cursul lor in raport cu dolarul american. Astfel, se instituia o dubla convertibilitate: a) a dolarului in aur, b) a valutelor nationale in dolari. Acest sistem presupunea interventia autoritatilor monetare natio¬ nale, obligate sa aiba anumite rezerve de dolari §i sa intervina de fiecare data cind cursul de schimb depa§ea marja de fluctuatie de ±1%. Pentru a asigura o buna functionare a noului sistem, la conferinta de la Bretton Woods s-a decis infiintarea Fondului Monetar International (FMI) §i a Bancii Internationale de Reconstructie §i Dezvoltare (BIRD), numita, de obicei, Banca Mondiala. Fondul Monetar Interna¬ tional exercita rolul de asigurare a stabilitatii cursurilor valutare §i de garant al noii ordini monetare. El ofera statelor-membre credite pen¬ tru echilibrarea balantelor de plati §i mentinerea stabilitatii cursului de schimb al monedei nationale. Banca Mondiala, constituita ca societate de actiuni de catre statele-membre, are rolul de acordare a imprumuturilor pe termen lung, in general, tarilor in curs de dezvoltare. Sistemul „etalon aur-devize" s-a prabu§it in anul 1971, cind SUA a incetat sa mai schimbe dolarii in aur dupa cursul stabilit. >

404

CURS DE TEORIE ECON OMICA

In anul 1976, la Conferinta Mondiala de la Kingstone (Jamaica) este instituit un nou sistem monetar international, denumit „sistemul devi¬ ze", care prevedea trecerea la cursul de schimb flotant. In Republica Moldova, exista un regim flotant al monedei nationale. Banca Nationala intervine pe piata valutara atunci cind exista necesitatea atenuarii fluctuatiilor excesive ale cursului valutar, in primul rind prin cumpararea sau vinzarea directa de valuta straina. Factorii care influen�eaza modificarea cursului de schimb

In economiile moderne, cursul de schimb se modifica in permanenta sub influenta unui numar insemnat de factori, cei mai importanti fiind: cererea §i oferta de valuta, dinamica PIB-ului, evolutia paritatii puterii de cumparare, a ratei dobinzii §i a balantei comerciale, nivelul inflatiei. a) Cererea fi oferta de valuta

Acesta ramine a fi, pe termen scurt, factorul principal care determina proportiile schimbului intre diferite valute. De exemplu, in timpul verii, cind in Moldova se intoarce un numar insemnat de persoane care lucreaza peste hotare, aducind cu ele sume mari de bani in valute straine, cererea de lei moldovene§ti cre§te. Evident, cursul de schimb valu¬ tar se modifica. Daca primavara un dolar se schimba pe 14 lei, atunci in toiul verii un dolar se va vinde deja cu 13,5 sau chiar cu 13 lei. Din contra, in timpul iernii, cind spore§te consumul de gaze naturale §i alte resurse energetice importate care sint cumparate pe dolari, cre§te cere¬ rea de dolari, iar leii moldovene§ti se vor ieftini. b) Evolutia balantei comerciale

Atunci cind volumul exporturilor este mai mare decit eel al importurilor §i deci balanta comerciala este pozitiva sau excedentara, pe piata interna se va inregistra o oferta mai mare de valuta straina, iar valuta nationala „se va intari", adica se va inregistra o tendinta de apreciere a monedei nationale. In schimb, se va reduce nivelul de competitivitate al produselor autohtone, deoarece ele vor deveni mai scumpe. In conditiile unei balante comerciale deficitare, cind importurile depa§esc exporturile, va create cererea de valuta straina, cursul valutei na-

405

MONDOECONOMIE

tionale se va deprecia §i marfurile autohtone vor fi mai ieftine, adica mai competitive. c) Paritatea puterii de cumparare Pe termen lung, cursul valutar oscileaza in jurul paritatii puterii de cum¬ parare a monedelor care se schimba. Daca se schimba, de exemplu, 100 de euro contra 1700 de lei moldovene§ti, aceasta inseamna ca cu 100 de euro in Franta sau Germania ai putea cumpara aceea§i cantitate de bunuri §i servicii pe care in Moldova le-ai procura cu 1700 LM. P a rit a t ea nu este o marime fixa, ea se schimba in functie de nivelul productivitatii muncii in tara data, de structura economiei, de ritmurile §i calitatea cre§terii economice, iar o data cu aceasta se modifica §i cursul valutei respective.

2. Balanta de plati externe Principalul instrument cu ajutorul caruia se face evidenta §i controlul relatiilor economice ale unei tari cu strainatatea este balanta de plati > externe, numita, de obicei, „balanta de plati". Ea constituie un impor¬ tant izvor de informatie despre modul in care participa o tara la schimburile Internationale de bunuri, servicii §i capitaluri, despre nivelul de competitivitate al economiei acesteia, despre forta ei economica. >

>

Balanta de plati este un document statistic §i contabil, care tnregistreaza toate tranzacpile economice (comerciale, monetare §i financiare) ce au loc intre ogentii economici rezidenti �i strainatatea in decursul unei perioade de timp� de regula, un an.

Balanta de plati este elaborata de Banca Centrala, in baza datelor prezentate de sistemul bancar §i de serviciul vamal. Structura balantei de plati Balanta de plati, ca orice balanta, este compusa din doua parti: a) din intrarile de valuta (devize) in tara (credit) §i b) din ie§irile de valuta spre exterior (debit). Intraril e d e va lu t a au loc in virtutea urmatoarelor tranzactii: a) exportul de bunuri §i servicii; )

>

406

CURS DE TEORIE ECONOMICA

b) ajutoarele bane§ti sau imprumuturile acordate tarii respective de o tara straina; c) banii transferati in tara de persoanele care lucreaza peste hotare; d) investitiile unor intreprinderi straine pe teritoriul national; e) cumpararea de actiuni sau de obligatiuni de catre agentii economici straini pe piata financiara nationala. le�irile de valuta (devize) din tara se efectueaza in virtutea urmatoarelor operatiuni: a) b) c) d)

plata importurilor; investitii ale agentilor economici rezidenti in strainatate; transferul de profituri ale firmelor straine in tarile de origine; depuneri bane§ti ale agentilor economici §i persoanelor fizice in bancile straine; e) rambursarea imprumuturilor §i creditelor contractate cu bancile §i guvernele �arilor straine sau cu organizatiile financiare Inter¬ nationale. In linii generale, pe termen lung, suma ie�irilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. In realitate insa, o asemenea egalitate se intilne§te foarte rar. Diferenta dintre ie§irile de valuta (debitul) §i intrarile de va¬ luta (creditul) reprezinta soldul balanfei de plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cind intrarile de valuta sint mai mari decit ie§irile, §i negativ, in cazul unei situatii inverse. Balanta de plad este compusa din trei conturi: „contul curent", „contul de capital", „contul financiar", §i un titlu, numit „erori §i emisiuni". In unele tari, contul de capital §i eel financiar sint unite intr-un singur cont, in schimb este evidentiat un alt cont, separat, numit „contul activelor de rezerva" sau, simplu, „rezervele de stat". Contul curent inregistreaza intrarile §i ie§irile de bani din tara rezultate din exporturile §i importurile de bunuri §i servicii, precum §i din veniturile provenite din remunerarea factorilor de productie, din ba¬ lanta transferurilor curente. Astfel, contul curent include urm�oarele operatiuni: a) exportul §i importul de produse materiale; b) exportul §i importul serviciilor (turismul, transportul §i telecomunicatiile, asigurarile, dobinzile etc.); >

>

>

MONDOECONOMIE

407

c) transferurile de venituri provenite din remunerarea muncii (sala-

rii) sau a capitalului (profituri); d) transferurile curente de asistenta puDlica sau privata, materiala sau financiara. Situatia contului curent este determinata, in principal, de evolutia soldului balantei comerciale, adica de raportul dintre export §i import. Contul de capital §i financiar inregistreaza toate ie�irile §i intrarile de capital §i alte fluxuri financiare dintr-o tara in alta. Acest cont reune§te urmatoarele tipuri de operatiuni: a) investitiile directe ce intra in tara ale firmelor straine §i cele ale rezidentilor facute in strainatate; b) intrarile §i ie§irile de investitii de portofoliu; c) creditele §i imprumuturile internationale pe termen mediu §i lung; d) achizitionarea §i vinzarea de active nemateriale. Un cont aparte, iar in unele tari o parte componenta a contului de capital o constituie rezervele. Toate tarile lumii au un asemenea cont, care se compune din rezer¬ vele de aur §i de valute convertibile. Aceste rezerve sint utilizate in cazuri exceptionale, in principal pentru acoperirea deficitului balantei de plati §i pentru sustinerea monedei nationale pe piata valutara internationala, atunci cind cursul acesteia incepe a scMea brusc §i cu ritmuri inalte. Rezervele valutare ale unei tari cresc atunci cind se inregistreaza un sold pozitiv al balantei de plati. In Republica Moldova, Banca Nationala tinde sa mentina rezervele valutare la un nivel ce ar permite acoperirea a eel putin trei luni de import. Astfel, daca in anul 2005 volumul importului a fost de cir¬ ca 2260 mln dolari, rezervele valutare ale Moldovei au constituit 600 mln USD. Toate tarile tind sa aiba o balanta de plati pozitiva. O asemenea situatie este benefica pentru dezvoltarea economiei nationale. O balanta de plati deficitara vorbe§te despre nivelul scazut de competitivitate al marfurilor tarii respective §i despre cre§terea dependentei tarii fata de factorul extern. Atunci cind balanta de plati este negativa, tara res¬ pective este obligata sa recurga la imprumuturi straine precum/ sau §i la vinzarea unei parti din rezervele sale de aur §i de valuta convertibila.

408

CURS DE TEORIE E CO NO MI CA

Tabelul 22.1. Sinteza balance! de plati a Republicii Moldova (agregate principale) (min USD) in anii 2003-2005 CONTULCURENT Bunuri servkii Bunuri export (FOB) import (FOB), din care: import de resurse energetice (faro energie electrica) Servicii export import Venituri intrari, din care: veniturile rezidentilor din munca peste hotare ie5iri, din care: venituri (catre plata) la titluri de participare dobinzi catre plata la imprumuturi 5/ la titluri de angajamente de stat Transferuri curente intrari, din care: transferuri de peste hotare ale angajafilor \e�\r\ CONTUL DE CAPITAL $1FINANCIAR Transferuri de capital Investifii directe din care: in economia nationala capital subscris 5i venit reinvestit credite de la firme-mama Investifii de portofoliu Alte investi�ii Active valuta straina §1 depozite In strainatate alte fluxuri financiare pe termen scurt Pasive imprumuturi pe termen lung utilizare rambursare depozite ale nerezidentilor m sistemul bancar national arierate la serviciul datoriei externe Active de rezerva ale statului Erori �i omisiuni

2003

2004

-135.01 -668.54 -623.01 805.09 -1428.10 -232.82 -45.53 254.22 -299.75 229.16 340.79 332.00 -111.63 -24.84 -45.89

-69.69 -791.20 -754.17 994.07 -1748.24 -308.57 -37.03 336.72 -373.75 356.71 490.04 480.00 -133.99 -48.88 '46.25

-212.57 -1138.23 -1140.03 1119.42 -2259.45 -427.81 1.80 418.34 -416.54 373.38 531.26 514.00 -157.88 -54.93 -61.40

304.37 331.84 152.02 -27A7 64.73 -12.81 78.18 78.29 60.84 17.45 -23.75 37.13 17.00 18.28 -35.28 54.13 -39.74 86.33 -126.07

364.80 399.99 221.37 -35.19 -51.99 -5.35 140.64 143.89 160.40 -16.51 -9.77 -30.09 -52.86 -12.06 -40.80 22.77 6.85 155.10 -148.25

552.28 593.25 375.17 -40.97 62.98 2.33 202.32 203.03 119.17 83.86 -6.17 -4.74 -71.80 -26.47 -45.33 67.06 -21.26 142.11 -163.37

4.60 50.72 -14.07 70.28

14.73 -22.56 -147.99 121.68

10.55 33.77 -128.62 149.59

Sursa: Buletinul trimestrialal Bandi Nationale a Moldovei, nr.4,2005, p. 11.

2005 (est.)

409

MONDOECONOM IE

Analizind datele din Tabelul 22.1, constatam ca in anii 2003, 2004 §i 2005 contul curent al balantei de plati a Republicii Moldova a fost deficitar. In anul 2005 el a constituit 213 mln USD. Cauza principals a acestei situatii a fost deficitul balantei comerciale (exporturile de bunuri §i servicii au constituit 1140 mln USD, iar importurile - 2260 mln USD). O mare parte a deficitului balantei comerciale a fost acoperita de veniturile transferate in tara de moldovenii care lucreaza peste hotare. Oricum, contul curent a fost deficitar, fapt ce va mari datoria publica nationals, statul fiind obligat sa recurga la imprumuturi in valuta. Contul de capital fix §i financiar, determinat de fluxul de investitii straine directe, s-a soldat cu un excedent in valoare de 63 mln USD. In anul 2005, investitive straine directe (nete) au constituit 203 mln USD. In acela§i an, valoarea granturilor §i a asistentei tehnice acordate de catre organizatiile Internationale §i guvernele altor state a fost de 131 mln USD. Intre cele doua componente ale balantei de plati exista o legatura foarte strinsa. Oricum, deficitul de cont curent nu a fost acoperit in anul 2005 din excedentul contului de capital §i financiar. In intregime, balanta de plati a fost deficitara. Ca urmare, rezervele valutare ale statului s-au mic§orat. Datoria externa bruta a Republicii Moldova a constituit, la inceputul anului 2006, 1980 mln USD, din care 775 mln USD a fost datoria pu¬ blica sau garantata de stat §i 1205 mln USD - datoria privata negarantata de stat. In acel moment, datoria externa constituia circa 66% din PIB. XXIII. GLOBALIZAREA $1 INTEGRAREA E C O N O M I C A INTERNATIONALA 9

1. Conceptui fi formeie de manifestare ale globalizarii Efecte pozitive fi negative Pina in prezent exista o multime de definitii ale conceptului de globalizare, definitii care, de regula, pun accentul pe una din trasaturile acesteia. Astfel, economi§tii americani J. E. Stiglitz §i C. E. Walsh sustin ca

410

CURS DE TEORIE ECONOMICA

este denumirea acordata integrarii crescinde a tarilor lumii - in mod special la nivel comercial §i al fluxurilor de capital determinata de reducerea costurilor de transport §i comunicatie"�®. Insa potrivit convingerilor membrilor Clubului de la Roma (fondat in anul 1968, care §i-a propus drept obiectiv aplicarea unei abordari globaliste in domeniul economico-social), globalizarea este un proces ce consta in „erodarea sistemului de state-na�iuni", in disparitia treptata §i „benefica" a statului-natiune. O parere similara are §i cunoscutul eco¬ nomist american James Harold, care sustine ca globalizarea reprezinta un proces de integrare profunda a economiilor nationale, in urma careia statul-natiune se dizolva §i dispare treptat. In opinia miliardarului §i filantropului american George Soros, „globalizarea reprezinta mi§carea libera a capitalului, insotita de dominatia crescinda a pietelor financiare globale §i a corporatiilor multinationale asupra economiilor nationale..." Caracteristica primordiala a globalizarii, subliniaza autorul, este aceea ca „permite capitalului financiar sa se deplaseze liber". In acela§i timp, „posibilitatea capitalului de a migra oriunde submineaza capacitatea statului de a-§i exercita controlul asu¬ pra economiei"�®. Economistul american David C. Korten, in cunoscuta sa lucrare Corporatiile conduc lumea, sustine ca globalizarea nu este altceva decit un imperialism modern, ce are aproximativ acelea§i efecte (preponderent negative) ca §i imperialismul clasic. Deosebirea consta doar in faptul ca in cazul „imperialismului modern" statele coloniale sint inlocuite cu corporatiile transnationale, care promoveaza aceea�i politica de dominatie, de deznationalizare, de dezintegrare sociala §i de saracire. „Corporatiile transnationale, scrie D. Korten, controleaza §i administreaza banii, tehnologia §i pietele lumii, urmaresc doar scopul maximizarii profitului, fara a tine seama de considerente umane, nationale sau locale". Economistul Canadian Antoine Ayoub considera ca „globalizarea nu-i altceva decit liberul schimb extins la scara planetara". nglobalizarea

y

p. 750.

'

>

J. E. Stiglitz, C. E. Walsh, Economic, Editura Economica, Bucure?ti, 2005, G. Soros, Despre globalizare, Ia?i, Polirom, 2002, p. 16,26.

MONDOECONOMIE

411

Pornind de la opiniile diferitilor oameni de §tiinta, care pun accentul pe o anumita trasatura considerata ca fiind definitorie, reiese ca globalizarea este un proces de liberalizare a comertului international, a pietelor de capital internationale, proces ce are drept rezultat apropierea in continuare a economiilor lumii, integrarea globala a acestora §i disparitia treptata a statului-natiune. Globalizarea este un proces de aprofundare a interdependentelor dintre economiile naponale, de integrare globala a aces¬ tora, pe baza liberalizarii fluxurilor internationale de marfuri, de capitaluri, de fort a de munca, de noi tehnologii.

Apropo... despre globalizare In opinio unor economist!, globalizarea este un fen omen cu o vechime de mai bine de un secol. In euolutia sa, globaliza¬ rea a trecut prin doua ualuri sau etape §i acum se afia la eel de al treilea val. Primul val al globalizarii este legat de msu�i procesul aparitiei economiei mondiale 5/ cuprinde anii 1870-1914. El se datoreaza, in mare parte, reducerii costurilor de transport, cauzate de crearea unei refele mondiale de cai ferate. Trasatura cea mai pronun\ata a acestui val 0 constitute migrapa masiva a fortei de munca din farile cu venituri joase in tarile cu uenituri mai inalte. Paralel cu migrapa forfei de munca, se intensified exportul de marfuri, dar mai cu seama exportui de capital. (Vom remarca aid ca dupa primul razboi mondial tarile dezvoltate revin la politicile protecponiste, fapt ce avea sa reduca simptor fluxurile internaponale de marfuri 5/ de forta de munca.) Al doilea val al globalizarii are loc in perioada anilor 19501980 5/ este generat de aparipa Organizapei Napunilor Unite, a Fondului Monetar Internaponal, Bancii Mondiale, CATT-ului §i de liberalizarea comertului internaponal. Cel de-al treilea val al globalizarii (ce se identified, de obicei, cu globalizarea propriu-zisd) demareaza pe la inceputui anilor '90 ai secolului XX 5/ este condipionat de declan§area revolupei informaponale, de prabufirea sistemului socialist §i de victoria ideilor liberalismului economic in intreaga lume.

412

CURS DE TEORIE ECON O MICA

Premisele globalizarii

Trecind la analiza premiselor sau factorilor globalizarii, vom nominaliza, in primul rind, revolutia in domeniul mijloacelor de transport §i comunicare, in special aparitia Internetului, fapt ce a permis raspindirea rapida pe intreg globul nu numai a marfurilor §i resurselor financiare, ci §i a valorilor spirituale. lata §i un exemplu semnificativ in aceasta privinta: daca in anul 1930 costul unci convorbiri telefonice de 3 minu¬ te intre Londra §i New York era de circa 300 de dolari, atunci in anul 2000 acest cost s-a redus pina la aproape 1 dolar. Unul din factorii importanti care au grabit procesele globalizarii a fost destramarea URSS-ului §i transformarile democratice din celelalte tari ex-socialiste. In fine, globalizarea este §i un produs al liberalizarii vietii economice pe plan mondial, in primul rind a liberalizarii pietelor de capital. Asemeni revolutiei internatio' liberalizarea comertului » informationale, » > > nal §i a pietelor financiare a contribuit la largirea progresiva a spatiului economic in care activeaza intreprinzatorul privat. >

Formele de m a ni fe st a re a globalizarii

1) Temelia globalizarii, forta ei motrice sint corporatiile transnationale, care leaga intr-un tot intreg economiile nationale, transforma pietele nationale in piete regionale, iar in multe cazuri intr-o piata unica mondiala. Societatile transnationale (STN) produc, in general, pentru piata externa, folosind resursele materiale §i umane din alte tari. Astfel, peste 50 la suta (iar in unele cazuri pina la 80-90%) din vinzarile marilor STN sint realizate deja peste hotare. La fel, cea mai mare parte a angajatilor acestor corporatii activeaza nu pe teritoriul national, ci in alte tari. In aceasta ordine de idei, nu mai corespund de mult realitatii inscriptiile de felul „Fabricat in SUA" sau „Fabricat in Franta". Un automobil, un televizor, un computer sau oricare alta marfa este un produs creat de mai multe tari, „Fabricat pe planeta Pamint" sau „Asamblat in SUA".

413

MONDOECONOMIE

2) In conditiile globalizarii, forma principala a internationalizarii vietii economice, in locul comertului, devine productia, in cea mai mare parte organizata de catre societatile transnationale. In acela§i timp, se modifica insa§i structura comertului international, in care incepe a domina comertul intraramural, bazat pe specializarea intraramurala a tarilor lumii. La nivel microeconomic, globalizarea se manifesta prin reorientarea strategica a firmelor de la piata interna spre piata mondiala. Dar firmele cauta in exterior nu numai piete de desfacere ca altadata. Ele delocalizeaza masiv o parte din productia lor in alte tari. Mai mult, atunci cind se planifica extinderea firmei, sint luate in calcul variantele de organizare a procesului de productie, practic, pe orice meridian al globului. 3) Globalizarea, in urma careia intreaga lume devine o singura pia¬ ta, se manifesta §i printr-un proces de uniformizare la nivel mon¬ dial, conform principiului „totul - pretutindeni". Ca exemplu al noilor realitati ne servesc, in primul rind, marile ora$e ale lumii. Pretutindeni, la Nord sau la Sud, la Est sau la Vest, localurile cele mai prestigioase sint deja ocupate de magazinele internationale, care promoveaza acelea§i imagini, propun acelea§i marfuri §i „impun" acela§i stil de viata. In centrul Parisului sau Chi§inaului, al Moscovei sau Bucure§tiului se intilnesc, de regula, acelea�i afi§e publicitare ale fir¬ melor transnationale. 4) Paralel cu globalizarea economica, iar in unele cazuri chiar inaintea acesteia, are loc §i o uniformizare a vietii culturale, o globalizare a sportului, a modei, a standardelor de frumusete etc. Lumea prive�te, in fond, acelea§i filme, asculta §i memorizeaza acelea§i melodii, cite§te acelea§i carti. Evident, aceasta nu inseamna o unificare totala a valorilor culturale, o americanizare a planetei, de§i anume modul de viata american §i valorile americane sint cele care se impun in primul rind. Nu insa in mod direct. Moda serialelor americane a fost preluata mai intii de tarile Americii Latine, ca sa devina apoi populara in intreaga lume. Fenomen obiectiv, globalizarea constituie un proces de trecere la o alta civilizatie, la un alt sistem de valori. >

414

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Ce este globalizarea?

Deja de mai bine de un deceniu in jurul fenomenului globalizarii are loc o dezbatere internationala fara precedent. La dialog participa toate organizatiile internationale, §efii de state §i de guverne, centrele §tiintifice din intreaga lume, cei mai de vaza savanti. Problemele globalizarii sint discutate nu doar in salile de conferinta, ci §i in strada. L u m e a s-a adversar ii globalizarii. Cei care o elogiap o m e n i t div iz atd in ade ptii za sustin ca globalizarea este un fel de binefacere cereasca, care unifica lumea §i acorda celor rama§i in urma acelea§i §anse de dezvoltare ca §i celor din fruntea natiunilor. Din contra, cei care o condamna o califica drept o noua forma de imperialism, drept o modalitate a corporatiilor transnationale (dar §i a tarilor bogate) de a domina lumea, de a stoarce §i mai mult seva din tarile sarace. De voie sau de nevoie, mai devreme sau mai tirziu, toate tarile lumii, indiferent de marime, regim politic sau nivel de dezvoltare, sint atrase in procesul globalizarii. Evident, globalizarea este un proces pozitiv, care stimuleaza radical cre§terea economica. In cazul unor tari ca Republica Moldova, globalizarea a redus simtitor sentimentul de izolare fata de tarile dezvoltate, fata de lumea civilizata, populatia obtinind acces la alte valori, la cele mai noi realizari ale §tiintei §i tehnicii, la un alt mod de viata. Contribuind la cre§terea vitezei de circulatie a capitalului, globaliza¬ rea permite tarilor ramase in urma sa se dezvolte cu ritmuri mai inalte, sa-§i modernizeze radical economia. Capitalul strain vine nu doar cu noi tehnologii §i cu bani, dar, de cele mai multe ori, §i cu piata de desfacere, fapt ce permite tarilor ramase in urma sa se integreze mai eficient §i mai rapid in circuitul economic mondial. Totu§i globalizarea este insotita de un §ir de consecinte negative. Astfel, are loc o aprofundare a decalajelor de venituri atit intre tari, cir §i intre locuitorii aceleia§i tari. Create, totodata, dominatia societatilor transna¬ tionale, precum §i a organizatiilor economice internationale, asupra economiei mondiale §i a statelor-natiuni. Aceasta dominatie pune in pericol suveranitatea nationals, indeosebi a tarilor mici §i slab dezvoltate. Intrucit globalizarea este insotita de delocalizarea capitalului in tarile cu forta de munca mai ieftina, are loc reducerea locurilor de munca §i a cheltuieliy

»

»

'

»

415

MONDOECONOMIE

lor sociale in inse§i tarile dezvoltate, ceea ce pune in pericol solidaritatea sociala, devine tot mai pronun�ata tendinta polarizarii societatii. Una din consecintele negative ale globalizarii consta in faptul ca un §ir de tari care, dintr-un motiv sau altul, nu au reu§it sa se adapteze la noile realitati, sa atraga fluxuri importate de investitii straine directe, sa-§i reduca costurile, sa-§i formeze noi avantaje competitive, aceste tari deci au cunoscut un declin nemaivazut al performantelor economice. In acest fel, eel de al treilea val al globalizarii se caracterizeaza §i prin aprofundarea polarizarii lumii, prin divizarea ei in tari foarte bogate §i tari foarte sarace. Astfel, in anul 2005, 1% din cei mai bogati oameni de pe glob aveau tot atitea venituri ca §i 58% din populatia cea mai saraca. In pofida unei dorinte arzatoare a tarilor „coda§e" de a ajunge pe piscul Olimpului economic, cele mai multe din ele s-au pomenit la un nivel §i mai jos decit in trecut. Potrivit unei opinii oficiale a Programului Na�iunilor Unite pentru Dezvoltare Umana (PNUD), „in prezent, lumea constituie, in termeni economici, teatrul unei polarizari mereu crescinde, atit la scara nationala, cit §i mondiala... Daca aceste tendinte se vor menpne, atunci decalajele economice intre tarile industriale §i tarile in curs de dezvoltare vor fi nu numai inechitabile, ci §i inumane..." Putem deci conchide ca globalizarea a aprofundat §i nu a diminuat, dupa cum se a§tepta, decalajele intre tarile cele mai bogate §i tarile cele mai sarace. Este adevarat, un §ir de tari in dezvoltare au §tiut sa se adapteze la globalizare §i s-au apropiat, dupa nivelul de dezvoltare, de tarile industrializate. Aceste este cazul tarilor din Asia de Sud-Est §i al citorva tari in tranzitie, bunaoara, Slovenia, Polonia, Ungaria. Lista insa nu se termina aici. Este loc §i pentru Moldova. In aceasta ordine de idei, academicianul roman N. N. Constantinescu, mentioneaza ca „in conditiile contemporane, in numele interdependentelor, cei mai puternici incearca sa-§i impuna propriile interese nationale ca interese Internationale, sacrificindu-le in schimb pe cele ale tarilor mai mici sau mai slabe. Independenta nationala a statelor slabite poate disparea astfel §i, pina la urma, interdependenta sa se transforme in dependenta acestora fata de cei puternici. Astfel, se poate ajunge ca locul democratiei in relatiile Internationale sa-1 ia totalitarismul economic'�". N. N. Constantinescu, Reforme

redresare economicdy Bucure�ti, 1995, p. 73.

416

CURS DE TEORIE EC ONO MICA

In acest fel, putem constata ca globalizarea nu inseamna inca triumful valorilor democratice in relatiile dintre tari. In acest domeniu mai ramine valabila legea dominatiei §i supunerii, lege formulata inca in Antichitate de catre Aristotel, lege adaptata in conditiile actuale de economistul francez Francois Perroux §i intitulata „legea economiilor dominante". >

f

Masurarea globalizarii

Globalizarea poate fi masurata! Atit la nivelul intregii economii mondiale, cit §i al economiei nationale. Cum? Intrucit principalii piloni ai globalizarii au devenit comertul international, investitiile straine directe, fluxurile financiare Internationale, globalizarea poate fi evaluata anume prin compararea acestor marimi pina §i in procesul globalizarii, precum §i comparativ cu evolutia productiei mondiale, in primul rind a PIB-ului mondial. In anii 1990-2005, ritmurile anuale de cre§tere a volumului comertului international au fost de doua ori mai inalte decit ritmurile cre§terii PIB-ului mondial, iar in cazul investitiilor straine di¬ recte - chiar de trei ori. Un alt indicator al globalizarii este §i ponderea investitiilor straine in volumul tuturor investitiilor, pondere care in perioada sus-mentionata a crescut an de an. La nivelul unei economii nationale, gradul de globalizare a acesteia se masoara prin rata deschiderii spre exterior, in primul rind prin ponderea comertului exterior in PIB. Daca in trecut volumul importurilor §i exporturilor in PIB constituia doar 1-2%, atunci la inceputul secolului XXI ele reprezentau deja 25-30 la suta, ajungind in unele tari chiar pina la 50% §i mai mult. Cu alte cuvinte, in unele tari, peste jumatate din tot ce se produce se exporta §i peste jumatate din tot ce se consuma este adus de peste hotare. >

f

2. Globalizarea §i noua economie Ce este noua economie?

In conditiile globalizarii, mai exact in ultimele doua decenii, in modul de functionare a economiei americane s-au produs ni§te transformari radicale, „botezate" de speciali§ti cu termenul „noua economie". In linii mari, continutul acestei schimbari consta in urmatoarele: incepind cu

MONDOECONOMIE

417

anii '90, economia SUA nu mai este supusa trecerii prin fazele ciclurilor economice. A disparut fenomenul numit „criza economica". Totodata, rata §omajului, foarte joasa, de circa 5%, ce corespunde ratei naturale a §omajului, nu este insotita de o cre§tere a nivelului general al preturilor, adica de inflatie. Deja de circa doua decenii PIB-ul american cre§te permanent, neintrerupt, in medie cu circa 3,5% anual, lucru nemaipomenit pentru eco¬ nomia americanL Ca urmare, pe parcursul anilor 1991-2000, PIB-ul american s-a marit cu mai bine de 60 la suta. Ce inseamna aceasta? Un nou miracol economic sau simptomele tre¬ cerii la un alt tip de economie? Speciali§tii sint inclina�i sa creada ca este vorba de trecerea la un tip de economie care nu se mai dezvolta in conformitate cu legita�ile descoperite pina acum de teoria economica. Astfel, realitatile din aceasta tara, precum §i din alte tari inalt dezvoltate, pun sub un mare semn de intrebare, in primul rind, teoria dezvoltarii ciclice. Dupa o perioada record de cre§tere economica (eel putin 17 ani), nu exista inca nici un indice ca economia americana ar intra in faza de criza. Noua economie poate fi defmita ca un nou tip de econostabile de cre§tere econo¬ mie, ce cunoa�te ritmuri make mica, nu este supusa fluctuapiHor ciclice, iar nivelul scazut al §omajului nu genereaza inflapa.

Aparuta initial in SUA, „noua economie" se manifesta deja §i in alte tari dezvoltate, in special in Europa Occidentals §i in Japonia. Factorii trecerii la „noua economie"

Aceasta schimbare radicala in modul de func�ionare a economiilor dez¬ voltate are la temelia sa a§a-numita „revolutie informationala", zisa §i „a treia revolutie industriala". Revolutia informationala permite intreprinderilor sa aplice in practica, intr-un termen minimal, cele mai moderne tehnologii, cele mai performante inova�ii, aparute oriunde in lume. Datorita Internetului, intreprinderile cunosc mai bine conjunctura pietei, pot stabili mai repede §i mai u§or diverse relatii cu partenerii lor economici. In urma acestor schimbari a crescut considerabil productivi-

418

CURS DE TEORIE EC ON O MICA

tatea muncii s-au redus costurile de productie. Astfel, produsele firmelor americane au devenit mai competitive, bucurindu-se de o cerere permanenta pe piata mondiala. Totodata, globalizarea, in special liberalizarea pietelor de capital §i de marfuri, permite intreprinderilor ame¬ ricane sa dispuna de toti factorii de productie (capital, materie prima, forta de munca) pe masura necesitatilor, in orice moment. In fine, revolutia informationala permite atit intreprinzatorilor, cit §i statului sa cunoasca mai precis situatia reala din economie §i sa ia cele mai adecvate, mai eficiente decizii. De exemplu, in prezent, SUA reu§e§te sa manevreze mai bine masa monetara §i alte instrumente macroeconomice.

3. Integrarea economica internationala Globalizarea fi integrarea economica regionala merg mina in mina

Globalizarea se desfa§oara paralel cu un proces ce pare a fi opus acesteia, §i anume eel de regionalizare a vie�ii economice §i politice, fenomen ce se infaptuie§te prin intermediul integrarii economice Inter¬ nationale. >

Integrarea economica internationala reprezinta un pro¬ ces de aprqfundare a interdependentelor dintre economiile naponale. La nivel regional, ea se manifesto prin formarea, pe baza a doua sau mai multe economii apropiate, a unui spapu economic unic §i promovarea unor poUtici interstatale coordonate.

Integrarea economica regionala este considerata de unii speciali§ti un proces de globalizare realizat in cadrul unui numar limitat de tari §i, totodata, o forma de adaptare, de protejare fata de efectele negative nedorite ale globalizarii. In cazul studierii fenomenului „integrarea economica regionala", trebuie sa se tina cont de faptul ca aceasta integrare nu poate avea loc de la sine, in mod automat, ci numai in urma unor intelegeri la nivel interstatal.

419

MOND OECO NOM IE

Regionalizarea economiei mondiale are la origine nu numai intentia �arilor lumii de a se adapta la realitatile globalizarii. Fenomen com¬ plex, regionalizarea este conditionata de multiple circumstante, atit de ordin economic, cit §i politic §i chiar militar. Astfel, in Europa Occiden¬ tals, dorinta de a pune capat conflictelor militare din regiune, in primul rind intre Franta §i Germania, a fost unul din principalele argumente care a „impus" popoarele batrinului §i razboinicul continent sa se unifice. Dupa cum se §tie, motivele de ordin politic §i militar au fost §i ramin a fi decisive §i in cazul aspiratiei tarilor din Europa Centrala §i de Est de a adera la Uniunea Europeana. Astfel, potrivit concluziei la care a ajuns o echipa de cercetatori din 18 tari europene in tranzitie, „Estonienii considera ca eel mai mare pericol al bunastarii lor vine din partea Rusiei. Care ar fi cea mai sigura aparare de acest stravechi pe¬ ricol? Integrarea in Europa este cea mai buna garan�ie a suveranitatii noastre economice'�', repeta ca pe o mantra nationals Pre§edintele Estoniei Lennart Meri. Vom remarca aici ca la fel ca estonienii gindesc §i lituanienii, letonii, georgienii, precum §i cea mai mare parte din ucraineni §i moldoveni. Totu§i cauzele de natura economica au jucat rolul decisiv in crearea diferitelor organizatii economice regionale interstatale. Liberalizind schimburile economice la scara regionala, integrarea economica permite crearea unui spatiu economic unic, a unei piete interne mai vaste, mai stabile. Avantajele unei asemenea piete se datoreaza conjugarii urmatoarelor trei mecanisme; a) intensificarea proceselor de specializare a economiilor tarilor integrate, b) exploatarea „economiilor de scara", c) intensificarea concurentei. In conditiile unui spatiu economic unic, firmele nationale pot create mai u§or pina la dimensiunile optime, reu§esc sa efectueze importante „economii de scara" §i deci pot reduce costul unei unitati de produs. In consecinta, bunurile fabricate intr-o organizatie economica regiona¬ la sint mai competitive. >

„BeTep ToproBHH 3z6viji b Apyryio CTopoHy" in dKonoMunecKoe odospeHue, Chi§inau, nr. 12, martie, 1996, p. 17.

420

CURS DE TEORIE ECONOMICA

Formele fi etapele integrarii economice

Integrarea economica regionala este un proces care evolueaza de la o etapa la alta §i „imbraca" mai multe forme, in functie de felul in care se intretin relatiile intre tarile-membre §i de gradul de intrepatrundere a economiilor acestora. Pina in prezent sint cunoscute cinci forme (§i etape) ale integrarii economice regionale, §i anume; 1) Zona de comert liber, numita §i „zona de liber schimb"; 2) Uniunea vamala; 3) Piata comuna; 4) Uniunea economica; 5) Uniunea economica §i monetara. Exista §i alte opinii cu privire la denumirea etapelor §i a formelor integrarii economice regionale, fapt ce rezulta din Tabelul 23.1. Prima §i cea mai simpla forma de integrare economica regionala es¬ te Zona de liber schim b. Ea presupune suprimarea taxelor vamale §i a Tabelul 23.1. Stadiile (etapele §i formele) Integrarii economice regionale Suprimarea obstacolelor in schimburile reciproce

Politica comerciala comuna

Mobilitatea factorilor 5i activelor financiare

Rata de schimb fixa sau moneda unica

Politic] economice comune

Zona de liber schimb

Uniunea vamala

Pia�a comuna

Uniunea monetara

Uniunea economica 5i monetara

Sursa: Ph. Rollet, Fl. Huart, Du GrandMarche d I'Union iconomique et Monetaire, Cujas, Paris, 1995, p. 17.

421

MONDOECONOMIE

restrictiilor cantitative in relatiile dintre tarile-membre, permitind, totodata, fiecarei tari sa promoveze in relatiile cu „restul lumii" o politica vamala independenta. Zonele de liber schimb constituie ni§te formatiuni nestabile, care fie ca dispar cu totul, fie ca se transforma in uniuni vamale. Uniunea vamald presupune, pe linga functionarea Zonei de comert liber, stabilirea unui tarif comun fata de terte tari. Astfel, Uniunea vamala este o intelegere ce vizeaza doar relatiile de schimb intre tari, fara a afecta insa §i activitatea de productie. Piata comuna, cea de a treia forma de integrare economica regionala, presupune nu numai suprimarea obstacolelor vamale §i stabi¬ lirea unui tarif vamal comun, ci §i o libera circulatie, in cadrul tarilor-membre, a capitalului, serviciilor §i persoanelor, precum §i o circulatie perfecta a valutelor nationale pe teritoriul tuturor tarilormembre. Uniunea economica este, in fond, o piata comuna, la care se mai adauga un element principial nou, §i anume aplicarea unor politici economice comune. Uniunea economica p monetara mai presupune §i existenta unei monede unice, care ar substitui monedele nationale §i ar circula liber in toate tarile-membre. Uniunea Europeana este deocamdata unica organizatie economica regionala care a trecut consecutiv prin toate treptele. La 1 ianuarie 1999 a fost introdusa moneda unica euro. Din 1947 §i pina in 2005 in lume au fost infiintate peste 100 de organizatii economice regionale, majoritatea dintre care au avut o exis¬ tenta efemera. Totu§i astazi intreaga planeta ramine impartita in vreo doua duzine de grupari regionale. Prima, dar §i cea mai evoluata forma de integrare economica regio¬ nala, care a servit drept model §i sursa de inspiratie pentru crearea altor grupari integrationiste, a fost Uniunea Europeana. In anul 1957, prin Tratatul de la Roma, se constituie Comunitatea Economica Europeana (CEE), ai carei fondatori au fost Franta, Germania Federals, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Apoi la ea au aderat: Marea Britanie, Irlanda §i Danemarca (1973); Grecia (1981), Spania §i '

»

»

>

'

422

CURS DE TEORIE E C ONO M ICA

Portugalia (1986), Austria, Suedia §i Finlanda (1995). In anul 1993, este semnat Tratatul de la Maastricht, prin care GEE se transforma in Uniunea Europeans. Din anul 2004 Uniunea Europeans are 25 de membri.

4. Aderarea la Uniunea Europeana obie ctiv strategic prioritar al Republicii Mol dova Visul de prosperitate economica $i de stabilitate politica al moldovenilor

Pe parcursul celui de-al XX-Iea secol, Republica Moldova (ce-i drept, cu denumiri diferite §i cu teritoriul mereu modificat) §i-a schimbat de §apte ori statutul de tara - de la gubernie a Rusiei tariste la stat indepen¬ dent §i de la provincie a Romaniei la Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. In anul 1991, pentru a doua oara in acest secol, Republi¬ ca Moldova obtine independents politica. Fiind „independenta", in anul 1994 Moldova este nevoita sa adere la CSI, revenind in sfera de influenta a Rusiei. Astfel, pe parcursul unui singur secol (secolul XX) Republica Mol¬ dova a fost: a) de doua ori stat independent (11 ani); b) de doua ori reintoarsa in componenta Romaniei (25 de ani); c) de trei ori sub dominatia Rusiei (64 de ani). Aceste transformari ale statutului tarii §i-au lasat adinc amprenta asupra economiei, culturii §i psihologiei moldovenilor (sau romanilor din Republica Moldova), care de 7 ori au fost obligati sa porneasca totul de la inceput. Obosita de atitea schimbari istovitoare, pa§ind in secolul al XXI-lea, populatia Republicii Moldova, in mod firesc, i§i dore§te pace, stabilitate §i prosperitate materials. Or, in situatia actuals, stabilitatea §i bunSstarea pot fi asigurate doar devenind membrS a Uniunii Europene, cind vom pSrasi a§a-numita „zonS cenu§ie", din care fac parte tarile care nu §i-au determinat viitorul din punct de vedere geopolitic. »

Perspectivele cooperarii in cadrul CSI-ului

In conditiile in care lumea trece la forme noi ale diviziunii internatio> > nale a muncii, cind comertul traditional cu produse finite este tot mai

MOND OECO NOM IE

423

mult strimtorat de comertul cu detalii §i parti componente, cind tarile lumii se unesc, dupa principiul teritorial, in diferite organizatii economice regionale, a fi izolat inseamna a ramine fara viitor. Or, la momentul actual, din punct de vedere economic, Moldova devine tot mai izolata. Este adevarat, putem avea relatii comerciale cu toate tarile lumii, dar raminem izolati din punctul de vedere al specializarii internationale. Pornind de la analiza proceselor ce se desfa§oara in spatiul ex-sovietic, am putea afirma ca CSI-ul nu are nici o §ansa de a se transforma intr-o noua forma eficienta de integrare economica regionala. Prin intermediul CSI-ului, Rusia incearca sa-§i atinga, inainte de toate, scopurile geopolitice, aceste intentii nemaifiind un secret de stat. Potrivit declara�iei unui inalt demnitar occidental, „Rusia «hranea» CSI-ul dintr-un singur motiv - restabilirea URSS". O cooperare cu fosta metropola, in limitele actualei specializari a economiei Moldovei (specializari care, de altfel, o mentine la un nivel de dezvoltare destul de primitiv), pare sa aiba §i un §ir de avantaje: a) Rusia ramine a fi cea mai bogata tara din lume in privinta resurselor naturale. Ea poseda enorme rezerve de gaze naturale, petrol, metale, carbune, lemn etc. b) Rusia dispune de o forta de munca calificata, in multe privinte comparabila cu standardele mondiale, care ar putea asigura pe viitor o dezvoltare rapida a acestei tari. c) Rusia duce lipsa anume de marfurile in a caror fabricare este specializata Moldova: produse alimentare, vin, tutun etc. Cu toate acestea, obstacolele in calea unei integrari economice eficiente cu Rusia sint §i mai numeroase: 1. Chiar daca am dori acest lucru, este imposibil a ocoli Ucraina pentru a ne integra economic cu Rusia. Ucraina va trata oricind cu suspiciune sau chiar cu ostilitate orice apropiere strategica §i de lunga durata intre Moldova §i Rusia. 2. In conditiile regionalizarii vie�ii economice §i ale trecerii la o specializare intraramurala, principalii parteneri economici ai unei tari devin vecinii ei cei mai apropiati. (Cel mai important partener economic al Frantei este Germania, iar al Marii Britanii Franta etc.) Or, trecerea la o specializare intraramurala in produ-

424

CURS DE TEORIE EC ON O MICA

cerea detaliilor §i a partilor componente intre Rusia §i Moldo¬ va este nerentabila §i din cauza uria§elor distante dintre aceste doua �ari, dar §i din cauza nivelului tehnologic scazut al economiei ruse§ti. 3. Rusia nu poate oferi Moldovei nici credite preferentiale, nici ajutoare tehnice. Rusia nu este in stare sa ofere Moldovei nici tehnologii de virf §i nici un management modern. Timp de mai bine de un deceniu, tara noastra prime§te toate aceste bunuri doar din partea Occidentului. in prezent, Rusia detine pe piata mondiala a tehnologiilor de virf un loc foarte modest: circa 1%, fa�a de 39% pentru Statele Unite, 30% pentru Japonia, 16% pentru Germania. 4. Piata interna a Rusiei nu este atit de vasta dupa cum se crede de obicei. Piata interna a unei tari este determinate nu de numarul populatiei §i de suprafata acesteia, ci de puterea de cumparare a populatiei, care, la rindul ei, depinde de marimea produsului intern brut. Or, din acest punct de vedere, Rusia ocupa astazi doar al §aselea loc in Europa, dupa Germania, Franta, Ita¬ lia, Marea Britanie §i Spania. >

>

Republica Moldova fi criteriile economice de aderare la UE

Toate documentele ce reglementeaza relatiile Moldovei cu UE prevad o apropiere intre aceste doua parti, dar o apropiere numai pina la „portile" UE. Republicii Moldova nu i s-a raspuns niciodata direct „intrati!" Ce-i drept, nici Moldova nu a batut vreodata cu fermitate in u§a inchisa. Dupa cum se §tie, la temelia deciziei de extindere a Uniunii Europene s-a aflat ideea intoarcerii in sinul Europei civilizate a tarilor socialiste, care timp de circa cinci decenii s-au aflat sub dominatia sovietica. In atingerea acestui obiectiv, Europa Occidentals a dat dovada de generozitate §i insistenta, deschizind fara ezitare tarilor din Europa Centrala §i de Est neimplicate in actiuni militare perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Cu o singura exceptie - Republica Moldova, unica tara din Europa devenita de nevoie socialists §i sovietica dupa anul 1945 care nu a ob�inut inca statutul de tara asociata la Uniunea Europeana.

MOND OEC ONO MI E

425

In prezent, relatiile dintre Republica Moldova §i Uniunea Europeana sint reglementate de „Acordul de Parteneriat §i Cooperare" (APC). Punind accentul pe dimensiunile de cooperare, APC-ul nu deschide inca nemijlocit calea aderarii RM la UE. Acest acord este oriental, mai degraba, spre „europenizarea" Moldovei §i slabirea influentei Rusiei, spre apropierea tarii noastre de criteriile de aderare. Un nou pas in directia apropierii de Europa Occidentals a fost semnarea in anul 2004 a Planului de Actiuni „Moldova - Uniunea Europeana". In cazul obtinerii de catre tarile din Europa Centrala §i de Est a statutului de „membru asociat" al UE, s-a �inut cont, in primul rind, de anumite considerente politice, precum §i de apartenenta geografica a acestor tari la continentul european. Cu alte cuvinte, extinderea UE spre Est s-a efectuat in conformitate cu deciziile conferintei de la Ma¬ drid (decembrie 1995), potrivit carora „largirea UE porne§te deopotriva de la o necesitate politica §i de la necesitatea asigurarii stabilitatii §i securita�ii pe continent". Oricum, tarile candidate trebuie sa corespunda criteriilor de convergenta adoptate la Maastricht (decembrie 1991) cu privire la rata inflatiei, rata dobinzii, deficitul bugetar §i datoria publica. Printre alte condi�ii, de o importanta deosebita este existenta unui flux de marfuri intre tara candidata §i UE mai mare decit fluxul de comert cu tarile terte. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeana trebuie sa devina principalul partener comercial al tarii candidate. Pina la inceperea negocierilor de aderare este necesar, de asemenea, ca tara candidata sa aiba acel nivel de specializare a economiei sale care i-ar permite promovarea unui co¬ mer� intraramural. Dupa cum se §tie, Uniunea Europeana a acceptat in calitate de can¬ didal la aderare doar tarile cu economii similare celor europene, adica cu economii inalt dezvoltate §i „sanatoase" din punct de vedere financiar. In cazul actualei extinderi spre Est insa, s-a facut o exceptie, UE deschizind portile pentru un §ir de tari care au un nivel general de dezvoltare mult mai scazut decit eel european. Astfel, cele zece tari - Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Romania, Bulgaria, Esto¬ nia, Lituania §i Letonia - au avut, in momentul depunerii cererilor de

426

CURS

DE TEORIE EC ON O MICA

aderare la UE (in anii 1994 §i 1995), toate impreuna, in medie, un produs intern brut pe locuitor egal cu mai putin de o treime din nivelul respectiv mediu al UE - 12. De§i rezultatele reformelor intreprinse in ultimul deceniu in Republica Moldova sint modeste, nivelul ei general de dezvoltare economica corespunde, in linii mari, nivelului pe care 1-au avut unele tari in momentul semnarii acordurilor de asociere la Uniunea Europeana. Astazi ea face fata criteriilor de aderare la UE intr-o masura mult mai mare ca acum 10 sau chiar 5 ani. Tara noastra nu are azi alta alternativa, ceea ce este foarte important, de aceea, integrarea europeana devine treptat prioritatea absoluta a Republicii Moldova, singura cale de asigurare a stabilitatii politice §i prosperitatii economice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. Adumitracesei, I.D., Niculescu, N.G., Niculescu, E. (coordonatori), Economie politicd. Teorie politicd economicd pentru Romania. I, II, III, Polirom, Ia§i, 1999. 2. Bacescu, M., Bacescu-Carbunaru, A., Macroeconomie intermediard, Editura Universitara, Bucure§ti,'2004. 3. Beitone, A., Buisson, Em., Dollo, Ch., Le Masson, Em., Economie, DALLOZ, Paris, 2004. 4. Belli, Nicolae, Tranzifia mai grea decit un rdzboi. Romania 1990-2000, Expert, Bucure§ti, 2001. 5. Chirca, Sergiu, Mecanismele economice, Bucure§ti, 1999. 6. Cretoiu Gh., Cornescu, V., Bucur, I., Economie, ALL Beck, Bucure�ti, 2003. 7. Curs de economie politicd. / Coordonatori: lordache Stelian, Lazar Costinel, Editura Economica, Bucure§ti, 1999. 8. Didier, Michel, Economia. Regulile jocului, Humanitas, Bucure§ti, 1994. 9. Dobrota, Nita, Economie politicd, Editura Economica, Bucure§ti, 1997. 10. Economie. ASE Bucure§ti, Editia a 7-a, Editura Economica, Bucure�ti, 2005. 11. Economie politicd I, II. / Coordonatori: C. Enache, C. Mecu, Editura Fundatiei Romania de Miine, Bucure§ti, 2004. 12. Economie contemporaine en 10 legons. Sous la direction d'lvan Sam¬ son, DALLOZ, Paris, 2004. 13. Genereaux, Jacques, Economie politicd. Microeconomie, ALL BECK, Bucure§ti, 2000. 14. Hardwick, Ph., Langmaed, L, Khan, B., Introducere in economia poli¬ ticd modernd, Ia§i, Polirom, 2002.

428

CURS DE TEORIE E C O N O M I C A

15. Heertje, A., Pieretti, P., Barthelmy, Ph., Principes d'economie politique, De Boeck Universite, Bruxelles, 2003. 16. Nechita, Vasile, Ciuperca, L., lorga, A., Econorkie, Sedcom libris, Ia§i, 2001.

17. Ignat, Ion, Pohoata, Ion, Clipa, Nicolae, Lutac, Gheorghe, Economie politicd, Editura Economica, Bucure§ti, 2000. 18. Maillet, Pierre, RoIIet, Philippe, La croissance economique, Presses Universitaires de France, Paris, 1998. 19. Moldovanu, Dumitru, Economia Moldovei in capcana globalizarii tranzitiei. Arc, Chi§inau, 2004. 20. Moldovanu, Dumitru, Economie politicd, Arc, Chi§inau, 2001. 21. Munteanu, V., Bucur-Sabo, M., Irimia, M., Butnaru, A., Economie, Sed¬ com Libris, Ia§i, 2005. 22. Prahoveanu, Eugen, Fundamente de teorie economica, Sylvi, Bucure§ti, 1999. 23. Samuelson, Paul, Nordhaus, William, Economie politicd, Teora, Bucure§ti, 2000. 24. Sorocean, Olga, Fihp, Nelly, Introducere in teoria economicd, Ed. ASEM, Chi§inau, 2005. 25. Soros, George, Despre globalizare, Ia§i, Polirom, 2002. 26. Stiglitz, E. Joseph, Walsh, E. Carl, Economie, Editura Economica, Bucure§ti, 2005. 27. Stiglitz, E. Joseph, Principes d'economie moderne, De Boeck Universite, Bruxelles, 2003. 28. §tirbu, Elena, Economie, Sercom Libris, Ia§i, 2005. 29. JlMncMUi M.B., dKOHOMUKa, Msfl. Oiviera-JI, MocKBa, 2004. 30. Kypc SKOHOMUHecKou meopuu, Msfl. 5-e, Flofl o6meM peA- npo(|). HenypMHa M.H. m npocj). KMceneBOM E.A., KwpoB, «ACA», 2006. 31. UlMiuKaH HaAe�fla, CoepeMeHuwe coiiuanbHO-aKonoMunecKue uezamendeHiiuu, Msfl. ASEM, KMiuMHsy, 2005. 32. dKOHOMUHecKan meopua (nonumsKOHOMUfi), Ilofl pefl. B.M. BnA�inMHa M r.n. �ypaBneBOM, MocKBa, 2000. 33. dKOHOMunecKan meopua., Ilofl pefl. B.J�. KaMaesa, Msfl. Ltenxp B7IAj]�OC, MocKBa, 2004. 34. dKOHOMUKa, Ilofl pefl. A.C. BynaxoBa, Mag. Skohommct, MocKBa, 2004.

Editura ARC, str. G. Meniuc nr. 3, Chi§inau Tel.: (3732) 73-53-29, 73-36-19. Fax: (3732) 73-36-23 E-mail: [email protected] Imprimat la „Tipografia Centrala� str, Florilor nr. 1, Chi�inau Com. nr. 284

Nascut in anul 1946 in satul Piatra, Orhei. Absolvent al Universitatii de Stat din Chi�inau (1968). Doctorantura (1975-1979) la Catedra de Economie Politica a Universitatii „M.V. Lomonosov" din Moscova. Doctor habilitat in stiin�e economice, profesor universitar. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990). Membru al Consiliului Economic Suprem de pe linga Presedintele Republicii Moldova (1997-2000) §i de pe linga prim-ministrul Republicii Moldova (2001-2003). Membrucorespondent al Academiei de Stiin�e a Republicii Moldova (din 2007). Activitatea profesionala: 1968-1991 — asistent, conferen�iar la Universitatea de Stat din Chi§inau. In anii 1982-1985 este profesor de economie la Universitatea din Bomaco, Mali. O data cu deschiderea ASEM (1991), indepline�te pina in 1998 func�ia de $ef al Catedrei de Economie Politica $i Doctrine Economice. Din 1994 pina in prezent este decan al Faculta�ii de Rela�ii Economice Internationale, ASEM, al carei ctitor este. Profesor invitat la Universitatea PMF Grenoble, Franca (din 2003) §i la ASE Bucure�ti (1999). Discipline predate: teoria economica, doctrine economice, economia rela�iilor externe ale Republicii Moldova, economia mondiala. A publicat peste 120 de lucrari $tiintifice, metodice $i de publicistica artistica in Moldova, Romania, Rusia, Franca, Grecia, Mali.