Teoria Grupului Social [PDF]

Zitiervorschau

Teoria grupului social. Conceptul de grup social.Particularitatile. Putem evidentia 2 acceptiuni ale conceptului de grup: 1)Una generala,care desemneaza prin grup orice reuniune,grupare de indivizi,indiferent de natura,organizarea sau relatia dintre membri. 2)Mai specifica,care desemneaza un anumit tip de reuniune a unui numar de persoane in functie de anumiti parametri. Preluind aceasta acceptiune se poate spune ca grupul social este un mediu si spatiu in care indivizii isi desfasoara activitatea lor,un mod specific de activitate,interactiune. Sociologii folosesc termenul de grup fiind implicati 2 sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de sperante referitoare la comportamentul fiecaruia. Plecind de la existenta si manifestarea in practica conform careia o multime de indivizi reunesc sub denumirea de grupuri umane,o serie de alte concepte sociale si din necesitatea de a face o delimitare intre un grup social si alte concepte v-om prezenta: -multimea (nu este grup social) se refera la un numar de persoane care se reunesc mai mult sau mai putin intimplator,care se intimpla sa fie pentru o perioada oarecare de timp impreuna si care cauta o satisfacere a trebuintelor dorintelor individuale.(Ex:aglomeratia de pe un peron de gara,publicul unui spectacol,numarul persoanelor care sau adunat la o licitatie). -ceata,presupune reuniunea voluntara a unor indivizi care se aseamana intre ei din punct de vedere al preocuparilor,idealurilor,preferintelor sau pur si simplu pentru placerea de a fi impreuna. Ceea ce face ca grupul social sa se deosebeasca de conceptele mentionate anterior este existenta si manifestarea unor elemente specifice,acestea sunt: -prezenta unui principiu de organizare,stabilirea unor sarcini,obiective,precizarea unor metode de actiune. -existenta unui sistem de valori si atitudini commune. -sentimentul apartenentei la grup. Tipologia grupurilor sociale. Exista mai multe criterii de clasificare a grupelor: -Dupa structura si organizarea grupelor precum si dupa numarul de indivizicel cuprind: - grupurile primare,sunt grupuri mici in care membrii au relatii personale strinse si durabile.Aceste grupuri sunt deosebit de importante pentru individ.(Familia). -grupurile secundare,sunt grupuri cu durata determinata de timp constituit pentru un scop sau o sarcina precisa in care relatiile sunt relativ impersonale. O alta clasificare imparte grupurile in: -grup intern in care membrii au un sentiment de identitate si loialitate. -grup extern,persoana nici nu face parte din el si nici nu are sentiment de loialitate. -Dupa tipul de normalitate implicata in organizarea grupurilor: -formale,cele care fac parte dintr-o institutie,organizatie. -neformale -In functie de scopurile commune: -grupuri de baza (familia). -grup de lucru -grupuri de laborator (artificiale). -grupuri de deliberare -grupuri de decizie -grupuri de formare (de antrenament). -grupuri de intilnire (terapeutice). -grupuri de presiune -Dupa gradul de aderare a membrilor la normele si valorile grupului:

-grupuri de referinta -grupuri de apartenenta. Familia,grup social fundamental. Antropologul francez Claude Levi Strauss da definitia de familie:”Familia este un grup social care isi are originea in casatorie,consta din sot,sotie si copii nascuti din relatia lor,uniti prin drepturi si obligatiuni morale,juridice,economice,religioase si sociale. Sociologii americani Burges si Locke dau alta definitie:”Familia se deosebeste de alte grupuri sociale prin urmatoarele caracteristice:este formata din persoane unite prin relatii de casatorie,singe,adaptiune si membrii locuesc sub acelasi acoperis alcatuind un singur menaj,alcatuita de persoane ce intercomunica in cadrul rolurilor sot-sotie,tata-mama,sustine si perpetueaza o cultura comuna derivate de obicei din cultura societatii. Definirea exactă a noţiunii de familie comportă dificultăţi determinate de faptul că acest fenomen social constituie obiect de cercetare pentru mai multe ştiinţe: sociologie, psihologie, medicină, istorie, drept etc. fiecare propunându-şi să surprindă dintr-o perspectivă specifică dimensiunile, dinamica şi funcţiile grupului familial. Familia, ca formă a comunităţii umane, trebuie analizată din punct de vedere al relaţiilor ce se stabilesc între cei care o compun, precum şi cele între familie, ca entitate distinctă şi societate. Având în vedere aceste considerente, putem defini într-o accepţie generală familia, ca fiind o formă de relaţii sociale dintre persoane fizice legate între ele prin căsătorie sau rudenie, fiind formată din soţi şi copiii lor, părinţii soţilor, precum şi cu alte persoane cu care se află în relaţii de rudenie. Familia desemnează un grup de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, grup ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare. În cadrul relaţiilor de familie există aspecte morale, fiziologice, psihologice şi economice care dau acestor relaţii un caracter de complexitate ce nu poate fi întâlnit la alte categorii de comunităţi sociale. FUNCŢIILE FAMILIEI Funcţii fizice (biologice, economice): furnizarea de hrană, îmbrăcăminte, adăpost, apărare de pericole, îngrijirea sănătăţii. Funcţii afective: bucuria traiului împreună, încurajarea membrilor familiei, afectivitatea între soţi, părinţi şi copii, între membrii diferitelor generaţii etc. Funcţiile sociale: întărirea stimei de sine, transmiterea culturii de la o generaţie la alta, imprimarea controlului şi sentimentului de dreptate. Funcţia de perpetuare şi continuare a speciei, prin naşterea şi creşterea copiilor. Funcţia de organizare economică şi gospodărească: fiecare familie are venituri şi cheltuieli, locuinţă, bunuri etc., care trebuie gospodărite în aşa fel încât membrii săi să trăiască mai confortabil şi mai bine. Funcţia de îngrijire şi educare a copiilor: este o funcţie importantă pentru că de aceasta depinde în mare măsură cum se vor forma copiii şi ce fel de oameni vor deveni. Fiecare familie se străduieşte să îndeplinească cât mai bine aceste funţii. Activitatea umană este rezultatul acţiunii omului ca urmare a unei intenţii (voinţa) sau a unei opţiuni (decizia). Unul dintre scopurile activităţii umane este îndeplinirea funcţiei familiei. Familia are mai multe funcţii sociale şi biologice: Funcţia biologică de reproducţie umană a familiei este controversată. Ca bază biologică o familie depinde de capacitatea de reproducţie (fecunditatea) soţiei şi bărbatului. In prezent acest punct pare neconcludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproducţie de fapt se înţelege capacitatea de a produce urmaşi pentru asigurarea generaţiei următoare. Astfel familia pregnează calitatea de reproducţie a unei societăţi.

Sunt trei funcţii sociale elementare a familiei: - Funcţia de socializare a familiei, ca şi acea de educare, prin formarea capacităţii de adaptare şi motivare în convieţuirea socială. - Funcţia economică a familiei, o funcţie importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială şi protejarea copiilor faţă de lipsuri şi boli. - Funcţia politică a familiei, care asigură copiilor o poziţie legitimă în societatea existentă, această funcţie a familiei poate duce la fetişism. Din aceste trei funcţii se poate distinge şi: -

funcţia religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcţia de socializare a famliei, prin transmiterea la genaţia următoare a tradiţiilor religioase. - funcţia juridică a familiei, care este cuprinsă în constituţie, şi care are scopul protejării familiei în societate (plătirea alocaţiilor, întreţinerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moştenire etc.) - funcţia economică a familiei este întregită de funcţia de timp liber şi recreere a familiei (ca sport) Evolutia comparative familia traditionala si moderna Una dintre sintagmele tot mai des folosite in zilele noaste este familia moderna. Cuplurile din timpurile pe care le traim incearca sa traiasca o viata fara prea multe indatoriri si responsabilitati, in mare viteza, motiv pentru care a luat nastere familia moderna. Daca in familia traditionala fiecare membru al familiei stia foarte bine care ii sunt responsabilitatile, in familia moderna se pune accentul mai mult pe libertatea individului, chiar daca prin libertatea lui isi ingradeste partenerul. Spre exemplu, daca ambii soti au un job, cum e si normal in familia moderna, ar fi ideal ca si treburile de acasa sa fie impartie tot in mod egal. In timpurile de mai demult, barbatul era cel care lucra si aducea bani acasa, iar femeia se ocupa de treburile casei si de cresterea copiilor. In familia moderna, in cele mai multe cazuri, lucreaza ambii soti, de treburile casei se ingrijeste numai sotia iar de cresterea copiilor se ocupa gradinita, scoala sau bunicii. In timp ce familia traditionala este caracterizata prin unitate si responsabilitate vom prezenta in continuare cateva caracteristici din familia moderna: Individualismul este unul dintre atributele pe care le putem obseva lesne in familia moderna. Membrii din familia moderna, cu toate ca locuiesc sub acelasi acoperis, se intersecteaza doar cateva momente pe zi. De cele mai multe ori parintii nu stiu unde sunt plecati copiii, iar copiii nu stiu la ce ora vin parintii acasa. Mai mult de atat, nici sotia nu prea stie pe unde intarzie sotul, nici sotul care este programul de lucru al sotiei. Cand sunt toti in casa, sotul se uita la televizor, sotia urmareste noutatile pe facebook, iar copiii se joaca fiecare cu jucaria lui. O alta caracteristica furisata in familia moderna este materialismul. Cei mai multi parinti sunt iresponsabili in ceea ce priveste educatia copiilor sau armonia din casa. Deoarece suntem si un popor caruia ii place sa aiba tot felul de lucruri pe care nu ajungem sa le folosim niciodata in viata, parintii isi petrec timpul la munca, vorbesc aici de munca in strainatate, departe de casa, sau de orele suplimentare, si isi neglijeaza astfel copiii. Ei considera ca investitia financiara este mai importanta pentru copiii lor decat cea educationala. Este imperios necesar pentru un copil sa isi petreaca timpul cu parintii, nu cu banii acestora. Acesti parinti lasa responsabilitatea educarii copiilor pe seama buncilor sau a altor persoane, crezand ca lucrurile materiale vor aduce stabilitate familiei lor. In familia moderna, de cele mai multe ori se neglijeaza ceea ce e mai important. Se pune accent pe lucrurile materiale mai mult decat pe om in sine.

Lipsa comunicarii este si ea o caracteristica pe care o vedem tot mai des in familia moderna. Cele mai multe cupluri divorteaza din cauza lipsei de comunicare. Multi nu se inteleg intre ei si nu discern doleantele partenerilor deoarece nu se comunica intr-un mod eficient. In general femeile vorbesc mai subtil si se asteapta ca barbatii sa le inteleaga. Barbatii nu prea au chef de vorba si de aici izbucnesc adesea conflicte. In familia moderna nici copiii nu sunt intelesi de parinti si nici parintii nu se se fac intelesi de cele mai multe ori. Cu toate ca pana acum am vazut cateva caracteristici rele din familia moderna, exista si cateva caracteristici bune pe care nu trebuie sa le neglijam. In familia moderna, atat barbatul cat si femeia au drepturi si responsabilitati. Faptul ca unii nu si le asuma, nu inseamna ca acestea lipsesc sau ca ar trebui sa lipseasca. De asemenea, in familia moderna putem sa ne stabilim prioritati si principii corecte, punand accent pe ceea ce este important cu adevarat. Avem dreptul sa alegem cum sa traim, cat timp sa investim pentru functionarea buna a familiei si sa spargem mitul ca familia moderna este sortita destramarii.