Tehnica Grupului Nominal [PDF]

Zitiervorschau

Tehnica Grupului Nominal (TGN) in luarea deciziei administrative Tehnica Grupului Nominal este un proces mult mai complex, solicită mai multă planificare şi muncă individuală, iar rezultatele produse reflectă, în general, mai mult consens decât cele ale unei sesiuni de „brainstorming”. Atât sesiunea de „brainstorming” cât şi TGN sunt tehnici de grup care generează şi prioritizează un număr mare de idei. Principala diferenţă dintre cele două, este că TGN solicită persoanelor să-şi genereze iniţial ideile mai degrabă individual, decât într-un proces interactiv de grup, de aceea se promovează termenul de nominal. Constrângerea majoră în ceea ce priveşte mărimea grupului este legată de faptul că această tehnică presupune, într-o primă etapă, „spargerea” grupului mare într-un număr de grupuri mici. Astfel, unul sau chiar doi dintre membrii personalului trebuie să lucreze cu fiecare dintre grupurile mici şi ar fi foarte bine dacă grupurile ar putea să lucreze toate în aceeaşi sală, care trebuie să fie una mai mare. Timpul ar fi o altă constrângere, pentru că cei care planifică procesul trebuie să stabilească timpul limită al fiecărei etape a procesului care se înscrie într-un timp total pe care grupul şi-l doreşte sau poate să-l pună la dispoziţie pentru întreaga sesiune. TGN poate fi folosit în domenii multe şi diferite. De exemplu, această tehnică a fost folosită de către administraţiile din Polonia, împreună cu analiza SWOT, pentru a genera idei pentru planurile strategice de dezvoltare economică. TGN presupune:  Organizare şi introducere. Grupul mare este împărţit în grupuri mai mici cu cinci până la nouă persoane, fiecare dintre aceste grupuri fiind aşezat la o masă, separat de celelalte. La fiecare masă se află unul sau doi dintre reprezentanţii organizatorilor, un flipchart, sau coli de hârtie şi creioane. Au loc introducerile.  Întrebările. Una sau două întrebări (pregătite foarte atent înainte) sunt prezentate grupului şi puse la dispoziţia acestuia, pe masă. Întrebarea/ întrebările trebuie să fie specifice şi nu generale şi realizate astfel încât să genereze idei concrete. Iată câteva exemple: (a) Ce măsuri trebuie luate pentru a putea face cartierele să arate mai plăcut? (b) Ce resurse pot fi folosite pentru a se realiza acest lucru?  Ideile. Participanţii (individual sau pe perechi) au 10-15 minute fiecare pentru a răspunde la întrebări şi pentru a nota răspunsurile pe hârtie. Liderul grupului mic solicită membrilor grupului idei noi şi le notează pe ale fiecăruia în parte pe flipchart sau pe hârtie (un asistent iar putea veni în ajutor cu notarea ideilor) până când nu mai apar alte idei noi. Participanţii nu trebuie limitaţi la primele idei pe care le-au notat iniţial, ci lăsaţi să se exprime liber în continuare, acest lucru fiind stimulativ pentru discuţiile purtate.  Discuţia şi înţelegerea. Grupul discută fiecare aspect pentru a realiza înţelesul deplin al ideii şi pentru a se asigura că ceea ce s-a consemnat, a fost formulat cât mai clar posibil. Oricine poate lua parte la proces, deşi liderul poate realiza acest lucru singur.  Selectarea şi clasarea ideilor. Fiecare participant al unui grup mic este rugat să selecteze şi să clasifice un număr specific de idei, câte o idee pe un carton separat. Apoi sunt clasificate ideile, notate pe cartoane de la cea punctate cu cinci până la cea cu un singur punct. Fiecare carton trebuie să conţină o idee şi un număr.  Punctarea. Cartoanele sunt colectate şi amestecate iar punctele sunt adunate pentru a se determina punctajul pentru toate ideile care au fost exprimate. Fiecare membru al grupului poate monitoriza procesul. Cinci sau mai multe idei exprimate la fiecare întrebare (liderul grupului trebuie să găsească o soluţie de departajare) sunt clar identificate astfel încât grupul să poată să vorbească despre avantajele şi dezavantajele acestora.  Realizarea consensului. Grupul discută fiecare dintre ideile exprimate. Aceasta poate conduce la o revizuire a clasificării dacă grupul nu mai este de acord cu clasificarea făcută iniţial datorită noilor informaţii şi viziuni apărute ca urmare a discuţiilor. Acesta este produsul final care este raportat în plenul sesiunii.  Consensul într-un grup mai mare. Dacă timpul permite, poate avea loc o discuţie în plen cu o nouă rundă de selecţii şi clasificări pe marginea celor mai importante idei ale întregului grup. Dacă acest

lucru este realizat, se va proceda la sintetizarea ideilor cel mai bine clasate, care sunt similare, astfel încât să se evite repetiţiile. Acest pas poate fi amânat pentru o sesiune următoare, dacă timpul este prea scurt. Altfel, această sarcină poate fi lăsată în grija unui grup mai mic, ca o sarcină importantă sau unui comitet constituit tocmai pentru această problemă specifică.