Rolul Oaselor [PDF]

Zitiervorschau

Osul reprezintă elementul de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă. Cel mai lung os este femurul piciorului, de obicei de peste 50 cm, iar cel mic este „scărița” din ureche.

Numărul oaselor se reduce la om, prin fuzionare, odată cu vârsta, de la 350 la un nou-născut la 206 la un adult.

Oasele, sau scheletul, au mai multe funcțiuni: conferă corpului o formă și un suport; reprezinta parghiile cu rol in miscare; de producere a unor elemente figurate ale sângelui; formeaza cavitati de protectie (cutia craniana, canalul vertebral, cutia toracica, bazinul); depozit de saruri minerale; reprezinta loc de insertie pentru muschi; confera pozitia bipeda a omului.

Fiecare organ, fiecare tesut si celula din corpul omenesc contine o cantitate mai mica sau mai mare de proteina, dupa functiile pe care le indeplineste in organism. Proteina este o substanţă organică complexă care constituie unul din principalii componenţi ai tuturor organismelor vii. Practic, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că nu există viaţă fără proteină, ea fiind prezentă în tot ce ne înconjoară întro proporţie mai mică sau mai mare. În corpul uman proteina există în fiecare celulă şi este considerată a fi coloana vertebrală a celulei, purtător al vieţii.

Proteinele sunt de mai multe tipuri şi joacă roluri importante în buna funcţionare a organismului nostru.

Osul are de obicei 2 părți componente: Osul compact - partea exterioară a osului, caracterizată prin duritate; Osul sponginos - partea interioară a osului. Osul este acoperit de un strat protector străbătut de numeroase vase sangvine, periostul, cu rol esențial în hrănirea și creșterea osului. Interiorul osului este alcătuit din măduvă osoasă, cu rol în producerea componentelor sângelui.

Oasele scheletului sunt împărțite în patru grupe: oasele lungi, care sunt alungite, cu rolul de a amortiza șocurile. Acestea au o parte interioara, numită diafiză și două capete numite epifiză. Regiunile intre diafize si epifize se numesc metafiză. Oasele lungi sunt mai compacte decât celellalte oase. Din această categorie fac parte oasele membrelor, precum femurul, tibia si falangele. oasele scurte, care sunt mai puțin compacte compacte, destul de subțiri, mici. Exemple de așa oase sunt: oasele carpiene și metacarpiene, vertebre; oasele neregulate, care au forme și dimensiuni variate, de exemplu: oasele bazinului. oasele late, oase subțiri, curbate, de dimensiuni mici, exemple sunt: oasele pieptului, oasele craniului. oasele pneumatice, in jurul foselor nazale, frontal, maxilar, sfenoid, etnoid. in lungimea unui tendon-> rotula

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor dintre ele.Articulatiile leaga oasele ,integrându-se într-un sistem numit schelet.Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223,din care 95 sunt oase perechi,iar 33 oase neperechi. Sistemul osos are cinci mari functii principale:de sustinere,de locomotie,de protectie,de hematopoeza si de depozit de saruri minerale.El reprezinta componenta principala a aparatului de sustinere a tesuturilor moi existente în organismul nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima corpului omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor în locomotie este pasiv,servind ca pârghii pe care actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile miscarilor pe care le efectueaza corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor organelor vitale ale organismului (creier,inima,plamâni etc.).Una dintre functiile fundamentale ale sistemului osos este hematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sângele circulant,care are loc in maduva osoasa rosie.In sfârsit,oasele reprezinta pentru organism o rezerva de saruri minerale.