Rezumat La Lexus Si Maslinul de Thomas Friedman [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Thomas Friedman, Lexus și Măslinul I. Analizarea sistemului 1. Noul Sistem Autorul ne introduce în tema globalizării prin a defini viața ca fiind un room-service pentru că niciodată nu știi ce vei găsi dincolo de ușă. Drept exemplu povestește despre faptul cum a apelat la room service în hotelul Okura, Tokyo și a cerut 4 portocale pentru că nu se putea lipsi de citrice. Chelnerul mai întâi i-a adus 4 pahare cu suc de portocale, apoi 4 portocale curățate și feliate perfect, și abia după a 3-a încercare a primit ceea ce dorea, 4 portocale întregi pentru care a achitat 22 de dolari. Încă o aventură cu citricele s-a petrecut la hotelul Metropolitan, Hanoi. În Vietnam era sezonul mandarinelor, și la fiecare colț de strada găseai de vânzare câte o piramidă din aceste fructe. La micul dejun pentru desert autorul a comandat o mandarină la care chelnerul a spus că nu au mandarine, și l-a întrebat dacă nu cumva dorește pepene verde. Autorul a căzut de acord și după cinci minute chelnerul a adus 3 mandarine, specificând de fapt că pepene verde nu mai era. Aceste întâmplări puteau fi luate drept o prevestire. În călătoriile sale prin lume în calitatea sa de corespondent al New York Times, a găsit pe farfuria sa, în fața ușii încă multe lucruri pe care nu se aștepta să le găsească. Thomas Friedman este editorialist pe probleme externe la ziarul New York Times și afirmă că are cel mai bun job din lume pentru că poate fi turist și în același timp își poate exprima punctul de vedere cu privire la ceea ce vede și aude. Dar când a pornit în această aventură el nu știa ce fel de punct de vedere, din ce perspectivă, cum să interpreteze evenimentele. După părerea lui predecesorilor lui le-a fost mai ușor pentru că fiecare din ei a avut un superstory și un sistem internațional stabil. Thomas este cel de-al cincilea editorialist pe probleme externe din istoria ziarului. De altfel această rubrică este și cea mai veche rubrică inaugurată în 1937 de către Anne O’Hare McCornick și inițial se numea „ În Europa”. Pe atunci în Europa însemna pentru cei mai mulți americani probleme externe. Sistemul internațional despre care relata ea făcea referire la dezintegrarea echilibrului de forțe din Europa, Tratatul de la Versailess și începuturile celui de-al Doilea Război Mondial. Când America a ieșit din cea de-a doua conflagrație ca superputere mondială angajată să lupte pentru putere cu Uniunea Sovietică titlul rubricii s-a schimbat în probleme externe. Astfel următorii 3 editorialiști de politică externă și-au formulat opiniile în cadrul sistemului internațional al Războiului Rece. În 1995 când și-a început autorul activitatea Războiul rece se terminase, Zidul Berlinului se prăbușise, și URSS era istorie. La 16 decembrie 1991 când secretarul de stat american James A. Baker făcea o vizită la Moscova, autorul era prezent acolo ca ziarist de la Departamentul de Stat, pentru a face cronica evenimentelor. Exact în acel moment Boris Elțîn îl îndepărta de la putere pe Mihail Gorbaciov, astfel că atunci când ușile de la sala de conferințe s-a deschis în locul lui Gorbaciov și-a făcut apariția Elțîn. Era clar că puterea trecuse în alte mâini. Steagul roșu cu secera și ciocanul încă mai flutura sub lumina reflectoarelor, era pentru ultima dată când autorul îl vedea, fiind îndepărtat după scurt timp ceea ce însemna dispariția Războiului Rece și odată cu el al superstory-ului. Nici la cați-va ani după ce Thomas și-a început activitatea sa ca editorialist nu a putut înțelege ce sistem internațional a înlocuit Războiul Rece, așa că și-a început activitatea în calitate de turist, fără vre-un punct de vedere anume. Timp de câți-va ani toată presa vorbea de „perioada de după Războiul Rece”, pentru că nu puteau încă defini noul sistem și îl identificau doar prin ceea ce nu era. Nu era Războiul Rece. Cu cat călătorea mai mult autorul conștientiza

că trăim într-o lume haotică, incoerentă și imposibil de definit ca după Războiul Rece. Considera că trăim în cadrul unui nou sistem internațional cu propria logică, propriile reguli, constrângeri și stimulente numită „globalizare”. „Globalizarea nu este doar o fantezie economică și nici vre-o tendință trecătoare.”, spune autorul. „Este un sistem internațional – sistemul internațional dominant care a luat locul sistemului instituit de Războiul Rece, după căderea Zidului Berlinului… „lumea de după Războiul Rece” ar putea fi declarată depășită.” Autorul descrie sistemul internațional al Războiului Rece cu propria structură de putere și anume echilibrul de forțe dintre SUA și URSS, precum și alte atribute proprii unice. În plan extern nici o putere nu va viola sfera de influență a celeilalte, ideea dominantă era conflictul dintre capitalism și comunism, tehnologiile definitorii erau armele nucleare iar unitatea de măsură forța lor explozivă. Actualul sistem internațional are și el atributele sale unice care contrastează mult cu cele ale Războiului Rece. Trăsătura unificatoare a RR era divizarea sistemul fiind simbolizat prin cuvântul ZID, iar cea a globalizării este integrarea cuvântul definitoriu fiind WEB. Lumea a devenit mai interconectată și amenințările și oportunitățile vin de la cei cu care ești conectat. În cadrul acestui sistem recurgem la Internet un simbol al faptului că suntem cu toții în legătură unii cu alții, fără ca cineva să fie la conducere. Autorul specifică că sistemul globalizării este unul dinamic și continuu, și definește globalizarea ca: „integrare inexorabilă a piețelor, a statelor naționale și tehnologiilor într-un grad fără precedent - și anume într-o modalitate care dă indivizilor, întreprinderilor și statelor naționale posibilitatea de a ajunge mai rapid, mai profund și mai ieftin ca oricând și într-o manieră care, pe de altă parte, produce o reacție puternică din partea celor pe care acest nou sistem fie îi agresează, fie îi lasă în urmă. Ideea motrice aflată în spatele globalizării este capitalismul de piață liberă – cu cât forțele economiei de piață vor fi lăsate mai mult să acționeze și cu cât economiile naționale vor fi mai deschise comerțului liber și concurenței, cu atât mai eficiente și mai prospere vor fi aceste economii. Din punct de vedere cultural globalizarea înseamnă extinderea a americanizării globului. ” Tehnologiile globalizării sunt: computerizarea, miniaturizarea, digitalizarea, comunicarea prin satelit, fibrele optice, internetul. S-a schimbat și perspectiva din care se duc afacerile, acum mai întâi studiem cadrul global, piețele, și pe urmă decidem ce trebuie să producem. Thomas mai spune că globalizarea echivalează cu legea lui Moore care afirmă că „microprocesoarele își vor dubla performanțele la fiecare 18 până la 24 de luni în timp ce prețul lor se va înjumătăți.” În sistemul actual contează „Cât de conectat ești?” și „Ce viteză are modemul tău?”, iar documentul definitoriu este „Negocierea”. Dacă RR îl putem compara cu luptele japoneze Sumo, atunci globalizarea se aseamănă mai mult cu o cursă de 100 metri viteză reluată la nesfârșit, nu contează de câte ori câștigi cursa căci în ziua următoare iei din nou startul. Aici autorul vine cu exemplul multinaționalelor franceze care prin legile Franței au fost obligate să reducă cu 4 ore timpul de muncă legal fără să afecteze salariul. Această schimbare ar fi dus la pierderea productivității și implicit la pierderea comenzilor. Războiul rece a fost o lume de amici și inamici cu fronturi bine delimitate și stabile și un inamic știut de toată lumea, pe când în contextul globalizării toți amicii și inamici se transformă în competitori, iar temerea definitorie ține de schimbările rapide provocate de un inamic invizibil. Dacă sistemul de apărare al RR era radarul care te ajuta să depistezi pericolele ce te pasc din exterior, sistemul de apărare al globalizării este aparatul Rontghen care depistează problemele care apar în interior. Globalizarea se caracterizează și prin accelerarea migrării populației din mediul rural spre urban.

Totuși cel mai important aspect al globalizării este considerată structura de putere. El este constituit pe trei echilibre de forță:  



echilibrul tradițional dintre statele naționale; În contextul globalizării SUA reprezintă singura superputere, celelalte națiuni fiindu-i subordonate într-o măsură mai mare sau mai mică. echilibrul dintre statele naționale și piețele globale reprezentate de milioane de investitori concentrați în cadrul centrelor financiare de mare importanță (Wall Street, Hong, Londra, Frankfurt). Atitudinile și acțiunile turmei electronice și ale superpiețelor pot avea un impact uriaș supra statelor naționale mergând până la răsturnarea de guverne. Dacă superpiețele și-ar retrage sprijinul economic s-ar întâmpla ceea ce s-a petrecut în 1998 cu Shurato, în Indonezia, a fost pur și simplu înlăturat de la putere. Superpiețele vă pot distruge scăzând valoarea obligațiunilor pe carele dețineți. echilibrul dintre indivizi și state naționale. Indivizii pot acționa direct din ce in ce mai mult pe scena internațională, fără medierea altui stat. Astfel fără știrea guvernului SUA, Long-Term Capital Management (câțiva indivizi cu un fond hedge) au acumulat mai multe pariuri financiare în toată lumea decât toate rezervele valutare a Chinei. Osama bin Laden, milionar din Arabia Saudită a declarat război SUA la sfârșitul anilor ’90 forțând SUA să lanseze 75 de rachete de croazieră fiecare costând un milion de dolari asupra unui individ. Jody Williams în 1997 a obținut Premiul Nobel pentru Pace, recunoscută pentru interzicerea utilizării minelor antipersonal, și toate acestea fără sprijinul guvernamental și în ciuda rezistențelor altor superputeri. Arma ei secretă a fost E-mailul prin care a organizat 1000 de grupuri de control al drepturilor omului și armamentelor de pe 6 continente. Autorul afirmă că nu vom putea niciodată înțelege sistemul globalizării dacă nu vom privi totul ca o interacțiune dintre toți acești 3 actori. Totodată acest proces de globalizare a intervenit atât de repede încât noi nu eram pregătiți ca să-l înțelegem. Drept dovadă autorul propune să analizăm simplul fapt că în 1990 majoritatea oamenilor nu au auzit încă de Internet și foarte puțini aveau o adresă de email. Acum însă Internetul, e-mailul, celularele au devenit instrumente esențiale de care nu se poate lipsi nici un om. Pentru a înțelege natura RR analiștii și liderii au avut nevoie de o lungă perioadă de timp. După cel de-al Doilea Război Mondial ei au anticipat o lume foarte diferită față de cea care îns-an s-a creat. La fel se întâmplă și cu globalizarea doar că noi nu suntem pregătiți încă mintal în acest sens, complexitatea fenomenului fiind dată de cele trei elemente: superputeri, superpiețe și superindivizi. Numărul celor care înțeleg fenomenul de globalizare este foarte mic. Aici el vine cu exemplul culegerilor de eseuri ale unor sovietologi de marcă publicate de Routledge, intitulate Economia sovietică în jurul anilor 2000, care s-au vândut foarte bine, însă nici unul dintre autori în momentul scrierii cărții nu a conștientizat că în anul 2000 nu va mai exista economie sovietică. Aceeași idee e sugerată și de povestea economiștilor Robert C. Merton și Myron S. Scholes, care în 1997 au primit Premiul Nobel pentru Economie Pentru studiile lor asupra modului în care pot fi contracarate riscurile pe piața de capital. Cu un an mai târziu, fiind aplicate aceste metode a fost provocată cea mai mare pierdere din istoria fondurilor de hedging.