Recondiționările Protezelor Totale [PDF]

Zitiervorschau

RECONDIȚIONĂRILE PROTEZELOR TOTALE Recondiţionările presupun următoarele manopere: A. Reparaţia protezei fracturate (bază, margini sau dinți); B. Căptuşirea marginală sau totală a protezei. A. Reparaţia protezei fracturate Cauzele fracturării protezei totale sunt:  căderea pe suprafeţe dure;  existenţa unui torus palatin foarte proeminent ;  montarea dinţilor superiori frontali cu diastemă interincisivă;  masticaţia viguroasă dezvoltată de o musculatură deosebit de puternică;  existenţa parafuncţiilor;  existenţa unei arcade integre antagoniste sau cu lucrări protetice fixe. B. Căptuşirea protezei totale efectuată în mod curent poate fi: • Parţială – doar marginală ; • Totală – interesând întreaga faţă internă mucozală a protezei. CĂPTUŞIREA PARŢIALĂ Obiectivele : 1. Îmbunătăţirea menţinerii prin refacerea închiderii marginale pierdute. 2. Ameliorarea menţinerii prin prelungirea marginilor până la limitele normale, la o proteză subextinsă. CĂPTUŞIREA TOTALĂ Obiectivele : 1. Optimizarea menţinerii unei proteze corect confecţionate. 2. Îmbunătăţirea menţinerii şi stabilităţii unor proteze vechi reparate. Contraindicatiile captusirii:  D.V supraevaluata  Proteze cu multiple reparatii,cu baza deteriorata si impregnata  Prezenta stomatopatiilor , pana la videcarea lor Căptuşirea protezelor totale Modalităţi de căptuşire A. Căptuşire cu caracter rigid - Ce folosesc ca material acrilatele autopolimerizabile B. Căptuşiri reziliente (temporare si definitive) A. Căptuşire cu caracter rigid Ca procedeu de realizare poate fi: I. Căptuşire directă – realizată în cabinet II. Căptuşire indirectă – realizată în laborator

CĂPTUŞIREA DIRECTĂ Caracteristici: • Presupune acoperirea bazei şi a marginilor cu un nou strat de acrilat autopolimerizabil. • Feţele laterale ale dinţilor şi faţa externă a protezei se vor acoperi cu leucoplast. • Se prepară acrilatul autopolimerizabil. • Odată aplicată pe câmpul protetic, proteza se menţine cu mâna, în timp ce cu cealaltă operatorul modelează marginal, mobilizând părţile moi. • După modelare pacientul va închide gura în IM. • Pacientul va efectua de asemenea o serie de mişcări funcţionale. • Proteza este menţinută în cavitatea bucală până la priza materialului. CĂPTUŞIREA INDIRECTĂ • Este metoda prin care proteza capătă un strat interior din acrilat autopolimerizabil, de această dată în laboratorul de tehnică dentară. • În acest caz proteza devine o portamprentă în care se introduce un material foarte precis de amprentare (pastă ZOE, siliconi). • Pentru a realiza aceasta captusire, amprenta va fi cofrata si apor se vor indeparta portiuni din materialul de amprentare din dreptul zonelor ce vor trebui in mod normal despovarate(torus palatin,emergenta pachetelor vasculonervoase palatine posterioare,torus mandibular,cr milohioidiana,etc) • Turnarea modelului si montarea protezei in articulator sau duplicator • Tehnica destul de simpla necesita turnarea modelului in proteza si apoi a unui model antagonist reprezentand arcada opusa. • Proteza aplicată pe model va veni în contact ocluzat corect cu arcada de gips antagonistă si aceste piese vor fi montate in articulator. • Polimerizarea acrilatului introdus în interiorul protezei se va face de asemenea sub presiune, fără a mai fi nevoie de contribuţia expresă a laboratorului. • Proteza cu materialul de amprentare va fi ambalată în chiuvetă. După deschiderea chiuvetei se îndepărtează materialul de amprentare şi se va înlocui cu acrilatul autopolimerizabil. Apoi se va strânge la loc chiuveta, punându-se sub presă. • După polimerizare urmează scoaterea protezei (tehnicianul trebuie să aibă grijă să nu existe retentivităţi care împiedică această manoperă), prelucrarea şi lustruirea ei. B.Căptuşirea cu materiale reziliente poate fi : • •

Temporară – se efectuează de obicei atunci când se urmăreşte condiţionarea câmpului protetic cu ajutorul materialelor cu vâscozitate lent progresivă Definitivă – este indicată la pacienţii a căror mucoasă nu tolerează contactul cu o suprafaţă protetică dură