Portofoliu Curs Formator [PDF]

Zitiervorschau

1

Nr.crt. Documentul

Pagina

1.

Proiectul sesiunii de formare…………………………………pag. 3

2.

Fișă de lucru (anexa 1)……………………………………… pag. 9

3.

Fișă material informativ (anexa 2)…………………..……… pag. 10

4.

Fișă material informativ (anexa 3)…….…………………… pag. 12

5.

Fișă material informativ (anexa 4)….……………………… pag. 14

6.

Fișă material informativ (anexa 5)……………………….… pag. 17

7.

Fișă material informativ (anexa 6…………………………… pag. 19

8.

Prezentări PPT………………………………………………..pag.21

9.

Prezentarea PPT a sesiunii de formare……………………….pag.32

2

Locul de desfăşurare a activităţii de formare/instituţia : Grupa: 15 cursanți (cadre didactice) Formator: Data sesiunii de formare: 20 martie 2015 Durata sesiunii: 120 minute Tema: ”Metode interactive de predare-învățare” Obiective:

La sfârşitul sesiunii participanţii vor fi capabili:  Să diferenţieze metodele tradiţionale de cele moderne  Să enumere avantajele/dezavantajele utilizării acestora  Să găsească rezolvări la probleme, lucrând în echipă  Să reflecteze asupra avantajelor utilizării metodelor de învăţare prin cooperare  Să le explice colegilor modalitatea de aplicare a unei metode  Să compare tipurile de metode

3

Durata

C

Metode și inst rum ent e

Conținuturi/activităţi

P

15 min. Exerciţiu de încălzire: ”Trei adevăruri şi o minciună”

utilizate Conversația Expunerea

Resurse

Postituri colorate, markere

 Fiecare cursant primește câte patru postituri pe care va trebui să scrie patru propoziţii despre sine; una dintre ele trebuie să fie o minciună, iar trei dintre propoziţii trebuie să fie adevărate.  După notarea propozițiilor acestea vor fi citite cu voce tare, iar ceilalți participanți vor încerca să identifice minciuna. Formator : anunță obiectivelor acestei sesiuni de formare 5 min.

15 min.

Stiu/Vreau să știu/Am învățat

A.1. Evocarea- Știu/Vreau să știu/Am învățat Conținuturi: 

Notarea cunoștințelor însușite anterior;



Identificarea așteptărilor participanților de la această sesiune

4

Fișe de lucru (anexa 1)

de formare;

Descrierea activității: Anunțarea exercițiului de către formator Formatorul : In activitatea următoare vom nota informațiile pe care cursanții le dețin în ceea ce privește tema abordată precum și așteptările pe care aceștia le au de la această sesiune de formare. Organizarea cursanților Cursanții sunt așezați în semicerc. Sarcina de lucru Formatorul ditribuie cursanților fișele ce cuprind cele patru coloane corespunzătoare metodei Știu/Vreau să știu/Am învățat. Cursanții vor completa doar primele două coloane, ultimele coloane urmând a fi completate în etapa de evaluare a sesiunii. Reguli, instrucțiuni Timp de cinci minute cursanții vor nota în prima coloană a tabelului informațiile pe care le dețin cu privire la ”Metodele interactive de predare-învățare”, iar în cea de-a doua coloană vor răspunde la întrebarea ”Ce vreau să știu”. Fiecare participant va prezenta ceea ce a scris în timp ce formatorul va nota pe o foaie de flip-chart așteptările cursanților de la această sesiune de formare (ceea ce au notat cursanții în cea de-a doua 5

coloană). Partea cognitivă a acestei sesiuni de formare va fi furnizată de formator sub forma unei expuneri însoțită de o prezentare PPT. 15 min.

A.2 Prezentarea informației cognitive Conținuturi  Prezentarea însoțită de un material realizat în power point;  Definirea și clasificarea metodelor de predare-învățare ;  Metode și tehnici interactive de grup;  Activitățile în care pot fi aplicate aceste metode.

expunerea

Videoproiector, laptop, ecran de proiecție material PPT

Descrierea activității: Formatorul : Prezintă un material realizat pe baza cercetărilor făcute de specialiști pentru a clarifica diferența dintre metodele interactive și cele tradiționale precum și importanța îmbinării acestor metode în procesul de predare-învățare. Formatorul spune că în sesiunea de astăzi ne vom axa pe metodele și tehnicile interactive de grup. Aceste metode sunt împărțite în trei categorii în funcție de momentul abordării acestora în cadrul unei activități(de stimulare, de predareînvățare și de fixare, evaluare).

10 min. (prezentarea metodei și a

40 min. (10 min. analiza

În urma informațiilor și explicațiilor primite de la formator în această activitate cursanții sunt pregătiți să treacă la cea de-a treia activitate care se va derula prin implementarea metodelor ”Mozaicul” și ”Turul galeriei”. A.3 ”” Mozaicul Conținuturi Turul galeriei  Identificarea caracteristicilor fiecărui tip de metodă; 6

Material informativ pentru fiecare grupă în parte

sarcinilor de lucru)

materialului informative în cadrul grupului de experți și sistematizarea informației 10 min. transmiterea informației în grupurile inițiale, 10 min. crearea posterelor, 10 min. ”turul galeriel” și concluzii)

 Acomodarea participanților în diferite grupuri de lucru;  Sistematizarea informației și transmiterea acesteia celorlalți participanți;  Realizarea unui poster. Descrierea activității: Anunțarea exercițiului de către formator Formatorul : In activitatea următoare vom sintetiza informațiile în ceea ce privește tipurile de metode prin utilizarea ”Mozaicului”. Aceste informații vor fi sintetizate la nivelul grupurilor de experți, împărtășite cu membrii din grupul inițial și discutate, în urma ”Turului galeriei” cu toți cursanții. Organizarea cursanților Cursanții vor fi rugați să se organizeze în trei grupuri a câte cinci membri fiecare (grupurile inițiale). În cadrul fiecărui grup se va număra până la 5. Cursanții se vor regrupa formând astfel 5 grupuri, în funcție de număr (toți cei cu nr.1, cu nr. 2, etc.). Acestea se numesc grupuri de experți. Sarcina de lucru Fiecare grup de experți vor avea sarcini diferite astfel:  Toţi cei cu nr. 1:”Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității”  Toţi cei cu nr. 2: ”Metode de predare-învățare interactivă”  Toţi cei cu nr. 3: ”Metode de fixare, consolidare, evaluare”  Toți cei cu nr. 4: ”Metode de evaluare a unei secvența sau activități”  Toți cei cu nr. 5: ”Metode de organizare a activității pe termen mediu sau lung” 7

(anexele2,3,4,5,6), Coli A4, Markere, Foi flip-chart,

Reguli, instrucțiuni  Sarcina experţilor este aceea de a învăţa foarte bine materialul prezentat în secţiunea ce le revine, pentru că va trebui să se întoarcă în grupul originar, pentru a le transmite aceste informaţii şi colegilor.  Sarcina voastră este aceea de a deveni experţi în problematica studiată şi de a-i învăţa pe colegii voştri... Puteţi folosi orice strategii, materiale doriţi. Fiecare grup va primi un material cu informații (anexele 2,3,4,5,6)  După ce grupurile de experţi şi-au încheiat lucrul, fiecare individ se întoarce în grupul său iniţial (casă) şi predă celorlalţi conţinutul pregătit.  Fiecare grup va realiza câte un poster (poate fi ciorchine, tabel, schemă, etc.), care să sintetizeze informaţiile, întrebările, reflecţiile echipei referitoare la Metodele interactive de predare-învățare.  posterele se expun pe pereţii clasei, care se transformă într-o galerie expoziţională  la semnalul profesorului, grupurile trec, pe rând, pe la fiecare poster şi se fac comentarii direct pe acesta.  După ce se încheie „turul galeriei”, fiecare grup îşi examinează propriul poster şi discută observaţiile făcute de colegi.  Se trag concluzii finale, 3 min.

7 min.

Evaluare Formator: La finalul acestei sesiuni de formare, înainte de a lua pauză, fiecare dintre cursanți va completa ultimele două coloane ale 8

Știu/Vreau să știu/Am învățat

(anexa 1) -15 de exemplare

fișei primite la activitatea nr. 1 (Ce am învățat? și Cum am învățat?) Acestea vor fi înmânate formatorului care le va analiza pentru a vedea în ce măsură au fost atinse așteptările cursanților de la această sesiune de formare (cele pe care le-au scris în cea de-a doua coloană).

ANEXA 1. Evocarea- Știu/Vreau să știu/Am învățat Ce ştiţi despre metodele de Ce aţi vrea să ştiţi? predare?

Ce aţi învăţat?

9

Cum aţi învăţat?

10

ANEXA 2.

Metode de stimulare a creativitatii Metodele de stimulare a creativităţii, pot fi definite ca un sistem de procedee specifice, polivalente, orientate spre dezvoltarea mentală a elevului, prin oferirea de oportunităţi pentru a încerca idei noi, modalităţi noi de gândire si de rezolvare a problemelor. Strategia pentru o predare creativă în scoală reprezintă organizarea proiectivă a unei înlănţuiri de situaţii educaţionale prin parcurgerea cărora elevul dobândeşte cunoştinţe noi, priceperi, deprinderi si competenţe. Încurajarea elevilor să înveţe dincolo de a memora şi a utiliza niveluri mai profunde de gândire şi sprijinirea cadrelor didactice în aplicarea strategiilor de predare creativă sunt benefice atât cadrelor didactice cât şi elevilor. I. Brainstorming Metoda are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor se va obţine soluţia optimă. Calea de obţinere a acestor idei este aceea a stimulării creativităţii în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării . Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii, sub coordonarea unui moderator, care îndeplineşte rolul atât de animator cât şi de mediator. Durata optimă este de 20–45 de minute. II. Starbursting (Explozia stelară) Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă de dezvoltare a creativităţii similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare. Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare. III. Tehnica 6 / 3 / 5 Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hârtie care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şimetoda brainwriting. Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:  6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup) Etapele metodei 6/3/5: Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare. 1. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru. Elevii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane. 2. Desfăşurarea activităţii în grup. În această etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune. 11

IV. Metoda Philips 6 / 6 Etapele metodei Philips 6/6 1. Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducător de grup). Secretarul fiecărui grup are în plus, sarcina de a consemna ideile colegilor. Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului şi prezintă concluziile. 2. Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de către fiecare grup şi motivarea importanţei acesteia. 3. Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute. Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la sfârşit se reţin ideile cele mai importante sau pot fi discuţii progresive în care fiecare participant expune în cadrul grupului său o variantă care e analizată şi apoi se trece la celelalte idei. V. Discuţia panel În engleză termenul „panel” înseamnă „juraţi”. Şi în acest caz e vorba de participarea unor colectivităţi mai mari. Discuţia propriu-zisă se desfăşoară într-un grup restrâns („juraţii”) formate din persoane foarte competente în domeniul respectiv. Ceilalţi – pot fi zeci de persoane – ascultă în tăcere ceea ce se discută, dar pot interveni prin bileţele trimise „juraţilor”. Uneori bileţelele sunt din hârtie colorată: cele albastre conţin întrebări, cele albe – sugestii, cele roşii – păreri personale. Mesajele sunt primite de unul din membrii participanţi la dezbatere, care introduce în discuţie conţinutul unui bileţel, când se iveşte un moment prielnic (de aceea i se spune ”injectorul de mesaje”). Discuţia este condusă de un animator. La sfârşit, persoanele din sală pot interveni şi în mod direct, prin viu grai. În încheiere animatorul face o sinteză şi trage concluziile. VI. Sinectica Sinectica îşi trage denumirea de la cuvântul grecesc "Synectikos", care are semnificaţiile de unire, combinare, analogie fără legătură evidentă între componente. Sinectica urmăreşte să îmbine în actul creaţiei situaţii aparent eterogene şi din diferite domenii aşa cum ar fi: trecerea de la concret la abstract şi invers; trecerea de la sistemele biologice la cele tehnice; imaginarea unor soluţii ce depăşesc limitele controlului raţional imediat etc. Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape de baza: 1. Enunţarea problemei în forma dată 2. Analiza problemei 3. Sugestii imediate sau ”purjare” 4. Enunţarea problemei aşa cum a fost ea înţeleasă 5. Creşterea ”distanţei metaforice” utilizând analogia directă, analogia personală sau conflictul condensat 6. Eventuala repetare a etapei 5 în alt context 7. Adaptarea forţată a fanteziei 8. Generarea unor soluţii posibile

12

ANEXA 3 METODE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE INTERACTIVĂ ÎN GRUP Prezentare pe scurt. Evidenţierea şi punerea în practică a principalelor metode şi modele actuale de instruire care vizează capacitatea educatorului de a organiza, planifica şi coordona, materialul de studiu , materialele didactice auxiliare, echipamentele aferente, mişcarea şi aşezarea copiilor , spaţiul de desfăşurare al activităţilor. Alegerea de soluţii flexibile, inovatoare cu scopul optimizării procesului instructiv educativ, formarea unor competenţe necesare utilizării metodelor interactive în activitatea didactică. Societatea actuală, model al societăţii viitorului, trasează noi coordonate şi pentru modelele de predare –învăţare. CLASIFICAREA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP Noţiuni teoretice: După funcţia didactică principală se pot enumera următoarele metode şi tehnici interactive de grup: Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar); Metoda Jigsaw (Mozaicul); Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); Metoda piramidei; Problematizarea de grup; Activităţi de învăţare pe grupe: Se constituie grupe pe discipline diferite ș i se analizează avantajele interac ț iunii. Fiecare grupă va prezenta ni ș te concluzii, care vor fi expuse într-o „galerie”, pentru a fi studiate de celelalte grupe. 1.METODA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII RECIPROCE (Reciprocal teaching – Palinscar, 1986) Rezumând, Întrebând, Clarificând, Prezicând Noţiuni cheie: rezumat, întrebări, clarificări, prognosticuri Noţiuni teoretice: Metoda învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme sociale, ştiinţifice sau un text narativ (poveşti,nuvele, legende). Aceste strategii sunt ♦ REZUMAREA -expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un rezumat. ♦ PUNEREA DE ÎNTREBĂRI -listarea unei serii de întrebări despre informaţiile citite; cel ce pune întrebările trebuie să cunoască bineînţeles şi răspunsul. ♦ CLARIFICAREA DATELOR -discutarea termenilor necu-noscuţi, mai greu de înţeles, apelul la diverse surse lămuritoare, soluţionarea neînţelegerilor. ♦ PREZICEREA (PROGNOSTICAREA) 2.METODA MOZAICULUI Noţiuni cheie: temă, echipe de învăţare, experţi, raport, demonstraţie Noţiuni teoretice: Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor interdependente” (A. Neculau, 1998), este o strategie bazată pe învăţarea în echipă(team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi. ETAPE SI FAZE: Pregătirea materialului de studiu: 1. Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 sub-teme. 2. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4–5 elevi (în funcţie de numărul lor în clasă). Faza independentă: 3. Constituirea grupurilor de experţi: Faza discuţiilor în grupul de experţi: 13

4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare. Faza raportului de echipă: 5. Evaluarea Faza demonstratiei.

3.METODA „SCHIMBĂ PERECHEA” (SHARE- PAIR CIRCLES) Noţiuni cheie: grupe, perechi, analiză, concluzie Noţiuni teoretice: Activităţi de învăţare pe grupe: Se vor alege dicipline diferite pe grupe, în cadrul cărora se vor forma perechi ș i se vor exersa tehnici de cooperare ș i toleran ț ă fa ț ă de opinia diferită a celuilalt. 4..METODA PIRAMIDEI Noţiuni cheie: datele problemei, perechi, grupuri, soluţii, decizii Noţiuni teoretice: Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date. Fazele de desfăşurare a metodei piramidei: 1. Faza introductivă: profesorul expune datele problemei în cauză; 2. Faza lucrului individual: elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei timp de cinci minute. În această etapă se notează întrebările legate de subiectul tratat. 3. Faza lucrului în perechi: elevii formează grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele individuale la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea colegilor şi, în acelaşi timp, se notează dacă apar altele noi. 4. Faza reuniunii în grupuri mai mari. De obicei se alcătuiesc două mai grupe, aproximativ egale ca număr de participanţi, alcătuite din grupele mai mici existente anterior şi se discută despre soluţiile la care s-a ajuns. Totodată se răspunde la întrebările rămase nesoluţionate. 5. Faza raportării soluţiilor în colectiv. Întreaga clasă, reunită, analizează şi concluzionează asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toţi participanţii şi pentru a fi comparate. Se lămuresc şi răspunsurile la întrebările nerezolvate până în această fază, cu ajutorul conducătorului (profesorul); 6. Faza decizională. Se alege soluţia finală şi se stabilesc concluziile asupra demersurilor realizate şi asupra participării elevilo/studenţilor la activitate.

14

ANEXA 4 METODE DE FIXARE, CONSOLIDARE, EVALUARE Acest curs tratează metode interactive de fixare, consolidare şi evaluare, propunându-le formabililor însuşirea tehnicilor de învăţare eficientă, formarea deprinderilor de colaborare şi cooperare, dezvoltarea unei atitudini de toleranţă faţă de opinia diferită a celorlalţi, valorizarea calităţilor umane şi asumarea principiilor deontologice profesionale, diversificarea metodelor de evaluare aplicate clasei de elevi. Cursul este organizat pe următoarele teme: Tema 1: Diagrama cauzelor şi a efectului Tema 2: Tehnica LOTUS Tema 3: Organizatorul grafic Tema 4: Relaţiile dintre formele de evaluare: iniţială, formativă, sumativă Tema 5: Hărţile conceptuale Tema 1. DIAGRAMA CAUZELOR ŞI A EFECTULUI Delimitări conceptuale Noţiuni cheie: diagramă, cauză, efect Noţiuni teoretice: Constituirea digramei cauzelor şi a efectului oferă posibilitatea punerii în evidenţă a izvoarelor unei probleme, unui eveniment sau unui rezultat. Diagramele sunt folosite de grup ca un proces creativ de generare şi organizare a cauzelor majore (principale) şi minore (secundare) ale unui efect. Diagrama cauză – efect oferă posibilitatea de a evidenţia cauza şi efectul unor procese, evenimente, fenomene, probleme etc. şi are ca obiectiv stimularea imaginaţiei elevilor pentru rezolvarea problemei analizate din mai multe perspective. Tema 2. TEHNICA LOTUS (FLOAREA DE NUFĂR) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE) Delimitări conceptuale Noţiuni cheie: temă centrală, opt teme/idei secundare, conexiuni Noţiuni teoretice: Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele opt idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr. Cele opt idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte opt flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi alte opt noi idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care se vor dezvolta conexiuni noi şi concepte noi. Tema 3. METODA „ORGANIZATORUL GRAFIC” (OG) Delimitări conceptuale Noţiuni cheie: organizator grafic, metodă de învăţare activă, diagrama spider map (pânza de păianjen), diagrama Venn, hexagonul, tabelul T, fishbone map sau herringbone map, ciorchinele.

15

Noţiuni teoretice: Organizatorul grafic, ca metodă de învăţare activă, facilitează esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, schematizând ideea/ideile. Pe de altă parte, se poate afirma că „organizatorul grafic” este pentru profesor şi/sau pentru elevi o grilă de sistematizare a noţiunilor, o gândire vizualizată prin reprezentare grafică a unui material. Metoda aceasta ajută: Elevii – să poată face o corelare între ceea ce ştiu şi ceea ce urmează să înveţe sau la ceea ce vor trebui să răspundă şi Profesorii – să stabilească obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai bine ceea ce vor preda şi ceea ce vor să evalueze, să descopere punctele tari şi slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin. Se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informaţiei în cinci moduri comparativ, descriptiv, secvenţial, de tipul cauză – efect, problematizat. Tema 4: RELAŢIILE DINTRE FORMELE DE EVALUARE: INIŢIALĂ, FORMATIVĂ, SUMATIVĂ Delimitări conceptuale Noţiuni cheie: evaluare, tipuri de evaluare, evaluare interactivă, evaluare iniţială, evaluare formativă, evaluare formatoare, evaluare sumativăre Noţiuni teoretice: A stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute etc. Desigur, în final, în funcţie de concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de

16

predare iar directorul strategia managerială. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare. După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii: ♦ evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii; ♦ evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia; ♦ evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire. Prezentăm în continuare o analiză comparativă a celor trei strategii de evaluare, urmărind criteriile: scopul, principiul temporalităţii, obiectul, funcţiile, modalităţile de realizare, avantajele, dezavantajele şi notarea: Tema 5. HARTA COGNITIVĂ SAU HARTA CONCEPTUALĂ (COGNITIVE MAP, CONCEPTUAL MAP) Delimitări conceptuale Noţiuni cheie: concept, afirmaţie, învăţare, conexiuni, interpretări, ierarhizări, grafic Noţiuni teoretice: Hărţile conceptuale reprezintă un mod diagramatic de expresie, fiind un instrument important pentru predare, învăţare, cercetare şi evaluare la toate nivelurile şi la toate disciplinele, reflectând emergenţa cunoaşterii. Furnizează informaţii şi reprezentări vizuale ale structurilor de cunoaştere şi modurilor de argumentare. Esenţa cunoaşterii constă în modul de structurare a cunoştinţelor. Important este nu cât cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. Performanţa depinde de modul în care individul îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi aplicabilitatea acestora. Modalitatea de realizare a hărţii conceptuale poate fi una strict dirijată sau una la alegerea elevului. Novak şi Gowin descriu logica hărţii conceptuale prin definirea a trei termeni cheie: conceptul, afirmaţia, învăţarea. Tipuri de hărţi conceptuale: 1. Harta conceptuală de tip „Pânza de păianjen”. În centru se află un concept central, de la care pleacă legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare. 2. Harta conceptuală ierarhică (sau sub formă de copac) prezintă informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei. Cea mai importantă se află în vârf. În funcţie de gradul de generalitate, de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori, sunt aranjate celelalte concepte.

17

ANEXA 5 METODE DE EVALUARE A UNEI SECVENŢE SAU ACTIVITĂŢI Delimitări conceptuale Noţiuni cheie: metoda 3 – 2 – 1, metoda R.A.I., jurnalul reflexiv Noţiuni teoretice: METODA 3 – 2 – 1 Această metodă este folosită pentru aprecierea rezultatelor unei secvenţe didactice sau a unei activităţi. Numele metodei vine din faptul că li se solicită elevilor să scrie: - trei termeni (concepte) din ceea ce au învăţat - două idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare - o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dobândit-o in urma activităţilor de predare – învăţare. Această modalitate de evaluare, al carei scop principal este cel de ameliorare şi nu de sancţionare, răspunde scopurilor educaţiei postmoderniste de a asigura un învăţământ cu un profund caracter formativ – aplicativ. Este un instrument al evaluării formative şi formatoare, ale cărei funcţii principale sunt de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor. Metoda 3 – 2 – 1 se poate utiliza şi ca o metodă de autoevaluare cu efecte formative în învăţarea din clasă, având valoare constatativă şi de feed – back. Avantaje:  Elevii devin conştienţi de urmările procesului instructiv – educativ şi responsabili de rezultatele obţinute  Implicarea elevilor în învăţare creşte direct proporţional cu înţelegerea importanţei şi a necesităţii însuşirii unui conţinut ori a dobândirii unei priceperi încă din faza iniţială a predării.

18

METODA R.A.I. (RĂSPUNDE – ARUNCĂ – INTEROGHEAZĂ) Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, institutorul împreună cu elevii săi, printr-un joc de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi. Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către institutorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor – ancoră. Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi cu liceeni, solicitând în funcţie de vârstă, întrebări cât mai divers formulate şi răspunsuri complete. Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării metodei, din ce în ce mai grele. Metoda R.A.I. este adaptabilă oricărui tip de conţinut, putând fi folosită la istorie, biologie, geografie, matematică, literatură, limbi străine, etc. Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatelor obţinute, modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină cooperarea cu competiţia. JURNALUL REFLEXIV Jurnalul reflexiv (“reflexive diary”) face parte din rândul metodelor alternative de evaluare şi cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. Este o “excelentă strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând în reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit în timpul derulării acestuia. Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre propriile procese mintale. În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat experienţe, sentimente, opinii, gânduri împărtăşite cu un punct de vedere critic. Prin metoda jurnalului reflexiv se urmăresc trei aspecte: autoreglarea învăţării, controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare şi controlarea cunoaşterii obţinute. - Dacă ai putea schimba ceva, ce ai face? - Adaugă alte comentarii care te preocupă. Avantajele metodei:  Jurnalul reflexiv este o metodă reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare.  Elevul îşi poate exprima propriile nemulţumiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi dorinţele şi satisfacţiile.  Profesorul poate afla şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării şi astfel îl poate ajuta pe elev în sporirea calităţii instruirii.  Se realizează o comunicare mai bună între professor şi elev Dezavantaje:  Elaborarea jurnalului reflexiv solicită disciplină şi notarea cu regularitate a reprezentărilor elevilor, precum şi a punctelor de vedere critice.  Nu este uşor de întocmit jurnalul reflexiv, deoarece elevii nu sunt obişnuiţi să reflecte asupra muncii lor.

19

ANEXA 6 METODE DE EVALUARE A ACTIVITĂȚII PE UN TERMEN MEDIU SAU LUNG METODA „ ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM ÎNVĂŢAT” Această metodă vine în ajutorul dascălului, oferindui posibilitatea de a folosi experienţa anterioară a elevului atunci când predă noi informaţii. Aplicarea metodei presupune parcurgerea a trei etape: accesarea a ceea ce ştim, determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a ceea ce am învăţat. Etape: - Construirea unui tabel pe tablă, cu următoarele coloane: Ştiu Vreau sǎ ştiu Am învǎţat - Se lucrează pe grupe, fiecare grupă va nota câte o idee în prima coloană, cu privire la tema enunţată. - Coloana din mijloc va fi completată cu întrebări, care pot fi produse în urma dezacordului privind unele detalii sau de curiozitatea elevilor - Se lecturează textul ales - In urma lecturii, vor fi completate în continuare primele două coloane, după caz, precum şi cea de-a treia. In cadrul acestei metode se utilizează unele procedee precum: conversaţia, demonstraţia, explicaţia, problematizarea, exerciţiul. In etapa “ştiu” elevilor li se cere să analizeze ceea ce ştiu deja. Elevii află informaţii „empirice” referitoare la tema propusă. In etapa “Vreau să ştiu” se formulează întrebări despre ce ar dori să ştie legat de tema propusă. Aceste întrebări se regăsesc formulate în rubrica din mijloc. In cazul în care la unele întrebări se află răspunsul în textul propus şi lecturat, se şi poate completa la rubrica “Am învăţat”. Toate întrebările formulate vor primi răspuns şi se notează în coloana a treia. Pentru a realiza un scurt feed-back, elevii revin la schema „Stiu / Vreau să ştiu / Am învăţat” şi decid asupra a ceea ce ştiau la începutul activităţii şi ce vor sti la final. EVALUAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI Noile tehnologii ale informării şi comunicării (N.T.I.C), cu largi aplicaţii în toate domeniile, au pătruns – e adevărat, destul de greu – şi în învăţământ. Studii internaţionale de profil menţionează că aplicaţiile N.T.I.C „au fost experimentate în toate etapele procesului educativ: motivare, diagnoză, prezentarea informaţiilor, pregătire, memorare, rezolvare de probleme, verificare, notare” (O. I. D. I., 1990) Învăţământul asistat de calculator – marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii învăţământul tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine de trei secole – îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt: „dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi creativităţii, precum şi a capacităţii de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om - maşină” (O.I.D.I, 1990). Experţii remarcă, pe bună dreptate, că „Informatica are un potenţial educativ foarte mare faţă de ceea ce ar putea oferi alte tehnologii. Informatica permite adaptarea învăţământului la cerinţele fiecărui elev, la ritmul de muncă, la aptitudinile intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe, deci, diversificarea modalităţilor pedagogice şi personalizarea învăţământului”. Utilizat în evaluare, calculatorul le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de modalităţi. Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul calculatorului este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi la verificările curente şi la examene. Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor care, astfel, pot fi utilizate în alte domenii. Se schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor. Mai mult, elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o depun zilnic, beneficiind de feed-back-ul atât de necesar unei învăţări eficiente şi performante.

20

INVESTIGAŢIA Investigaţia (în sensul de cercetare, descoperire) se foloseşte, de regulă, ca metodă de învăţare, pentru a-i deprinde pe elevi să gândească şi să acţioneze independent, atât individual cât şi în echipă. La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista de teme pe care elevii urmează să le abordeze cu ajutorul investigaţiei, perioada investigaţiei, modul de lucru, de prezentare şi de valorificare a rezultatelor. Investigaţia se poate realiza individual sau colectiv. Li se solicită elevilor să să rezolve o problemă teoretică sau să realizeze o activitate practică pentru care elevul este trebuie să întreprindă o investigare (documentare, observarea unor fenomene, experimentarea, etc.) într-un interval de timp stabilit. Este de preferat ca rezultatele să fie analizate cu clasa de elevi, pentru ca profesorul să poată formula observaţii, aprecieri şi concluzii. Pe baza analizei activităţii elevilor şi a rezultatelor obţinute de ei în cadrul investigaţiei, profesorul poate acorda note, valorificând, în felul acesta, funcţia evaluativă a investigaţiei. Investigaţia are mai multe funcţii: acumularea de cunoştinţe, exarsarea unor abilităţi de investigare a fenomenelor, exersarea abilităţilor de evaluare a capacităţii de a întreprinde asemenea demersuri. Folosind inteligent această metodă profesorul poate aprecia:  Gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată;  Capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor, de colectare şi organizare a datelor,  Abilitatea de formula şi testa ipotezele;  Modul în care elevul prezintă metodele utilizate în investigaţie  Conciziunea şi validitatea raportului analiză a rezultatelor obţinute. PROIECTUL Proiectul ca instrument de evaluare:  se desfăşoară pe o perioadă de timp de câteva zile sau câteva săptămâni;  începe în clasă prin precizarea temei, definirea şi înţelegerea sarcinilor de lucru, continuă în clasă şi acasă şi se încheie în clasă prin prezentarea unui raport despre rezultatul obţinut şi expunerea produsului realizat;  poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup;  trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de cercetare;  facilitează transferul de cunoştinţe prin conexiuni interdisciplinare;

21

22