36 0 122KB
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI
FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE STUDENT:GRIGORE FLORIS MIHAIL SPECIALIZAREA: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ-LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ ANUL: I PROFESOR: Lector univ.dr. LUCIA ISPAS
PROIECT PENTRU “INTRODUCERE ÎN FILOLOGIE”
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI George Bacovia se naşte la data de 17 septembrie 1881 în oraşul Bacău şi se stinge din viaţă la data de 22 mai 1957 în oraşul Bucureşti.De-a lungul vieţii el se remarcă ca fiind autorul unor volume de versuri scrise în manieră simbolistă,întrucât el este unul din reprezentanţii simbolismului românesc. Simbolismul este un curent cultural ce a apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi avea ca obiectiv redescoperirea esenţei poeziei apropiind-o de muzică.“Simbolismul literar francez s-a născut ca o reacţie de protest împotriva romantismului (văzut ca fiind mult prea edulcorant),a parnasianismului (care practica o poezie rece) şi a naturalismului (o exagerare a realismului).În spaţiul literar autohton,simbolismul este importat destul de repede,fără modificări semnificative. Ca reprezentanţi ai simbolismului românesc,în prima linie se poziţionează,la o distanţă apreciabilă de ceilalţi poeţi,George Bacovia şi Ion Minulescu.”1-
Poezia „Rar” face parte din primul volum de versuri al lui George
Bacovia,intitulat „Plumb” ce apare în anul 1916,pe când poetul avea 35 de ani. -
Titlul poeziei este reprezentat simplu,doar prin adverbul „rar”,acesta
sugerând cititorului „[...] felul în care trebuie citit poemul”2. Tema poeziei este reprezentată de condiţia poetului de a trăi într-o lume dominată de singurătate,iar din punct de vedere structural ea este alcătuită din şase catrene. - Având în vedere că ”Totul este în Bacovia melancolie” 3,putem observa încă de la începutul poeziei,că poetul apelează la o serie de repetiţii în versurile sale pentru a evidenţia această stare specifică creaţiilor sale: “Singur,singur,singur… / Plouă,plouă,plouă… / Tremur,tremur,tremur…”.Punctele de suspensie ce însoţesc versurile ajută la menţinerea ritmului lent. -pe care trebuie să îl aibă în vedere cititorul atunci când lecturează această poezie,întrucât acestea marchează “o întrerupere a şirului vorbirii”.4 Mihai Cimpoi susţine în lucrarea sa că „Bacovia impune în toate registrele imperialismul monotoniei.Repetiţia este modalitatea ideală de producere a monotoniei.”5.--Pentru a evidenţia şi mai mult această stare,poetul decide să apeleze la repetarea cuvatului „melancolie” în versurile sale:„Şi s-asculţi pustiul,Ce melancolie! / I-auzi cum mai plouă,Ce 1Lucia Ispas;Adelina Farias,Poezii de colectie-Literatura romana interbelica: antologie si suport de seminar,Editura Universitatii Petrol-Gaze,Ploiesti,2015, p. 7. 2Ion Caraion,Sfarsitul continuu,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1977, p. 313. 3Ibidem, p. 287. 4 Conform http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limba-romana/punctele-de-suspensie/ 5Mihai Cimpoi,Secolul Bacovia,Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana,Bucuresti,2005, p. 27-28.
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI melancolie!”.-----Caraion remarca că „[...] puţine pot fi considerate poeziile lui Bacovia din care melancolia,stare de fond [...] să absenteze,în schimb vocabula care o exprimă e de intalnit-sub formă adjectivală ori de substantiv-rareori”. ---Prezenţa eului liric în poezie este marcată prin pronumele personal la persoana I singular,din versul „Nu ştie de mine”,dar şi prin forma neaccentuată a acestuia din versul „Nor să mă mai cheme”.---În prima strofă,din dorinţa de a marca o stare de singurătate,de izolare faţă de lumea ce îl înconjoară,poetul situează hanul într-un spaţiu îndepărtat,nedefinit,fiind incojurat de „străzile deşarte” ,lipsite de trecerea vreunui om prin preajmă;acesta păstrând totuşi indicele temporal,al nopţii târzii,pentru identificarea cu noţiunea de han: „HAN2, hanuri, s. n. Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor)”6 . O altă explicaţie a prezenţei hanului în poezia lui Bacovia o găsim în lucrarea lui Ion Caraion,”Sfârşitul continuu”,de unde aflăm că „[...]era de preferinţă pentru poet hanul sau crâşma(foarte rar taverna)7,dar şi că motivul alegerii acestui local nu este una întâmplătoare,acesta fiind în căutarea unui loc ideal unde putea găsi compania persoanelor de care avea nevoie,pentru a purta discuţii şi a bea un pahar cu vin. În a doua strofă,poetul continuă să adauge elemente pentru crearea unui spaţiu izolat,a unui univers monoton,din care nu există nicio speranţă de scăpare.El apelează la verbe pentru a crea „o structură de beton armat” 8,iar acest lucru poate fi sesizat cel mai bine în această strofă,unde din paisprezece cuvinte ce o alcătuiesc,jumătate sunt verbe.Motivul ploii,ce cade neîncetat este un element specific bacovian întrucât „majoritatea poeziilor sale îşi asigură iniţial un cadran meteorologic”9,dar găsim o explicaţie şi mai amănunţită la Mihai Cimpoi
care
menţiona
că
„sufletul
poetului
este,în
general
un
suflet
înnoptat,singuratic,autumnal şi hibernal”.10 Următoarele trei strofe ale poeziei prezintă cea mai mare încărcătură negativă din cadrul compoziţiei.Nihilismul specific bacovian poate fi identificat prin prezenţa pronumelui negativ „nimeni”,dar şi a adverbului „nu” în versurile : „Nimeni,nimeni,nimeni / Nu ştie de mine / N-or să mă mai cheme, fiind ilustrată starea de solitudine a eului liric şi izolarea completă faţă de orice fiinţă vie,reprezentând o ultimă etapă „pentru a asigura neantului
6Conform DEX online:Dictionar explicativ al limbii romane,http://www.dexonline.ro/definitie/han 7Ion Caraion,Sfarsitul continuu,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1997, p. 329. 8Ibidem, p. 32. 9Ibidem, p. 93. 10Mihai Cimpoi,Secolul Bacovia,Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana,Bucuresti,2005, p. 56.
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI instaurarea sa deplină în lume”.11 A şasea strofă este cea care încheie poezia,prin instaurarea unei singurătăţi iremediabile şi a unei tristeţi profunde: „Ce melancolie! / Singur,singur,singur...” Având în vedere toate cele menţionate putem afirma că această poezie înclină spre a fi un epitaf al poetului.Muzicalitatea nu putea lipsi din poezie,având în vedere faptul că Bacovia „cânta la vioară”
12
,astfel fiind explicat,poate cel mai bine,fenomentul versurilor ce se repetă pe tot
parcursul ei.Toate acestea converg către ideea unui cântec funebru,ce va marca încheierea existenţei eului liric,aceste versuri reprezentând ultimele sale cuvinte,adresate într-un cadru izolat ,fără ca nimeni să le poată recepta: „Orice ironie / Vă rămâne vouă [...] Rătăciri deacuma / N-or să mă mai cheme-”
11Ibidem, p. 14. 12Ion Caraion,Sfarsitul continuu,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1997, p. 101.
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI
BIBLIOGRAFIE CARAION,Ion,Sfârşitul continuu,Editura Cartea Românească,Bucureşti,1977 CIMPOI,Mihai,Secolul Bacovia,Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană,Bucureşti,2005 ISPAS,Lucia ; FARIAS,Adelina,Poezii de colectie-Literatura română interbelică: antologie şi suport de seminar, Editura Universităţii Petrol-Gaze,Ploieşti,2015
WEBOGRAFIE Rolul punctelor de suspensie: http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limbaromana/punctele-de-suspensie/ Definiţia hanului: Conform DEX online:Dicţionar explicativ al limbii române: http://www.dexonline.ro/definitie/han
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI ANEXĂ GEORGE BACOVIA - RAR Singur, singur, singur, Într-un han, departe Doarme şi hangiul, Străzile-s deşarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beţie Şi s-asculţi pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă... Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine Şi de-atâta vreme Nu ştie de mine Nimeni, nimeni, nimeni... Tremur, tremur, tremur... Orice ironie Vă rămâne vouă Noaptea e târzie, Tremur, tremur, tremur... Veşnic, veşnic, veşnic, Rătăciri de-acuma N-or să mă mai cheme Peste vise bruma, Veşnic, veşnic, veşnic... Singur, singur, singur, Vreme de beţie I-auzi cum mai plouă, Ce melancolie! Singur, singur, singur..