Executarea Silită Referat [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ SPECIALIZAREA DREPT

REFERAT EXECUTAREA SILITĂ

TEMA: ACŢIUNILE INSTANŢEI DE JUDECATĂ ÎN CADRUL ASIGURĂRII CURSULUI EXECUTĂRII SILITE

A elaborat: Daniel TANASE, grupa D - 1502, Anul V

Cahul, 2020

CUPRINS

I. LISTA ABREVIERILOR II. INTRODUCERE III. ACȚIUNILE INSTANȚEI DE JUDECATĂ ÎN CADRUL ASIGURĂRII CURSULUI EXECUTĂRII SILITE IV. CONCLUZIE V. BIBLIOGRAFIE

I. LISTA ABREVIERILOR - Art. – articol - Alin. - aliniat - CE – Cod de executare a Republicii Moldova - CPC – Cod de procedură civilă - Lit. – litera

II. INTRODUCERE Justiţia se înfăptuieşte exclusiv de către instanţele de judecată. Procedura de executare, fiind o fază a procesului civil, nu poate exista fără implicarea instanţei de judecată. Chiar dacă intervenţia instanţei de judecată nu are un caracter permanent ca în faza judecării, rolul acesteia este unul indispensabil executării silite, întrucât justiţia este iluzorie fără ca hotărârile judecătoreşti să fie efectiv executate. În cadrul acţiunii instanţei de judecată în cadrul asigurării cursului executării silite putem distinge anumite împuternicirile a instanţei de judecată, în procedura de executare, după cum urmează: - eliberarea titlului executoriu (art.13 Cod de Executare) - prezentarea documentului executoriu spre executare(art.l5 CE) - soluţionarea suspendării procesului de executare (art. 79 CE) - soluţionarea problemei privind succesiunea procesuală (art.47 CE) - explicarea hotărârii, schimbarea modului de executare (art.71 CE) - soluţionarea întoarcerii executării (art.157-160 CE)

III. ACŢIUNILE INSTANŢEI DE JUDECATĂ ÎN CADRUL ASIGURĂRII CURSULUI EXECUTĂRII SILITE. La asigurarea cursului executării silite, instanţa de judecată de fapt creează condiţiile declanşării şi organizării bunului mers al procedurii de executare. In fapt, atribuţiile enumerate, reies direct din calitatea de emitent al titlului executoriu. Eliberarea titlului executoriu de către instanţă are loc la cererea creditorului, după rămânerea definitivă a hotărârii, cu excepţia hotărârilor care se execută imediat (art.256 CPC). Sunt definitive, deci executorii, hotărârile judecătoreşti emise în primă instanţă, supuse apelului, după examinarea pricinii în apel (art.254 alin.(l) CPC). Sunt executorii şi hotărârile judecătoreşti pentru care a expirat termenul de atacare, dacă participanţii la proces nu au exercitat apelul în termen. Cererea de eliberare a titlului executoriu urmează a fi depusă în formă scrisă, la prima instanţă. La eliberarea titlului executoriu instanţele de judecată urmează să ţină cont de respectarea exigenţelor de conţinut stabilite în art. 14 din Codul de Executare: denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu; pricina în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu; data pronunţării hotărârii, dispozitivul (textual); data rămânerii definitive a hotărârii sau menţiunea privind executarea imediată; numele, prenumele şi data naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului; codul fiscal, domiciliul ori sediul lor; datele bancare de identificare; data eliberării titlului executoriu; menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii; menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului. Titlul executoriu, eliberat în temeiul hotărârii judecătoreşti, se semnează de către judecător şi grefier şi se certifică cu ştampila instanţei de judecată. Conform art.256 alin.(l) CPC, urmează să fie executate imediat, ordonanţa sau hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata: pensiei de întreţinere, salariului şi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, precum şi a indemnizaţiilor prevăzute de statutul şomerilor, repararea prejudiciilor cauzate prin vătămare a integrităţii corporale sau prin o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, dacă reparaţia s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice, a unui salariu mediu pentru absenţa forţată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu. În aceste situaţii nu este necesar ca hotărârea să devină definitivă pentru a fi executată. Pe lângă faptul că eliberează titlul executoriu din oficiu, instanţa de judecată mai are obligaţia conform art. 15 alin.(2) din Codul de executare, să prezinte documentul executoriu spre executare. Doar la această etapă instanţa substituie creditorul în dreptul de

dispoziţie al său de a pune în executare titlul executoriu. Ulterior, pe parcursul procedurii de executare silită, creditorul obligaţiei, imediat executorii, îşi va realiza drepturile de sine stătător, la propria discreţie, inclusiv prin substituirea executorului judecătoresc (art.32 CE). Instanţa de judecată va mai prezenta din oficiu titlul executoriu spre executare în pricinile ce ţin: - de confiscare a bunurilor, - de urmărire a sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat, - de urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, - de repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, - de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, (art.15 alin.(2) Cod de Executare). Potrivit art.30, alin.(3) şi (4) CE titlul executoriu va fi expediat din oficiu de către instanţa de judecată executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială excepţională, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. Atunci când titlul executoriu se referă la urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, titlurile executorii se remit din oficiu de către instanţa de judecată spre executare executorului judecătoresc indicat de creditor în cererea de eliberare a titlului executoriu. Potrivit art. 178 alin.(2) CPC, în baza încheierii de asigurare a acţiunii, judecătorul sau instanţa eliberează titlul executoriu reclamantului, iar copia încheierii de asigurare a acţiunii - pârâtului. Instanţa va întocmi titlul executoriu pentru încheierea de asigurare a acţiunii odată cu încheierea de asigurare şi îl va elibera de îndată la cererea creditorului. Modul de punere în executare a titlului executoriu de asigurare a acţiunii este reglementat de art. 27 din CE, părţile la această fază de executare au calitatea de reclamant şi pârât. Astfel, partea care solicită punerea în executare a măsurii asigurătorii fiind obligată să suporte cheltuielile de executare. Soarta restituirii cheltuielilor de executare (art.90 lit. h) CE) va fi soluţionată de instanţa de judecată odată cu emiterea hotărârii, potrivit prevederilor art. 94 şi 97 CPC. Eliberarea duplicatului titlului executoriu are loc la cererea creditorului, în caz de pierdere sau de deteriorare a titlului executoriu, în cel mult 5 zile. (art. 19 alin.(l) CE). Deşi dreptul de a primi titlul executoriu original îi revine exclusiv creditorului, duplicatul acestuia, poate fi solicitat şi de executorul judecătoresc. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de

eliberare a duplicatului titlului executoriu, este aceiaşi instanţă care a emis titlul executoriu, fără a convoca şedinţă de judecată. Cererea prin care se solicită eliberarea duplicatului titlului executoriu, urmează să conţină argumente suficiente şi probe anexate care confirmă faptului deteriorării sau pierderii originalului. Conform art.3 alin.(l) lit. m) al Legii taxei de stat, eliberarea copiilor, duplicatelor, repetate de pe actele eliberate de către instanţa de judecată se impune cu taxă de stat, în mărime de 50% plus 2% pentru fiecare pagină, unităţi convenţionale. Instanţa de judecată urmează să verifice faptul dacă a emis titlu executoriu original. Aprecierea probelor referitoare la pierderea sau distrugerea documentului executoriu original este la fel de importantă pentru evitarea situaţiei existenţei mai multor titluri executorii cu forţă de original. Dacă se va constata că sunt întrunite temeiurile de fapt şi de drept instanţa de judecată va elibera titlu executoriu cu menţiunea obligatorie “Duplicat”. în cazul refuzului în eliberarea duplicatul titlului executoriu, instanţa de judecată va elibera o încheiere motivată, care va fi susceptibilă de recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea ei (art.425 CPC) Succesiunea de drepturi în procedura de executare este reglementată de art. 47 al Codului de Executare. Astfel, în cazul ieşirii uneia dintre părţi din procedura de executare decesul persoanei fizice, încetarea sau reorganizarea persoanei juridice, cesiunea de creanţă, preluarea datoriei, instanţa de judecată examinează cererea privind înlocuirea acestei părţi cu succesorul ei în drepturi. Realizarea succesiunii în drepturi este condiţionată de voinţa părţii cointeresate. Pentru admiterea succesiunii procesuale, este necesar ca raportul juridic, care constituie obiectul documentului executoriu, să admită succesiunea în drepturi. Nu poate fi admisă succesiunea în drepturi a debitorului căruia îi incumbă obligaţii personale, care după natura lor, nu pot fi realizate de către o altă persoană. Astfel, în cazul încetării din viaţă, declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului creditorului/debitorului, având o creanţă/obligaţie ce ţine de încasarea pensiei de întreţinere nu va fi admisă succesiunea în drepturi şi nici o altă persoană nu va fi îndreptăţită să pretindă executarea acestor prestații. Succesiunea de drepturi în cadrul procedurii de executare este dispusă de către instanţa de judecată prin emiterea unei încheieri privind admiterea succesiunii de drepturi, susceptibilă de a fi contestată cu recurs. Toate actele săvârşite în cadrul procedurii de executare până la înlocuirea părţii în procedura de executare cu succesorul ei în drepturi sunt obligatorii în măsura în care ar fi fost obligatorii pentru partea înlocuită.(art.47 alin.(2) CE) În cazul cesiunii de creanţă sau preluării datoriei, legea nu prevede expres suspendarea procedurii de executare, astfel suspendarea procesului, va fi posibilă doar la adresarea cu cererea respectivă, în instanţa de judecată.

Instanţa de judecată este în drept de a suspenda procesul de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor (art.79 CE). Suspendarea obligatorie a procedurii de executare (art.78 CE) este de competenţa executorului judecătoresc, iar cea facultativă (art.79 CE) de competenţa instanţei de judecată. În acest caz se va ţine cont că suspendarea executării este un drept al instanţei de judecată şi poate fi solicitată în cazurile expres stabilite de lege. Instanţa de judecată va decide printr-o încheiere, susceptibilă de recurs, asupra suspendării procesului de executare. Deşi legea acordă o discreţie largă instanţei de judecată, în ceea ce priveşte decizia de a suspenda sau nu procesul, totuşi încheierea judecătorească trebuie sa fie determinată de considerente de eficienţă şi nicidecum să nu tergiverseze procesul de executare. Trebuie de asemenea, să se ţină cont ca termenul de examinare a contestaţiei asupra actelor executorului judecătoresc este de 30 zile (art. 163, alin.(l) CE). În toate cazurile, când instanţa de judecată va examina cererea de suspendare a executării se va ţine cont de respectarea intereselor ambelor părţi ale procedurii de executare. Pe durata suspendării procedurii de executare, orice act de executare este interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare(art. 84 alin.(2) CE). Încheierea de suspendare a executării nu serveşte drept temei pentru anularea măsurilor de asigurare dispuse de către executorul judecătoresc sau de către instanţa de judecată anterior. Suspendarea executării documentului executoriu va dura: - până la rămânerea irevocabilă a încheierii de explicare sau refuz în explicare (art.251, alin. (4) CPC) în cazul adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată a cererii de a se explica hotărârea adoptată; - până la întoarcerea debitorului în ţară în cazul aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu sau cu o misiune de stat atunci când obligaţia are un caracter personal; - până la externarea debitorului în cazul aflării acestuia într-o instituţie curativprofilactică; - până la găsirea debitorului ori încetarea căutării lui în cazul căutării acestuia; - până la soluţionarea irevocabilă a cauzei civile privind ridicarea sechestrului de pe bunuri - în partea ce ţine de aceste bunuri intentate la cererea terţilor; - până la rămânerea irevocabilă a actului de dispoziţie emis de instanţa competentă în cazul contestării eliberării titlului executoriu. Schimbarea modului şi a ordinii de executare (art.77 CE, art.252 CPC) va fi dispusă de către instanţa de judecată, la cererea părţilor din procedura de executare, dacă există circumstanţe, care fac dificilă sau imposibilă executare în ordinea şi modul stabilit de instanţă în dispozitivul hotărârii şi în titlul executoriu. Instanţa competentă să determine schimbarea

modului şi a ordinii de executare, va fi instanţa care a pronunţat hotărârea. Examinarea cererii va avea loc în şedinţă de judecată, părţilor comunicânduli-se locul, data şi ora şedinţei, neprezentarea lor însă nu va împiedica examinarea cererii. În cadrul şedinţei de judecată, părţile urmează să demonstreze imposibilitatea executării hotărârii în modul în care iniţial s-a stabilit. In cazul schimbării modului de executare, nu va fi admisă schimbarea sensului hotărârii, astfel, ceea ce a decis instanţa iniţial, urmează să rămână neschimbat, modificat fiind doar modul de realizare efectivă a drepturilor. La momentul depunerii cererii de schimbare a modului sau ordinii de executare, obligaţia debitorului încă nu este îndeplinită integral sau parţial. Partea care solicită examinarea chestiunii privind schimbarea modului sau ordinii de executare nu poate fi limitată în dreptul de a cere despăgubiri pentru întârzierea executării. Instanţa va emite încheiere de schimbare modului sau ordinii de executare, susceptibilă de recurs şi va emite un nou titlu executoriu. Explicarea hotărârii (art.251 CPC) este necesară atunci când nu este clar sensul, extinderea sau modul de aplicare a dispozitivului hotărârii, ce urmează să fie executată, sau dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii. Explicarea, nu va modifica cuprinsul hotărârii, ci doar va cuprinde precizări referitor la extinderea, sensul şi modalitatea de executare a dispozitivului dat de instanţă anterior sau, în cazul extinderii dispoziţiilor contradictorii, va omite contradicţiile existente, dând o rezolvare neechivocă cazului. Ea nu poate fi considerată ca un mijloc destinat modificării sau anulării titlului executoriu, această finalitate fiind posibil de realizat doar prin intermediul căilor de atac. La examinarea cererii de explicare a hotărârii nu se vor discuta împrejurări, care ar repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, deoarece acest fapt contravenind direct, autorităţii lucrului judecat. Obiectul explicaţiilor se va referi la înţelesul hotărârii, limitele şi modalitatea executării prestaţiilor precum şi la cercul persoanelor vizate prin hotărâre. Din considerentele faptului, că executare nemijlocită a acţiunilor de executare este un atribut al executorului judecătoresc, anume acestuia îi revine obligaţia principală de a sesiza prin demers instanţa de judecată privind explicarea hotărârii, dacă o consideră neclară. Explicarea hotărârii poate fi solicitată şi de către părţile în procedura de executare, prin intermediul executorului judecătoresc, întrucât art.71 CE prevede „Executorul poate solicita din oficiu sau la cererea părţilor” Potrivit art. 251 CPC, instanţa de judecată poate explica modul de executare a hotărârii judecătoreşti şi la cererea participanţilor la proces. Astfel se creează distincţia dintre participanţii la proces şi participanţii la procedura de executare, ultimii având dreptul să solicite explicarea modului de executare doar prin intermediul

executorului judecătoresc. Explicare hotărârii este admisibilă dacă nu a fost executată sau dacă nu a expirat termenul de executare silită (art.251, alin.(2) CPC). Aceste două condiţii de admisibilitate a cererii reies din principiul securităţii raporturilor juridice. La adresarea în instanţa de judecată cu cererea de a explica modul de executare a hotărârii judecătoreşti, instanţa la cererea solicitantului este în drept să suspende procedura de executare pe perioada până la care se va expune. Necesitatea întoarcerii executării (art.157 CE) survine în următoarele situaţii: - când o hotărâre judecătorească deja executată a fost anulată sau modificată, prin decizia instanţei superioare; - când în urma rejudecării cauzei pretenţiile reclamantului s-au respins integral ori parţial; - când prin decizia instanţei superioare sau ca efect ale rejudecării cererea a fost scoasă de pe rol ori procesul a încetat; Prin întoarcerea executării, părţile se restabilesc în drepturile sale, căci nerestituirea celor primite de la debitor de către creditor, ar crea situaţia îmbogăţirii fără justă cauză a ultimului. Actul juridic în temeiul căreia s-au făcut încasările fiind anulat, stabileşte nejustificarea prestaţii efectuate. Restituirea prestaţiei deja executate implică şi valoarea cheltuielilor de executare, în cazul restituirii parţiale, cheltuielile de executare vor fi suportate proporţional prestaţiei remise. Potrivit art.240 alin.(3) CPC, instanţa de judecată adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Astfel, art. 159 alin.(l) CE conţine o deficienţă de reglementare. Dacă nu este invocat de către părţi, instanţa de judecată, care casează hotărârea nu poate cunoaşte faptul dacă aceasta a fost sau nu executată total sau parţial. în aceste circumstanţe, dispunerea întoarcerii executării, nu poate avea loc, întrucât nu este certă întinderea obligaţiilor executate. Totuşi instanţa de judecată va dispune întoarcerea executării din oficiu doar dacă din materialele dosarului reiese cert că hotărârea judecătorească a fost executată. În cazul în care a fost omisă de către apelant sau recurent solicitarea întoarcerii executării, este recomandabil ca instanţa de judecată să concretizeze la ce etapă se află executarea hotărârii. Astfel, s-ar determina valoarea prestaţiilor necesare a fi întoarse, ori întoarcerea executării este posibilă doar dacă a avut loc efectiv o executare totală sau parţială. Instanţa de judecată care a soluţionat întoarcerea executării, va elibera la cerere, titlu executoriu pentru a asigura executarea silită a hotărârii sale. Potrivit art. 158 alin.(l) din Codul de Executare, instanţa de judecată, căreia i s-a

transmis pricina spre rejudecare, este obligată să soluţioneze din oficiu întoarcerea executării. Nesoluţionarea acestei probleme, nu decade părţile din dreptul de a cere întoarcerea executării pe calea acţiunii civile sau procedurii în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile, ori întoarcerea executării este un drept incontestabil al pârâtului, întrucât rezultă dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.. Dreptul la întoarcerea executării, poate fi realizat şi prin depunerea unei cereri de chemare în judecată în procedura acţiunii civile. în acest caz instanţa de judecată va asigura egalitatea şi disponibilitatea în drepturi a participanţilor în proces. Reieşind din principiul nemijlocirii cercetării judecătoreşti în cadrul şedinţei de judecată, instanţa de judecată va putea stabili cert, mărimea prestaţiei executate. La judecarea pricinii, nu se va admite completarea sau modificarea hotărârii iniţiale, respectându-se principiul autorităţii lucrului judecat. Dacă pretenţiile reclamantului sunt întemeiate instanţa de judecată va adopta o hotărâre prin care va admite acţiunea. în temeiul hotărârii definitive, la solicitarea creditorului instanţa de judecată va elibera titlul executoriu.

::::::::::::::::::::::::::::::::::

IV. CONCLUZIE Prin prezenta lucrare am încercat să arăt acţiunile instanţei de judecată în cadrul asigurării cursului executării silite în faza executării hotărârilor judecătorești definitive. Implicarea instanţei de judecată în procedura de executare este incontestabil necesară, având o finalitate stringentă, de a asigura corectitudinea, promtitudinea şi eficienţa executării silite a actelor de justiţie. Sarcina instanţei care a ordonat executarea şi care are sub controlul ei permanent activitatea organului de executare, rămâne aceiaşi - de a arbitra în interesele părţilor un conflict nestins, de a supraveghea executarea şi de a soluţiona nemulţumirile părţilor, cât şi ale terţilor ale căror drepturi sunt vătămate prin executarea silită. În procedura executării silite, instanţei de judecată îi revine un rol pasiv, acţionând în toate situaţiile exclusiv la sesizare, fapt determinat de atribuţiile ei particulare la soluţionarea incidentelor de procedură. În lucrare am relatat despre acțiunile instanței de judecată pentru asigurarea cursului executări silite, fapt ce reiese din calitatea de emitent al titlului executoriu.

V. BIBLIOGRAFIE

1.

Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, Nr. 1 din 12.08.1994. 2.

Codul de executare al Republicii Moldova din 24.12.2004, republicat: Monitorul

Oficial al R.Moldova nr.214-220/704 din 05.11.2010, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.3435/112 din 03.03.2005. 3.

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003, republicat:

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.130-134/415 din 21.06.2013, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.111-115/451 din 12.06.2003. 4.

Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, Monitorul Oficial al

R.Moldova nr.82-86/661 din 22.06.2002. 5.

Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.1992, republicat: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.53-55/302 din 02.04.2004, republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.133-134/655 din 02.12.99. monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.12/359 din 1992. 6.

Lege privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, Monitorul Oficial

nr.126-128/406 din 23.07.2010. 7.

Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, Asociația Judecătorilor din

Republica Moldova, Chișinău, 2013. 8.

Procedura de executare silită. Ghid practic. Chișinău 2004.

9.

Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept

procesual civil. Drept execuţional civil. Arbitraj. Drept notarial - curs de bază pentru licenţă şi masterat, seminare şi examene, Editura National, București 2013. 10. Silviu-Gabriel Barbu, Alexandru Serban , Drept executional penal. Editia a II-a, Editura C.H. Beck, București 2009.