Referat [PDF]

Zitiervorschau

Perspective evoluționiste asupra comportamentului uman Psihologia evoluționistă, Memetica și Teoria co-evoluției

Profesor:

Studenti:

Vreja Lucia Ovidia

Nițu Laurențiu Necșuleasa Alin Rizea Alexandru

Psihologia evoluționistă

Poșircă Alexandru

Filosoful “William James” a utilizat pentru prima data conceptul de “psihologie evolutionista” in cartea sa “Principiile psihologiei (1840) , oferind o noua abordare teoriei evolutioniste a problematicii mintii umane. Acesta , impreuna cu alti psihologi (Donald Symons , Leda Cosmides , John Tobby etc.) au considerat ca ideile evolutioniste trebuie aplicate din punct de vedere psihologic si nu in cadrul unor structuri comportamentale. “Selectia naturala nu selecteaza comportamentul in sine , ci poate actiona numai asupra mecanismelor care genereaza comportamentul” citat de Tooby si Cosmides , sugerand faptul ca comportamentul este efectul unei anumite surse , comportamentul nefiind niciodata intamplator . Astfel se dovedeste faptul ca fiecare persoana sau vietate are un “mecanism” diferit ce duce la un anumit tip de comportament. Ideea principala pe care se construieste aceasta teorie este aceea ca mintea umana este rezultatul a mai multor mecanisme ce au evoluat de-a lungul istoriei noastre . Incepand cu perioada Pleistocenului , care a aparut acum apoximativ 2.500.000 de ani , specia umana a fost influentata de mediu , mecansimele umane adaptandu-se in timp tututor nevoilor si proceselor . De altfel ,problemele comportamentale si psihologice precum : agresivitatea , moralitatea , criteriile de selectare a partenerilor reproductivi ori relatiile sociale , isi au inceputurile inca de pe vremea primilor oameni , specia umana reusind in timp sa rezolve cat de bine a putut aceste probleme , ba chiar sa le si rezolve sau sa le descrie in detaliu de exemplu : pe ce se bazeaza relatiile sociale sau ce reprezinta moralitatea pentru oameni si cum difera aceasta . Perioada aceasta se numeste “ mediul ancestral” sau “ mediul adaptarii evolutive” pe care o putem intelege informandu-ne si intelegand problemele adaptive pe care oamenii le-au intampinat de-a lungul vremii si cum s-au format aceste mecanisme mentale dezvoltate pana in ziua de astazi. In zilele noastre , mediul din perioada Pleistocena este total diferit ,astfel ca comportamentul si stilul de viata al primilor oameni nu se mai regaseste aproape deloc. Modernizarea , relatiile sociale dintre oameni cu prioritati diferite si tehnologia in continua schimbare , au dus la “ipoteza inadecvarii” ce sustine diferenta intre adaptarile pihologice din Pleistocen si conditiile de viata recente. Astfel , comportamentul esential al stramosilor nostrii nu mai este potrivit cu cel actual , oamenii descoperind noi mijloace de trai , mai usoare si fara prea multa munca si cu cat mai putine sacrificii. Mecanismele psihologice sunt definite de cercetatori in moduri diferite , de la procese cognitive (gandire , simturi ) la abilitati , emotii , preferinte , inclinatii , toate din sfera sentimentelor. Alte elemente studiate mai bine de specialisti fiind fricile , preferintele , abilitatile etc. sunt considerate a fi innascute si nu dobandite pe parcurs , toate avand denumirea de “instincte” , sau dupa opiniile altor psihologi evolutionisti precum David Buss sunt numite “universalii” ale psihicului uman deoarece toti oamenii au aceste caracteristici ce sunt relativ constante dar si diferite ,iar numarul lor este unul foarte mare. Tooby si Cosmides au reusit sa sintetizeze principiile metodologice ale psihologiei evolutioniste pentru a identifica mecanismele psihologice adaptative prin cativa pasi simpli : 1. cu ajutorul principiilor teoriei evolutioniste se poate realiza modelul unei probleme adaptative prin care psihicul uman sa o poata rezolva ; 2. sa se determine cum a aparut aceasta problema in mediul ancestral si ce presiuni selective s-au facut simtite din partea mediului;

3. includerea modelului problemei adaptative cu informatiile disponibile despre conditiile din mediul ancestral, iar problema care trebuie rezolvata de psihicul uman este necesara sa fie considerata drept o problema de procesare a informatiei, construindu-se astfel, un model computational, cu ajutorul caruia sa se faca ipoteze despre cum poate arata un mecanism psihic capabil sa rezolve problema; 4. dezvoltarea de modele ipotetice de mecanisme psihice care ar putea fi solutii ale problemei adaptative; 5. este necesar sa fie eliminate modelele mai putin adecvate, pentru a ramane unul singur; 6. compararea modelului cu schemele comportamentale care se manifesta in conditiile vietii contemporane. Psihologii evolutionisti au realizat un exemplu de problema adaptativa, fiind legata de altruism, si anume ca oamenii ar trebui sa poata distinge persoanele care raspund identic la un gest altruist, de cele care doar profita de acesta, folosindu-se de mecanisme psihologice, pentru a detecta incalcari ale regulilor de tipul “daca primesti un beneficiu, atunci trebuie sa platesti costurile”. Testul Wason reprezinta o serie de experimente concepute de psihologul Peter Catheart Wason, prin care putea testa capacitatea oamenilor de a formula rationamente ipotetice , de a detecta incalcari ale regulilor. Peter Wason a descoperit faptul ca majoritatea persoanelor isi folosesc gandirea logica doar in anumite circumstante. In testul Wason, indivizii trebuie sa raspunda la o intrebare, si anume: Se dau patru cartonase, pe o parte se afla litere, iar pe cealalta cifre. Trebuie sa se testeze regula rationamentului ipotetic: “Daca un cartonas are pe o parte o vocala, atunci pe cealalta are un numar par”. Subiectii trebuie sa arate care cartonase trebuie intoarse pentru a se testa daca regula este adevarata, iar Wason a descoperit ca doar 4% dintre subiecti reusesc sa raspunda corect, sugerand ca oamenii nu pot rezolva acest tip de probleme. Wason a reformulat problema : Se dau patru cartonase, care reprezinta patru persoane intr-un bar. Pe o parte a cartonasului se afla varsta persoanei, iar pe cealalta bautura pe care o consuma: Se cere sa se testeze regula rationamentului ipotetic: “ Daca o persoana bea bere, atunci are peste 21 de ani”. Persoanele trebuie sa indice care cartonase trebuie intoarse pentru a testa adevarul acestei reguli, iar Wason a realizat ca 74% dintre indivizi au raspuns corect. Diferenta dintre cele doua experimente este ca al doilea exercitiu este un exemplu bazat pe realitate, reguli care exista in viata de zi cu zi (consumul de alcool dupa implinirea varstei de 21 de ani in S.U.A.), fiind mai usor de gandit si de rezolvat cu ajutorul gandirii logice, au explicat John Tooby si Leda Cosmides. Cei doi specialisti au spus ca mentalitatea umana a evoluat, reusind cu usurinta sa descopere cand alti oameni nu respecta regulile si sa-i sanctioneze in cele din urma.

Memetica

In lucrarea “Gena egoista” scrisa de biologul englez Richard Dawkins problema selectiei naturale este privita pentru prima data si din punctul de vedere al genelor. Conform acestei carti, unitatea fundamentala a selectiei naturale nu este individul, populatia sau specia, ci este gena care este numita “replicator” de catre Dawkins. Asa-numita “gena egoista” se refera la faptul ca evolutia are loc pentru replicarea genelor mai departe si nu pentru supravietuirea organismelor individuale sau “perpetuarea speciei”.Organismul nu este decat o “constructie” a genelor prin care acestea se multiplica, iar in urma selectiei naturale vor fi transmise mai departe doar genele care au produs organismele mai eficiente. In vederea aplicarii principiilor generale ale teoriei evolutiei la fenomenele culturale, Dawkins a formulat teoria conform careia transmisia culturala este asemanatoare transmisiei genetice deoarece ea poate da nastere unei noi forme de evolutie in ciuda caracterului fundamental conservator. In opinia sa, dupa aparitia omului si din cauza caracterului algoritmic al selectiei naturale, fenomenul evolutiei a atins un nou stadiu in care a aparut un nou tip de replicator. Denumirea de “mema” data acestui replicator de catre Dawkins provine de la cuvantul grecesc “mimema” care inseamna “ceva imitat, copiat, reprodus”, iar stiinta corespunzatoare studiului memelor se numeste memetica. Conform definitiei date de Dawkins, mema este o unitate de informatie culturala capabila de a se propaga prin imitatie de la un individ la altul si are comportamentul asemanator unei gene. Memele pot fi idei, melodii, descoperiri tehnologice, ticuri verbale, mode vestimentare, anecdote si povestioare amuzante, reguli de comportament etc. Propagarea memelor este un proces automat, care nu depinde de o decizie constienta a individului: nu noi alegem memele, ci ele “ne aleg” pentru a se raspandi si multiplica prin intermediul mintilor noastre. Dupa Dawkins, aparitia omului si a creierului sau complex a dus in mod inevitabil la aparitia memelor care sa exploateze capacitatea de imitatie a creierului. Memele prezinta proprietatile specifice evolutiei prin selectie naturala precum ereditatea, variabilitatea si adaptarea la conditiile mediului cultural. De asemenea, ele au caracter de replicatori eficienti prin proprietatile de longevitate(sunt persistente in mintea noastra), de fecunditate(pot fi copiate si raspandite foarte rapid) si fidelitate a copierii(adica in general sunt copiate cu acuratete de la o minte la alta). Memele se afla in competitie unele cu celelalte in mediul reprezentat de mintile noastre, si doar cele mai reusite vor capta atentia oamenilor si vor continua sa se propage.

Desi exista controverse in ceea ce priveste definirea unei meme, memetica poate fi utila pentru explicarea unor comportamente umane care sunt dificil sau chiar imposibil de inteles folosind alte teorii. In exemplul comportamentului altruist s-a observat ca anumite teorii precum cea a agentului rational nu reusesc sa il justifice deoarece individul este considerat a fi egoist aflat in cautarea maximizarii utilitatii. Pentru a gasi o explicatie memetica, scriitoarea Susan Blackmore porneste de la ipoteza ca in conditia de surplus de meme, printre cele care care se vor bucura de succes sunt

comportamentele altruiste, cooperative si generoase. Pentru a verifica aceasta ipoteza, Blackmore propune un experiment mental prin care sa ne imaginam 2 indivizi: Kevin, care este altruist, si Gavin, care este egosit, si sa ne intrebam care dintre cei doi va raspandi mai multe meme. Deoarece altruismul lui Kevin ii va aduce mai multi prieteni care il plac, acestia vor fi influentati mai usor si ii vor imita comportamentul care il face popular, iar astfel memele legate de altruism se vor raspandi. Pe de cealalta parte, Gavin are mai putini prieteni carora sa le transmita memele sale, iar cei cu care interactioneaza nu ii vor imita comportamentele deoarece oamenii nu il plac si nu doresc sa fie asemanatori cu el. Aceasta diferenta constituie baza teoriei memetice a altruismului conform careia memele oamenilor altruisti se vor raspandi cu mult mai mult dacat memele celor mai putin altruisti. Exista insa si o alta categorie de meme care nu aduc beneficii si chiar pot afecta negativ indivizii care le asigura supravietuirea si propagarea, acestea fiind asemanatoare virusurilor care infecteaza celula vie si o obliga sa faca mai multe copii ale virusului care se vor raspandi indiferent de efectul asupra gazdei. Aceste meme sunt in esenta paraziti mentali deoarece obliga mintea care le gazduieste sa le transmita mai departe, catre alte minti, chiar daca nu aduc un avantaj in comparatie cu competitoarele lor. Un exemplu de complex de meme care sunt virusuri mentale este religia. Blackmore rezuma ca cei infectati cu idei religioase investesc bani si timp, renunta la multe lucruri placute, isi risca sanatatea si chiar viata pentru aceste idei care sunt in mod demonstrabil contradictorii sau false. In cazuri extreme, memele religioase ii pot face pe indivizi sa actioneze in moduri contrare interesului lor, cum ar fi calugarii carora le este interzis sa aiba urmasi sau cei angajati in razboaie religioase care comit atentate sinucigase. La fel ca si virusurile, doctrinele religioase se raspandesc cu succes deoarece fac apel la un sistem de promisiuni si amenintari care ii obliga pe oameni sa le adopte si sa le transmita mai departe. Blackmore da ca exemplu crestinismul ca fiind complexul de virusuri mentale care a avut cel mai mare succes in comparatie cu multitudinea de religii care au existat de-a lungul timpului. Acest lucru a fost posibil prin intermediul Bibliei care prezinta un nivel ridicat de adaptabilitate prin continutul sau auto-contradictoriu si contine instructiuni pentru transmiterea ideilor sale mai departe. Ea a reusit astfel sa modifice mediul intr-un mod care sa-i sporeasca sansele de a fi copiata. Un alt scriitor american, Aaron Lynch, a atribuit soliditatea memelor religioase din cultura umană faptului că astfel de meme încorporează mai multe moduri de transmitere. Memele religioase sunt transmise de la parinte la copil, iar majoritatea oamenilor vor pastra religia învățată de la părinți de-a lungul vieții lor. In lucrarea “Thought Contagion”, Lynch identifica modul de transmitere a memelor in crestinism ca deosebit de puternice in scop. Credincioșii consideră convertirea celorlalti atât ca o datorie religioasă, cât și ca un act de altruism. Promisiunea de rai pentru credincioși și amenințarea de iad pentru necredincioși oferă un puternic stimulent pentru membri de a-și păstra credința. Lynch afirmă că credința în Răstignirea lui Isus în creștinism amplifică fiecare dintre celelalte avantaje ale replicării sale prin îndatorarea pe care credincioșii o au Mântuitorului lor pentru jertfa pe cruce.

In cartea “Breaking the Spell: Religion as a Natural Phenomenon”, filosoful american Daniel C. Dennett porneste de la ipoteza ca religia a aparut in timpurile preistorice din cauza temei irationale fata de amenintarile din natura. Astfel, s-a constituit ca o mema care s-a transmis in mod neincetat intre oameni. Analiza sa reflecta asupra circumstantelor care au favorizat permanenta si intarirea acestei structuri memetice. El reflecta, de asemenea, asupra conflictelor si problemelor pe care religia le-a provocat umanitatii, admitand in acelasi timp ca a contribuit si la fericirea oamenilor. In consecinta, eliberarea noastra de religie se poate realiza prin revelatia ca suntem prinsi in capcana de aceasta mema si trebuie sa scapam din ea. Aceste pozitii radicale au condus la formularea unor critici vehemente la adresa memeticii precum imposibilitatea definirii limitelor unei unitati memetice, tendinta convergenta a memelor in comparatie cu cea divergenta a liniilor de descendenta biologica sau faptul ca evolutia memetica nu este darwiniana, ci mai degraba lamarckiana si directionata. Exista insa argumente solide impotriva acestor critici, viabilitatea memeticii fiind sustinuta de reprezentanti importanti ai teoriei co-evolutiei culturale si genetice printre care se afla Joseph Henrich, Robert Boyd si Peter Richerson.

Teoria Co-evolutiei Dupa cum am observant, comportamentele umane pentru ecologia comportamentala si psihologia evolutionista, sunt in mod esential determinate de materialul genetic si de influentele mediului. Din punct de vedere al memeticii, comportamentele umane sunt motivate de constructe culturale care se supun acelorasi legi evolutive precum genele. Antropologii si alti cercetatori din domeniul stiintelor omului au incercat sa vada daca nu cumva aceasta divergenta dintre perspectiva “naturalista” si aceea “culturalista” ar putea fi depasita printr-o imbinare a celor doua perspective. Cultura este inteleasa intr-un sens foarte larg, incluzad orice informatie care poate afecta comportamentul uman sau, dupa cum afirma Charles Lumsden si Edward O. Wilson, “definim cultura in cel mai cuprinzator sens , pentru a include suma totala a constructelor mentale si comportamentelor, inclusiv fabricarea si utilizarea artefactelor, transmisa de la o generatie la alta prin intermediul invatarii sociale.” Geneticienii Marc Feldman si Luca Cavalli-Sforza au denumit aceasta noua abordare evolutionista a comportamentului “teoria co-evolutiei genelor si culturii”. Antropologii Robert Boyd si Peter Richerson au denumit-o “teoria ereditatii duale”, in vreme ce alti cercetatori i-au spus ”teoria evolutieii culturale” sau “teoria selectiei culturale”. Co-evolutia reprezinta “un proces in mare parte inca necunoscut, o interactiune complicata si fascinanta in care cultura este generala si modelata de imperative biologice, in timp ce, drept raspuns la inovatiile culturale, caracteristicile biologice sunt in acelasi timp modificate de evolutia genetica.

Fata de celelalte teorii referitoare la comportamentul uman, teoria co-evolutiei se remarca printro utilizare a modelarii matematice a fenomenelor si prin perspectiva non-adaptationista. Joseph Henrich a studiat motivele pentru care specia umana s-a dovedit a fi cea mai de succes dintre toate. Dupa parerea lui, acest lucru se datoreaza faptului ca homo sapiens este in esenta o specie culturala, adica faptului ca oamenii au inceput, acum circa un million de ani, sa invete unii din experienta celorlalti cu ajutorul limbajului, astfel cultura s-a transmis de la o generatie la alta Co-evolutia genelor si culturii a indreptat specia noastra pe un drum evolutive care n-a mai fost observant nicaieri altundeva in natura, facandu-ne sa fim foarte diferiti de celelalte specii. Abilitatile umane legate de invatare au contribuit la modificarea fiziologiei si a comportamentului omului. Spre deosebire de orice alt animal, oamenii isi intemeiaza comportamentele mai mult pe ceea ce invata de la ceilalti decat pe propia lor experienta, ori pe instinctele innascute. Este foarte important ca oamenii sa aleaga corect modelele de la care ar trebui sa invete aceste reguli si principii ale comportamentului. Evolutia culuturala a initiat un proces de autodomesticire, determinand evolutia genetica sa ne transforme in fiinte prosociale,docile, care respecta regulile si care se simt bine intr-o lume guvernata de reguli sociale monitorizate si impuse de catre comunitate. Ilenrich considera ca am devenit inteligenti, deoarce am dobandit prin evolutie culturala un numar vast de instrumente, abilitati si concept. Acesta afairma ca inteligenta ni se datoreaza culturii. Pe de alta parte, adeptii teoriei co-evolutiei nu sunt de accord cu ideile formulate de celelalte teorii evolutioniste ale comportamentului. Sociologii si psihologii evolutinisti afirma ca aceasta nu are importanta mare in modelarea comportamentului, asa cum ecologistii comportamentali cred ca nu este un sistem de raspunsuri promte la modificarile de mediu, deoarce se poate observa ca in conditii de mediu similar gasim culturi diferite, care modeleaza comportamente diferite. Acestia admit faptul ca genele si mediul au o influenta in modelarea diversa a comportamentelor, dar este importanta si componenta transmisa social culutrii. Cultura se mosteneste si se transmite de-a lungul unui proces nesfarsit, in decursul caruia elementele ei se modifica si se adapteaza , procurand schimbari evolutive. Dupa cum afirma cercetaorii din domeniul memeticii, transmiterea informatiei este similara cu transmiterea unui virus prin infectare , aceasta modeleaza genele si are o influenta semnificativa asupra comportamentelor. Spre deosebire de ereditatea genetica, despre care stim ca este una “verticala”(de la parinti inspre urmasi), transmisia sociala a culturii este diversa. Ea poate fi “oblica” sau “verticala”(in cadrul aceleiasi generatii).

Richerson si Boyd au plecat de la ipoteza ca lumea sociala creata de adaptarea culturala rapida a favorizat aparitia unor noi tipuri de grupuri umane , iar viata in acest nou mediu a determinat evolutia unor noi instincte, precum:   

O noua psihologie constituita pe asteptarea ca viata sa fie guvernata de legi morale si pe mecanisme Noi tipuri de emotii, precum rusinea si vinovatia care asigura respectarea regulilor Structure mentale ce construiesc o ontologie specifica, in care lumea oamenilor e impartita in grupuri marcate simbolic.

Boyd si Richerson afirma ca oamenii fiind rationali si inteligenti ar putea sa calculeze costurile si beneficiiele actiunilor lor si sa gaseasca cea mai buna strategie de a imbina respectarea regulilor si incalcarea lor. Acestia afirma ca oamenii sunt inteligenti, dar nu sufficient de rationali, astfel nu sunt capabili de a judeca in mod corectsituatiile in care intervin recompense si pedepse. Oamenii nu sunt rationali in ceea ce priveste costurile deciziilor, deoarce in prezent ei apreciaza costurile viitoare ca fiind mai mici decat le vor aprecia in viitor, desi ele sunt egale. Richerson si Boyd sustin ca instinctele noi au aparut fara a le inlocui pe cele vechi, care ii indeamna pe indivizi sa-i favorizeze pe cei care le sunt prieteni ori rude, ceea ce a dus la o situatie conflictuala in psihicul uman. Aceasta situatie produce conflicte de care animalele sunt scutite, deoarece instinctele lor sunt motivate doar de interesul personal si de loialitatea fata de indivizii inruditi. Chiar daca au fost criticate, toate teoriile prezentate aici, au permis construirea de explicatii pentru anumite aspecte ale comportamentului oamenilor in societate care nu au putut fi lamurite anterior intr-o maniera satisfacatoare.

Cartea Evolutionary Psychology – The new Science of the mind redactata de David M Buss este abordat modelul ABC in psihologia evolutionista (PsiE) (David M Buss, 2007). Modelul ABC (Ellis, 1962) reprezinta un cadru permisibil al conceptualizarii abordarii psihologiei evolutioniste ce are urmatoarele componente:

A (activating events) – Eveniment activator – De tip situatie externa(evenimente de viata) sau de tip situatie interna/subiectiva(emotii, evenimente psihofiziologice, comportamente) B (beliefs) – Reprezinta cognitiile persoanei(element de prelucrare informationala) Cognitiile persoanei se interpun intre evenimentul activator si consecintele procesarii evenimentului activator. Cognitiile nu sunt doar declansate de evenimentul activator, ci ele mediaza perceptia si reprezentarea evenimentului activator in mintea noastra. In psihologia evolutinista, cognitiile persoanei devin structure cognitive. C (Consequences) – Reprezinta consecintele (outputuri/raspunsuri) procesarii cognitive a evenimentului activator: afectiv-emotionale/subiective, comportamentale, psihofiziologice, biologice in general. Cum si de ce au fost elaborate aceste structure cognitive in meidul adaptabilitatii evolutioniste(EEA)? EEA – Reprezinta un concept propus de John Bowly(1969) – Reprezinta un compozit statistic al mediilor in care stramosii nostrii s au confruntat cu problem adaptative Problema adaptativa(Haven, 2006):  

Primul criteriu - Problema adaptativa trebuie sa fi fost o constata a mediulul adaptabilitatii evolutioniste Al doilea criteriu - Problema adaptive trebuie sa fi afectat reproducerea organismelor individuale

Paradigme ale psihologiei evolutioniste(PSIE): 

Paradigma clasica – Focalizarea psihologiei evolutioniste trebuie sa se faca asupra structurilor cognitive generale ale specie noaste, indiferent de individ (Tooby&Cosmides, 2004)

-

Constructele de baza ale paradigmei clasice: adaptarea, artefactele si zgomotul



Paradigma moderna (Buss et al. 1998) – Reprezinta o extensie si completare a paradigmei clasice prin care se introduce si individual, ca subiect de focalizare a psihologiei evolutioniste: structure cognitive cu functie adaptativa, dar care nu sunt valabile pentru toti membrii specie

-

Constructele de baza ala paradigmei moderne incluse: exaptare si spandrel

Evolutia ca schimbare a frecventei genelor Evolutia reprezinta totalitatea schimbarilor genetice la nivelul indivizilor membri ai unei “banci genetice” a unei populatii. Unitatea de baza a actiunii fortelor evolutive este reprezentata de “Individ” Ecuatia Hardy-Weinberg

-

Reprezinta suportul matemativ al evolutiei, vazuta ca modificare a frecventei genelor in populatie (Stern, 1943). Teoretic, evolutia poate sa aiba loc in orice moment intr-o populatie data.

Cele 7 conditii ce au fost elaborate de Hardy si Weinberg in care nu are loc evolutia intr-o populatie data (Pearson, 1943): -

Nu se produc mutatii Selectia naturala nu actioneaza Populatia este numeric infinita Toti membrii populatiei partica la reproducere Imperecherile se fac absolut aleatoriu Toti indivizii produc un numar egal de descendenti Nu au loc miscari “in” si “out” (migratie, dispersie)