37 0 74KB
Etapele integrării europene Tratatul de la Maastricht. Evolutia Uniunii Europene.
Crearea Uniunii Europene •
Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht.
•
Intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
•
Preambul: cele 12 state membre au decis să parcurgă o etapă nouă în procesul de integrare europeană.
Tratatul privind Uniunea Europeană •
Definitia Uniunii europene, în articolul A (3) din TUE: “Uniunea se întemeiază pe Comunitătile Europene, completate cu politicile si formele de cooperare instituite prin prezentul tratat.”
•
TUE modifică cele trei tratate constitutive ale Comunitătilor Europene si creează o nouă structură, Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană Compusă din: •
Cele trei Comunităti Europene (CEE, CECO, Euratom)
•
Politica externă si de securitate comună (PESC)
•
Justitia si afacerile interne (JAi)
Pilonii Uniunii Europene •
Pilonul I: economic, reprezentat de cele trei Comunităti Europene deja existente (denumirea CEE s-a schimbat în Comunitatea Europeană);
•
Pilonul II: cooperarea în domeniul politicii externe si de securitate comună (PESC);
•
Pilonul III: coperarea în domeniile justitiei si afacerilor interne (JAI).
Tratatul de la Amsterdam •
Intrat în vigoare la 1 mai 1999.
•
Amendează TUE si cele trei tratate originare, textele fiind renumerotate.
Tratatul de la Amsterdam - modificări în TUE •
În dispozitiile comune: în fostul articol F (devenit 6) se enuntă principiile de bază ale UE. Se introduce articolul 7, care prevedea posibilitatea sanctionării statului vinovat de încălcarea gravă si persistentă a principiilor enuntate la articolul 6, până la suspendarea dreptului de vot si a altor drepturi, dar nu si excluderea din Uniune.
Tratatul de la Amsterdam - modificări în TUE •
În pilonul III: competentele referitoare la vize, azil, imigrare si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor au fost transferate complet de sub pilonul III în pilonul I, comunitar.
•
Pilonul III rămâne de cooperare politienească si judiciară în materie penală (CPJ).
•
Pilonul III: se acordă competentă Curtii de Justitie să se pronunte, cu titlu preliminar, asupra validitătii si interpretării deciziilor si deciziilor-cadru, la interpretarea conventiilor si la validitatea si interpretarea măsurilor de aplicare a acestora.
Tratatul de la Amsterdam - modificări în TCE •
Extinderea procedurii legislative a codeciziei, în care Parlamentul European are un rol egal cu al Consiliului.
•
Reducerea importantă a procedurii cooperării.
Tratatul de la Nisa •
Semnat la 26 februarie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie 2003.
•
Modificări institutionale: “Protocolul privind extinderea Uniunii Europene”.
•
Extinderea procedurii codeciziei si la alte domenii.
•
Are anexată “Declaratia privind viitorul Uniunii”, exprimând dorinta statelor membre de a angaja o dezbatere mai amplă si mai profundă asupra viitorului UE.
Declaraţia privind viitorul Uniunii Europene Sunt stabilite patru probleme ce vor fi discutate în Conferinţa Interguvernamentală: -
Delimitarea competenţelor;
-
Statutul Cartei Drepturilor Fundamentale;
-
Simplificarea Tratatelor;
-
Rolul parlamentelor naţionale.
Consiliul European de la Laeken •
Se decide crearea unei “Convenţii privind viitorul Europei”.
•
În Convenţie sunt reprezentanţi ai:
- guvernelor şi parlamentelor naţionale; - Parlamentului European; - Comisiei Europene; - ţărilor în curs de aderare.
Tratatul privind instituirea unei Constituţii pentru Europa •
Aprobat în Conferinţa Interguvernamentală şi semnat de statele membre, dar respins prin referendum în Franţa şi Ţările de Jos.
•
Înlocuit cu Tratatul de Reformă, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.
Tratatul de la Lisabona •
Modifică Tratatul Uniunii Europene - TUE.
•
Modifică Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care devine Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - TFUE.
•
Are anexate Protocoale (cu valoare juridică egală cu a Tratatului) şi Declaraţii (manifestări politice de voinţă ale Statelor Membre, utile în interpretarea Tratatului).
Dispariţia structurii pe piloni - se renunţă la structura pe piloni instituită prin Tratatul de la Maastricht; - cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală nu mai constituie domeniu de cooperare interguvernamentală, ci un domeniu supranaţional;
- nu se mai face distincţie între Comunitatea Europeană şi Uniunea Europeană. Termenii “Comunitate” şi “Comunitatea Europeană” sunt înlocuiţi cu “Uniune” şi “Uniunea Europeană“.
Consiliul European - devine instituţie a Uniunii Europene şi se supune jurisdicţiei CJUE. - apare poziţia permanentă de Preşedinte al Consiliului European, care înlocuieşte preşedinţia rotativă semestrială. - mandat de 2 ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată. Ales prin vot cu majoritate calificată. - a fost ales Herman von Rompuy.
Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate - înlocuieşte Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună; - are şi calitatea de vicepreşedinte al Comisiei Europene; - numit de Consiliul European; - a fost numită Catherine Ashton.
Parlamentul European - prerogative şi influenţă sporite; - în procesul de legiferare se generalizează - cu foarte puţine excepţii - procedura “codeciziei”; - s-a întărit rolul de control, influenţă sporită în desemnarea Comisiei Europene, întărit rolul în adoptarea bugetului Uniunii; - a dobândit dreptul de a iniţia revizuirea Tratatelor constitutive şi de a lua parte la procesul de revizuire; - membrii: în număr de 750, minim 6 şi maxim 96; - România = 33 deputaţi europeni
Împărţirea competenţelor TL clarifică tipurile de competenţe şi prevede expres că Uniunea poate exercita numai acele competenţe care îi sunt atribuite de Statele Membre 3 mari categorii de competenţe: - competenţele exclusive; - competenţele partajate; - competenţele de susţinere, coordonare sau completare.
Competenţele exclusive Numai UE poate legifera, SM nu o pot face decât dacă sunt mandatate expres de UE: •
Uniunea vamală;
•
Regulile de concurenţă necesare pentru funcţionarea pieţei interne a UE;
•
Politica monetară (doar faţă de ţările care au adoptat moneda comună “euro”);
•
Conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit;
•
Politica comercială comună.
Competenţele partajate (mixte) Dreptul statelor membre de a legifera este condiţionat de neexercitarea de Uniune a propriei competenţe de legiferare sau de renunţarea Uniunii la legislaţia adoptată într-o anumită materie (ex: piaţa internă, agricultura, transportul, protecţia mediului, protecţia consumatorilor, spaţiul de libertate, securitate şi justiţie). Principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii
Sprijinirea, coordonarea sau suplimentarea acţiunii SM Competenţele UE se rezumă la sprijinirea, coordonarea sau suplimentarea acţiunii SM, fără ca acţiunea UE să poată conduce la armonizarea reglementărilor naţionale Ex: protecţie şi îmbunătăţirea sănătăţiiumane, industrie, cultură, turism, educaţie,formare profesională, tineret şi sport.
Carta Drepturilor Fundamentale -
Dobândeşte statut juridic obligatoriu.
-
Este documentul prin care Uniunea îşi confirmă ataşamentul faţă de principiul de bază al respectării drepturilor fundamentale.
-
Preambul şi 6 capitole: demnitate, libertăţi, egalitate, solidaritate, cetăţenie şi justiţie.
-
Posibilitatea aderării UE la CEDO.Prevederile CDF vor putea fi utilizate de cetăţenii europeni şi rezidenţii în UE pentru:
-
contestarea în instanţă a deciziilor luate de instituţiile europene;
-
contestarea în instanţă a deciziilor luate de statele membre, pentru actele adoptate în aplicarea dreptului UE.
Rolul parlamentelor naţionale - au dreptul de a urmări actele legislative ale Uniunii, pentru a se asigura că atribuţiile sunt exercitate la cel mai adecvat nivel decizional: local, naţional saueuropean - principiul subsidiarităţii; - participă la procedurile viitoare de revizuire a Tratatelor; - sunt informate cu privire la cererile de aderare la UE; - participă la mecanismele de evaluare a punerii în aplicare a politicilor UE în domeniul afacerilor interne; - sunt implicate în supravegherea activităţilor Eurojust şi Europol.
Rolul parlamentelor naţionale - au dreptul de a urmări actele legislative ale Uniunii, pentru a se asigura că atribuţiile sunt exercitate la cel mai adecvat nivel decizional: local, naţional sau european - principiul subsidiarităţii; - participă la procedurile viitoare de revizuire a Tratatelor; - sunt informate cu privire la cererile de aderare la UE; - participă la mecanismele de evaluare a punerii în aplicare a politicilor UE în domeniul afacerilor interne; - sunt implicate în supravegherea activităţilor Eurojust şi Europol.
Personalitatea juridică a UE •
Uniunea Europeană dobândeşte personalitate juridică.
•
Mai bună reprezentare a Uniunii la nivel internaţional.
•
Consolidarea rolului UE ca actor global.
•
UE va putea adera la CEDO.
UE va putea deveni membru al unor organizaţii internaţionale
Clauza de retragere Statele membre se pot retrage din Uniunea Europeană, urmând procedura din clauza de retragere. - Decizia de retragere se ia în conformitate cu propriile norme constituţionale şi ulterior notificării Consiliului European. - Forma juridică a unui acord SM - UE.
Date despre extindere •
Statele fondatoare: Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg.
•
1 ianuarie 1973: Marea Britanie, Irlanda, Danemarca.
•
1 ianuarie 1981: Grecia.
•
1 ianuarie 1986: Spania, Portugalia.
•
1 ianuarie 1995: Austria, Finlanda, Suedia.
•
1 mai 2004: Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta, Cipru.
•
1 ianuarie 2007: România, Bulgaria.