Etapele Procesului Decizional [PDF]

Zitiervorschau

www.referat.ro PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

SOCIOLOGÍA ORGANIZAŢIEI

Etapele procesului decizional

Studenţi: Anul IV, SO, Gr.3

0

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

Braşov 14 martie 2008

DECIZIA ÎN ORGANIZAŢIE INTRODUCERE Definirea deciziei în general: „ A decide înseamnă a alege dintr-o mulţime de variante de acţiune, ţinând cont de anumite criterii, pe cea care este considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea unor obiective”1 Definirea deciziei de management: „ Decizia de management reprezintă procesul de alegere a unei căi de acţiune, din mai multe posibile, în vederea realizării unor obiective, a carei aplicare influenţează activitatea şi/sau comportamentul a cel puţin unei alte persoane decăt decidentul”2 Definirea procesului decisional3 Procesul decizional este definit ca ” un ansamblu de activităţi pe care le desfăşoară un individ şi/sau un grup, confruntaţi cu un eveniment care generează mai multe variante de acţiune, obiectivul activităţii fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al individului şi/sau grupului” [DOBR99] COMPONENTELE PROCESULUI DECIZIONAL4: -

Decidentul – este individul sau mulţimea de indivizi, care urmează să aleagă varianta cea mai avantajoasă din mai multe posibile; acesta trebuie să deţină în procesal decizional următoarele elemente: Logică

Experienţă

Intuiţie

12

, , 4Eugen Burduş – Fundamentele managementului organizaţiei – Ed. Economică, Bucureşti, 2007, pg. 174 2

3

Rolul sistemelor suport de decizie în procesul decizional din afaceri

4

1

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

-

Variante decizionale ( sau de acţiune) – pot fi finite sau infinite şi constau în ansamblul alternativelor ( soluţiilor) posibile pentru realizarea unui obiectiv. - Criteriile decizionale ( sau de analiză) – reprezintă punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul cărora se izolează aspecte ale realităţii în cadrul procesului decizional; Din acest punct de vedere există: -decizii unicriteriale -decizii multicriteriale -

Obiectivele decizionale –sunt reprezentate de nivelurile criteriilor decizionale, care se pot realiza prin aplicarea variantelor decizionale în fiecare stare a naturii sau a condiţiilor obiective.

-

Mediul ambiant ( factorii de influenţă) – e reprezentat de ansamblul condiţiilor interne şi externe organizaţiei care sunt influenţate şi influenţează decizia. In raport cu starile naturii există: - decizii in condiţii de certitudine ( Sau relativa certitudine) - decizii in condiţii de incertitudine şi de risc

-

Mulţimea consecinţelor – cuprinde ansamblul rezultatelor potenţiale ce s-ar obţine fiecărui criteriu decizional

Calitatea deciziei În orice domeniu de activitate soluţionarea problemelor are drept deziderat îmbunătăţirea funcţionării sistemului, rezultatele fiind dependente de calitatea deciziilor luate. Exista 4 cerinte de calitatea deciziei:

CALIATTEA DECIDENTULUI

COMPLETǍ ŞI CLARǍ CALIATTEA DECIZIEI

FUNDAMENTAREA ŞTIINŢIFICǍ

2

LUATA LA TIMP TIMP

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL Luarea unei decizii la nivel organizaţional este foarte importantă deoarece deciziile greşite pot genera pierderi în organizţie; pagubele pot fi cu atât mai mari cu cât greşelile sunt asociate nivelurilor superioare ale conducerii, putand duce la disparitia întreprinderii (Ex: iei credite pe care nu le mai poţi inapoia) În literatura de specialitate există multe teorii despre structura procesului decizional din punctul de vedere al elementelor, etapelor, momentelor şi rolurilor actorilor (factorul uman). Dintre acestea prezentăm următoarele: 

Procesul decizional al abordarii normative de fundamentare şi de elaborare a deciziilor strategice şi tactice5:

1. Identificarea şi definirea problemei Rolul decidentului în această etapă constă în a identifica o problemă decizională şi a o diferenţia de una nedecizională prin operaţia de constatare a existenţei a mai multor căi de acţiune în realizarea unui obiectiv. După identificarea problemei decizionale, decidentul va prezenta într-un scurt rezumat, principalele sale caracteristici. O scurtă stabilire a situaţiei permite o mai bună comunicare a ideilor între membrii grupului decident. 2. Stabilirea variantelor posibile Aceste variante sunt cercetate în amănunt prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a obiectivelor decizionale. Inventarierea se face în funcţie de gradul de participare al decidentului:  inventariere pasivă când decidentului îi sunt prezentate variantele, fără ca el să depuna un efort pentru a le obţine  inventariere activă când însuşi decidentul stabileşte variantele Mulţimea variantelor decizionale poate fi finită sau infinită, decidentul alegând varianta optimă. 3. Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului. La elaborarea deciziilor pot fi elaborate numeroase criterii precum: profitul, calitatea, gradul de încărcare a capacităţii de producţie, durata de realizare a unui obiectiv, volumul de investitii, etc. Obiectivul unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este nivelul propus a fi realizat pentru acel criteriu. De exemplu daca criteriul de decizie este profitul, se poate stabili ca obiectiv maximizarea profitului. Înaceastă fază, decidentul trebuie să ţină cont de proprietatea de independenţă al criteriilor şi de posibilitatea divizării criteriilor.

5 4

Eugen Burduş – Fundamentele managementului organizaţiei – Ed. Economică, Bucureşti, 2007, pg 188

3

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

4. Caracterizarea variantelor decizionale Constă în stabilirea pentru fiecare variantă a consecinţelor ( rezultatelor potenţiale ) obţinute în urma aplicării acestora. Cu cât se pot stabili mai corect aceste consecinţe, cu atât calitatea procesului decizional va fi mai bună. 5. Alegerea variantei optime Fiecărei variante ii corespund anumite consecinţe. Multimea consecinţelor constituie baza pentru alegerea variantei optime. 6. Aplicarea variantei alese După ce decizia a fost adoptată, urmează redactarea, transmiterea şi aplicarea acesteia. Cu cât decidentul reuşeşte mai mult să motiveze din punct de vedere al eficacităţii acelei decizii luate, cu atât aplicarea deciziei respective se va desfăşura în condiţii mai bune. 7. Evaluarea rezulatelor Evaluarea presupune compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele propuse, în vederea depistării abaterilor. În această fază se trag concluzii pentru viitor pentru un nou ciclu de management, care trebuie să se desfăşoare la un nivel superior.  Modelul lui Simon de rezolvare a problemei În 1965, Simon [TURB98] identifică trei etape în procesul decizional: i) identificarea şi formularea problemei; ii) proiectarea (identificarea şi analiza) iii) alegerea (selectarea unei alternative). Modelul lui Simon prezintă procesul de rezolvare a problemei ca un flux de evenimente ce pot fi secvenţiale sau iteractive. Modelul original al lui Simon nu conţinea etapa de implementare, etapă care a fost mai târziu adăugată de Sprague şi Carlson (1982) (figura 1-1).

4

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional



Etapa de identificare şi formulare a problemei decizionale Aceasta etapă cuprinde: -identificarea obiectivelor organizaţiei, -identificarea problemei, -definirea ei, -stabilirea tipului (structurată, semistructurată sau nestructurată), -stabilirea unei priorităţi O problemă este definită ca percepţia unei diferenţe între starea curentă a afacerii şi o stare dorită. A defini complet o problemă înseamnă a identifica şi descrie: i) starea curentă a afacerii; ii) starea dorită a afacerii; iii) şi obiectivul central (obiective) ce determină diferenţa între cele două stări. În procesul decizional este foarte important de a diferenţia problema de simptomele sale. Se poate defini un simptom ca un efect manifestat al unei cauze, pune în evidenţă existenţa unei probleme. Tratamentul unui simptom duce la eliminarea lui (a efectului) dar nu conduce la eliminarea problemei (cauza). Invers dacă se defineşte complet şi corect problema, vom fi capabili să găsim o soluţie care va duce la eliminarea problemei dar şi a simptomelor asociate. În general scopul problemei va fi determinat de cerinţele decidentului. Întrebări ca :  “Câţi oameni sunt afectaţi?”,  “Care sunt costurile reale?”,  “Ce s-a încercat până acum pentrusoluţionarea problemei?”,  “Cine cunoaşte foarte bine această problemă?”,  “Cine mai lucrează la soluţionarea acestei probleme?”,  “Care este magnitudinea reală a problemei?“, îl ajută pe decident să determine scopul problemei.

5

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

Etapa de proiectare Cea mai creativă parte a procesului decizional este identificarea alternativelor şi evaluarea lor. Generarea alternativelor depinde de valabilitatea informaţiilor şi de costurile de obţinere a informaţiilor suplimentare şi cere multă experienţă în domeniu. Compararea şi evaluarea alternativelor este uneori mai mult hazard decât un proces structurat. Preferinţele de risc nu sunt de obicei incluse în mod explicit în procesul decizional. Pentru mulţi manageri compararea şi evaluarea alternativelor este o combinaţie de judecată, analiză limitată şi negocieri politice. De asemenea, managerii primesc uneori informaţii incomplete şi incorecte sau se confruntă cu volume mari de informaţii greu e manipulat sau cu presiunea timpului. Deciziile pot fi afectate şi de interesele personale.. Decidentul trebuie să ţină cont de structura problemei. Structura unei probleme poate fi modelată în funcţie de trei elemente componente: i) alternative ii) incertitudine iii) obiective Pentru a lua o decizie corectă, decidentul trebuie să dispună de toate cunoştinţele teoretice şi de informaţiile despre starea mediului economic în care decizia respectivă urmează a funcţiona. Dificultatea luării unei decizii nu stă numai în incompletitudinea cunoştinţelor ci şi în fragilitatea lor. De asemenea, din punctul de vedere al comportamentului uman în procesul decizional apare o incertitudine obiectivă şi una subiectivă.  “Incertitudinea obiectivă poate fi considerată drept o măsură a cunoaşterii reale de care decidentul dispune, exprimată printr-un raport dintre calitatea şi cantitatea cunoştinţelor necesare luării unor decizii şi cunoştinţele pe care decidentul le deţine în mod efectiv”.  Incertitudinea subiectivă se referă la percepţia pe care decidentul o are asupra gradului său de certitudine/incertitudine. Chiar dacă nu poate estima în mod riguros propria sa incertitudine, decidentul poate face însă o estimare aproximativă a acesteia. Fiecare etapă a procesului decizional este caracterizată printr-un tip de incertitudine. Cu alte cuvinte în procesul decizional, decidentul se confruntă nu cu o “singură incertitudine”, ci cu “mai multe incertitudini”. Fiecare etapă a procesului decizional se încheie printr-o decizie particulară (decizie de etapă) şi care permite trecerea la etapa următoare, ca urmare decidentul îşi pune întrebările: “Aceasta este problema care urmează a fi rezolvată?”, “Acestea sunt alternativele între care să aleg?” etc. Etapa de alegere (stabilirea soluţiei/a deciziei) În această etapă, decidentul selectează una dintre alternativele valabile generate şi analizate în etapa anterioară. Simon consideră că limitările cognitive ale omului fac practic imposibilă identificarea tuturor alternativelor posibile. Chiar dacă s-ar putea identifica toate alternativele relevante, omul nu este capabil să asimileze toate informaţiile ce ar putea

6

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

determina o decizie corespunzătoare. Simon considera că oamenii simplifică realitatea prin găsirea unei soluţii acceptabile şi utiliza termenul de satisfacere pentru a se referi la strategia de limitare a căutarii. Teoretic decidentul ar trebui să caute şi să testeze fiecare soluţie posibilă şi să identifice cea mai bună soluţie. În realitate nu se întâmplă acest lucru într-un proces decizional. Decidentul nu cheltuieşte energia necesară pentru a colecta toate informaţiile relevante, valabile pentru o anumită decizie. Chiar dacă informaţiile sunt valabile, decidentul probabil nu le va folosi. O altă problemă este strategia utilizată de decident în explorarea spaţiului problemei şi selectarea soluţiei finale. Simon sugera că decidenţii dezvoltă un set de euristici (ce provin din experienţa lor, opinii, intuiţie) pentru a îmbunătăţi eficienţa procesului de căutare, care adesea reduc eficacitatea decidentului. Procesele cognitive ale decidentului sunt limitate în multe moduri şi anume: i) oamenii pot reţine numai o cantitate mică de informaţii în memorie, pe termen scurt; ii) decidenţii au diferite grade de inteligenţă; iii) decidenţii care riscă cer mai puţine informaţii decât cei care evită riscul; iv) nivelul de aspiraţie al decidentului este corelat cu dorinţa pentru informaţie; v) în general, decidenţii mai bătrâni par să fie mai limitaţi decât cei mai tineri [MARA99]. vi) decidenţii adesea impun restricţii sau reguli ce nu există în realitate, ceea ce micşorează setul de soluţii. Etapa de implementare După ce s-a stabilit cea mai bună soluţie pentru rezolvarea problemei, se declanşează acţiuni în organizaţie ce pun accentul pe implementarea soluţiei şi rezolvarea problemei (crearea consensului, negocierea etc). Comunicarea, explicarea şi justificarea deciziilor sunt foarte importante, decidentul fiind cel mai important jucător. Succesul sau insuccesul implementării unei soluţii depinde în final de decident. Etapa de evaluare Măsurarea şi evaluarea consecinţelor unei decizii ce a fost implementată înseamnă pentru decident să accepte responsabilitatea pentru decizia luată. În timpul evaluării, noi probleme pot sau nu să apară. În unele cazuri, sunt necesare mici modificări sau acţiuni corectoare, deoarece situaţiile decizionale nu sunt statice, iar managerii sunt adesea obligaţi să modifice soluţia/decizia luată. Deşi simplu, modelul lui Simon a servit ca inspiraţie pentru celelalte modele propuse de a lungul timpului. De exemplu [POWE00] (figura 1-2) sau [DOBR99] (figura 1-3). În figura 1-2, etapele Stabilirea decidentului şi Colectarea informaţiilor corespund la etapa de Identificare şi formulare a problemei decizionale din modelul lui Simon.

7

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

În figura 1-3 etapa de Proiectare din modelul lui Simon corespunde la subetapele: Stabilirea stărilor naturii, Stabilirea probabilităţilor asociate stărilor naturii şi Elaborarea variantelor de decizie, deoarece se consideră că se impune o structurare cât mai detaliată a proceselor decizionale complexe [DOBR99], pentru ca decidentul să le înţeleagă mai bine.

8

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

9

Etapele procesului decizional

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

 Analiza etapelor prin perspectiva modelului “decide” şi identificarea erorilor posibile

"D" (Definire)

10

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

1. Definirea problemei care necesită găsirea unei soluţii (presupune ca pas iniţial identificarea problemei). Semnifică recunoaşterea (identificarea) situaţiei care impune luarea deciziei şi determinarea obiectivelor prin aceasta. Această etapă importantă are ca pas intermediar, însă foarte important pentru eficienţa luării deciziei precizarea corespunzatoare a obiectivului, astfel încât acesta să fie real, mobilizator şi stimulator. Sarcina managerului este de a evalua situaţia. Trebuie evitată tendinţa de a trata numai simptomele fără a se cauta adevarata problema. Tipuri de greseli: 1• definirea prea largă sau prea restransă a problemei 2• concentrarea asupra simptomelor şi nu asupra cauzelor reale 3• concentrarea asupra unei probleme fara prioritate (definirea unor obiective secundare) "E" (Enumerare) 2. Enumerarea variantelor de acţiune posibile. În aceasta etapă, atât creativitatea dar şi experienţa managerială tind să joace un rol foarte important în luarea deciziei. Erori posibile: 1• ignorarea unor alternative considerate "a priori" ca secundare sau ignorarea acestora din cauza efectelor negative; 2• adoptarea facila a unei "liste de solutii / variante" care nu e suficient de completa in comparaţie cu cea care ar fi fost gasită daca eforturile de căutare ar fi fost mai mari. "C" (Culegere) 3. Culegerea informaţiei privind variantele posibile de acţiune şi estimarea efectelor acestora. Esenţial în aceasta etapă este adunarea principalelor informaţii ce caracterizează fiecare curs prealabil de acţiune şi ordonarea lor logică. În acest scop se întocmesc liste cuprinzând elemente necesare evaluării alternativelor identificate, evidenţiind în acelaşi timp limitele, avantajele, dezavantajele şi efectele fiecarei alternative. Pentru a nu se genera erori în cadrul acestei etape, criteriile principale utilizate în evaluarea efectelor trebuie să respecte urmatoarele cerinţe: 1• fezabilitate - alternativa aleasă suportă contrângerile organizaţionale: timp, buget, tehnologie, strategia firmei, etc; 2• beneficii; 3• costuri - care sunt costurile implementării unei anumite alternative, incluzând atât cheltuielile directe cât şi efectele negative secundare potentiale; 4• durata - procesul care va conduce la adoptarea unei anume alternative este mult prea îndelungat în raport cu o alta varianta considerata cu o pondere mai mică; 5• acceptabilitatea - alternativa va fi acceptată şi sprijinită de cei care vor participa la implementare; 6• caracterul etic - alternativa corespunde criteriilor etice ale stakeholderilor; "I" (Identificare)

11

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

4. Identificarea (şi alegerea) celei mai convenabile dintre alternative, adică a deciziei. În prealabil trebuie stabilite criteriile de evaluare a fiecărei variante posibile şi de aceea pentru adoptarea deciziei, se cere folosirea modalităţilor participative de luare a deciziei. În teoria managerială se pot identifica mai multe modele decizionale: 1• modelul decizional clasic - premisa ca managerul acţioneaza într-un mediu cert (se cunosc alternativele şi consecinţele lor). 2• modelul decizional administrativ - oamenii acţionează numai în funcţie de percepţia lor într-o anumita situaţie. Deoarece aceste perceptii sunt frecvent imperfecte, decidentul nu cunoaşte decât parţial alternativele şi consecinţele posibile. Modelul se poate aplica în cazul în care costul amânării unei decizii sau al cautarii unei alternative mai bune depăşeşte costul aplicării imediate a unei decizii satisfacatoare (ex: dacă o persoană conduce pe o autostradă şi urmează să i se termine benzina cel mai bine e să alimenteze de la prima benzinarie decât să încerce să ajunga la una cea cu cele mai bune preţuri, calitate, etc). 1• modelul decizional al ameliorării - alegerea soluţiei care reduce problema la un nivel tolerabil. Este destinată rezolvarii problmelor pe termen scurt. 2• modelul decizonal aleatoriu - urmărirea unui sistem aleatoriu în luarea deciziilor neprogramate. Se pot atinge scopurile însă se poate ajunge şi la dificultăţi serioase. Testul etic: este necesar datorită mediului complex şi dinamic. Poate conduce la o decizie mai bună şi la reducerea costurilor legate de eventualele litigii. "D" (Dezvoltare) 5. Dezvoltarea şi implementarea variantei adoptate. Această etapă necesită luarea în prealabil a unui ansamblu de măsuri sistematizate sub forma unui Plan de Acţiune şi / sau pregătirea climatului psihosocial în cazul în care decizia antrenează schimbări radicale în activitatea agentului economic. Pentru a adopta o decizie nu este suficient ca managerii să dea dovada de determinare şi creativitate, ei trebuie să dovedească şi că au capacitatea şi dorinţa de a le implementa. Modul în care au fost parcurse etapele anterioare are un puternic impact asupra etapei de implementare. Implicarea în procesul de decizie şi soluţionare a problemei chiar de la început a persoanelor interesate poate face ca implementarea să se realizeze rapid, fară dificultăţi şi cu sprijinul celor implicaţi. "E" (Evaluare) 6. Evaluarea rezultatelor obţinute. Determină măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite şi se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri. Daca nu s-au obţinut rezultatele aşteptate, procesul decizional trebuie revizuit. Evaluarea rezultatelor implică colectarea continuă a infomaţiilor referitoare la performantele obţinute. Se pot aduce astfel îmbunătăţiri soluţiei iniţiale, se poate continua sau opri procesul de implementare a soluţiei pentru a evita capcana “angajarii în cascada”.

12

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO

Etapele procesului decizional

Evaluarea se poate face mai facil dacă soluţia adotpată prevede obiective clare, exprimate în indicatori măsurabili şi termene de timp fixe.

-

 D. Baker D Barker identifică urmatoarele etape ale procesului decizional:6 definirea problemei, definirea constrângerilor (în interiorul carora trebuie rezolvata problema decizionala) stabilirea obiectivelor, identificarea alternativelor, definirea criteriilor, selectarea instrumentelor decizionale, evaluarea alternativelor conform criteriilor stabilite, validarea soluţiei.

Şi în literatura română există foarte multe abordări privind structurarea procesului decisional:  Ov. Nicolescu şi I. Verboncu Ov. Nicolescu şi I. Verboncu identifică urmatoarele şase etape:7 - identificarea si definirea problemei, - precizarea obiectivelor, - stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale, - alegerea celui mai favorabil curs de actiune, - aplicarea deciziei, - evaluarea rezultatelor obtinute  M. Pricop M .Pricop şi colectiv descriu un proces decizional cu urmatoarea structurare:8 - perceperea necesitatii si oportunitatii de a decide, - evaluarea avantajelor fiecarei variante de acţiune, - alegerea căii sau a căilor de acţiune ce trebuie urmate, - aplicarea şi urmărirea rezultatelor deciziei

-

 În opinia noastră, procesul decizional ar trebui sa cuprindă urmatoarele etape: monitorizarea mediului, captarea tuturor semnalelor (chiar şi a celor mai discrete) şi identificarea problemei; întelegerea şi aprofundarea problemei;

6

D. Baker, D. Bridges, R. Hunter, G. Johnson, J. Krupa, J. Murphy, K. Sorenson, Guide book to DecisionOv. Nicolescu, I. Verboncu, Management, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pag. 216. 8 M. Pricop, C. Bâgu, F. Pârvu, Managementul întreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003, pp.262-264. 7

13

PANAIT IULIA, PUIU LAVINIA, An. IV, SO -

Etapele procesului decizional

identificarea decidentului autorizat formal pentru efectuarea alegerii (deciziei), a celor responsabili pentru realizarea diverselor etape necesare, precum şi a tuturor stakeholderilor procesului decizional; stabilirea obiectivelor; stabilirea criteriilor şi a importanţei relative a fiecărui criteriu; generarea alternativelor; evaluarea alternativelor; efectuarea alegerii; comunicarea deciziei; implementarea cursului de acţiune ales; controlul şi evaluarea implementării.

CONCLUZII FINALE Importante în procesul decisional sunt: elaborarea mai multor alternative de acţiune şi definirea criteriului de optimizare sau raţionalizare. Dintre toate elementele de analiză, intuiţia, cunoştinţele şi experienţa conducãtorului sunt de neînlocuit pentru deciziile ce trebuiesc luate fãrã a dispune de suficient timp pentru prelucrarea informatiilor necesare unei hotãrâri stiinţifice fundamentate sau pentru deciziile ce trebuiesc luate în conditii de incertitudine. Trebuie de asemenea luatã în considerare eficienţa procesului decizional, raţionalitatea utilizãrii unor mijloace costisitoare în condiţiile unor decizii minore din punct de vedere al efectelor lor asupra modului cum organizaţia condusă îşi atinge scopurile sale.

14

BIBLIOGRAFIE: 

    

David Bogdan - Model mnemotehnic utilizat in definirea etapelor procesului decizional - erori posibile ce pot distorsiona rezultatele acestui proces Eugen Burduş – Fundamentele managementului organizaţiei – Ed. Economică, Bucureşti, 2007 Mărăcine V., Decizii manageriale, Ed. Economică, Bucureşti, 1998 Popescu D, Procesul decizional în intreprinderile mici şi mijlocii, Ed Economică,Bucureşti, 2001 Popescu, M., Antonoaie N., State I., Management- procesul decizional,Ed. Lux Libris, Braşov, 2002 Rolul sistemelor suport de decizie în procesul decizional din afaceri

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate