Din lumea celor care nu cuvântă
 9975743943, 973835840X [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Emil

G~RLEANU DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT{

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Ilarie Chendi, G. C[linescu, Tudor Vianu, Zigu Ornea, Dumitru Micu, Teodor V`rgolici, Al. Piru

O =ez[toare literar[ ]n Bucovina (1910) Sus (de la st`nga) Liviu Marin, Sextil Pu=cariu, Emil G`rleanu, Ion Minulescu Jos (de la st`nga) Mihail Sadoveanu, C. Pavelescu

Editura „Litera Interna\ional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax +(01) 3206009 Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2002 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Tehnoredactare: C[t[lina Caranfil Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 20175 CZU 821.135.1-32 G 58 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii G`rleanu, Emil Din lumea celor care nu cuv`nt[: Proz[ / Emil G`rleanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i coperta / Vladimir Zmeev. — Ch.: Litera; Bucure=ti: Litera Int., 2002 (Combinatul poligrafic). — 272 [p.] — (Bibl. =colarului; nr. 239). ISBN 9975-74-394-3. — ISBN 973-8358-40-X 821.135.1-32 ISBN 9975-74-394-3 ISBN 973-8358-40-X

© LITERA INTERNA|IONAL, 2002 © LITERA, 2002

CUPRINS Tabel cronologic ................................................................... 7 Din volumul B~TR~NII (1905) B[tr`nii ............................................................................. 10 Sineturile conului Gheorghie= .............................................. 16 Nadi=anca ......................................................................... 21 Boierul Iorga Buhtea .......................................................... 25 Din volumul CEA DINT~I DURERE (1907) Cea dint`i durere ............................................................... 52 Uciga=ul ............................................................................ 57 Tat[ .................................................................................. 61 }nt`mplarea ....................................................................... 66 }necatul ............................................................................. 71 Cine a iubit-o ..................................................................... 75 Fra\i .................................................................................. 81 Gru=an .............................................................................. 85 Patima ............................................................................... 93 Colonelul ........................................................................... 98 P[rta=ul ........................................................................... 102 Fugitul ............................................................................ 106

Din volumul PUNGA (1909) Punga .............................................................................. 110 Ohiul lui Turcule\ ............................................................ 122 Bolnavii ........................................................................... 127 Furnica ............................................................................ 137 Din volumul NICUL LUI ODOBAC (1910) Nicul lui Odobac ............................................................. 150 Demisia ........................................................................... 173 Oratorul .......................................................................... 180 DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT{ (1910) C`t un fir de neghin[ ....................................................... 186 G`nd[celul ...................................................................... 188 S[r[cu\ul! ........................................................................ 190 C[l[toare! ....................................................................... 192 Musculi\a ....................................................................... 194 C`nt[re\ul ....................................................................... 196 Hoinar ............................................................................ 198 }n curtea mea .................................................................. 201 Dup[ asem[narea lor! ..................................................... 204 Cioc! Cioc! Cioc! .............................................................. 207 }n fel de fel de fe\e ........................................................... 210 Mai sus! ........................................................................... 213 Nedesp[r\ite! ................................................................... 215 Pas[re de noapte .............................................................. 217 Vulturul ........................................................................... 219

Coco=ul ........................................................................... 221 Ca soarele! ...................................................................... 223 Lupt[torii ........................................................................ 225 M[rinimie ....................................................................... 227 Singuraticii ..................................................................... 228 Filozoful .......................................................................... 229 C`nd st[p`nul nu-i acas[! ................................................ 231 Grivei .............................................................................. 233 Fricosul ........................................................................... 236 Musafirul ......................................................................... 238 C[prioara ........................................................................ 240 Voinicul! .......................................................................... 242 G`za ............................................................................... 244 P[r[sit[ ........................................................................... 247 Calul ............................................................................... 250 Tovar[=ii ......................................................................... 254 Trandafirul ...................................................................... 257 Frunza ............................................................................. 259 O raz[ ............................................................................. 262 Referin\e istorico-literare .................................................. 264

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1878 4 spre 5 ianuarie Se na=te, la Ia=i, Emil, unul dintre cei =ase copii ai serdarului Dinc[ G`rleanu =i ai Pulcheriei ( n. Antipa). Clasele primare le urmeaz[ la =coala public[ de b[ie\i nr. 2 din S[r[rie, ]nv[\`nd dup[ Pov[\uitorul copiilor al lui Ion Creang[. 1889 Iunie Absolve=te =coala primar[ =i intr[ la liceul din localitate, unde face numai primele trei clase. 1892 August Se re]nscrie ]n clasa I a +colii de fii de militari din Ia=i. Vacan\ele =i le petrece la bunica sa, ]ntr-un sat de l`ng[ T`rgulFrumos, unde cunoa=te ]ndeaproape frumuse\ile naturii, folclorul, realit[\ile satului, oamenii din popor. Dup[ absolvirea +colii de fii de militari intr[ la +coala de artilerie, geniu =i marin[, unde ]nva\[ numai un an =i trei luni. 1898 Emil G`rleanu prime=te gradul de sublocotenent de infanterie =i este repartizat ]n regimentul 13 +tefan cel Mare din Ia=i. Fire romantic[, delicat =i sfios, bl`nd =i adesea melancolic, mai tot timpul liber =i-l petrece citind, studiind, f[c`ndu-=i note, observ`nd oamenii =i realit[\ile vie\ii, n[zuind s[ devin[ scriitor. }ncepe s[ frecventeze cercul scriitoricesc din jurul revistei Arhiva, condus[ de A. D. Xenopol, =i cel al ziarului Evenimentul. 1900 Emil G`rleanu se ]nscrie la Facultatea de litere, dar nu persevereaz[. }n num[rul din iulie—august (1900) public[ poezia Iubitei, ]n revista Arhiva, sub pseudonimul Emilgar, pentru a nu fi recunoscut de superiori, care nu priveau cu ochi buni preocup[rile extramilitare ale ofi\erilor. 1901 Emil G`rleanu devine un colaborator activ, cu recenzii, cronici literare =i plastice, versuri =i schi\e, la revista Arhiva =i la ziarul Evenimentul. 1902 Se mut[ cu serviciul la B`rlad, unde g[se=te o atmosfer[ cultural[ prielnic[ preocup[rilor sale literare. 1905 Emil G`rleanu public[ primul s[u volum de proz[ B[tr`nii — schi\e din via\a boierilor moldoveni.

7

Emil Gârleanu

1906 1 februarie Emil G`rleanu p[r[se=te B`rladul, stabilindu-se la Bucure=ti =i dedic`ndu-se ]n ]ntregime literaturii. 12 februarie Emil G`rleanu se c[s[tore=te cu Marilena Voinescu. A avut cu ea un singur copil, Rodica, pentru care scriitorul a nutrit o dragoste nem[rginit[, ei dedic`ndu-i volumul de schi\e Din lumea celor care nu cuv`nt[. Anul 1906 este anul colabor[rii lui Emil G`rleanu la revista Neamul rom`nesc. 1907 Emil G`rleanu devine colaborator al revistei bucure=tene Convorbiri critice. Public[ de asemenea ]n Via\a literar[ =i artistic[, Falanga literar[ =i artistic[, Universul, Tribuna, Rom`nul, Luceaf[rul etc. }i apar c[r\ile Cea dint`i durere =i Odat[! }ngrije=te =i prefa\eaz[ cartea Poezii a lui Grigore Alexandrescu. 1908 }i apar c[r\ile }ntr-o noapte de mai =i 1877 — Schi\e din r[zboi. }ngrije=te =i pref[\eaz[ cartea Iluzii pierdute a lui Mihail Kog[lniceanu. 1909 }i apar c[r\ile B[tr`nii — Schi\e din via\a boierilor moldoveni (edi\ia a II-a, ]ntregit[), Cea dint`i durere (edi\ia II-a) =i Punga. }ngrije=te c[r\ile Poezii, proz[, scrisori a lui C. Negri =i Poezii populare de V. Alecsandri. Revede =i republic[ traducerea lui Ioan Barac Halima, sau o mie =i una de nop\i. }n aceast[ perioad[ Emil G`rleanu pl[smuie=te studiul Istoria popular[ a literaturii rom`ne=ti, povestit[ pentru popor =i contribuie substan\ial la ]nfiin\area Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni. 1910 }i apar c[r\ile Amintiri =i schi\e, Din lumea celor care nu cuv`nt[, Nucul lui Odobac =i Trei vedenii (edi\ia I =i a II-a). La 5 februarie se inaugureaz[ primul sediu al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni. 1911 Emil G`rleanu este numit director al Teatrului Na\ional din Craiova. 1913 Scriitorul devine redactor la revista Ramuri. 1914 1 februarie La Craiova apare Proza, cu subtitlul Revist[ bilunar[ scris[ de Emil G`rleanu. 2 iulie Emil G`rleanu se stinge din via\[, pe c`nd nu avea dec`t 36 de ani. Moartea sa prematur[, gr[bit[ de unii r[uvoitori, care ini\iaser[ o ]ntreag[ campanie de calomniere a redutabilului director al Teatrului Na\ional din Craiova, a fost depl`ns[ de mari scriitori ai timpului, ca Gala Galaction, Cincinat Pavelescu =i al\ii.

8

Din lumea celor care nu cuvânt[

Din volumul

B{TR~NII (1905)

9

Emil Gârleanu

CUPRINS

B{TR~NII

Cucoana Casuca a pornit la o rubedenie, tocmai la H`rl[u, lu`nd =i pe fiica dumisale, Anghelina, fat[ frumoas[, cu fa\a plin[ de voio=ia celor 17 ani de copil[rie; boierul Toader Racli=, so\ul coanei Casuca, a r[mas singur, cuc, ]n toat[ casa. S[-i treac[ de ur`t, st[ toat[ ziua, =i chiar m[n`nc[, dimpreun[ cu boierul Gavril[, c[ruia =i lui ]i plecase feciorul =i so\ia la mo=ie, chema\i de trebi =i munc[. +i iat[-i pe am`ndoi, fa\[ ]n fa\[, la masa din sufrageria ]nc[p[toare, pe a c[reia fere=ti deschise str[bate, ]n =opot dulce, fream[tul livezii. Singuraticii au m`ncat. Pe fa\a alb[ de oland[, pe care florile \esute str[lucesc ca fulgii de om[t pe o pojghi\[ de ghea\[, resturile m`nc[rii stau ]n farfurii de por\elan stropit cu flori albastre. Dinaintea boierului Toader se ridic[ o gr[m[joar[ de f[rm[turi. D`nsul, c`nd vorbe=te la mas[, sfarm[ p`inea =i o adun[ la un loc; obiceiul acesta e bucuria p[s[rilor din ograd[. La ]nceputul c[sniciei, cucoana Casuca, ]ndat[ ce vedea c[ degetele cuconului Toader ]ncep s[ fr[m`nte miezul, ]i apuca m`na =i i-o \inea str`ns[ ca ]ntr-un cle=te. }ntr-o zi ]i veni o idee =i boierului: — Da’ las[-m[, Casuco, ]n pace; tu nu vezi c[ fac f[rm[turi pentru hulubi? Pentru hulubi! Patima cucoanei Casuca! De-atunci, cucoana Casuca ]i trece, pe furi=, =i miezul de la p`inea ei, ba =i pe acel al Anghelinei. Boierul, f[r[ s[-=i deie seama, ]l preface ]n buc[\ele mici... — Mi-i grozav de ur`t, Gavril[; noroc de tine, z[u a=a, noroc de tine; altfel ar c[dea pe mine hardughia asta. 10

Din lumea celor care nu cuvânt[

Boierul Toader, dup[ ce spuse aceste cuvinte, ]=i roti ochii ]mprejurul od[ii albe, mari =i nalte, ]n fundul c[reia dulapul de nuc, s[pat cu minunat me=te=ug de c[tre un bunic al nevestei sale, se deslu=e=te ca o catapeteazm[. At`ta mobil[ e ]n odaie: dulapul =i masa cu scaunele. Pe pere\i — nimicnimic, numai pe cel din r[s[rit, icoana Maicii Domnului ]mbr[cat[ ]n argint, cu cunun[ de aur. „}n odaia ]n care sunt icoanele nu ]ncap poze“, a=a spuse boierul Toader fetei dumisale, Anghelina, c`nd acesteia, ]ntr-o bun[ diminea\[, ]i venise gustul s[ sp`nzure deasupra u=ii o vedere cu marea, cor[bii =i ni=te mun\i sinilii ]n fund. De c`nd m[n`nc[ ]mpreun[ cu boierul Toader, prieten din copil[rie, conul Gavril[ s-a f[cut mai vorb[re\. D[, sunt multe de spus: ba amintiri de pe vremea ]nv[\[turii, =treng[rii, mai despre chipul fetei jup`nului Enache Stupu, pl[pumarul din strada Veche, mort, he! acum de mul\i ani! — ast[zi ]=i amintise cum, odat[, venind de la dasc[lul Spiridon, unde ]nv[\au pe bucoavn[, i-au t[iat, bietului pl[pumar, funia pe care ]ntinsese c`teva fe\e de plapum[, nou-nou\e, =i vorbeau, r`z`nd, de stra=nica b[taie ce le-o dase la am`ndoi aga Racli=, tat[l boierului Toader. Acum se potolise din vorb[. Boierului Gavril[ ]i e pu\in cam somn; acas[, nu vorbe=te mult, =i-i mai totdeauna cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, gata de somn. Boierul Toader toarn[ ]nc[ un p[h[ru\ de vin de Cotnari, conul Gavril[ ]l z[re=te =i r[sare la vorb[, a=a ca din senin: — Toadere, eu parc[ am fost la nunta ta? Boierul Toader ridic[ ]n sus capul, prinse cu ochii veriga de alam[ a sertarului de la dulap =i, dup[ ce o \inti c`teva clipe, ]=i aduse bine aminte: — P[i cum s[ nu fi fost? Tu te-nsurase=i de-a doua oar[, cu vreun an ]nainte. — Cu un an? — Da’ c`\i crezi? C`nd ai venit la nunta mea, nevast[-ta avea, de dou[ luni, pe b[iatul care \i-o murit... Ai venit de-a dreptul de la mo=ie.

11

Emil Gârleanu

Acesta era lucru =tiut: pe c`nd boierul Gavril[ trecea drept om uituc, de amintirea boierului Racli= se slujeau to\i acei care vroiau s[ ]nvieze lucruri moarte de ani de zile. Boierului Toader ]i e de ajuns o clip[ de g`ndire s[-\i spuie ce fel de dulce\i =i cu ce linguri\e le luase ]n casa cut[rui, ]n cutare zi =i la cutare ]mprejurare. — Iac[, ]mi aduc aminte, ca acum, urm[ d`nsul: ai venit de la mo=ie, nevast[-ta cu copilul, c[ci ]l al[pta. Erai cu dro=ca ta cea frumoas[, cu o pereche de cai roibi =i cu hamurile cele ruse=ti, pe care mi le-ai v`ndut mai t`rziu mie =i pe care le am ]nc[. Boierul Gavril[ sorbi pu\in vin, apoi se minun[ grozav. — Ce spui, Toadere! Le ai ]nc[? — Ei, asta-i!... Aveai de vizitiu pe \iganul, pe Balmu=; nu-\i aduci aminte c[ mi-a furat, chiar ]n noaptea ceea, un curcan =i c[ s-a ]mb[tat de-a stat trei zile ne-ntors? — A=a-i, omule; grozav[ \inere de minte mai ai tu!... zici c[ pe Balmu=? — Doar nu pe tat[-s[u! Las[-m[ s[-\i istorisesc. Am jucat toat[ noaptea; coana Tarsi\a, postelniceasa, a le=inat ]n bra\ele iuncherului... U=a od[ii se deschise ]ncet =i mama Sultana vesti c[ le dusese cafeaua ]n cerdac. Conul Gavril[ se scul[. Boierul Toader ]=i lu[ ciubucul din odaia dumisale =i ie=i ]n cerdacul de din dosul casei lor. Cerdacul da ]n livada ]n care coborau ni=te sc[ri de piatr[, pe care se prinsese mu=chi verde. Crengile vi=inilor ]nflori\i ]=i ]ntindeau ramurile p`n[ pe sub strea=in[. Conul Gavril[ se a=ez[ tacticos ]n jil\, privind cu mare mul\umire florile albe =i mirositoare. — A=a-i =i la mine la \ar[, m[i Toadere. Boierul Toader nu-=i g[sea chibritelni\a. — Ei, dac[ nu e Anghelina, degeaba, nimic nu e la locul lui. +i oft[ =i c[zu pe g`nduri. Boierul Gavril[ ]=i aduse =i d`nsul aminte de feciorul dumisale; oft[ =i d`nsul. 12

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Dac[ nu e Anghelina, ]\i spun eu, nimic nu e la locul lui, ]ncepu iar dup[ un timp boierul Toader. G[si un chibrit =i aprinse ciubucul, se a=ez[ ]n jil\ =i d[du drumul unui rotocol de fum care se ]mpr[=tie, anin`ndu-se de crengile vi=inului, ca o p`nz[ de p[ianjen. Apoi, amintirea Anghelinei nu-i mai d[du pace deloc. — Iac[, de mic[ copil[ a=a a fost. Fiecare fir de a\[ i-a pl[cut s[-l vad[ la locul lui. Unde s[ fi v[zut la d`nsa, ca la al\i copii, rochi\ele rupte. Ferit-a sf`ntul! A=a a fost de copil[ =i a=a-i =i acum, c`nd, cu ajutorul lui Dumnezeu, d[, e =i ea fat[ mare, drag[ Doamne. +i iar trase din ciubuc. — Fat[ mare, m[i Gavrile, ce crezi tu! Iac[, trebuie s[ m[ g`ndesc la m[riti=ul ei. O bucurie copil[reasc[ ]i cuprinse sufletul la acest g`nd; r`sul ]i izvor] voios, din fundul inimii. Boierul Gavril[ ]ncepu =i el s[ r`d[. — C`nd m[ g`ndesc, Toadere, c[ am \inut-o ]n bra\e, la botez! S[ n-o mai cunosc deun[zi, omule, s[ n-o mai cunosc. }nvoalat[ ca o nalb[, soro, z[u a=a! Sorbi din cafea =i urm[: — Ce crezi, Toadere, copiii ]s fericirea noastr[. Dac[ n-ar fi Manole al meu, vai de zilele mele! A=a, dac[ ]l am pe d`nsul, am =i n[dejdea cu mine. B[iat cuminte ca o fat[, harnic, frumos, s[n[tos! — De frumos, frumos b[iat, sam[n[, cap leit cu biata m`ne-sa, Dumnezeu s-o ierte. — La ochi sam[n[ cu mine. — Ei, asta-i!... — Z[u a=a! +i-i ]n\elept ca un om b[tr`n. La d`nsul totul e cuv`ntul meu... Crengile copacilor se apropiar[ ]n b[taia v`ntului, scutur`nd o ninsoare u=oar[, mirositoare, deasupra ierbii de-abia ]ncol\it[, str[lucitoare, =i sub\ire ca acul. }n fund, un cr`mpei de cer se ar[ta, printre copaci, ca o c[dere de ap[ limpede.

13

Emil Gârleanu

Boierul Toader se m`hni. — Ce \i-i bun! Cui s-o dai! Pe m`na cui s[-\i dai copila c`nd nu vezi un om ]mprejurul t[u, un om de sim\, de inim[. A=a, s[ o arunci ]n bra\ele oric[rui v`ntur[-\ar[, foarte mul\umesc. Las-o s[ tr[iasc[ l`ng[ m[-sa =i l`ng[ mine, c[-i fat[ cuminte. Boierul Gavril[ d[du dreptate prietenului s[u: — Nici b[ie\i, nici fete, nu mai g[se=ti ast[zi. Ia ]s pline Cur\ile de desp[r\enii. |i-i lehamite! De aceea nu mi-am ]nsurat nici eu b[iatul. Boierii t[cur[; cu privirile pierdute, departe, ]=i urmau firul g`ndurilor. Deodat[ boierului Toader ]i sc[p[ g`ndul de pe buze: — Bun b[iat. F[r[ s[-=i deie seama, conul Gavril[ ]i r[spunse ca prin vis: — Bun[ fat[, Toadere. Apoi, ceva ne]n\eles le ]ntoarse capetele, se privir[ =i se pricepur[. — Bun b[iat, Gavril[. — Eu ]ntotdeauna am \inut la Anghelina, ca la fata mea, ]i r[spunse prietenul. Vorba slobod[ a boierului Toader ]=i lu[ v`nt: — Pro=ti am fost, m[i omule. — Cam pro=ti, n-am ce zice, Toadere. Boierii se scular[ =i, pe deasupra mesei mici, rotunde, se s[rutar[ fr[\e=te. Boierul Toader b[tu ]n geam =i strig[: — Sultano, adu dou[ pahare cu vin ro=! C`nd mama Sultana veni cu paharele, boierul Toader d[du unul conului Gavril[, unul ]l lu[ d`nsul, =i vorbi cu glasul cobor`t: — S[ ne tr[iasc[, frate Gavril[. S[ ne tr[iasc[, ]n cinstea care am tr[it =i noi, =i s[ deie Dumnezeu s[ fie =i ei ferici\i de copiii lor cum am fost noi de d`n=ii. Ciocnir[ paharele, dar nu le putur[ bea a=a degrab[, c[ci lacrimile le umplur[ ochii =i paharele le tremurau ]n m`n[. 14

Din lumea celor care nu cuvânt[

V`ntul scutur[ mai tare crengile ]nflorite. }n paharul boierului Gavril[ c[zu o floare, d`nsul ]l ridic[ ]n sus =i-l dete peste cap cu floare cu tot. — A=a te vreau, Gavrile. Boierul Toader d[du =i d`nsul paharul de du=c[. — Ei, =i pl`ngi, babo? Pl`ngi? ]i strig[ mamei Sultana care se pr[p[dea de pl`ns la spatele lui. Hait! s[ v[ deie vin c`t ]\i vrea =i s[ faci o pl[cint[ cu br`nz[, pentru to\i, =i s[ r`de\i, babo, auzitu-m-ai? S[ r`de\i, c[ vi se m[rit[ st[p`na. +i de at`ta voinicie b[tr`nii iar ]ncepur[ s[ pl`ng[. Se luar[ de bra\, cobor`r[ sc[rile =i se afundar[ sub aleile umbroase, ]n livada care-i primea g[tit[ ca de nunt[.

15

Emil Gârleanu

CUPRINS

SINETURILE CONULUI GHEORGHIE+

}n odaia mic[, bine ]nc[lzit[ de focul care p`lp`ie ]n soba cu st`lpi zugr[vi\i, v[lm[=agul furtunii din afar[ r[zbate, uneori, ]n chiuituri puternice, prin hogeag. Crengile desfrunzite ale copacilor de l`ng[ ferestre bat cu neast`mp[r ]n geamuri. Perdeaua de creton portocaliu tresalt[, c`nd mai tare, c`nd mai ]ncet, dup[ cum v`ntul p[trunde, mai bl`nd sau mai furios, pe cr[p[tura de sus, dintre cercevele, uitat[, se vede, neastupat[, de c[tre cucoana Ruxanda Hra=cu, so\ia conului Gheorghie= Hra=cu, proprietarul acestei case mici, vesele =i curate. Din jil\ul de l`ng[ sob[, coana Ruxanda nu-=i poate da cu mintea cum de-a putut l[sa, neastupat[, cr[p[tura de la fereastr[: sare repede, cotrob[ie=te prin ni=te saltare, scoate o bucat[ de vat[, ia un cu\it =i se suie, sprinten[, pe prichiciul ferestrei. Cu limba cu\itului ]ndeas[ bine vata ]n cr[p[tura dintre cercevele =i a=teapt[ s[ vad[ de se mai mi=c[ perdeaua. Dar v`ntul nu mai are pe unde p[trunde. — Iar te-ai cucuiet pe ferestre, omule, ai s[ cazi, nu altceva. Conul Gheorghie= d[ la o parte, de pe bra\e, bisacteaua cu sineturi, se coboar[, cam greoi, de pe divanul ]n col\ul c[ruia se cuib[rise, =i alearg[ s[-=i \ie so\ia. P`n[ s[ ajung[, coana Ruxanda se =i cobor`se. — Bre, bre, bre! amarnic[ mai e=ti, omule. Conul Gheorghie= se apropie de fereastr[ =i se uit[ afar[. O zv`cnitur[ puternic[ lovi crengile de geamuri. Boierul se d[du f[r[ voie ]napoi =i =opti: — Parc[ se sf`r=e=te lumea, nu altceva; iar o s[-mi deie gardul gr[dinii la p[m`nt. Coana Ruxanda se asez[ ]n jil\. Conul Gheorghie= ]=i trase 16

Din lumea celor care nu cuvânt[

mai bine pe umeri ca\aveica, pe care coana Ruxanda nu o mai purta niciodat[, se cuib[ri la loc, ]n col\ul divanului, ]=i a=ez[ =ireturile ochelarilor pe dup[ urechi =i lu[ iar[=i pe bra\e bisacteaua cu sineturi. Conul Gheorghie= Hra=cu e un om m[run\el, — din fundul divanului mai nu se z[re=te; poart[ ochelari, c`nd ]=i cite=te sineturile, — altceva nu cite=te dumnealui; e albit cu totul; numai pe t`mpla dreapt[, o =uvi\[ de p[r st[ruie s[ r[m`ie tot neagr[. Conul Gheorghie= ]=i =terge de d`nsa pana, c`nd scrie. Altminteri, a=a m[run\el cum e conul Gheorghie= Hra=cu, ]n capul dumisale de multe ori s-au ivit planuri uria=e. Pe vremuri avusese bani, nu glum[; avea avere de i se dusese vestea dincolo de Prut, de unde veniser[ odat[ ni=te ho\i, s[-i omoare ziua-n amiaza mare.Dar pentru planurile =i bun[tatea conului Gheorghie=, ]i mai trebuiau bani pe at`\i pe c`t avea. C[ci ce nu pierduse cu lucr[rile de pe mo=ie: poduri de fier peste iazuri; insule de st`nci cu foi=oare pe ele; havuzuri cu pe=ti=ori ro=ii din str[in[tate; cascade =i c`te alunecu=uri toate, apoi conul Gheorghie= ]mprumutase, pe sineturi, ]n dreapta =i-n st`nga, c[ruia cum ]i cerea. „Omul trebuie s[ fac[ bine, dac[ vrea s[ tr[iasc[ ]ntre oameni!“ spunea dumnealui. +i a f[cut bine, c`t a putut, conul Gheorghie=. Unii =i-au m[ritat fetele cu banii dumnealui; al\ii au c[l[torit, =i-au cump[rat case =i p[m`nturi =i =i-au ]ngropat r[posa\ii tot pe punga conului Gheorghie=; ba al\ii au jucat c[r\i =i au pierdut din banii dumisale. +i numai iat[ c[-ntr-o diminea\[, conul Gheorghie= b[g[ de seam[ c[ oamenii nu-i mai dau nimic ]napoi! +i mo=iile conului Gheorghie= lunecar[, una c`te una, ]n m`na celor ce le cump[rau pe nimic, fiindc[ trebuia s[ pl[teasc[ =i pentru acei pe care ]i garantase tot dumnealui, c[ci d[: „cinstea e cinste =i e mare lucru“. Mai r[m[sese acum cu c[su\a asta, cu o vie pe dealul Nicoarei =i mai avea dou[ mii de galbeni, lua\i ]n p[strare, sub chip de ]mprumut, de c[tre boierul Mihalcea, om cu vaz[, cu avut, de la care,

17

Emil Gârleanu

de c`te ori ]i cerea ]napoi, ]n loc de bani c[p[ta c`te o stra=nic[ ocar[: — Ce, vrei s[-i dai =i pe ace=tia? Vrei s[ ajungi muritor de foame, m[i Gheorghie=? Nu vezi tu c[ banul nu-\i st[ ]n m`n[ nici c`t ai clipi din ochi? Las[-i aici, asigura\i ]n mo=ia mea; cine =tie ce vremuri or mai veni! Nu-i ru=ine oare, ca noi, ce bruma de boieri am mai r[mas ]n Moldova asta, s[ ajungem s[ calicim de la slugile noastre? Conul Gheorghie= pleca am[r`t. Acum, ]n vremile din urm[, ]=i mai ast`mp[rase ]nchipuirea, tr[ia tihnit, ascult`nd mai mult de coana Ruxanda; dar tot ]l munceau, c`teodat[, planuri mari =i tare ]nc`lcite din pricina celor dou[ mii de galbeni. Uneori, ca ast[-sear[ spre pild[, ]=i scotea bisacteaua cu sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxanda, — care le ]nv[\ase pe dinafar[, — oc[ra c`t \inea sinetul ]n m`n[, pe cel care nu-i pl[tise, iar c`nd ]l punea la loc, ]n scrin, era ]mp[cat cu to\i. Furtuna nu mai ]nceta; conul Gheorghie= arunca din c`nd ]n c`nd priviri spre geamuri. Apoi se ]nfund[ mai bine ]n col\ul divanului, ]=i potrivi ochelarii, duse un sinet ]n dreptul ochilor, \in`ndu-l departe, =i citi: „Sinet. Am primit opt sute galbeni buni, din m`na dumnealui conul Gheor-ghi-e= Hra-=cu, pe timp de un an de zile...“ — Ei, poftim! Un an de zile! I-am dat banii ]n o-mie-optsute-=apte-zeci-=i-patru, azi suntem ]n o-mie-opt-sute-=aptezeci-=i-nou[ =i ]nc[ nu i-am luat. Asta ]nseamn[ un an. +i dac[ ar fi murit, dar tr[iesc doar, =i tr[ie=te ]ntr-un t`rg cu mine... — Tr[ie=te, r[spunde coana Ruxanda, da vorba-i c[ n-are de unde s[ \i-i deie. Conul Gheorghie= se uit[ pu\in nedumerit la coana Ruxanda, str`nse sinetul ]n patru =i-l trecu ]n partea dreapt[, ]n r`ndul celor citite; lu[ un altul, ]l desf[cu, ]l ridic[ ]n dreptul ochilor =i vru s[ ]nceap[ a citi: 18

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Bine, n-are, n-are, ]=i lu[ iar de seam[, dar de ce nu vine m[car s[-mi spuie c[ n-are, =i at`ta tot? — Ce s[-\i mai spuie, dac[ =tii. Conul Gheorghie= r[mase pe g`nduri; n-avu ce s[ mai zic[. „Om cu greut[\i, cu copii, s[rac; adic[ la ce i-ar mai da banii ]napoi, lui, care are cu ce tr[i: nici tu c[\el, nici tu purcel, — el singur =i cu nevast[-sa.“ Ridic[ celalt sinet =i ]ncepu:„Sinet. Am primit cinci-sute de galbeni, de la conul Ghe-or-ghi-e= Hra-=cu...“ Conul Gheorghie= arunc[ sinetul, ]=i scoase ochelarii =i se r[sti la coana Ruxanda:— Aista-i al dumitale. Dumneata m-ai f[cut s[-i dau Chirulesei bani, c`nd =tiam, de pe atunci, c[ nu mai are nimic. Acu a=a-i c-a murit? Ia-i, dac[ ai de unde. Sinetul acesta era singurul la care se amestecase =i coana Ruxanda, =i conul Gheorghie= nu trece peste d`nsul, Doamne fere=te.Coana Ruxanda se pref[cu c[ a adormit cu capul pe speteaza jil\ului. — Ai adormit!... Amarnic[ mai e=ti!... Cic[ doarme dumneaei! Conul Gheorghie= prinse s[ sur`d[. }=i puse iar[=i ochelarii =i citi tot a=a, unul dup[ altul, toate sineturile, silabisindu-=i numele scris ]n fiecare din ele, sim\ind mare mul\umire la auzul celor dou[ cuvinte care-l ar[tau pe dumnealui at`t de darnic! La fundul bisactelei, conul Gheorghie= \inea sinetul asigur[tor, pe care voitorul de bine, boierul Mihalcea, i-l d[duse s[-l aib[ la m`n[ }l citi la r`nd, de mai multe ori, cu glasul ]necat de mul\umire. }l str`nse bini=or, ]l puse la fund, a=ez[ celelalte sineturi deasupra =i ]nchise bisacteaua. C[zu pe g`nduri. Planurile ]l n[v[liser[ iar[=i ]n minte: „...Dac[ ar vinde via! Cu ce ar mai lua pe d`nsa =i cu ace=ti dou[ mii de galbeni ce n-ar face!... Sau mai bine, nu, n-ar vinde via, dar =i-ar cl[di ni=te case ]nc[p[toare, boiere=ti, s[ se vad[ tocmai din t`rg,colo pe deal, sticlind ]n soare. Ar aduce o vi\[ str[in[ =i vreo dou[ vaci de +vi\era. Ar vinde casa din t`rg =i ar tr[i acolo, ca un pustnic... Hm! dar iarna; iarna-i grea la \ar[; ori=icum, nu e glum[

19

Emil Gârleanu

s[ faci, pe viscol, un ceas cu tr[sura p`n[ ]n ora=... +i-ar face =i o tr[sur[...Doi cai frumo=i... un vizitiu bun...Vorba-i c[ boierul Mihalcea se vede c[ i-a ]n\eles g`ndul =i nu-i d[ banii... Ce-i de f[cut?... [u a=a, parc[ tot ar mai ajuta pe coana Zamfiri\a; cum a ajuns =i d`nsa, din ce era! Biata femeie, ar da numai cu cincizeci de galbeni locul ce i-a mai r[mas din toat[ zestrea. +i ce loc!... umnealui i-ar da dou[ sute de galbeni. I-ar mai r[m`nea =i ei!... Ce case ar putea zidi pe locul acela! Da; asta-i mai nimerit ca toate: o pereche de case pe locul coanei Zamfiri\a.“ Conul Gheorghie= se ridic[ foarte mul\umit =i se duse l`ng[ coana Ruxanda. Dar coana Ruxanda adormise acum de-a binelea. O cl[tin[ u=or de um[r: — Ruxando, Ruxando. Dumneaei deschise ochii pe jum[tate. — Ce zici, Ruxando, de locul coanei Zamfiri\a? Cu banii lua\i de la Mihalcea am putea face ni=te case frumoase =i trainice. Coana Ruxanda se vede c[ nu ]n\elese ce-i spusese, ]nchise ochii =i adormi iar. Conul Gheorghie=, v[z`nd c[ nu-i mai r[spunde, lu[ bisacteaua de pe divan, o ]nchise ]n scrin, ]=i scoase ochelarii pun`ndu-i la locul lor, pe mas[, =i se ]nfund[ iar ]n col\ul divanului. „Bun loc, tare bun loc... Bune case ar fi...“ mai =opti conul Gheorghie= =i r[mase a=a, cu privirile pierdute... Ochii i se ]nchiser[ cu ]ncetul =i adormi cu g`ndul la casele cele noi, c[rora, ]n mintea dumnealui, le =i a=ezase temelia.

20

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

NADI+ANCA

Boier bogat, bun la inim[ =i cu sl[biciunile lui — ca fiecare om. A=a, printre alte sl[biciuni mai mici, avea una mare, foarte mare: \inea, ca la ochii din cap, la B[lanul dumisale, un cal b[tr`n care de-abia mai ducea acum nadi=anca ]n care se ]ncerca s[ steie chipe=, cu bra\ele ]ntinse pe h[\uri, cu biciul ]n m`na dreapt[, boierul Gavril — conul Gavrila=. Pentru c[ iubea at`t de grozav B[lanul, \inea tot pe at`ta la nadi=anc[; nu se putea g`ndi la cal f[r[ s[ nu-=i aminteasc[ =i de tovar[=a lui de c[l[torie. Pe B[lan ]l avea de mult; s[-l fi cump[rat acum dou[zeci de ani, — un m`nzoc pe atunci. L-a mai \inut un an =i, cum ]mplinea trei ani =i jum[tate, i-a cump[rat, pe m[sura lui, din iarmaroc de la Frumoasa, o nadi=anc[ nou[-nou\[, pe toate p[r\ile cu flori asem[n[toare cu cele de pe l[zile de Bra=ov, de care casa boierului era plin[, — ca pe atunci. Un an ]ntreg =i-a plimbat boierul so\ia, pe coana Casuca, — lini=teasc-o Dumnezeu, — ]n nadi=anca tras[ de c[lu\ul sprinten, ]nv`rstat de ni=te hamuri ruse=ti cu al[muri =i canafuri. Dup[ acest an fericit, coana Casuca muri. Boierul, am[r`t ca vai de lume, nu-=i mai g[sea ast`mp[r. De la o vreme afl[ leacul: ]nh[ma B[lanul la nadi=anc[ =i purcedea pe mo=ii, — de la una la alta, =i-napoi. A=a s-au \inut ani dup[ ani; =i vremea trecea, nadi=anca se hodorogea, conul Gavrila= =i B[lanul ]mb[tr`neau — B[lanul mai repede, cum e felul calului. B[lanul ]mb[tr`nise mai tare, dar =i boierul, pe zi ce mergea, se f[cea tot mai moroc[nos. Fata dumisale, v[duv[, se mutase la \ar[, doar l-o mai urni din mohorala ce-i ]ntuneca zilele. |i-ai g[sit! Numai B[lanul ]l f[cea s[ z`mbeasc[.

21

Emil Gârleanu

Diminea\a, c`nd ie=ea ]n cerdac, striga cam pe nas, dar destul de tare: — B[laaane, m[[[; vin’ la tata! Dintru-nt`i B[lanul se i\ea numai, ca =i cum ar fi f[cut mofturi; apoi o lua la fug[ p`n[ l`ng[ cerdac. Aici se suia cu picioarele de dinainte dou[-trei sc[ri, apoi ]=i ]ntindea g`tul. Boierul z`mbea de mul\umire, ]l lua de urechi, ]l scutura prietene=te, pe urm[ scotea din buzunar buc[\ica de zah[r =i i-o ]ntindea. Acum, ]n urm[, b[tr`ne\ea \inea pe bietul B[lan ]n pas; de-abia mai ridica o scar[ de-=i ]ntindea, greoi, g`tul dup[ buc[\ica de zah[r. Numai ochii umezi, calzi =i nespus de duio=i, umbri\i de genele lungi =i albe, priveau tot at`t de nevinova\i ]ntr-acei ai st[p`nului. Conul Gavrila= ]ns[ tot se plimba pe mo=ie; dar \inea calul la pas. Arareori, c`nd venea o poft[ B[lanului, smuncea nadi=anca ]ntr-un trap tr[g[nat, molatic. C`nd avea s[ plece, boierul poruncea s[ i se trag[ nadi=anca la scar[. Argatul o aducea, aducea =i hamurile de le a=eza jos l`ng[ cerdac, iar B[lanul, cum auzea zgomotul ro\ilor, ie=ea singurel din grajd, venea domol, se v`ra ]ntre hlube =i a=tepta p`n[ ce ie=ea boierul, de-i g[sea pe am`ndoi, — tovar[=ii nedesp[r\i\i. Conul Gavrila= s[ruta ]nt`i B[lanul pe bot, apoi ]i a=eza hamurile. Dup[ ce g[tea, se suia =i pornea, ]n vuietul grozav al nadi=ancei, pe pietrele cur\ii. Care om din ]mprejurimi nu cuno=tea nadi=anca boierului Gavrila=! M[ rog, mai rar lucru ca nadi=anca dumisale! Dou[zeci de ani, c`t o hurducase pe pietri=urile =oselelor, o sf[r`mase toat[. Dar boierul nu f[cea repara\ii; dumnealui avea \iganul dumisale, fierar, care =tia destul de bine s[-i peticeasc[ nadi=anca cu zban\uri de fier. }nt`i, se-n\elege, s-au sf[r`mat p[r\ile de lemn: obezile, spi\ele, hlubele. Venea argatul — boierul n-avea vizitiu, c[ci m`na singur — s[-i spuie c[ s-a fr`nt, bun[oar[, o obad[; boierul ]i poruncea: 22

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Du-te la \igan =i spune-i s[-i puie un zban\. +i azi un zban\, m`ine un altul, ajunsese nadi=anca s[ nu mai aib[ nici o buc[\ic[ de lemn ]ntr-]nsa. Toat[ era c`rpit[ cu fier =i tinichea. C`nd pornea la drum, =i mai cu seam[ c`nd vroia B[lanul s[-=i mai ]ncerce puterile, hodorogea nadi=anca de \i se p[rea c[ plou[ cu grindin[ pe acoper[m`nturi de tabl[. Pe mo=ie, hodorogeala aceasta era un semn. C`nd o auzeau muncitorii — =i o auzeau de departe —, ]ndat[ sporeau la munc[: — I-auzi, m[, vine Sf`ntul Ilie! Vechilii ]nc[lecau =i d[deau raite; oamenii mi=cau mai repede bra\ele; =i c`mpul ]ntreg mi=una, ca de furnici, ]ntrat`ta h[rnicie. Pe boierul Gavril[ nici capul nu-l durea; hodorogeala cresc`nd treptat cu num[rul zban\urilor, dumnealui, ca =i B[lanul, se deprinsese cu d`nsa =i nici n-o auzea m[car... Dar ]ntr-o zi argatul veni =i-i spuse c[ B[lanul nu vrea s[ m[n`nce. Boierul s-a speriat, s-a cobor`t repede =i s-a dus ]n grajd. Calul ridic[ ]ncet capul, ]nchise ochii =i-=i sprijini botul pe um[rul st[p`nului s[u. — Ce-i, m[i B[lane? Ce ai tu? Ce ai, b[iete? B[lanul deschise ochii, se uit[, ca =i c`nd ar fi vrut s[ spuie ceva, apoi ]i ]nchise iar[=i. Boierul trimise repede dup[ un \igan care =tia s[ ia s`nge, apoi alerg[ s[ spuie =i fetei dumisale despre boala B[lanului. C`nd se ]ntoarser[ am`ndoi ]n grajd, ]l g[sir[ culcat jos. Se apropiar[ de d`nsul. Nu mai mi=ca; peste ochii, pe jum[tate ]nchi=i, genele se mi=cau u=or, suflate de v`ntul ce se strecura pe u=[. Boierul se repezi l`ng[ cal =i-l apuc[ un pl`ns amarnic. }ngropar[ calul ]n gr[din[, iar nadi=anca o ]nchise ]n =ur[, cu porunca s[ nu se mai ating[ nimeni de d`nsa... Trecuse vreo jum[tate de an de la moartea B[lanului. Boierul Gavrila= r[m[sese mai posomor`t, mai ]ntunecat dec`t fusese. St[tea toat[ ziua ]nchis ]n cas[; pe c`mp nu se mai ducea, nu-=i c[uta de nici un interes; c[zuse ]ntr-un fel de

23

Emil Gârleanu

toropeal[ din care ]n zadar se ]ncerca fata lui s[-l scoat[. D`nsa alerga de la un cap[t la altul al mo=iei, punea trebile la cale =i ]ngrijea de avere, care altmintrelea s-ar fi p[r[duit. }ntr-o zi, spre sear[, boierul ie=i ]n cerdac, porunci s[-i aduc[ un jil\ =i se a=ez[ s[ steie. De mult nu privise curtea, care parc[ i se p[rea mai mare, mai schimbat[. +i, st`nd a=a, amintirea ]ncepu s[ i se rede=tepte: ]i r[s[ri B[lanul, cu ochii lui cei bl`nzi =i negri, nadi=anca, hamurile; avu chiar p[rerea c[ trebuie s[ porneasc[ pe mo=ie. Un suspin ]i ridic[ pieptul, apoi ]l cuprinse un dor mare. Se scul[, se cobor] ]n ograd[ =i o lu[ ]ncet spre =ur[. O g[si deschis[ =i intr[. +ura goal[. — Nadi=anca! At`t putu s[ spun[ boierul =i se rezem[ de u=orul u=ii. Tocmai atunci i se p[ru c[ aude un sunet cunoscut. Se ]ntoarse. Pe poart[ intra, ]n trapul unui cal voinic, o nadi=anc[ nou[, vopsit[ cu galben. Din nadi=anc[ s[ri coana Elencu. C`nd d[du cu ochii de tat[l ei, r[mase ]mpietrit[. Boierului i se sui s`ngele la cap =i ]ntreb[ r[stit: — Unde-i nadi=anca? Coana Elencu ]=i \inti privirile ]n p[m`nt. Conul Gavrila= ]n\elesese totul: fata dumisale dresese nadi=anca f[r[ s[-i cear[ voie. Nu mai spuse nici un cuv`nt, se sui ]n cas[ =i se ]nchise ]n odaia lui. O s[pt[m`n[ nu vorbi cu nimeni. Coana Elencu, am[r`t[ p`n[ ]n ad`ncul sufletului c[-l nec[jise at`t de tare, se hot[r], =i, duminic[, ]nainte de a se spov[dui, c[lc[ fricoas[ pragul od[ii ]n care tat[l ei st[tea pe g`nduri, l`ng[ mas[. C`nd ]l v[zu, se arunc[ ]n genunchi =i-l rug[ pl`ng`nd: — Iart[-m[, tat[. Aveam nevoie =i n-am vrut s[ cheltuiesc prea mult... Nu =tiam c[ o s[ te m`hnesc. Boierul tres[ri, ]i dete m`na s[ i-o s[rute =i-i spuse: — Tu =tiai doar c[ o \ineam a=a, ]n amintirea lui B[lan! Iar c`nd, dup[ aceast[ dojan[, care ]nsemna iertarea, boierul se aplec[ s[ o s[rute pe cap, coana Elencu sim\i cum dou[ lacrimi fierbin\i i se strecurau prin p[r. 24

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

BOIERUL IORGU BUHTEA

Boierul Iorgu Buhtea =i Toader Buhtea, nepotul lui, ]nf[\i=au cea mai aleas[ spi\[ a boierimii moldovene=ti. Neamul Buhte=tilor, nu prea numeros, cobor`tor mai mult ]n partea b[rb[teasc[, fusese alc[tuit din oameni iste\i la minte =i tari la trup; unii dintre d`n=ii ]ncheiaser[ cu bine suta de ani. Mihai Buhtea, tat[l boierului Iorgu, murise ]n v`rst[ de o sut[ cinci ani. Pe un molitvenic, r[mas din mo=i str[mo=i ]n neamul Buhte=tilor, boierul Iorgu g[si ]nsemnat, de m`na p[rintelui s[u, postelnicul Mihai, urm[toarele: „Azi ]n 23 dechemvrie, ]n anul de la Hristos 1821, am trecut patru ani peste sut[“. }n decembrie 1822 postelnicul muri. Boierul Iorgu ]=i amintea bine chipul m[re\, ]ncununat de p[rul alb ca om[tul, al p[rintelui s[u. Tot pe molitvenicul acesta, postelnicul se ]ncercase s[-=i fac[ spi\a neamului. Cel mai vechi, un Gheorghe Buhtea, c[zuse — b[nuia postelnicul — ]n lupta de la Valea Alb[, purtat[ de +tefanVod[ ]mpotriva turcilor: „cam de la acea lupt[, spunea ]nsemnarea, numele lui Gheorghe Buhtea nu se mai pomine=te, numai doar al fr[\`ne-s[u Radul“. Acesta, Radul, avu =i d`nsul un b[iat =i o fat[, Ruxanda, — cel mai vechi nume femeiesc ]n neamul lor. Spi\a cuprindea numai trei nume de femei: pe al Ruxandei; al uneia Safta, str[nepoata Ruxandei, fata unui Toader Buhtea (“Grozovanul, pentru c[ p`rjolise ni=te t[tari ce-i c[lcaser[ mo=ia“ — ]nsemnase postelnicul), =i pe al Marghioalei, m[tu=a postelnicului Mihai. Boierul Iorgu apucase — dar nu mai \inea minte — pe cea din urm[ femeie din neamul lui: pe Savasta, o sor[ mai mic[

25

Emil Gârleanu

a postelnicului. Aceasta murise de holer[, chiar ]n casele unde locuia acum boierul. }n spi\a din molitvenic Savasta nu era trecut[. Dintre to\i Buhte=tii, numai Gavril, fratele boierului, muri ]n floarea v`rstei; c[l[re\ vestit, — jocul soartei f[cu s[ fie omor`t tocmai de un cal. T`r`t, cu piciorul prins ]n scar[, peste c`mpuri p`n[ ]n grajdurile cur\ii, ]=i dete sufletul ]n bra\ele celor ce-l ridicar[ s[-i dea ajutor. Gavril Buhtea muri la patruzeci =i trei de ani, l[s`nd un b[iat, pe Toader, ]n v`rst[ de treisprezece ani. La moartea fratelui s[u, boierul =tiu s[-=i ascund[ nem[rginita durere ce sim\ea. }=i chem[ nepotul din col\ul unde ]ncremenise de spaim[ =i-l duse l`ng[ sicriu. C`nd ridic[ p`nza de pe capul sf[r`mat al mortului, copilul izbucni ]n pl`ns; dar boierul ]i lu[ m`na de la ochi: — B[iete, s[ =tii c[ nefericirile, ca =i fericirile, de la Dumnezeu vin =i trebuiesc privite f[\i=. S[ fii b[rbat cum a fost tat[-t[u =i s[-i por\i numele cu cinste. Eu am s[ fiu l`ng[ tine ca s[ te pov[\uiesc... S[rut[-i m`na. Copilul lipi buzele de m`na rece a tat[lui s[u =i ]=i =im\i sufletul mai puternic... Boierul ]=i puse toat[ ]n\elepciunea la ]ndrumarea temeinic[ a nepotului. Cu at`t mai mult se silise s[ ajung[ acest scop, cu c`t vedea c[ tinerii ce r[s[reau pe urmele b[tr`nilor nu mai erau destoinici s[ duc[ ]nainte tr[inicia neamului. Chibzuise mult p`n[ se hot[r] s[-=i trimit[ nepotul ]n str[in[tate. }l momise dintru-nt`i ]n toate felurile, ca s[-i c`nt[reasc[ firea: „Din ]ncerc[ri sufletul iese mai tare sau se nimice=te“, zicea d`nsul. C`nd v[zu c[ b[iatul r[m`ne ne]nduplecat de=ert[ciunilor lume=ti, c[ era str`ns legat de p[m`ntul ce cuprindea \[r`na tuturor alor lui, ]l trimise la Paris. }n cei patru ani, c`t r[m[sese b[iatul printre str[ini, ]l c[lcase de patru ori; ]l g[sise mereu acela=i: suflet curat, judecat[ dreapt[ =i temeinic[. Dup[ patru ani, Toader Buhtea se ]ntorcea ]n \ar[ doctor ]n drept. Boierului ]i fusese dat s[-=i vad[ visul cu ochii. 26

Din lumea celor care nu cuvânt[

La ]ntoarcere, Toader Buhtea se odihni o iarn[ ]ntreag[. }n prim[var[, boierul ]l lu[ al[turi de d`nsul ]n via\a ]ncordat[, dar s[n[toas[ =i roditoare, a plugarilor. Mai t`rziu, dup[ ce-l deslu=i bine asupra noului trai ce avea s[ duc[ de acum ]ncolo, boierul ]l plimb[ pe la toate mo=iile =i-l ]ntreb[: — Pe care \i-o alegi, b[iete, s[-i por\i singur de grij[? — Pe toate, tat[, e timpul s[ te odihne=ti =i dumneata. — Hait! fie, dac[ vrei tu. +i boierul deschise bra\ele s[ str`ng[ la piept pe acela ]n care ]=i sim\ea tres[rind neamul cu at`ta putere. Ce-l mai nelini=tea pe boier era ]nsur[toarea nepotului. Degeaba, oric`t c[uta, nu mai ]nt`lnea chipurile cele pline =i s[n[toase, fe\ele cu privirea limpede ale fetelor harnice =i gospodine foc, de alt[dat[. Ce Dumnezeu, g`ndea d`nsul, s[ se sf`r=easc[ oare neamul moldovencelor cu cele de pe urm[ jup`ni\e ce mai tr[iau ici-colo c`te una? Putea ]ng[dui d`nsul ca urma=ul s[u s[ amestece s`ngele Buhte=tilor — tare ca vinul cel vechi — cu cel apos al domni=oarelor str`nse =i ]nzorzonate de ast[zi? Dar mai bine i se stinge neamul pentru ve=nicie dec`t ar fi l[sat una ca asta! Boierul Iorgu credea ]n adev[r c[-i era dat s[ nu vad[ cununia nepotului s[u. }ntr-o zi, duc`ndu-se, pentru ni=te afaceri, la boierul Furtun[, ]i r[s[ri ]n prag chipul rumen =i vioi al unei fete. Cum nu se a=tepta s-o vad[, r[mase pe loc privind la d`nsa. — Fata mea! boierule, strig[ mul\umit Furtun[, care ie=i ]ntru ]nt`mpinarea deosebitului musafir. — S[-\i tr[iasc[, frate. D-apoi nu =tiam c[ ai a=a bujor de fat[! — Fetele cresc c`t nici nu prinzi de veste, boierule. Boierul Buhtea avusese de ce se mira, c[ci boierul Furtun[, om amarnic =i ne]nduplecat ]n faptele lui, nu-=i scosese fata ]n vileag. Mai anii trecu\i, coana M[ndi\a, so\ia boierului Furtun[,

27

Emil Gârleanu

ba chiar fata, avusese plecare pentru b[iatul unui om bogat, dar f[r[ s[ fie de neam; boierul le surghiunise atunci la \ar[. Acolo g`ndurile mamei se limpezir[, obrazul copilei ]nflori mai frumos, iar mintea li se statornici la am`ndou[. Gospod[riser[ la \ar[ trei ani de zile, =i iarn[ =i var[, iar anul acesta boierul Furtun[ socoti cu cale s[ le aduc[ ]napoi ]n t`rg. Pesemne c[ ]ntoarcerea fusese ]ntr-un ceas bun. C`nd s[ plece, boierul Iorgu chem[ pe fat[ =i o s[rut[ pe frunte: — Sunt tare mul\umit, draga tatii, c[ mi-a fost dat s[ mai v[d o fat[ ca cele de demult! Nunta s-a pus repede la cale. }ntr-o sear[ frumoas[ de iunie, lume dup[ lume se cobora spre biserica Domneasc[, unde avea s[ fie cununia nepotului boierului Buhtea cu fata boierului Furtun[. A fost o nunt[ cum nu se mai v[zuse. T`rgul se rumenise ca ]ntr-o noapte din pove=ti, ]n lumina masalalelor1 ce ardeau de la casa boierului Iorgu p`n[ la u=a bisericii. Cursese toat[ boierimea din Moldova s[ ieie parte la o s[rb[toare ce le mai amintea vremurile de alt[dat[. Luminat de fericire, boierul Iorgu Buhtea st[tea ]n fa\a altarului cu privirile \intite spre icoana Maicii Domnului. +i niciodat[, nim[nui nu-i p[ruse mai frumos =i mai falnic b[tr`nul. ............................................ Rar om s[ fi fost mai cu vaz[ ]n cuprinsul Moldovei ca boierul Iorgu Buhtea — Boierul, cum i se zicea pe scurt. }n casa boierului se puseser[ multe afaceri ]nsemnate la cale, c[ci numai el =tia s[ deie sfatul hot[r`tor, el g[sea cuv`ntul de ]mp[care pentru cei ce nu se ]n\elegeau. C`te nu descurcase d`nsul! +i, =opteau unii, c`te nu ]ncurcase atunci c`nd nu putea ]mpiedica altmintrelea o pornire f[r[ c[p[t`i. „S[ =ti\i, zicea el, de c`te ori am legat pe doi, am dezlegat pe dou[zeci!” 1

Masala—f[clie care arde cu p[cur[ sau r[=in[.

28

Din lumea celor care nu cuvânt[

Pentru mul\i se suise d`nsul ]n tr[sur[ =i pornise cu jalba ]n pro\ap la Vod[. — Bine, m[ Iorgule, ]i spuse odat[ Vod[-Cuza, mul\i mai ai de luat sub ocrotirea ta?— M[ria ta, deie Dumnezeu s[ am c`t mai mul\i, r[spunse ap[sat boierul. — Ai dreptate; =tiu c[-\i pui cuv`ntul numai pentru cei cu sufletul ales... +i-s pu\ini, boierule, pu\ini! ad[ug[ Vod[ cu am[r[ciune, uit`ndu-se la cei de primprejur.S[ fi auzit c[ ai nesocotit pova\a unui b[tr`n!... }ndat[ ]\i trimitea tr[sura =i te poftea p`n[ la dumnealui. C`nd te chema, =tiai ce te a=teapt[, dar n-aveai ]ncotro, te duceai. Boierul ]\i ie=ea ]n scar[, te ducea ]n odaia de primire, ]\i da dulce\i =i cafea, apoi te lua la dep[nat. Nu sc[pai dec`t atunci c`nd ]\i ghicea din ochi c[ te ]ntorsese pe calea adev[rului. Avea un mare dar: ]\i citea ]n privire, cum ar fi citit ]ntr-o carte. Odat[, tot a=a, pov[\uia pe un t`n[r; i-a vorbit boierul c`t i-a vorbit, apoi, dup[ ce s-a uitat drept ]n ochii lui, s-a sculat de pe scaun =i a deschis u=a: — Paraschivo! mai ad[ dulce\i =i cafea, cucona=ului— }\i mul\umesc, boierule, am luat o dat[, r[spunse stingherit t`n[rul.— Dumneata crezi c[ nu te-am ]n\eles? r[spunse boierul. Pe c`nd ]\i vorbeam, te g`ndeai c[ tot mai bune mi-s dulce\ile dec`t spusele. }l ghicise. T`n[rul mai lu[ dulce\i, cafea, apoi fu silit s[ vorbeac[ cu boierul, dou[ ceasuri ]ntregi, despre pr[sila porcilor. Alt[ dat[, venind mai mul\i oc`rmuitori ai t`rgului s[-i cear[ sfatul ]ntr-o afacere b[neasc[, boierul le f[cu socoteala rotund[, ar[t`nd c`\i bani puteau economisi f[r[ s[ =tirbeasc[ nimic din ce-=i puseser[ d`n=ii ]n g`nd. To\i r[m[seser[ foarte mul\umi\i; numai mul\umirea unuia nu prea era din inim[. Dar ochiul cel ager al boierului b[g[ de seam[: „Ce e drept, mia dumitale de lei n-am pus-o la socoteal[“. Oc`rmuitorul, care se g`ndea tocmai la mii=oara ce-i alunecase din palm[, nici nu cr`cni, dar se ]nro=i p`n[-n albul ochilor.

29

Emil Gârleanu

}n clipe de acestea, cuv`ntul lui t[ia ca sabia. V`n[tor vestit, un sfert de via\[ o petrecuse prin mun\i; ]ndr[zne\ =i ochitor ghibaci cum era, ]=i atr[sese pe socoteala vie\ii lui de v`n[tor povestiri de necrezut. C`nd le auzea, Buhtea se mira grozav: — M[i, m[i, m[i! amarnic[-i lumea. Odat[, ]ntorc`ndu-se de la Ia=i, se ]nt`lni ]ntr-un han c-un alt drume\, care sosise de cu noapte. Din una-n alta, str[inul, c[ruia nu-i mai t[cuse gura, aduse vorba =i despre Vod[-Cuza: — }ndr[zne\ om, spunea d`nsul. Ia ]nchipuie-\i dumneata ce am aflat de la un om care a v[zut minunea cu ochii lui. Cic[ Vod[ =i cu Buhtea — Boierul — vr`nd s[ arate, zilele trecute, c`t de buni chitaci sunt, =i-au pus c`te un m[r pe cap, apoi au tras cu pistoalele am`ndoi deodat[ =i au luat merele cu gloan\ele f[r[ s[-=i ating[ m[car un fir de p[r. Boierul, plictisit, r[spunse: — Vezi c[ ulciorul nu merge de multe ori la ap[. Ast[zi au vrut s[ fac[ tot astfel, dar au p[\it-o. Buhtea a murit lovit drept ]n frunte, iar Vod[ e pe moarte. Eu vin de la Curte, i-am v[zut pe am`ndoi. Str[inul r[mase ]nt`i cu gura c[scat[, apoi se repezi din han, ]nc[lec[ =i porni ca o furtun[ ]napoi la Ia=i. P`n[ seara vestea s-a r[sp`ndit ]n toate p[r\ile, iar Vod[ a r`s cu lacrimi de gluma boierului. Acum, de=i ]n plin[ putere, boierul nu mai v`na. Ba, av`ntul de alt[dat[ i se pref[cuse ]ntr-o ne\[rmurit[ mil[. De c`te ori nu se g`ndea cu p[rere de r[u la jertfele ce le f[cuse gustul s[u de v`n[tor! Dar ce pusese boierul mai presus de orice ]n via\[, fusese cinstea: „Cinstea e ca s`ngele; dac[-\i lipse=te, mori“. Astfel de ]nv[\[minte d[duse d`nsul nepotului s[u. Celui care nu-=i \inea cuv`ntul, nu-i mai ]ntindea m`na. D`nsul nu f[g[duise niciodat[ ce era c`t de c`t de pu\in ]ndoielnic, iar c`nd spunea c[ o s[-\i fac[ un lucru, era ca =i f[cut. P`n[ mai deun[zi glasul lui ]nc[ nu g[sise ]mpotrivire. ............................................ 30

Din lumea celor care nu cuvânt[

Ast[zi vremurile se schimbaser[. O pr[pastie din ce ]n ce mai mre se deschidea ]ntre apuc[turile tinerimii emancipate, drag[ Doamne, =i pove\ele domoale, dar pline de bun sim\, al b[tr`nilor. Sf[tuitorii de alt[dat[ ]ncepuser[ a fi p[r[si\i. Sfaturile b[tr`nilor nu mai pl[ceau; erau ca albinele care puteau da miere, dar =i acul lor ustur[tor. Oc`rmuitorii noi c[utau a =terge p`n[ =i urmele muncii cinstite a b[tr`nilor; ne]ndr[znind s[-i atace f[\i=, ]i loveau ]n str[duin\ele lor de ani ]ntregi. Boierii ajunseser[ s[ nu-=i mai cunoasc[ t`rgurile unde se n[scuser[, copil[riser[ =i ]mb[tr`niser[. Cutare boier cheltuise din averea lui s[ l[rgeasc[ o uli\[; tinerii, veni\i dup[ d`nsul, o str`mbau pentru estetca Urbei; alt b[tr`n, crescut ]n frica lui Dumnezeu, zidise o bseric[ =i-o ]nzestrase cu icoane de aur, policandre de argint, cu aier \esut, ]n fir =i m[rg[ritare, de c[tre trei r`nduri de jup`ni\e din neamul lui; tinerii o l[sau s[ se macine ]n ruin[, p`n[ c`nd, venindu-le bine la socoteal[, o d[r`mau pentru c[ ]mpiedica vederea unui teatru, bun[oar[, ce aveau s[ cl[deasc[ d`n=ii; pe locul unde fusese alt[dat[ altarul de lemn s[pat cu me=te=ug =i credin\[, \inea c`t[va vreme o cruce ne]ngr[dit[ =i p`ng[rit[ de to\i.Boierii se priveau cu lacrimile-n ochi: „Neam nemernic, boierule, neam nemernic!“ }ns[ ceea ce m`hnea de moarte pe b[tr`ni era r[t[cirea celor doi-trei copii de-ai lor ]n =leahta filfizonilor. Cum, prin ce schimbare sufleteasc[, ace=ti oameni — s`nge din s`ngele lor, carne din carnea lor — putuser[ rupe cu trecutul =i luneca ]n mijlocul celor de care nu erau lega\i prin nimic, nu puteau s[ ]n\eleag[ b[tr`nii. „Cre=terea“, r[cnea Furtun[, „cre=terea! De ce nu s-a ales a=a b[iatul lui Pan[, al lui Trufanda? Pentru c[ au fost struni\i la vreme; pentru c[ p[rin\ii n-au desf[cut b[ierile pungii, \`ncilor f[r[ de minte. Cei care au f[cut-o, vor da seam[ lui Dumnezeu.“ Boierii cu inima slab[, care l[saser[ averea pe m`na copiilor, ]l ascultau =i se g`ndeau c[ t`rziu mai poate da omul de urma gre=elii ]n care a tr[it...

31

Emil Gârleanu

}n mijlocul acestor h[r\uieli nici unul nu p[rea mai lini=tit ca boierul Iorgu Buhtea. Vedea el bine c[ lucrurile nu se mai puteau schimba, dar ]i era de-ajuns c[ cel pu\in s`ngele lui r[m[sese curat, ca al str[mo=ilor ce luptaser[ sub +tefan Vod[, pentru m`ntuirea p[m`ntului ]n care aveau s[ doarm[ somnul de veci. Dar lini=tea plin[ de dispre\ a boierului ]nfuriase grozav pe tineri; ace=tia doreau s[ vie c`t mai degrab[ ]mprejurarea care i-ar putea izbi de st`nca ce le sta ]n cale; =tiau bine c[ boierii nu f[ceau un pas f[r[ sfatul lui Buhtea, cel mai ]n\elept dintre ei. }n adev[r, boierul, de o bucat[ de vreme, nu se mai amesteca ]n h[r\uielile zilnice — un dezgust ascuns ]i ]ncerca sufletul =i-i ]ntorcea ochii de la ele —, dar sf[tuia pe to\i ceilal\i cum s[ le duc[ la sf`r=it... Clipele acestea erau grele pentru d`nsul; doar cei doi copii ai nepotului s[u, b[iatul =i fata, ]i ]nseninau via\a. De aceea, c`nd Toader Buhtea, dezgustat, ca =i boierul, de cele ce se ]nt`mplau, hot[r] s[ se mute cu totul la \ar[, boierului ]i p[ru bine: — Mut[-te, Toadere; o s[ merg =i eu cu tine. * }mprejurarea dorit[ de tineri sosi mai degrab[ de cum se a=teptau d`n=ii. }n diminea\a zilei ]n care boierul Iorgu =i Toader Buhtea trebuiau s[ plece la \ar[, muri pe nea=teptate conul Gheorghie= Par[; prin moartea lui se deschidea un loc ]n sfatul \[rii. Boierii nu puteau r[m`ne la o parte f[r[ s[ ]ncerce m[car a ]nlocui pe boierul Par[ cu unul dintre d`n=ii; ba era o datorie chiar, s[ lupte c`nd nici o minte luminat[ nu se afla printre cei trimi=i s[ ]ngrijeasc[ de nevoile \inutului. }ntr-o asemenea ]mprejurare, cuv`ntul lui Buhtea era de mare nevoie; merser[ cu to\ii la d`nsul =i-l rugar[ s[ mai r`m`ie c`teva zile. La urma urmei, boierul se ]nduplec[ s[ 32

Din lumea celor care nu cuvânt[

mai steie p`n[ dup[ alegeri. Toader Buhtea plec[ la \ar[ numai cu nevasta =i copiii. Aveau dreptate boierii s[ se ]ngrijeasc[ de urm[rile mor\ii lui Par[. Tineretul, bucuros c[ sc[pa de un boier ca Par[, g[sir[ prilejul binevenit s[ ]nl[ture piatra ce le sta pe inim[. Gazetele t`rgului ]ncepur[ a t[v[li ]n mocirla oc[rilor amintirea seninului b[tr`n de p`n[ mai deun[zi; prin el tineretul c[uta s[ deschid[ ochii tuturor asupra „pecinginii sociale“ — asupra boierimii care oprea mersul ]nainte al \inutului. „Tinerimea, d`nsa-i m`ntuirea“, sf[tuiau foi\ele ]mp[r\ite degeaba prin toate ungherele. }n aceast[ vreme Buhtea ]ndemna pe boieri s[ trag[ la sor\i care anume dintre d`n=ii aveau s[ ]nlocuiasc[ pe Gheorghe Par[. C[zu boierul Neagu, om b[tr`n, cinstit =i cu minte, dar nefericit din pricina feciorului s[u care-i f[cuse via\[ amar[, cheltuindu-i f[r[ nici o socoteal[ averea. Tinerii, cum auzir[, hot[r`r[ s[ aleag[ cu orice pre\ pe Gheorghe Neagu, feciorul b[tr`nului. Prin aceasta erau ]ncredin\a\i c[ vor sem[na dezbinarea ]ntre boieri. Gheorghe Neagu era unul dintre pu\inii care trecuser[ de la boieri ]n r`ndul tineretului. Alergar[ la d`nsul. T`n[rul Neagu nu se g`ndise niciodat[ la o a=a cinste; acum, dac[ ]nt`mplarea i-o aducea, adic[ la ce n-ar fi primit? Om f[r[ nici un c[p[t`i, nu degeaba ]=i petrecuse mai tot timpul prin str[in[tate, de unde se ]ntorsese cu o diplom[ cump[rat[; ]n via\a lui strecurat[ p`n[ acum mai mult prin cafenele, roas[ prin duele =i aventuri, de ce n-ar fi ]ncercat =i aceast[ fapt[ de un soi cu totul nou pentru d`nsul?! Primi f[r[ nici o =ov[ire. La dreptul vorbind, nici prietenii lui nu se a=teptaser[ ca Neagu s[ primeasc[ at`t de repede. Seara, Gheorghe Neagu duse singur vestea tat[lui s[u: — +tii, b[tr`nule, c[ suntem vr[jma=i? B[tr`nul nu-i r[spunse; =tia el de mult aceasta: erau vr[jma=i de la avere, de la apuc[turi, g`ndire, — de la tot. — Mi-au pus candidatura ca guvernamental.

33

Emil Gârleanu

}ntr-adev[r, la asta nu se a=teptase tat[-s[u. Nu-i venea s[ cread[ c[ b[iatul lui o s[ ajung[ p`n[ acolo s[-i poarte du=m[nia pe fa\[. Lucrul ]ns[ era a=a; conul Mihalache se ]ncredin\[ c[ b[iatul s[u nu glumea. B[tr`nul se tulbur[ grozav, se scul[ de la mas[, porunci s[-i vin[ tr[sura =i porni la boierul Furtun[, s[-i cear[ sfatul. C`t[ vreme boierul Neagu povesti ]nt`mplarea, boierul Furtun[ de-abia se putu \ine pe scaun de neast`mp[r: — Ei, =i nu l-ai croit? Halal s[-\i fie, Mihalache! B[tr`nul ]ncepu s[ pl`ng[: — E prea t`rziu, prea t`rziu, ]ng`na d`nsul. La ce mi-a folosit cinstea dintr-o via\[-ntreag[? Mi-a cheltuit tot ce aveam; deun[zi, dac[ nu era Boierul, s[-mi deie o mie de galbeni, mi-a= fi pierdut =i mo=ia. — Coane Mihalache, strig[ Furtun[, coane Mihalache, du-te acas[, sf[tuie=te-l s[ se lepede de nesocotin\a lui =i, dac[ n-o vrea, ia-\i b[\ul, croie=te-i vreo dou[ =i d[-l pe u=[ afar[ ca pe un netrebnic. Calc[-\i pe inim[ =i nu fi muiere, c[ te calc[ el pe urm[. Bietul b[tr`n plec[ mai am[r`t de cum venise. Seara, c`nd ]i vorbi b[iatului, acesta ]ncepu s[ r`d[ cu hohot; atunci b[tr`nul ]=i g[si puterea s[-i spuie toate, verde, ]n fa\[, s[-l fac[ netrebnic: — Mi-ai f[cut numele de r`s, mi-ai m`ncat zilele; s[ lipse=ti din fa\a mea, netrebnicule. B[iatul se scul[ furios, se apropie de tat[-s[u =i-i d[du cu tifla: — Na, hodorogule! B[tr`nul crezu dintru-nt`i c[ se pr[bu=e=te jos, apoi tot s`ngele ]i n[v[li la cap, se repezi de lu[ bastonul din col\ =i ]ncepu a da ]n fecioru-s[u. Acesta, z[p[cit de repreziciunea loviturilor, abia ]=i nimeri p[l[ria =i fugi afar[. Boierul Neagu, istovit de puteri, c[zu, pl`ng`nd, pe divan. A doua zi se duse din nou la boierul Furtun[, ]i istorisi cum ]ndeplinise f[r[ voie sfatul ce-i dase =i se rug[ cu lacrimile ]n ochi s[-l lase pe d`nsul la o parte. 34

Din lumea celor care nu cuvânt[

Furtun[ ]i f[g[dui c[ va st[rui pe l`ng[ Boierul, c[ruia conul Mihalache nu ]ndr[znea s[ i se arate. }n fa\a acestei noi =i neauzite ]nt`mpl[ri, care punea ]n gurile tuturor numele unuia dintre cei mai cunoscu\i boieri, Buhtea hot[r] nu numai s[ lase la o parte pe boierul Neagu, dar s[ nu mai puie pe nimeni ]n locul lui la alegeri; s[ r[m`ie filfizonii de capul lor =i \inutul de izbeli=te. — Vor vedea dumnealor c`t pre\uiesc hodorogii, zise el. Tinerilor le p[ru grozav de r[u c`nd aflar[ c[ boierii r[m`neau de o parte, de bun[ voia lor. Fusese un prilej nimerit s[ le deie lovitura din urm[! — Nu vede\i voi c[ li-i fric[? \ipa Gheorghe Neagu. — Da, da, au ]n\eles singuri c`t le pre\uie=te pielea de evgheni=ti, strigau ceilal\i... Gheorghe Neagu se alese deputat. Ca s[ deie mai mare ]nsemn[tate ]nvingerii, tinerii ]nchipuir[ o s[rb[torire cum nu se mai f[cuse p`n[ atunci ]n t`rg. Seara adunar[ m[h[l[lile, le ]mp[r\ir[ masalale =i, c-un taraf de l[utari ]n frunte, pornir[ acas[ la Gheorghe Neagu. Acolo, luminile stinse. Lumea ]ncepu s[ strige: — Tr[iasc[ deputatul Gheorghe Neagu! Strig[tele str[b[tur[ p`n[ ]n odaia boierului Neagu, care era bolnav ]n pat; c`nd le auzi, b[tr`nul c[zu cu fa\a ]n perne, pl`ng`nd. Cineva aduse vestea c[ s[rb[toritul e la cafenea. Mul\imea se ]ntoarse. }n fa\a cafenelei, uralele r[sunau ca ni=te pocnete de pistoale. Deputatul fu ridicat pe bra\e =i silit s[ vorbeasc[. Ca om politic ce era acum, Gheorghe Neagu rupse f[\i= cu trecutul, blestem[ b[tr`nii, ar[t`nd cum, pentru fericirea neamului, c[lca =i iubirea datorit[ p[rintelui s[u =i sf`r=i strig`nd la r`ndu-i, c`t ]l \inea glasul: „Tr[iasc[ tinerimea ]nving[toare!“ Strig[tele detunar[ din nou, iar taraful ]ncepu s[ c`nte De=teapt[-te, rom`ne.

35

Emil Gârleanu

}n vreme ce aleg[torilor li se r[spl[tea prin b[utur[, c`\iva pierde-var[ pornir[ cu masalalele prin mahalaua boiereasc[. — Ce-o fi, M[ndi\o, ]ntreb[ boierul Furtun[, care nu se pricepea de unde veneau strig[tele =i lumina cea mare. — O fi vreun foc, Vasile. Boierul Furtun[ ie=i ]n cerdac. Mul\imea ajunsese tocmai la poarta lui: „Tr[iasc[ deputatul Gheorghe Neagu, deputatul tinerimii!“ — A! asta-i, ling[ilor? Grigore, dezleag[ z[vozii =i asmu\[-i la poart[, strig[ boierul Furtun[. Cei cinci z[vozi se repezir[ ca ni=te lei spre poart[; masalagiii o luar[ la s[n[toasa, dar la cap[tul celalt boierului Trufanda ]i venise se vede acela=i g`nd: din ograda lui se n[pustir[ al\i z[vozi, =i-ntr-o clip[ se adunar[ to\i c`inii de prin cur\ile boiere=ti. P[rta=ii tineretului aruncar[ masalalele =i p[l[riile, ca s[ fie mai sprinteni, apoi o zbughir[ printr-o hudicioar[, unde abia putur[ sc[pa de furia c`inilor. Alegerea avusese loc s`mb[t[; duminic[, boierii, ca de obicei, venir[ ]ndat[ dup[ pr`nz, s[ mai steie de vorb[, la cafeneaua din mijlocul t`rgului — Cafeneaua boiereasc[, unde se b[use cu o sear[ mai nainte, dar ]n care, nu de mult[ vreme, ]ncepuser[ s[ intre =i cei mai a=a, mai de m`na a doua, cum s-ar zice. Boierii ]=i p[straser[ ]n cafenea col\ul dumnealor, cu covor a=ternut pe jos, cu divan l`ng[ perete =i cu mese de marmur[ ]n fa\a lui. Proprietarul, Ghi\[ Evghenistul, cum ]i zicea lumea, nu te-ar fi l[sat, odat[ cu capul, s[ te a=ezi ]n col\ul boieresc. — Nu te amesteca unde nu-\i fierbe oala, zicea r`z`nd celui ce se ]ncerca s[ calce obiceiul. De mult ce primise =i slujise pe boieri ajunsese s[ se cread[ =i el oarecum de neam; cu mare greu se hot[r] s[ deschid[ u=ile =i altora, mai mititei. }n cele din urm[, i se f[cur[ at`tea neajunsuri din pricina aceasta, ]nc`t alerg[ ]ntr-una din zile cu lacrimile ]n ochi la boierul Buhtea: — Ce e de f[cut, M[ria ta, c[ nu m[ mai las[ tineretul ista s[ tr[iesc. 36

Din lumea celor care nu cuvânt[

— D[, m[i Ghi\[, alte vremuri, al\i oameni! Prime=te-i =i tu; ce-ai s[ fai? P[streaz[-ne nou[ locul din st`nga =i d[ drumul la oricine, c[ci m`ini-poim`ini, c`nd ne-om c[r[b[ni de pe lumea asta, copiii t[i cu d`n=ii au s[ r[m`ie... Pe ziua de azi, Ghi\[ avea fa\a ]ntunecat[ de tot; primi pe boieri oft`nd, uit`ndu-se cu ur[ ]n col\ul din dreapta, unde filfizonii, g[ti\i ca de nunt[, se adunau unul c`te unul. Gheorghe Neagu se l[sase a=teptat; ]n cele din urm[, sosi =i d`nsul; fu primit cu mare veselie. Boierii sf[tuiau domol, sorbindu-=i ]n tihn[ cafelele; nici nu ascultau glumele ce veneau ]nspre d`n=ii ca o ploaie de s[ge\i. Noroc c[ boierul Furtun[ plecase de diminea\[ la o vie; dac[ ar fi fost aici, poate c[ lucrurile n-ar fi r[mas a=a: cum e dumnealui furios, le-ar fi dat ]ndat[ peste nas. Peste c`tva timp se cobor] din tr[sur[ =i boierul Buhtea; c`nd z[ri pe Neagu, ]ntoarse capul =i se duse ]ntins la masa boierilor, de se a=ez[ cu spatele la d`nsul. La intrarea lui, tineretul cobor] glasul. — Ce dracu bre, parc[ ne-ar fi fric[ de d`nsul; ce-a\i amu\it a=a? — +tii una, Neagule? Eu g[sesc c[ ar fi vremea s[ dai grozavului istuia peste nas, =opti un altul. Gheorghe Neagu se ]ng`mf[, porunci =ampanie =i turn[ prin pahare. — S[ bem, b[ie\i, ]n s[n[tatea celor de acum. Costache Negur[, na=ul lui Gheorghe Neagu, dete cu jale din cap: — El bea vinuri scumpe =i bietul tat[-s[u abia o duce de azi pe m`ine. Neagu mai porunci =ampanie; s`ngele tinerilor prinse a clocoti, glasurile se ridicar[ din nou. — Ar fi bine s[ ie=im de aici, au ]nceput s[ se obr[zniceasc[, spuse Boierul. C`nd s[ plece boierii, Neagu b[g[ de seam[ =i se gr[bi s[ vorbeasc[:

37

Emil Gârleanu

— Ave\i dreptate voi: obiceiurile ]nvechite trebuiesc c[lcate ]n picioare ca =i interesele personale. Rugini\ii, cu orice pre\, ]nl[tura\i. Boierii ]ng[lbenir[ de m`nie. Buhtea se ]ntoarse c[tre Costache Negur[ =i zise lini=tit, dar cu glasul tare: — S[-i spui lui Mihalache, din partea mea, c[ r[u a f[cut c[ nu =i-a urecheat la vreme mucosul. Apoi ie=i, cu capul sus, din cafenea, urmat de ceilal\i... Tinerii amu\ir[: tocmai dup[ ce se duseser[ boierii, ]=i venir[ ]n fire de cele auzite. Neagu ]ncepu s[ strige ]n gura mare c[-i va ar[ta el cine-i mucosul. Tinerii ]i \ineau hangul; dup[ p[rerea tuturor, duelul era de ne]nl[turat: „Auzi dumneata, s[ se insulte un deputat, reprezentantul p[turii culte, alesul tinerilor — oamenii de viitor ai \[rii!“ — Cu ce s-a sim\it insultat? strig[ unul. Neagu nu i-a spus-o personal. Dac[ =i-a luat-o asupra dumisale, ]nseamn[ c[ se cunoa=te singur mai bine de cum ]l =tim noi. — S-au dus vremurile dumisale; ast[zi nu ne mai sperie cu b[tr`ne\ea. — B[tr`n-neb[tr`n, cum =tie s[ arunce vorbele, trebuie s[ =tie s[-=i deie socoteal[ de ele, strig[ Neagu. Fire=te, dup[ ce se domolir[ pu\in, se puse la cale duelul. Aleser[ pe doi mai vorb[re\i, s[ se duc[ la boier ca martori ai lui Neagu; acesta, cu ifosul lui, hot[r] condi\iile: aveau s[ se bat[ cu pistoalele: trei focuri, unul la 30 =i dou[ la 25 de pa=i; r[nile u=oare s[ nu se \in[ ]n seam[. Unul se apropie de Neagu: — Dar tu =tii c[ pe vremuri boierul a fost un tr[g[tor vestit. — O fi fost pe timpul lui Moruz, r[spunse Neagu; azi nu-l vezi c[ tremur[ ca o gelatin[? To\i r`ser[ de spiritul lui Neagu. +-apoi nu era doar ]nt`iul duel al lui Neagu; prin str[in[tate avusese cu ghiotura; r[nise ]n toate. La lucruri de acest fel era un norocos de frunte. Luar[ ]n\elegere ca, ]ntr-un ceas, s[ se ]nt`lneasc[ la unul din ei, s[ chibzuiasc[ r[spunsul 38

Din lumea celor care nu cuvânt[

boierului, care se putea prea bine s[ nu primeasc[; apoi se ]mpr[=tiar[. Dintre to\i, cel mai ]ncredin\at c[ boierul Buhtea, cu toat[ b[tr`ne\ea lui, o s[ primeasc[ duelul, era Gheorghe Neagu. D`nsul se g`ndea cu bucurie la faima care avea s[-l acopere dup[ acest duel, chiar dac[ numai ar fi r[nit pe boier. Ce vorb[! Era cea mai frumoas[ ]nt`mplare ce-i venea ]n via\[, mai frumoas[ chiar dec`t deput[\ia. +-apoi se ducea mai ]ncrez[tor ca totdeauna ]n norocul lui; ce spusese mai adineaore, c[ boierul o fi fost tr[g[tor vestit pe timpul lui Moruz, o spusese, nu din glum[, cum o luaser[ ceilal\i, ci ]ncredin\at c[ e a=a; pe c`nd ochiul lui era tot at`t de ager ca acum doi-trei ani ... Boierul ]=i citea gazeta, c`nd cei doi martori sunar[ clopo\elul. Buhtea le ie=i ]nainte, de-i primi. }n fa\a lui, ifosul obi=nuit al celor doi tineri pieri; ]ncepur[ foarte ]ncurca\i: — V[ rug[m s[ ne ierta\i... O afacere... O afacere de onoare ne aduce... Suntem foarte m`hni\i... Boierul z`mbi. — }n\eleg m`hnirea dumneavoastr[, =i e p[cat, c[ci sunte\i tineri; ]n schimb, o s[ v[ trimit pe doi b[tr`ni mai veseli. Tot timpul c`t vorbi, ]i \inu ]n picioare, ]n sal[. Martorii hot[r`r[ locul de ]nt`lnire cu boierii, apoi mai ]ng`nar[ dou[-trei cuvinte =i-o =terser[ foarte bucuro=i c[ sc[pau de cei doi ochi ce le sfredeliser[ ]ntr-o clip[ toate g`ndurile. C`nd se v[zur[ ]n tr[sur[, r[suflar[ din greu: — Uf! afurisit boier! Parc[ l-ar fi chemat la chef; ce Dumnezeu, nici n-a tres[rit. Cum i s-o fi p[rut lui Neagu c[ tremur[? }i c`t un brad, omule! La vestea c[ boierul primise s[ se bat[, Neagu =i cu prietenul lui s[rir[ ]n sus de bucurie. — E vorba c[ ne-a \inut toat[ vremea ]n sal[ ca pe ni=te c`ini. Tinerii se ]nfuriar[: — S[ nu-l cru\i, Neagule, \ipa care mai de care.

39

Emil Gârleanu

— Nu v[ fie fric[, le r[spunse d`nsul, v[ cur[\ eu p[durea de toate usc[turile, ]n scurt[ vreme. * Buhtea trimise tr[sura la conul Sandu Drago=, cu o scrisoare prin care-l ruga s[ vie numaidec`t ]mpreun[ cu boierul Anghel Iura=cu. }ntr-un sfert de ceas, cei doi boieri suiau sc[rile: conul Sandu Drago=, scurt =i gros; conul Anghel Iura=cu, de aceea=i statur[, dar mai slab. P`n[ ]n susul sc[rilor, conul Sandu se f[cuse numai o ap[ de n[du=eal[. — Ne-ai adus pe sus, boierule, ce pr[p[d o fi? Bietului Sandu i-a ie=it sufletul suind ]n fug[ sc[rile. — Bine-a\i f[cut c[ v-a\i gr[bit, le spuse boierul, c[ci iat[ cum st[ lucrul. Ajun=i ]n odaie, boierul le povesti ]n c`teva cuvinte ce era =i de ce-i chemase. Conului Anghel ]i trecu veselia, iar conul Sandu r[mase cu m`na ]n buzunarul unde-=i c[uta batista, s[ se =tearg[ pe frunte. — Boierule, ]ncepu conul Anghel, s[-mi ]ng[dui s[-\i vorbesc c`teva cuvinte; eu cred c[ ar fi s[ te cobori prea jos primind s[ te ba\i cu un om ca Gheorghe Neagu, pe care l-ai miluit de at`tea ori =i care, ]n schimb, te b`rfe=te =i pe dumneata ca =i pe noi to\i. Conul Sandu prinsese la suflet: — +i eu cred tot a=a, boierule, zise d`nsul. — Eu nu socotesc astfel, dragii mei, =i voi trebuie s[ face\i ce v[ rog eu, r[spunse boierul. Gheorghe Neagu o fi el un om de nimic, dar ast[zi are un loc ]n sfatul \[rii; locul acesta l-am \inut =i eu, =i tu, Sandule, =i bietul Par[ p`n[ mai deun[zi; dac[ nu cinstim omul, s[-i cinstim locul care-l are el. +-apoi, boierilor, m`ine-poim`ine ne ducem; mai avem acolo c`\iva ani de via\[, nu vreau ca tocmai la sf`r=it s[ l[s[m o amintire jignitoare, s[ se vorbeasc[ pe urma noastr[ ca pe urma unui neam de iepuri. Lumea te judec[ dup[ ce aude...; dar nu m[ duc cu g`ndul s[-l ]mpu=c; uite, mi-i martor Dumnezeu. 40

Din lumea celor care nu cuvânt[

Boierul se ]ntoarse spre iconostas =i-=i f[cu cruce. — Tocmai asta m[ nelini=te=te, boierule, r[spunse conul Anghel. +tiam eu, f[r[ s[-mi spui, c[ nu te duci cu g`ndul s[-l omori, dar vezi c[ d`nsul vine cu g`ndul s[ te ucid[. Boierule, omul acesta n-are suflet. N-o s[ te cru\e, Doamne fere=te. Bag[ de seam[ c[ nu cru\[ nici pe cel care i-a dat via\a. — Nu, coane Anghele, nu-l crede at`t de f[r[ suflet. Neagu face asta de fal[. — Boierule, o face ca s[ te omoare. Dar deoarece dumneata crezi c[ trebuie s[ te ba\i, ]nseamn[ c[ ai judecat bine. Iart[-m[ c[ mi-am dat =i eu p[rerile, sufletul unui prieten se moaie u=or. Ne ducem. — S[ primi\i orice condi\ii v-or pune =i s[ potrivi\i ca m`ine s[ ne batem c`t mai de diminea\[. Boierii ]=i luar[ ziua bun[; Buhtea ie=i dup[ ei ]n cerdac. Pe scara de jos, conul Sandu se ]ntoarse: — Te g[sim mai t`rziu acas[, s[-\i aducem r[spunsul? —- Nu-i nevoie s[ v[ trudi\i, dragii mei; m`ine, la =ase diminea\[, v[ a=tept s[ luam ]mpreun[ cafeaua; ]mi ve\i spune atunci cum a\i hot[r`t. Dup[ ce plecar[, Buhtea se plimb[ pu\in prin cerdac; g`ndurile ]l \inur[ c`teva clipe legat de ]nt`mplarea de dup[ pr`nz, apoi lini=tea i se cobor] ]n suflet. Nu era omul care s[ se lase prad[ ]nchipuirilor ce pun, at`t de u=or, st[p`nire pe min\ile oamenilor slabi. Boierul se cobor] ]n gr[din[ =i o lu[ printre teii ale c[ror ramuri se ]mpreunau deasupra, cufund`nd aleea ]n ]ntuneric; departe, la cap[tul celalt, apusul se z[rea pu\in, ca lumina unei candele ce clipoce=te ]ntr-un altar. Boierul se opri, privi ]ntr-acolo, apoi p[=i u=or pe nisipul moale. }i lipseau copiii nepotului, ce-l ]ntov[r[=eau totdeauna ]n plimb[rile prin gr[din[. Amintirea lor ]l f[cu s[ z`mbeasc[ de mul\umire. La cap[tul aleii gr[dina se pr[v[lea ]n vale; dincolo de umbra copacilor lumina izbucni ca o flac[r[.

41

Emil Gârleanu

Boierul puse m`na strea=in[ deasupra ochilor =i r[mase mult[ vreme cu privirile pierdute, p`n[ departe, ]n ad`ncul z[rii, unde bulg[rele de aur se topise, ]nec`nd cerul =i p[m`ntul. Degrab[ seara avea s[ se lase u=oar[, ca aripa unei p[s[ri ce vine de departe. T`rziu, boierul se ]ntoarse ]n cerdac, unde ]l a=tepta masa. Dup[ ce gust[ din m`ncare, porunci de-i aduse un jil\, se a=ez[ ]ntr-]nsul =i-=i apinse o \igar[. * Vestea c[ Buhtea se va bate ]n duel str[b[tu ca fulgerul tot t`rgul. Nimeni nu se a=teptase s[ ajung[ lucrurile p`n[ aici. „La urma urmei, ]=i ziceau cei mai mul\i, ce mai vor b[ie\ii ace=tia? }=i aleseser[ pe unul dintre ei, batjocoriser[, pe toate potecile, pe to\i cei dinaintea lor, =i-acum, c`nd ajunseser[ s[ le spuie b[tr`nilor ]n fa\[ cele ce scriseser[ prin gazete, s[ provoace la duel pe cel care-i pusese la locul lor? Pe cine! Pe boierul Iorgu Buhtea, omul c[ruia nu era nimeni ]n \inut s[ nu-i datoreasc[ recuno=tin\[!“ }n c`teva ceasuri, tot t`rgul trecuse de partea boierului Buhtea. Boierii ]=i chemar[ b[ie\ii =i, sub jur[m`nt de afurisenie, le luar[ cuv`ntul c[ nici nu se vor uita la cei din =leahta lui Neagu, care-=i necinsteau neamul. Boierul Furtun[ afl[ tocmai seara, t`rziu, c`nd se ]ntoarse de la vie, vestea duelului. Coana M[ndi\a nu se pricepea cum s[ i-o spuie: — +tii, Vasile, c[ Gheorghe Neagu v-a f[cut rugini\i ]n cafenea? Boierul se f[cu foc: — M[ndi\o, astfel de lucruri s[ nu-mi spui mie. Eu nu vreau s[ =tiu ce se vorbe=te ]n dosul meu. — Da vezi c[ cuscrul l-a f[cut mucos. — Ei =i? foarte bine i-a f[cut. — M`ine se bat cu pistoalele, Vasile drag[. 42

Din lumea celor care nu cuvânt[

Boierul s[ri ]n sus: — Ce spui? Conul Vasile se repezi, ]=i lu[ bastonul cel gros =i o porni pe u=[, curat ca o furtun[. Se duse ]nt`i la boierul Iorgu: acesta se culcase. Atunci o lu[ ]napoi spre boierul Trufanda. }l z[ri ]n cerdac: — E adev[rat, Alecule, c[ Boierul se bate m`ine cu nemernicul acela? — Adev[rat, Vasile. — A=a? atunci s[-i ar[t eu deputatului duel moldovenesc. +i se repezi ]napoi spre cafenea. S`ngeros =i neiert[tor, boierul Furtun[ nu putuse ]n via\a lui s[ se st[p`neasc[. Vestea aceasta ]l tulburase ca niciodat[. Intr[ ]n cafenea, se opri l`ng[ u=[ =i strig[ lui Ghi\[ de se cutremurar[ geamurile: — M[ rog, aici ]i deputatul? aici ]i nemernicul cela? S[-l ]nv[\ eu cum se bate la duel. To\i ]ncremeniser[. Neagu, spre norocul lui, lipsea; altfel, ar fi f[cut cuno=tin\[ cu m`na de fier a boierului Furtun[. C`\iva filfizoni se strecurar[, care pe unde putur[. — S[-i spui, Ghi\[, c[ de mine nu scap[ nici ]n bort[ de =arpe. A=a s[-i spui, m[ rog dumitale. Apoi se ]ntoarse c[tre cei de primprejur: — La asta a\i ajuns, s[ v[ poarte copiii de nas! De d`n=ii s-ave\i parte! Boierul Furtun[ izbi u=a =i ie=i. Cum ajunse acas[, ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Nu putu dormi toat[ noaptea. }n zorii zilei, d[du porunc[ s[ ]nhame caii =i porni la boierul Iorgu. Tr[sura boierului Furtun[ intr[ dup[ tr[sura ]n care veneau boierii Iura=cu =i Drago=. Buhtea le ie=i ]ntru ]nt`mpinare. — Ce v`nt, Vasile, ]l ]ntreb[, r`z`nd, pe boierul Furtun[. — Acela=i care i-a suflat =i pe dumnealor, r[spunse el, ar[t`nd spre ceilal\i doi.

43

Emil Gârleanu

Apoi, f[r[ s[ se mai opreasc[: — Nu zic, boierule, bine ai f[cut c[ ai primit s[ te ba\i, s[ nu cread[ dumnealor c[ nu mai putem de fric[, dar oricum, de eram ieri ziua aici, ]l lipseam eu pe filfizon oricum de cinstea de a se bate cu dumneata ]n duel. }i d[deam o ]nv[\[tur[ care s[ fac[ cel pu\in c`t jum[tate din cele ce n-a =tiut tat[-s[u s[-i deie. Furtun[ spuse toate acestea repede, f[r[ s[ r[sufle; i se suise s`ngele ]n obraz. — Lini=te=te-te, Vasile, o s[ treac[ =i asta. — Ei! boierule, oricum de repede or trece, pe urma acestor fapte r[m`ne mult! Intrar[ ]n cas[. Feciorul ]i pofti ]n sufragerie, unde-i a=tepta cafeaua cu lapte. Se a=ezar[ lini=ti\i ]n jurul mesei. Drago= apuc[ pe boierul Furtun[ de bra\: — }nchipuie=te-\i, Vasile, boierul crede c[ Neagu face lucrul acesta numai de fudulie, ]n vreme ce d`nsul \ipa asear[ pe toate potecile c[ o s[-i arate el. Boierului Furtun[ i se ridic[ iar s`ngele ]n obraz, se apropie de boierul Buhtea =i vorbi, privindu-l drept ]n ochi: — A=a! Iart[-m[, boierule, dac[ \i-oi spune o vorb[ mare. Uite, jur pe Toader =i pe copiii lui, dac[ te vei duce s[ te ba\i cu g`nduri de acestea; s[-l culci la p[m`nt, boierule. De-abia ]i sc[pa \inutul =i pe tat[-s[u de d`nsul. Buhtea ]=i duse m`na pe frunte =i r[mase c`teva clipe g`nditor. — D[, ]n adev[r, mare vorb[ ai spus, Vasile; ce vrei, mie tot nu-mi vine s[ cred c[-i at`t de c`inos la suflet... Dar mai =tii! ad[ug[ g`nditor boierul. — S[ ne mul\umim, Vasile, c[ vor s[ ne ]mpu=te f[\i= =i nu ne omoar[ pe la spate, noaptea, ]ntr-un col\ de uli\[, zise Iura=cu. C`te=ipatru t[cur[ =i sorbir[ cafeaua. Dup[ ce sf`r=ir[, boierul Drago= le spuse condi\iile =i locul. Aveau s[ se bat[ la opt ceasuri, ]n p[durea de la Cotul Luncii, ]ntr-o poian[ de l`ng[ iaz. Boierul Furtun[ se ridic[ de la mas[ =i ]ncepu s[ se plimbe furios: 44

Din lumea celor care nu cuvânt[

— +i mai crezi c[ nu vrea s[ te omoare c`nd ]\i pune astfel de condi\ii! Filfizonul, ori c[ e nebun, ori o fi crez`nd c[ nu mai e=ti ]n stare s[ \ii pistolul. Din dou[ una. Buhtea se ridic[ =i-=i lu[ p[l[ria. — S[ ne gr[bim, o s[ fim tocmai bine acolo. Boierii ie=ir[ ]n sal[. Buhtea r[mase ]n urm[; se duse ]n fa\a iconostasului, ]=i f[cu de trei ori cruce, apoi ie=i lini=tit dup[ ceilal\i. }n prag, =opti lui Furtun[: — Dac[ s-o ]nt`mpla ceva, s[ chemi pe Toader. Furtun[ se g`ndi pu\in: — Boierule, merg =i eu. — Nu se poate. — Merg =i r[m`n ]n tr[sur[, de-o parte. Peste c`teva clipe cele dou[ tr[suri ie=ir[ una dup[ alta pe rohatca t`rgului. * O diminea\[ ]necat[ ]n lumin[. Cerul curat =i ca suflat cu aur ]n b[taia soarelui se ]n[l\ase parc[ mai sus, doar va ]nc[pea ]ntre d`nsul =i p[m`nt mai mult[ frumuse\e. Dealurile se ]n=irau unele dup[ altele, acoperite de roada crud[, verde ca buraticul; p`n[ la ele, c`mpuri ]ntregi de romani\[ se a=terneau albe, ca ni=te p`nze; deasupra lor, lum`n[relele ]=i ridicau v`rfurile b[tute cu fluturi ce p`lp`iau repede din aripi, ca ni=te fl[c[ri gata s[ se sting[. Drumul mergea printre valurile de iarb[ care, ]n fa\[ tr[surilor, p[reau c[ se dau la o parte, apoi, la spate, se ]mpreunau iar[=i. Deasupra, cioc`rliile se ridicau sus-sus, b[t`nd din aripi, ciripind prelung =i dulce. Departe, ]ncolo, iazul: oglind[ pe fa\a c[reia razele soarelui se sf[r`mau ]ntr-o pulbere sc`nteietoare. Din marginea iazului se ridica p[durea; copacii parc[ r[s[reau din ap[, ]mpr[=tiindu-se ca sub o vraj[, pe =esul din preajm[. — Ce diminea\[ frumoas[, boierule! zise Drago=. Buhtea nu-l auzi. Frumuse\ea aceasta ]l r[pise. Nici un g`nd nu-i cutreiera mintea, niciodat[ nu se sim\ise mai

45

Emil Gârleanu

fericit, c[ci niciodat[ firea nu i se p[ruse mai ademenitoare. C`t de departe era de cele ce trebuiau s[ se ]nt`mple! Boierului Buhtea i se p[rea la ]nceput c[ merge la mo=ie, ]ncolo, dup[ dealurile acelea, unde Toader cu nevasta =i copiii ]l a=teptau. Apoi =i g`ndul acesta i se a=ez[ tihnit la fundul min\ii, =i privirile i le r[pir[ c`mpul cu lanurile =i zarea aurit[. }n schimb, boierul Furtun[ privea toate acestea cu ni=te ochi din care \`=nea m`nia, ca apa dintr-un izvor proasp[t. Nemernicia omeneasc[ ]l ]nfuria p`n[ la nebunie. Se g`ndea dac[ n-ar fi mai bine s[ opreasc[ tr[sura, s[ a=tepte pe ceilal\i, c[ci credea c[ le luase ]nainte, s[ umfle deputatul pe sus =i, ]ntr-o grab[ de cai, s[-i fac[ o baie ]n iaz, ca s[-l vindece de fierbin\eal[. La boierul Furtun[ hot[r`rile, oricare ar fi fost ele, nu sufereau ]nt`rziere; opri tr[sura =i ]ntreb[ pe ni=te \[rani ce treceau ]nspre t`rg: — A\i mai ]nt`lnit vreo tr[sur[ ]naintea voastr[? — S[rut[m m`na, coane Vasile, una cu vro patru-cinci cucona=i, pe la Cotul-Luncii, intra ]n p[dure. Furtun[ morm[i sup[rat =i d[du porunc[ vizitiului s[ m`ie ]nainte. Dup[ c`t[va vreme tr[surile intrau ]n p[dure. Buhtea cu cei doi martori ai s[i se cobor`r[ =i o luar[ ]ncet spre locul de ]nt`lnire. Mai la o parte era tr[sura lui Neagu. C`nd ajunser[ ]n poian[, martorii se salutar[. Neagu parc[ nici nu-i v[zuse; ]=i aprinse o \igar[ =i se plimba cu m`na ]n buzunar. La vederea lui, boierul ]=i aminti mai bine pentru ce venea aici =i sim\i un dezgust ce, f[r[ ]ndoial[, i se ar[ta pe fa\[ deoarece tinerii, lu`ndu-l drept un semn de fric[, se duser[ numaidec`t de =optir[ ceva lui Neagu, care r`se cu poft[. Lipsea numai domnul Fran\. Peste c`teva clipe ]ns[, huruitul n[bu=it al unor roate aducea vestea c[ doctorul venea =i el. Bietul om s[ri de departe din tr[sur[ =i alerg[ c[tre boier, 46

Din lumea celor care nu cuvânt[

rug`ndu-l s[-l ierte de ]nt`rziere. Era galben la fa\[, c[ci p`n[ acum nu mai luase parte la nici un duel; pentru d`nsul, aceste fapte erau adev[rate nebunii; n-avea ce se face acum, c[ci era doctorul de cas[ al boierului. Adun`ndu-se c`te=ipatru martorii, aleser[ partea cea mai larg[ a poienii; unul dintre martorii lui Neagu =i boierul Iura=cu m[surar[ pe r`nd treizeci de pa=i. Boierul se a=ez[ lini=tit ]ntr-un cap[t, ]n cel[lalt Neagu, z`mbind ironic. Traser[ la sor\i pistoalele =i c[zur[ ale lui Neagu; Drago= le ]nc[rc[ ]n fa\a tuturor, apoi citi cu glas tare condi\iile. Nici unii, nici al\ii nu se g`ndeau s[ mijloceasc[ ]mp[carea; din partea boierului, acest pas ar fi fost o sl[biciune de care Neagu =i-ar fi b[tut joc. Totul fiind gata, martorii se d[dur[ ]n l[turi; doctorul Fran\ ]ng[lbeni, tinerilor parc[ li se mai stinsese ]ncrederea; Neagu, cu privirea batjocoritoare, a=tepta. Numai Buhtea, lini=tit, se uita departe. Iura=cu le strig[: — Fi\i gata! Apoi, dup[ ce num[r[ de trei ori, porunci scurt =i ap[sat: — Foc! Detun[turile r[sunar[ deodat[; p[durea clocoti ca ]ntr-o clip[ de vijelie. Boierul Buhtea \inuse pistolul ]n sus, glon\ul trecu prin frunzi=ul copacului din fa\[; c`teva frunze rupte fluturar[ prin aer. Fiecare r[mase la locul lui. Neagu, care se ]ncredin\ase c[ boierului ]n adev[r ]i tremura m`na, p[rea grozav de mirat c[ =i d`nsul tr[sese r[u. Nu ]n\elegea cum de nu lovise pe boier. }n aceast[ vreme, Iura=cu se preg[tea s[ m[soare cei cinci pa=i ce trebuiau sc[zu\i la al doilea foc, c`nd domnul Fran\ le strig[ c[ boierul e r[nit. To\i privir[ mira\i; ]nsu=i boierul nu ]n\elegea cum de nu sim\ise nici o durere. Domnul Fran\ veni =i-i ridic[ m`na; o =uvi\[ de s`nge i se cobora de sub m`nec[ printre degete.

47

Emil Gârleanu

Doctorul ]i ajut[ s[-=i scoat[ redingota =i-i ridic[ u=or m`neca, udat[ de s`nge, a c[m[=ii. Glon\ul ]i scrijelise pu\in bra\ul. Doctorul lui Neagu se uit[. — O simpl[ zg`rietur[, zise el. Dar domnul Fran\ era pentru ]ncetarea duelului. — Dumneata e=ti aici numai ca doctor, ]i zise unul dintre tineri. Boierul se uit[ la Iura=cu; acesta ]l ]n\elese. — La loc, strig[ d`nsul. Boierul ]=i puse redingota; se m[surar[ c`te doi pa=i =i jum[tate de la fiecare lupt[tor, apoi, dup[ ce ace=tia ]=i luar[ locurile, Drago= ]nc[rc[ din nou pistoalele. Buhtea privi pe Neagu; ochii acestuia sticleau. Boierul ]n\elese c[ al doilea glon\ al lui Neagu avea s[ vie mai drept ca cel dint`i, ]=i aduse aminte de cuvintele lui Furtun[, tres[ri =i-=i incrunt[ spr`ncenele. Glasul lui Iura=cu se auzi iar[=i, scurt =i ap[sat: — Foc! P[durea clocoti din nou. M`na boierului c[zu ]n jos, sc[p`nd pistolul; glon\ul ]l lovise de ast[ dat[ ]n bra\. Neagu r[mase pu\in cu pistolul ridicat, apoi ]l sc[p[, arunc[ o privire spre boier, se cl[tin[ =i c[zu ]n genunchi, rostogolindu-se pe o coast[. S`ngele ]l n[bu=i pe gur[, horc[i de c`teva ori =i r[mase nemi=cat. Doctorii alergar[; domnul Fran\, tremur`nd, se plec[ peste r[nit, apoi, dup[ c`teva clipe abia, ]ng`n[: — Este mort. Filfizonii ]mpietriser[ ]n loc, galbeni ca moartea. Pe boierul Buhtea ]l apuc[ un tremur u=or, ochii i se umezir[ =i un =ir de lacrimi ]i lunec[ pe obraz. — Haide, boierule. Furtun[, ]ngrijat, s[rise din tr[sur[ la cel dint`i foc =i ajunsese pe locul de lupt[ ]n clipa c`nd Neagu c[dea lovit drept ]n inim[; acum apucase pe boier de m`n[, s[-l duc[ spre tr[sur[: parc[ =i lui i se muiase sufletul. Dar c`nd ]i v[zu m`neca ud[ de s`nge, se ]nfurie. 48

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Iat[ pe cine ai fi cru\at. Sprijinit de c[tre Furtun[, boierul plec[, de-abia merg`nd, din poian[... C`nd se cobor] din tr[sur[ acas[ =i vroi s[ intre ]n[untru, boierul Buhtea c[zu ]n fa\a u=ii, ca lovit de tr[snet. Furtun[ =i cu slugile ]l ridicar[ =i-l duser[ pe un pat, ]l desf[cur[ la piept =i-l stropir[ cu ap[, dar boierul nu d[dea nici un semn de via\[; tremur[tura u=oar[, ce-i mi=case fa\a la ]nceput, se stinsese, =i acum p[rea c[ moartea ]=i pusese st[p`nire peste ]ntreg trupul. Dup[ c`teva clipe, veni =i domnul Fran\; Furtun[ ]l duse pe sus l`ng[ boier. Doctorul se a=ez[ pe pat =i c[ut[ bolnavul cu mare b[gare de seam[. C`nd ridic[ ]n sus capul, ochii boierului Furtun[ p[reau c[ vor s[-i smulg[ r[spunsul: ]nt`mplarea ce avusese loc zdrobise sufletul boierului Buhtea; m`hnit peste m[sur[, avusese o n[v[lire de s`nge la creier; de sc[pat, doar o minune cereasc[ dac[ =i-ar fi trimis puterea. Inima cea de piatr[ a boierului Furtun[ se topi de ast[ dat[ ca un bulg[re de cear[ ]ntr-o gr[mad[ de j[ratic, =i ]ncepu s[ pl`ng[ ca un copil. Un v[taf ]nc[lec[ =i porni la mo=ie, s[ cheme pe Toader. ............................................ To\i doctorii din t`rg veghear[ pe r`nd patul bolnavului. }n trei zile, Toader ajunsese ca o umbr[; boierii uitaser[ de toate, nici nu m`ncau, nici nu dormeau, st[teau toat[ ziua l`ng[ doctori, a=tept`nd vreo veste mai ]mbucur[toare: dar ace=tia d[deau dezn[d[jdui\i din cap. Boala boierului m`hni ]ntreg \inutul; dac[ moartea lui Neagu era privit[ ca o r[splat[, apropiatul sf`r=it al boierului era ca o nefericire pentru to\i. Acum de-abia ]ncepeau a sim\i lipsa sufletului ales cum nu mai era altul. }n diminea\a zilei a cincea, boierul Iorgu Buhtea se stinse f[r[ nici o tres[rire. C`nd se r[sp`ndi vestea mor\ii lui, norodul n[v[li ]n curte... Fiecare trecu prin odaia ]nc[rcat[ cu flori, ]n mijlocul c[rora boierul st[tea ]n sicriu, cu fa\a lini=tit[ ca ]ntr-un somn cutreierat de vise senine. To\i ]i s[rutau m`na;

49

Emil Gârleanu

de o parte, boierii pl`ngeau cu suspine, c[ci cu boierul Buhtea li se ducea =i lor o parte din suflet. }n ziua de ]ngropare, c`nd boierii se preg[teau s[ coboare sicriul ]n pata=c[, o tr[sur[ ]=i f[cea loc printre miile de oameni ce se str`nseser[ din ]ntreg \inutul. +i nim[nui nu-i venea s[ cread[ c[ ]ntr-]nsa venea, ]mb[tr`nit ca de o sut[ de ani, boierul Mihalache Neagu. C`\iva ]l ajutar[ s[ suie sc[rile, iar boierul Furtun[, c`nd ]l z[ri, se ]nduio=[ =i-i ie=i ]n cale. Boierii se d[dur[ la o parte, iar b[tr`nul Neagu se ridic[, tremur`nd, pe catafalc, =i c[zu deasupra sicriului, ]n hohote de pl`ns: — Iart[-m[, boierule, c[ci m-ai pedepsit de dou[ ori, de dou[ ori!

50

Din lumea celor care nu cuvânt[

Din volumul

CEA DINT~I DURERE (1907)

51

Emil Gârleanu

CUPRINS

CEA DINT~I DURERE

Am crescut pe uli\a boiereasc[ a Ia=ului, pe „Podul-Verde“, cum i se zicea odat[, ]n fa\a gr[dinii lui Mihai-vod[ Sturza =i-n coasta p[durii Copoului. Am crescut pe uli\a din cap[tul c[reia privirea p[trundea p`n[ departe, spre =esul ]ntins, ]n fundul c[ruia Cet[\uia se ridica deodat[, ca ]n[l\at[ de ni=te bra\e uria=e, m`ndre c[ pot sc[lda ]n razele soarelui un asemenea giuvaier. Am mai apucat ]nc[ pe cei de pe urm[ boieri, ]mbr[ca\i totdeauna ]n hain[ neagr[, cu p[l[rii ]nalte, r[t[cind pe sub aleile de tei, cu ochii pierdu\i ]n urm[rirea unui vis ce nu se poate ]ndeplini. }mi aduc aminte cum ascultam, toat[ ziua, tr`mbi\ele, al c[ror glas r[zboinic f[cea s[ r[sune caz[rmile ce ne ]nconjurau casa. Toat[ lumea milit[reasc[ era t[b[ruit[ l`ng[ noi, „la deal“. Nu o dat[ am r[mas uimit, ]n poart[, c`nd regimentul de linie pornea la parad[, cu tamburul-major ]n frunte, un \igan c`t un munte, purt`nd ]n cap o c[ciul[ de urs, c`t o bani\[ de mare, haine numai aur, =i-n m`n[ un buzdugan pe care ]l azv`rlea ]n aer de se rotea de dou[ ori, apoi ]l prindea ]n palm[ =i-l \inea o clip[ sus, p`n[ ce clocotea glasul de tunet al tobei celei mari. Din poarta ogr[zii duceam m`na la p[l[rie, s[ salut milit[re=te pe tata, care mergea c[lare ]n fruntea batalionului. Tata, parc[-l v[d, se uita de sus, pleca sabia spre g`tul calului, ca s[-mi r[spund[, iar eu m[ credeam un soldat stra=nic. Multe am v[zut ]n uli\a aceasta, ]n multe ]nt`mpl[ri am fost =i eu amestecat, =i multe lucruri de pe acea vreme sunt ]nchise ]n sufletul meu. De unele nu-mi aduc aminte, ]s ascunse bine colea, =i cine =tie dac[ vreodat[ farmecul sau durerea lor vor r[s[ri iar[=i ]n mintea mea, cum r[sar, ]n unele 52

Din lumea celor care nu cuvânt[

nop\i, d`rele luminoase ale f[r`miturilor de stele. Cine =tie! Dar unele din aceste ]nt`mpl[ri mi-au r[mas s[pate ]n amintire cu o at`t de mare putere, ]nc`t oric`nd le pot vedea, le pot povesti, cum a= putea spune cea dint`i rug[ciune pe care mama m-a ]nv[\at s-o ]n=ir: cu m`inile ]mpreunate =i-n genunchi, ]n fa\a icoanei de deasupra p[ti=orului meu... De multe ori m-am g`ndit la cea dint`i durere ce-am sim\it-o ]n inima mea de copil. O pot povesti a=a cum a= fi v[zut-o asear[, cu ]n\elegerea mea de acum, cu ochii =i inima mea de atuncea. ...Poate s[ fi avut vreo cinci-=ase ani. }ntr-o sear[ m[ jucam ]n gr[dinu\a din fa\[. Cum f[ceam gr[mezi de nisip, deodat[ clocoti strig[tul grabnic =i dezn[d[jduit al tr`mbi\ei de foc. +i ]ntr-o clip[ n[v[li, ]n goana nebun[ a cailor, =irul ]ntreg de care cu solda\i, ale c[ror c[=ti galbene t[iar[ repede o dung[ luminoas[ ]n ]nseratul zilei. Apoi a fost un ]nv[lm[=ag de tr[suri, de c[l[re\i, de ofi\eri, de solda\i alerg`nd mai mul\i, sub comanda cuiva sau singuri, ]n g`f`iala fugii. Se opreau unii pe al\ii, se ]ntrebau sau ]=i strigau vorbe de-abia spuse, apoi se aruncau ]n aceea=i goan[ grozav[. Un soldat sosi cu un plic; dup[ c`teva clipe am v[zut =i pe tata, cu chipul ]ngrijat, trec`nd pe l`ng[ mine f[r[ s[ m[ vad[. M[ rezemasem de parmacl`c, ]n col\ul gr[dinu\ei, =i priveam cu pl[cere la neobi=nuita mi=care a uli\ei. Peste pu\in veni ]n fug[ slujnica noastr[, m[tu=a Smaranda. Am v[zut-o ie=ind p`n[ ]n mijlocul str[zii, \ip`nd speriat[: „Vai de mine, arde t`rgul!“ Atunci m-am strecurat printre dou[ jaluzele desprinse, =i b[tr`na s-a trezit cu mine l`ng[ d`nsa. M-am uitat =i eu: ]n fund, cerul se rumenise, unde de fum negru se ridicau ]n v[zduh =i, uneori, c`te un smoc de sc`ntei sc[p[ra ca ni=te m[rgele ]mpr[=tiate. Ne-am ]ntors l`ng[ poart[. Un c[l[re\ trecu ]n goan[; nu mult dup[ aceea, alte p`lcuri de solda\i se perindar[, ca ni=te vedenii. Seara se a=ezase u=oar[; odat[ cu r[coarea ei, veni un miros acru =i ]nec[cios; rumeneala cuprinse tot cerul, iar v`rfurile copacilor

53

Emil Gârleanu

din gr[dina lui vod[ se aurir[; mi=cate de v`nt, p[reau ni=te fl[c[ri ce ardeau leg[n`ndu-se. Peste tot se ]ntinsese o lumin[ dulce, de vis. M[tu=a Smaranda ]ntreb[ pe un trec[tor: „M[ rog dumitale, ce arde?“ Acesta ]i r[spunse din treac[t: „Uli\a Mare“. B[tr`na ]=i rosti numele, cum obi=nuia s[ fac[ la orice ]nt`mplare ce-i rede=tepta mila sau m`hnirea: „Sm[r[ndi\[, Sm[r[ndi\[!“ +i iar se f[cu t[cere. Numai de departe venea vuietul n[bu=it al unui zbucium. M[ cuprinsese o fric[ ne]n\eleas[. Deodat[, g`ndul mi se opri la mama, care plecase ]n t`rg. „Dar mama?“ ]ntrebai ]ngrijat. B`tr`na m[ trase mai l`ng[ d`nsa =i-mi r[spunse: „O s[ vie, cona=ule, n-ai mata team[“. Nu =tiu c`t vom fi stat ]n aceast[ a=teptare ]ncordat[. Mama nu mai venea, nici tata, care pornise pe urm[. Deodat[ r[sunar[ ni=te pa=i tr[g[na\i. Privir[m ]n lungul uli\ei. }n cur`nd putur[m deslu=i pe cei ce veneau: erau doi solda\i care duceau o n[s[lie. }n dreptul por\ii d`n=ii se oprir[: de sub p[tura ce acoperea n[s[lia ie=ea un horc[it r[gu=it, care se stingea cu totul o clip[, apoi izbucnea din nou. Am auzit bine =i mi-a r[mas s[pat ]n ad`ncul min\ii fiecare cuv`nt din convorbirea celor doi solda\i. Cel dint`i se ]ntoarse =i spuse, cu glas plin de spaim[: „Moare, m[i“. „Da, moare“, ]i r[spunse celalt. }nt`iul urm[: „S[-l punem ici, ]n dosul por\ii, s[-=i deie sufletul ]n lini=te“. „S[-l punem.“ C`nd z[rir[ pe m[tu=a Smaranda, o trimiser[ repede: „F[-\i poman[ =i adu o lum`nare.“ B[tr`na se z[p[ci, alerg[ numaidec`t, =i pe mine m[ l[s[ singurel l`ng[ st`lpul por\ii. Solda\ii nici nu m[ v[zur[ poate. A=ezar[ n[s[lia ]n ograd[, chiar l`ng[ parmacl`cul gr[dinu\ei, =i unul dintre ei ridic[ p[tura. Lumina felinarului din fa\[ se ]ntindea p`n[ acolo. Horc[itul se auzi deslu=it, aerul serii parc[-i dase putere; cel ce sta ]ntins, un pompier, ]nghi\ea ]n g`lg`iri ad`nci, parc[ ar fi b[ut, ]nsetat, ap[. O grij[ de ceva ce nu ]n\elegeam m[ f[cuse =i mai mititel =i m[ \intuise locului. Pieptul pompierului se ridica des, ca ni=te foi. „Scoate-i casca“, spuse unul dintre solda\i. Celalt ]i lu[ bini=or casca. Atunci se petrecu ceva groaznic. Pompierul scoase un strig[t de durere, un strig[t a=a de ad`nc, c[ mi s-a p[rut c[ 54

Din lumea celor care nu cuvânt[

ie=ise din fundul unei hrube, de sub picioarele mele. Apoi, cu cea din urm[ putere, vroi s[ se scoale, se pr[v[li pe o coast[ =i se r[sturn[ jos, tr`ntind pe soldatul ce se plecase peste d`nsul. Casca se rostogoli p`n[ l`ng[ mine. R[nitul r[mase pe p[m`nt, zb[t`ndu-se, iar fa\a i se acoperi ca de un v[l negru, ce se ]ntindea cu ]ncetul =i pe jos: ]i izvora s`ngele din cap. Toate acestea s-au petrecut c`t ai clipi. Nici n-am avut vreme s[ m[ ]nsp[im`nt. Aproape ]n aceea=i vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: „Ce-i aici?“ Apoi acel al tatei, ]ntreb`nd pe solda\i: „Ce e, ce face\i?“ C`nd mama se apropie =i ]n\elese ce se petrecea, =i c`nd, ]ntorc`ndu-se, m[ z[ri pe mine, se azv`rli, cu un \ip[t, s[ m[ ieie ]n bra\e: „Pentru numele lui Dumnezeu, ce cau\i tu aici?“ M[ ridic[, apoi ]mi ]ntoarse capul cu m`na =i mi-l sprijini de um[rul ei. }n aceast[ vreme veni =i m[tu=a Smaranda. Am auzit scr`=netul chibritului ce aprindea lum`narea, am auzit cele c`teva cuvinte, ]ntret[iate, ale soldatului ce povestea tatei: „Un zid d[r`mat... da, peste d`nsul... scos de sub d[r`m[turile unei bol\i“... Apoi o clip[ de lini=te, =i pe urm[ un suspin, un suspin lung, de u=urare, ca al unui om care se a=az[ s[ se odihneasc[ dup[ un drum lung. Sim\ii tremurul mamei. Tata o lu[ de bra\: „Hai, ce stai =i tu; hai, drag[“. }n urm[, glasul b[tr`nei t`nguia: „Sm[r[ndi\[, Sm[r[ndi\[!“ }n noaptea aceea n-am putut dormi. }ntr-un r[stimp mi se p[ru c[ lumina candelei se ]nal\[, se sub\iaz[ =i se toarce mereu din caierul luminat al paharului, apoi se ]ntinde de se str`nge ghem ]mprejurul unei c[=ti mari ce sp`nzura deasupra patului meu. Am \ipat, a alergat mama l`ng[ mine, =i toat[ noaptea mi-am sim\it m`na ]ntr-a ei. A doua zi m-am jucat, ca de obicei. Tot ce privisem cu o sear[ mai ]nainte se =tersese ca un vis. La ]nt`mplarea din seara trecut[ nu mai g`ndeam, cum nu mai g`ndeam la zg`riiturile care m[ usturaser[ numai ]n clipa c`nd mi le f[cusem. Dar a treia zi, r`nduri-r`nduri, solda\i treceau ]n pas domol, cu to\i ofi\erii lor, cu drapelul =i cu goarnele ce sunau, duios, o rug[ciune. „E o parad[, ]mi spuse mama, care m[ \inea ]n

55

Emil Gârleanu

bra\e, o parad[, =tii, ca atunci c`nd a venit generalul.“ Eu n-am crezut; c[ci de la fereastr[ am v[zut sicriul purtat pe un tun, iar deasupra sicriului, casca. +i atunci, din nou mi-a r[s[rit ]n minte seara aceea. Din nou am v[zut pompierul ]ntins jos, v[rs`ndu-=i chinul ]n suspinul ad`nc ce mi se p[ruse c[ ie=ise de sub p[m`nt. Mi-am dat seama c[ acum ]l duceau undeva, departe, c[-l luau de l`ng[ to\i ai lui, s[racul! +i-am avut acea presim\ire nedeslu=it[ a desp[r\irii ce c`ndva nu se poate ]nl[tura, presim\ire care se na=te odat[ cu noi. Nu pricepusem tot, dar ]n\elesesem destul. +i, ca =i c`nd cineva ar fi vrut s[ m[ despart[ =i pe mine de mama, am cuprins-o de g`t cu am`ndou[ m`inile =i-am pl`ns, zguduitor, cea dint`i durere a mea.

56

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

UCIGA+UL

Ie=eam de pe sala ]ntunecoas[ =i umed[ a tribunalului. Eram cu un avocat, un vechi prieten al meu. Cum str[b[team cu greutate prin ]mpestri\[tura de oameni pe care patimile =i ura ]i poate aduna la un loc, trecu repede, prin fa\a noastr[, un condamnat, urmat de santinel[. Condamnatul, un domn foarte bine ]mbr[cat, \inea batista la ochi =i pl`ngea cu sughi\uri. Prietenul mi-l ar[t[ =i-mi zise: — Uite-l, a dat foc, pentru ca apoi s[ fie desp[gubit, a l[sat pe drumuri nu =tiu c`te familii, =i acuma, c`nd se duce pe un an la pu=c[rie, pl`nge ca o muiere. +i ad[ug[ cu dezgust: Ur`\i ]mi sunt oamenii [=tia... — Dragul meu, urm[ el c`nd ie=ir[m afar[ ]n uli\[, c`t am fost procuror, am avut de cercetat multe fapte. +i m-am ]ncredin\at c[ la=ii cei mai mul\i sunt printre noi. Dumnezeu s[ m[ ierte dac[-\i spun c[, din c`\i oameni cunosc eu, nu se vor g[=i zece care s[-=i ia asupra-=i r[spunderea faptei ]ndeplinite. Ca s[-\i dau o pild[ de cum =tiu cei mici, cei umili\i, s[-=i primeasc[ soarta, s[-\i povestesc o ]nt`mplare. Am luat-o ]ncet, pe sub copacii umbro=i ce m[rgineau uli\a. Prietenul ]ncepu: Eram pe atunci procuror la Ia=i. Se f[cuse un omor la drumul mare, =i-a trebuit s[ plec repede cu tr[sura. Am sf`r=it cercetarea u=or; c`nd am ajuns, jandarmii puseser[ m`na pe =atra printre \iganii c[reia se g[sea =i cel ce omor`se proprietarul. |iganul era dintre acei care ucid ca =i cum ar bea un pahar de rachiu, sau ar m`nca o g[in[ de furat. }n

57

Emil Gârleanu

mintea lui nu tr[ia deosebirea dintre un fapt =i altul. O bestie. {=tia nu pot intra ]n r`ndul oamenilor... M[ ]ntorceam spre Ia=i, c`nd, ]ntr-un sat, ]n dreptul prim[riei, ]mi ie=i notarul cu jandarmul ]nainte =i-mi spuse c[, atunci chiar, se f[ptuise o r[nire cu toporul. Eram foarte gr[bit, dar a trebuit s[ merg. Ne-am ]ndreptat cu to\ii ]ntr-acolo. Ograda era plin[ de oameni. Jandarmul i-a dat la o parte =i am intrat ]n cas[. R[nitul era un om ]n v`rsta mijlocie. Primise o muche de topor ]n cap, la ceaf[, dar nu murise. Nu putea scoate ]ns[ nici o vorb[. Nici nu se g`ndiser[ m[car s[-l duc[ la spital. Am poruncit s[-l trimit[ ]n tr[sura mea =i-am ]ntrebat de cel ce lovise. Era vecinul, un mo=neag. Am trecut al[turi. }ntr-o odaie joas[, pe pat, l`ng[ un str[jer, sta d`nsul. }ntr-un col\, ]n picioare, un om voinic — fecioru-s[u; iar l`ng[ cuptor, b[tr`na — nevast[-sa. C`nd am intrat, mo=neagul s-a sculat ]n picioare. M-am a=ezat pe un scaun, l-am chemat l`ng[ mine =i l-am ]ntrebat: — Dumneata ai lovit cu toporul pe Criste D[mian? Mo=neagul r[spunse d`rz: — Eu. — De ce? B[tr`nul ]=i trecu m`na peste gur[, ]=i potrivi mijlocul ]n chimir, se uit[ pe sub gene la mine, apoi vorbi: — I-am dat cu barda, pentru c[, dup[ ce mi-a ]njunghiat purcelul, s-a \inut =i \anto= =i mi-a tras o palm[. Mi-a ]njunghiat un purcel, purcelul de dou[ luni, =i l-am prins, c[ l-am v[zut cum ]l p`rlea dis-de-diminea\[. +i aista-i al doilea purcel care mi-l m[n`nc[, m`nca-l-ar... Doamne iart[-m[... — Ei, ]i zic eu, =i pentru un purcel s[ omori omul? Mo=neagul d[du cu m`na, s[ n-am grij[: — Nu mai moare el, c[ doar nu l-am lovit s[ moar[. L-a b[tut tot satul odat[, =i n-a murit, c[-i soi r[u. Soiul r[u nu moare. — +i cum l-ai lovit? Mo=neagul st[tu pu\in pe g`nduri: 58

Din lumea celor care nu cuvânt[

— P[i cum... Ia, a=a, bine... — Nu: „A=a, bine“! Spune-mi: cum? — P[i... m-am dus ]n ograda lui =i i-am zis: „M[i, da’ purceii mei ]s de f[cut poman[ pentru sufletul bunic[-tei? De ce mi-i ]njunghii, m[i, c-o s[ te ieu de beregat[.“ El atunci, cum era cu barda ]n m`na dreapt[, a trecut-o ]n st`nga =i mi-a tr`ntit o palm[ zdrav[n[. Eu i-am smuncit barda =i i-am f[cut o dat[ v`nt. +i D[mian numai ce-a c[zut moale la p[m`nt... Eu, c`nd am v[zut a=a, =i cum eram singur, c[ nu mai era nimeni cu noi, am strigat la fecioru-meu, s[ vie, s[-mi ajute s[ ridic[m pe D[mian de jos, c[ \ipa =i gemea de durere. Pe urm[ au venit =i oamenii de ne-au g[sit pe am`ndoi, pe mine =i pe fecioru-meu, acolo... Iaca a=a... }n clipa aceasta se deschise u=a, intr[ un jandarm =i-mi aduse vestea: — S[ tr[i\i, domnule procuror, p`n[ la spital r[nitul a murit. La vorbele acestea, mo=neagul tres[ri u=or, dar r[mase locului. }n t[cerea care se f[cu, glasul b[tr`nei se auzi de l`ng[ cuptor: „Dumnezeu s[-l ierte“. Apoi prinse s[ boceasc[. Mo=neagul ]ncerc[ s[-=i fac[ cruce, dar se opri repede, spuse numai =i el: „Dumnezeu s[-l ierte“. Atunci din col\ul od[ii ie=i la lumin[ feciorul b[tr`nului. Veni, se al[tur[ de tat[-s[u, ]l d[du cu um[rul mai ]ncolo =i zise: — De-acu, las[! Apoi se ]ntoarse c[tre mine: De-acu pot s[ spun: eu l-am omor`t. C[ t[tuca nu credea s[ moar[ D[mian, a=a, dintr-o lovitur[, =i-mi spusese, acolo, pe loc, s[-l las pe d`nsul s[ fac[ cele c`teva luni de gros, c[ el tot ]i b[tr`n =i eu muncesc mai din greu acas[, =i ajut mai mult m[muc[i. +i eu am l[sat s[ fie a=a, c[ D[mian n-a v[zut cine l-a lovit, c[ eram numai eu cu t[tuca, =i c`nd i-a dat t[tuc[i o palm[, s-a =i ]ntors s[ fug[, =i eu, cum eram cu barda ]n m`n[, c[ cioplisem un par s[-l ]nfig ]ntr-o sp[rtur[ de gard, am v[zut ro=u =i l-am lovit pe la spate. +i dac[ a murit, Dumnezeu s[-l ierte. Da’ eu tot nu puteam s[ tr[iesc s[ =tiu pe t[tuca ]n gros pentru mine, c[ m-ar fi muncit g`ndul.

59

Emil Gârleanu

B[tr`na bocea mai tare. Mo=neagul ]=i =terse fruntea de sudoarea ce-i picura pe fa\[. Ceilal\i r[m[seser[ ]ncremeni\i... L-am arestat. Mai ]nainte de a-l ridica, mi-a cerut voie s[ se duc[ ]ntr-un col\. Acolo =i-a scos cizmele cu cre\i, de =i-a pus o pereche rupt[ de opinci. +i-a l[sat cojocelul cel bun de pe d`nsul =i a luat un mundir vechi. A s[rutat pe r`nd m`na b[tr`nilor, =i-am dat s[ plec[m. La u=[ se opri, de chem[ pe tat[-s[u. Apoi se c[ut[ ]n s`n, scoase o basma, o desf[cu =i lu[ dintr-]nsa o h`rtie galben[. O ]ntinse mo=neagului =i-i spuse: — Iat[ h`rtia de plata ghirului; c[ te-o pune s[-l mai dai o dat[. Apoi plec[ f[r[ s[ priveasc[ ]napoi. M-am plimbat ]nc[ mult cu prietenul meu, dar n-am mai vorbit nici unul. Ne cercetam sufletele.

60

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

TAT {

— Te miri de ce m[ g[se=ti m`hnit? m[ ]ntreb[ prietenul meu, ]n ochii c[ruia c[utam cercet[tor. Iar dup[ c`t[va vreme ad[ug[: — Mi-au plecat to\i copiii la \ar[. Am r[mas eu cu nevasta. Dup[ ce spuse acestea, c[zu pe g`nduri. M-am uitat din nou ]n ochii mari, ad`nci, umezi\i de stropul lacrimii sf[r`mat ]n repedele clipit al genei. N-am mai spus nici o vorb[. M[ g`ndeam la omul acesta potolit, mul\umit ]n mijlocul alor lui, l`ng[ nevasta pe care o iubea mai presus de orice, al[turi de copiii f[r[ de care nu putea tr[i. Ce rar se g[sesc oamenii ace=tia =i c`t n-am da s[ schimb[m, m[car pentru un an din traiul lor, ]ntreaga noastr[ via\[ r[v[=it[, via\[ cu zilele spulberate de c[tre furtuna dorin\elor =i pl[cerilor neizbutite. M[ uitam cum a doua lacrim[ r[s[rea iar[=i ca un bob de m[rg[ritar, ]n scoica de sidef a ochiului. Prietenul ]mi vorbi: — Tu, care e=ti singur, dragul meu, nu vei ]n\elege m`hnirea mea. Ai venit acum la mine, peste c`t[va vreme te vei ]ntoarce iar[=i ]ntre cei patru pere\i ai od[i\ei tale lini=tite, ]ntre lucru=oarele puse =i r[mase la locul lor de zile, de s[pt[m`ni ]ntregi. Nici o schimbare nu vei g[=i — aceia=i salc`mi de la fereastr[, acelea=i strig[te pe uli\[, la acela=i ceas, aproape acelea=i scrisori s[pt[m`nale, =i, rar, aceia=i prieteni care, fie vorba ]ntre noi, nu prea sunt lega\i suflete=te cu via\a ta de cunosc[tor al multor lucruri... Tu e=ti singur, e=ti deprins cu l`ncezeala aceasta, care pentru mine e ucig[toare. }n casa noastr[ trebuie s[ tresalte via\a, s-o sim\im. Uit[-te ]mprejur: pentru c[ sunt la birou, s[ lu[m de pild[ cu\itul acesta de os; ieri, nu mai departe, nu l-am

61

Emil Gârleanu

g[sit la locul lui; l-am c[utat un ceas, ]mi trebuia s[ tai o carte, =i de-abia l-am aflat, =tii unde? colo, sub vraful cela de c[r\i. }l ascunsese Sandi. +i de c`te ori am nevoie, de at`tea ori ]l caut. M[ nec[jesc, nu-i vorb[, dar cu c`t[ bucurie \in cu\itul ]n m`n[ c`nd =tiu c[ s-a jucat Sandi cu d`nsul. Clopo\elul cela de l`ng[ m`na ta — las[-l, las[-l acolo, a c[p[tat el =i alte tr`ntituri, nu ca aceea ce poate s[ i-o dai f[r[ voia ta — clopo\elul acesta m[ treze=te ]ntotdeauna dup[ pr`nz, c`nd de-abia a\ipesc dup[ munca grea a dimine\ii. Dar cum m`nu=i\a lui Sandi e departe, azi, vezi tu, clopo\elul parc[ nici nu mai e, iar eu, pentru c[ =tiam c[ nu o s[ fiu trezit, nici nu m-am culcat. S[ v[d c`te ceasuri sunt: sunt patru =i jum[tate. Peste c`teva clipe ar trebui s[ soseasc[ Puiu de la =coal[. Parc[-l aud: tr`nte=te porti\a, ]=i arunc[ ta=ca pe biblioteca din sal[, apoi se repede ca o furtun[ s[ m[ s[rute. +i nu-mi love=te auzul dup[itul, pe sc[ri, al lui Vasilic[, dup[it de ursi=or plin de via\[; ]mi lipse=te ar[tarea, a=a, din senin, a Miei, cu p[l[ria ferfeni\it[, la o parte, crez`ndu-se tare cochet[, cu ]ntreg buclucul de h`rtii =i poze sub\ioar[, cu z`mbetul cela str`ns, ca ]ntr-un degetar de argint, ]n gropi\a de la col\ul gurii. Vezi tu, acestea ]mi lipsesc... Apoi se uit[ ]ntr-un col\: Uite, Mia =i-a uitat tot buclucul despre care \i-am vorbit. +i c`t l-a cules, =i l-a a=ezat, =i l-a b[t[turit! O s[ i-l trimit chiar azi. Str`nsura asta de h`rtii e cea dint`i gospod[rie a ei, gospod[rie care o s[ preg[teasc[ pe cea de m`ine, cea temeinic[, la casa ei de femeie harnic[ =i cinstit[... Dac[ ar da Dumnezeu s[ o v[d a=a!... Dar sunt bolnav... Cam sl[bit. La g`ndul unei a=a de mari fericiri, nelini=tea de acum se schimbase pentru d`nsul ]ntr-o boal[ grozav[, de care n-ar fi putut sc[pa. Am c[utat s[-l lini=tesc. Deodat[ ]=i aminti ceva. — Hai, ]mi zise, s[-\i ar[t un lucru. }n odaia de al[turi, ]ntr-un sertar ]ncuiat, p[strase tot felul de amintiri ce se legau de via\a celor patru copila=i ai lui. M[rturii de botez, cordelu\e, juc[rii. De sub un vraf de h`rtiu\e scoase un caiet. 62

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Uite caietul lui Puiu, caietul din clasa a doua primar[ (acum a trecut ]n liceu, ]mi ad[ug[ cu m`ndrie, ca =i c`nd n-a= fi =tiut despre aceasta). Vezi ce bine scria de pe atunci? Dar bag[ de seam[. Uit[-te cum a sris cuv`ntul „Tabl[“, =i prive=te, ici, mai departe, cum a scris „Tat[“. Cu c`t[ r[bdare =i iscusin\[ e a=ternut T de la „tat[“. Prive=te bine cu c`t[ ml[diere, alintare copil[reasc[ e tr[g[nat[ coada literei ]n jos, ca bra\ul lui c`nd m[ apuc[ de dup[ g`t s[ m[ s[rute. De multe ori, ]n astfel de lucruri mici, neluate ]n seam[, se ghice=te tot sufletul unui copil. Prietenul ]nchise caietul, se mai uit[ ]nc[ o dat[, peste tot, ]n sertarul din care se ]mpr[=tia nu =tiu ce mireasm[ umed[, p[trunz[toare ca mirosul florilor de tei, apoi ]l ]nchise, puse cheia ]n buzunar =i ne ]ntoarser[m am`ndoi ]n birou. }n astfel de clipe cineva trebuie l[sat singur — singur cu g`ndurile lui. Astfel de ]nduio=[ri au ceva din poezia plimb[rilor ascunse ]n serile pline de mirosul crinilor ce t`njesc, singuratici =i m`ndri, pe tulpinile lor ]nalte. O privire, o vorb[ — care niciodat[ nu poate fi la locul ei — ]mpr[=tie tot farmecul acestei suferin\e curate =i rare. M-am sculat s[ plec, dar prietenul, ]mpotriva a=tept[rii mele, ]mi puse m`na pe um[r =i m[ opri: — Ce r[u ]mi pare c[ tu, cu sufletul t[u duios, n-ai putut ]nc[ sim\i iubirea de p[rinte. }n leg[tur[ cu asta, urm[ el, o s[-\i povestesc ceva. Sunt de atunci vreo =apte ani. Puiu avea trei ani. S[ st[m. Ne a=ezar[m iar[=i pe scaune, la locurile ce le avuseser[m ]nainte; prietenul meu ]=i sprijini c`teva clipe fruntea ]n palm[, apoi l[s[ s[-i cad[ m`na =i ]ncepu: ...Plecasem ]ntr-o lung[ c[l[torie, numai eu cu copilul, cu Puiu. Sunt r[stimpuri c`nd, al[turi de un copil sau nevast[, pornesc s[ r[t[cesc ]n lume. Tu =tii. E o patim[. Cum a= fi c[l[torit =i acuma, s[ fi putut! Pe drum, ]ntre str[ini =i locuri necunoscute, pacea te ]nv[luie mai u=or; priveli=tile frumoase — mun\ii, apele, satele pierdute ]n cea\[, departe ]n clinurile mun\ilor acoperi\i de p[duri ]ntunecate — ]\i u=ureaz[ inima,

63

Emil Gârleanu

]\i r[coresc sufletul ca aripa unui v`nt ce se strecoar[ ]ntre piept =i faldul hainei care te ]n[bu=[. A=a sunt c[l[toriile. }n anul acela am cutreierat Italia. Dou[ luni de zile am alergat de la un ora= la altul, de la mare la uscat =i iar[=i la mare. Minunile de art[, ]n muzee sau prin m[n[stirile ascunse, ca ni=te comori, prin mun\i, toate mi-au furat din privire =i din suflet. }n urma unei asemenea c[l[torii te sim\i obosit =i dore=ti s[ te ]ntorci c`t mai repede ]n c[su\a ta mic[, cu lucruri de toate zilele, cu o altfel de poezie, pe care sufletul o poate cuprinde. De c`te ori nu ai sim\it tu c`t de m[rginit \i-i sufletul, c`t de pu\in poate ]nc[pea ]ntr-]nsul! A=a eram eu atunci; =i am fugit din Italia, am fugit pe coasta Dalma\iei, ]ntr-un ora= vechi, pe zidurile c[ruia vremea s-a scurs, de veacuri, ca apa pe o st`nc[ ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus ]n Ragusa. N-ai fost? S[ te duci ]ndat[ ce-i putea. Trebuie s[ vezi zidurile acelea muceg[ite, pe care petele de rugin[ par ni=te ochi ]ns`ngera\i, =i-n fa\a c[rora parc[ ai vrea s[ pari mai mare dec`t ceea ce e=ti ]n str`mta ta hain[ de om modern. Trebuie s[ calci pe treptele ]nguste, s[pate ]n munte de cine =tie ce m`ini, s[ treci pe sub por\ile ]ntunecate =i umede de r[coare, s[ prive=ti din pervazul lor marea ]ntins[, s[ prive=ti insula sm[l\uit[ ]n verde =i s[ te la=i ]ncins de f`=ia v`ntului ]necat ]n mirosul amar de olendri, ca s[ ]n\elegi tot farmecul nea=teptat al acestui loc. Nic[ieri n-am v[zut marea mai albastr[ ca aici, nic[ieri n-am sim\it, mai puternic, leg[tura sufletului meu cu nem[rginirea de ap[ ce tresalt[ ve=nic, al[turi de tine, ]ntinz`ndu-\i bra\ele s[ te ia la s`nul ei. Nu =tiu de ce, dar de c`nd am v[zut marea la Ragusa, nu mi-am putut ]nchipui altfel moartea dec`t ca un val albastru ridic`ndu-se domol, ca s[-\i cuprind[ mijlocul =i s[ te adoarm[... Am stat o s[pt[m`n[, =i poate a= mai fi r[mas, de nu m[ alunga, l`ng[ ai mei, o ]nt`mplare ce \i-a= fi spus-o mai repede dac[ nu m[ oprea amintirea acestui ora=. ...}ntr-o sear[ am luat pe Puiu =i-am pornit spre port. M[ dusesem s[ v[d escadra englez[, care venise chiar ]n diminea\a aceea =i ancorase ]n rad[. E ceva neobi=nuit priveli=tea unor vapoare mari c`t ni=te cet[\i, cl[tinate m`nios de valurile 64

Din lumea celor care nu cuvânt[

unei m[ri ]nfuriate cum era Adriatica atuncea. Am privit c`tva, dar pentru c[ furtuna se ]nt[rea, cerul se acoperise deodat[ de nori gro=i =i de l`ng[ cuirasate ]ncepuser[ s[ se desprind[ b[rci ce aduceau pe marinarii ]nvoi\i ]n port, m-am ]ntors ]napoi. N-am apucat s[ fac nici un sfert din cale, =i o ploaie rece, o ploaie biciuitoare ]ncepu s[ cad[. Am intrat cu Puiu ]n cea dint`i c`rcium[ ce ne-a ie=it ]n cale. Se ]nnoptase, un b[iat aprinse lampa unsuroas[ at`rnat[ de mijlocul tavanului, =i am cerut o cafea. A=teptam s[ steie ploaia, dar ea se ]nte\ea pe fiecare clip[, iar de departe veneau bubuiturile ]n[bu=ite ale valurilor ce se sp[rgeau de \[rmuri. Cum ispr[visem de b[ut cafeaua =i c[utam s[ p[trund ceva pe deschiz[tura ]necat[ ]n umbr[ a ferestrei, deodat[ se deschide u=a =i, ]ntr-un zarv[t grozav, intr[, unul dup[ altul, vreo treizeci de marinari englezi. Mesele nu le-ar fi ajuns, poate nici vinul, m[ g`ndeam eu, c`nd din mijlocul lor se desface un fel de uria= b[rbos, ro= la fa\[, =i se ]ndreapt[ c[tre masa mea. Ce e dreptul, am sim\it un fior; repede, ca o clipire, mi-au trecut prin cap toate amintirile grozave despre ace=ti lupi ai m[rilor. Vroii s[ m[ ridic, s[ plec, dar, ]n aceea=i vreme, uria=ul se apropie, se plec[, lu[ pe Puiu ]n bra\e =i, ]n spaima mea, ]l ridic[ cu furie de dou[ ori p`n[ ]n tavan. Apoi ]l s[rut[ ap[sat pe am`ndoi obrajii, ]mi f[cu semn s[ n-am fric[ =i, ]n limba lui, pe care credea c[ nu o ]n\eleg, cu un glas cald ce tremura, ]ncepu a num[ra, l[s`nd m`na, odat[ cu fiecare num[r, de sus p`n[ aproape de du=umea: „Unul, doi, trei, patru, cinci“. +i ar[t[ c[ sunt ai lui. Avea cinci copii, departe, acas[. Se mai uit[ ]nc[ o dat[ la Puiu, ]n ochi ]i str[lucir[ dou[ lacrimi, =i, sco\`nd un strig[t cu o ad`ncime de durere ce nu se poate descrie, se arunc[ spre u=[ =i se f[cu nev[zut. }n c`rcium[ se ]ntinse t[cerea. M[ ]n[bu=i pl`nsul, luai pe Puiu ]n bra\e =i ie=ii afar[. Ploua mereu. Marea spumega ]n urlete, iar departe, ]n ]nv[lm[=agul valurilor, felinarele de pe catarge sclipeau ca ni=te ochi ce nu puteau adormi de dor. Am plecat de la prietenul meu cu sufletul str`ns la g`ndul c[, acas[, nu m[ a=tepta nici un copil s[-l pot s[ruta.

65

Emil Gârleanu

CUPRINS

}NT~MPLAREA

Cum se ]ntorsese de la t`rg, porunci s[ i se fac[ un ceai, ]l ]njum[t[\i cu rom, ]l d[du de du=c[ =i se culc[. A doua zi ]l g[sir[ mort, ]n pat, culcat pe o parte, cu m`na sub cap. Nici o urm[ de zbuciumare, de suferin\[, nimic. Slugile cur\ii =i oamenii de pe mo=ie se perindar[, unul c`te unul, pe l`ng[ patul st[p`nului, duceau m`na la gur[, r[m`neau c`teva clipe cu ochii mari deschi=i, privind mortul, apoi, f[c`ndu-=i cruce, se dep[rtau, f[r[ s[ scoat[ o =oapt[. Dup[ p[rerea tuturor, ]nt`mplarea aceasta nu putea veni a=a, din senin. S[-l fi lovit cineva — nu, nici nu era atins... S[-l fi otr[vit? Hm! cine? Om bun, prea bun ]nc[, darnic, omenos ]n toate ]ntreprinderile, cine ar fi putut avea un g`nd pizma= asupra lui? Totu=i, ziceau oamenii, ceva-ceva trebuie s[ fi fost. Sandu al Radului adusese vestea ]ntr-un p`lc de oameni, diminea\a: — A murit boierul. Iaca, l-a g[sit ]ntins ]n pat, f[r[ suflare. +i doar asear[, c`nd s-a cobor`t din tr[suric[, a vorbit cu mine: om ]n toat[ puterea, ]n toat[ s[n[tatea. C[ doar =i tu erai acolo, m[i ista. — P[i. — +i tu, m[i Simioane. — +i. — Ei, ]\i place! — Lucru curat nu-i la mijloc, ad[ug[ un altul, iar ceilal\i deschiser[ ochii mari, speria\i, =i r[maser[ pe g`nduri. Toate vorbele erau ]ns[ de prisos; moartea venise pe nechemate =i at`ta tot. }l ]ngropar[, ]l pl`nse tot satul, =i ]n urm[ zilele ]=i luar[ fa\a lor obi=nuit[. Venise conul Nicu, 66

Din lumea celor care nu cuvânt[

b[iatul boierului, =i trebile mo=iei se urmar[ lan\, fire=te, care cum trebuia la locul =i vremea ei. Conul Nicu era om harnic, priceput =i omenos ca =i tat[s[u. Oamenii ]ncepur[ a-l iubi cu tot dinadinsul =i ar fi fost ]n stare s[ se deie ]n foc la un cuv`nt al lui. Altminteri, =i la trup, la fa\[, conul Nicu era leit tat[l. Scurt, lat ]n spate, s`ngeros peste m[sur[, obrazul plin =i ]nfl[c[rat ca para focului, ochii mici, rotunzi =i galbeni, ca doi b[nu\i noi. C`nd ]l z[reau, \[ranii socoteau c[ au pe b[tr`n dinaintea lor: „Conul Iordache ]n picioare, s[ nu fie de-o m[sur[“, ]=i spuneau. Dar soarta care potrive=te toate, a=a cum vrea =i crede d`nsa, potrivi ca =i conul Nicu s[ aib[ aceea=i m[sur[, =i la trup, =i la patimi, cu s[rmanul conul Iordache. +i ce se ]nt`mpl[? }ntr-o sear[, dup[ ce m`ncase mult =i b[use tot a=a, la t`rg, unde se dusese s[ petreac[ =i el ca ori=icare muncitor — cum petrecuse =i conul Iordache ]n decuvremea nop\ii ]n care se stinsese, — se ]ntoarse la mo=ie =i se culc[. A doua zi, vechilul, venit s[-l scoale, ]l g[si mort ]n acela=i pat. Singura deosebire era c[ bietul conul Nicu p[rea c[ se luptase p`n[ s[-=i deie sufletul: fa\a ]i r[m[sese ]ncruntat[, buzele str`nse. Vechilul ]ncremeni de groaz[. Nici nu se-mplinise anul de la moartea celuilalt. C`nd auzir[ oamenii de ]nt`mplarea aceasta, ]=i f[cur[ cu tot dinadinsul cruce =i nu ]ndr[znir[ s[ se apropie de odaia ]n care d`nsul se sf`r=ise. Seara, la rate=, oamenii nu mai contenir[ s[ se ]ntrebe unii pe al\ii. Fiecare iscodea c`te ceva. — C[ vezi dumneata, =optea un mo=neag rezemat de tejgheaua cr`=marului, — lucrul nu-i curat. Nu mor doi oameni, a=a, unul dup[ altul, ]n acela=i loc. Or fi avut =i ei p[cate de isp[=it. Cu noi, d[, se purtau bine, dar cu al\ii, mai =tii! Cine poate =ti! Ai V[danei n-au murit tot a=a, tat[l =i b[iatul, unul dup[ altul, ]n Leordeni? Vezi c[-i blestemase biata Ani\a, =i blestemul se prinde, c[-i al necuratului. Cruce de aur ]n cas[! Mo=neagul se ]nchin[ =i, tr[g`ndu-=i cojocul pe um[r, vroi

67

Emil Gârleanu

s[ ias[, dar un altul, care prinsese cu urechea, ]l mai opri =i-i spuse tare: — Nu, mo= Dumitre, locul ]i blestemat, locul pe care e casa. — Mai =tii, r[spunse b[tr`nul, =i ie=i pe u=[, ]ng`n`nd cuvinte f[r[ ]n\eles. Pe conul Nicu ]l duser[ la groap[, \in`ndu-se cu to\ii mai ]n urm[, ]nchin`ndu-se mereu. La ]ngropare nu venise nici o rud[. Adic[ ce rud[ era: un mo=, frate mai mic al conului Iordache. Toat[ averea i se cuvenea lui acuma, dar, fie din nep[sare, c[ci era el bogat =i f[r[ mo=tenirea asta, ori de fric[ s[ nu-i fie =i lui scris s-o p[r[seasc[ prea de cur`nd, nici nu ab[tuse pe la mo=ie. Trimisese numai un om s[ ferece hambarele, =urile, od[ile cu tot ce aveau ]n ele, iar mo=ia o arend[. Din ograda caselor se ]mpr[=tiar[ to\i, ]ntr-o clipire de ochi, ]ndat[ dup[ scoaterea mortului. Arenda=ul se mut[ ]ntr-alt[ pereche de case, mai mici, de cealalt[ parte a t`rgului. Curtea r[m[sese pustie. }n ograda nepietruit[, brusturii crescuser[ ]n voie, ]ntinz`ndu-=i frunzele lor, cele late =i verzi, ca un acoper[m`nt deasupra p[m`ntului umed; iar l`ng[ cerdac, loboda se ]n[l\ase ca o p[durice din care mai nu s-ar fi z[rit omul. Veni =i toamna cu ploile ei reci =i repezi, care b[teau, prin geamurile sparte, ]n od[ile ]ntunecoase; pe pere\i =urluiau vinele g[lbui de ap[, scurse din ulucele sparte; iar u=ile de pe la poduri, uitate deschise, se repezeau, uneori, b[tute de v`nt =i pocneau ]n[bu=it, ca ni=te lovituri de maiuri, scutur`nd acoperi=urile =ubrede de drani\[. La spate, livada ridicat[ ]n d`mb, ]ng[lbenit[, p[rea c[ p[ze=te, jelind, singur[tatea aceasta. Nimeni n-ar fi trecut pe acolo noaptea. Un p`ndar trecuse ]ntr-o sear[ — g`ndind ]ntr-aiurea se vede, c[ci altminteri nu s-ar fi av`ntat pe locuri de aceste — =i c`nd a ]ntors capul =i a v[zut curtea veche, a rupt-o de goan[ ca un apucat, =i nu s-a oprit dec`t acas[, c[z`nd le=inat l`ng[ prisp[. A doua zi, c`nd =i-a revenit ]n sim\iri, tot satul =tia c[ Gavril[, p`ndarul, trec`nd pe la curtea cea veche, a v[zut dou[ umbre care se strecurau, 68

Din lumea celor care nu cuvânt[

una dup[ alta, pe strea=ina casei. +i de atunci ]ncolo, nici ziua nu se prea bizuiau oamenii s[-=i ]ndrepte pa=ii ]ntr-acolo. Om[tul iernii ]mbr[c[ ograda, curtea =i livada. +i at`\ia n[me\i n[pusti viscolul ]n pere\i, c[ mai nu se mai cuno=tea casa. Od[ile, lucrurile care ajutaser[ traiul celor doi st[p`ni, cine =tie, poate =i parale — nici pe acestea nu le c[utaser[ — st[teau acolo, ]ngropate sub acoper[m`ntul rece al vremii grele de iarn[. C`nd a ]nceput s[ se ]mprim[v[reze, au pornit =uvoaiele; casa se dezgoli, r[s[ri mai neagr[ =i mai posomor`t[, cu ferestrele ]ntunecate ca ni=te hrube; pere\ii se mucezir[ de umezeal[. +i-n scurt, loboda se ]n[l\[ iar[=i, s[lbatic[, ]n[du=ind celelate buruieni, ]n tot cuprinsul pustiu al ogr[zii cu gardurile putrezite. Mult s-au mai mirat oamenii c`nd, ]ntr-o bun[ zi, un c[l[re\ cu o c[ciul[ \uguiat[, sp[tos, c[ te mirai cum de nu de=[la c[lu\ul mic ce-l aducea ]n buiestru, se sui dintr-o ]ntinsoare ]n deal, la curtea p[r[sit[. El a tras, de-a c[l[re, poarta, s-a strecurat ]n[untru, apoi a luat-o prin lobod[ p`n[ l`ng[ cerdac. Nu i se vedea dintre buruieni dec`t v`rful c[ciulii. A stat pu\in, pe urm[ a ]nconjurat casa, apoi a ie=it din ograd[, a l[sat d`rlogii pe g`tul calului =i s-a cobor`t spre rate=. Aici opri c[lu\ul =i ]ntreb[ pe cei c`\iva oameni ce st[teau pe prisp[: — Da’ ce, conul Iordache nu mai \ine mo=ia? Oamenii ]l privir[ mira\i; unul ]i r[spunse: — Conul Iordache a murit. +i-a murit =i conul Nicu. Da dumneata cine e=ti? Omul deschise ochii mari, r[mase o clip[ ]ncremenit, apoi lovi cu m`na ]n v`nt, a dezn[dejde, dete c[lc`ie calului =i porni f[r[ s[ r[spund[. — Cine-o fi? ]ntreb[ unul. — Ia, vreunul care n-a auzit de moartea boierilor. La conul Iordache veneau mul\i s[ cear[ ajutor. — Cine =tie cine-o fi fost! Ia, vreun om nec[jit, s[racul, ad[ug[ cel mai t`n[r.

69

Emil Gârleanu

+i \[ranii se uitar[ ]n zare dup[ un nori=or de colb care ]nf[=ura poate o durere. }ntr-o noapte, prin august, o noapte frumoas[, cald[ =i pres[rat[ cu stele, o sc`nteie ]ndr[zni s[ fac[ ceea ce ]nfrico=ase pe at`\ia oameni: aprig[ ca un flutura=, sc`nteia a avut mil[ de c[su\a conului Iordache =i-a conului Nicu; s-a ridicat u=oar[, din focul de g[teje f[cut de doi copila=i, a zburat peste livad[ =i s-a cobor`t pe drani\a putrezit[ de ploi. +i o flac[r[ vie se ridic[ deodat[, p[lind str[lucirea stelelor =i rumenind tot satul. Oamenii ie=ir[ speria\i pe prisp[ =i, c`nd v[zur[ c[ se tope=te curtea, se minunar[, se ]mb[rb[tar[ unii pe al\ii =i venir[ cu to\ii p`n[ ]n poart[, de unde priveau cum se ridicau v`lv[taiele spre cer. +i r[suflau parc[ mai u=ura\i, c[ sc[pau de s[la=ul duhurilor rele. Unul n-a ]ndr[znit s[ p[=easc[ ]n ograd[! Dar c`nd, dimprejurul ferestrelor aprinse, c[zur[ perdelele ]n scrum, pe peretele luminat al od[ii ]n care se sf`r=iser[ de zile cei doi st[p`ni, ap[ru, o clip[, portretul conului Iordache. Apoi fl[c[rile ]l ]ncinser[ ]n v[lul lor, ca pentru a-l ocroti. Cei ce-l v[zuser[ jurau c[-n strecurarea repede, c`t un r[suflet, chipul conului Iordache ]i privise ]ncruntat, cum ]i privea alt[dat[, ]n rarele lui clipe de m`hnire.

70

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

}NECATUL

Gheorghe Nicoar[, c[l[ra= cu schimbul, =i frate-s[u, un b[ie\andru c[ruia nu-i mijise musta\a, veniser[ s[ adape caii ]n Siret. Cum coborau spre vad, b[iatul spuse: — Ia te uit[, b[di\[, colo, sub mal, ce bu=tean a adus apa! C[l[ra=ul privi ]ntr-acolo, apoi str`nse calul ]n c[lc`ie =i intr[ p`n[ la mijlocul r`ului. Dup[ ce se uit[, \ip[ deodat[: — Ira, m[i, un om ]necat! B[ie\andrul ]ncremeni locului. C[l[ra=ul ]i strig[: — Fugi p`n[ ici la moar[ =i cheam[ pe mo= Vasile. B[iatul lovi cu funia c[p[strului ]n cal =i o lu[ spre moar[. Se ]ntoarse repede ]napoi. Morarul nu era acolo. — Atunci repede-te =i adu pe t[tuca. Lua\i =i o fr`nghie. R[mas singur, c[l[ra=ul se apropie s[ se uite. Privi ]ndelung. }necatul fusese izbit de ap[ ]n m`nc[tura malului =i se prinsese ]ntre ni=te r[d[cini. +uvoiul ]l b[tea, mai s[-l smulg[, s[-l duc[ la vale. C[l[ra=ul auzi ni=te glasuri, se ]ntoarse =i el =i, cunosc`nd pe cei de pe mal, le r[cni: — M[i Toadere... N[stase... Veni\i, c[-i un om ]necat! Hai de l-om scoate! Fl[c[ii r[maser[ pu\in pe g`nduri, apoi cobor`r[ pov`rni=ul. Dup[ ce se uitar[ ]ntr-acolo, unul se sc[rpin[ ]n cap =i spuse: — P[i... Cum s[-l scoatem, m[i Gheorghie=? — Iaca bine. O s[ vie tata, o s-aduc[ o fr`nghie, l-om lega =i l-om trage pe mal. C[l[ra=ul se uit[ ]nspre sat: Uite-l, vine. Peste pu\in, s[rea de pe cal un \[ran c[runt, dar voinic. — Uite-l colea, tat[, ]ntre r[d[cini. |[ranul ]=i scoase opincile =i intr[ ]n ap[ p`n[ la br[u, de veni l`ng[ feciorul s[u. Dup[ ce privi, se scutur[ =i zise:

71

Emil Gârleanu

„Haidem!“ C[l[ra=ul desc[lec[, cei doi fl[c[i nu se mai codir[, venir[ =i d`n=ii. B[ie\andrul se ]ntorsese; privea de pe mal. |[ranul desf[cu funia ce o avea ]ncol[cit[ pe dup[ um[r: — A=a! S[-l leg[m. }=i suflec[ m`necile, ]nnod[ capul fr`nghiei de un bra\ al ]necatului, sub\ioar[, apoi lu[ cap[tul celalt, ]l trecu de dou[ ori ]mprejurul pieptului calului =i-l aduse s[-l lege de celalt bra\, ca un ham. — Bine! Acum desface\i r[d[cinile. Fl[c[ii d[dur[ la o parte r[d[cinile, c[l[ra=ul apuc[ de c[p[stru calul =i, ]ncet-]ncet, ]l scoaser[ ]n susul apei, pe mal. Tocmai atunci venea =i morarul, mo= Vasile. Fl[c[ii ]l chiuir[, =i d`nsul cobor] c[tre ei. Era un b[tr`n scurt, cu must[\ile roase, cu ochii mici, lucitori sub c[ciula alb[, \uguiat[. — Da’ ce-i, fe\ilor? Ce-a\i pescuit? C`nd v[zu pe cel ]necat, ]=i d[du c[ciula pe ceaf[ =i se apuc[ de p[r: — P[i bine, m[, ce n-a\i l[sat rum[nul s[ se duc[ la vale? Boclucuri de iste ]mi trebuiesc mie? +i dumneata, bade Dumitre, doar e=ti om b[tr`n, =i te potrive=ti copchiilor! Tat[l c[l[ra=ului se apropie de mo=neag =i-i r[spunse: — Nu \i-e ru=ine la obraz s[ gr[ie=ti a=a? Da’ ista n-o fost =i el om, ca mine =i ca dumneata? Ce-i c`ine, s[-i dau drumul pe ap[? Mo=neagului ]i sticleau ochii =i prinse s[ fluiere a pagub[, apoi zise: — P[i dac[ a= fi prins pe to\i umfla\ii care au trecut pe ici, v[ mai m[cinam eu f[in[? Mai st[tu pu\in pe g`nduri =i ad[ug[: Pai asta-i treaba premarului. — A lui, r[spunse c[l[ra=ul, m[ duc s[-l chem. Da’ p`n[ atunci d[ un \ol, o rogojin[, s[-l ]nv[lim. — Da’ las[-l, c[ deghe s-o-mprim[v[rat, nu arde a=a soarele, bodog[ni b[tr`nul =i r[mase uit`ndu-se la mort. Ceilal\i se traser[ de o parte, vorbind ]ncet. C[l[ra=ul, v[z`nd c[ n-o poate scoate la cap[t cu mo=neagul tehui, rupse o creang[ de mesteac[n, acoperi cu d`nsul mortul, apoi plec[ dup[ primar... 72

Din lumea celor care nu cuvânt[

Vestea se r[sp`ndise repede. Oamenii din sat ]ncepuser[ s[ se adune. Veniser[ b[rba\i, fl[c[i; c`teva femei st[teau departe, cu m`na la gur[, galbene de fric[. }ntr-un t`rziu, dup[ ce le trecu mirarea, b[rba\ii prinser[ s[ vorbeasc[ tare. Unul ]ntreb[: — M[i, cine s[ fie? Altul r[spunse : — O fi de prin t`rgul Romanului, c[-i ]mbr[cat ]n straie nem\e=ti. +i altul ]ncheie: — Dumnezeu ]l =tie! Dar cum venise primarul, se desf[cu din mul\ime un b[ietan, d[du la o parte frunzele ce acopereau fa\a mortului, se uit[ de aproape, apoi zise: — Ista-i din S[b[oani. }i Pintilie Iepure din S[b[oani. L-am v[zut =i zilele trecute ]n t`rg, ]=i cump[ra un surduc. }i Pintilie Iepure din S[b[oani, c[ doar ]l cunosc. Primarul se ]ntoarse c[tre notar =i-i porunci: — Atunci tilifoneaz[ ’mneata la S[b[oani. O fi a=a cum zice b[iatul. Notarul porni, merg`nd ]ncet, plec`ndu-se c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]ntr-alta, ca =i cum scotea un picior dintr-o groap[, ca s[ deie cu celalt ]n alta. Deodat[, ca ie=it[ din p[m`nt, se repezi o bab[ \ip`nd: — Valeu, valeu, m[mucu\[! Babei i se ]necase =i ei, mai acum c`\iva ani, feciorul de-abia ]ntors din oaste. De atunci ]=i ie=ise din min\i =i b[tea drumurile jeluindu-se tuturor. Se tr`nti la capul mortului =i ]ncepu s[ boceasc[ ]n gura mare: — Valeu, b[iatul mamei, valeu! Cum te-ai pr[p[dit; cum \i-ai pus cap[t zilelor! Cine te-o-ndemnat la pierzanie, puiul mamei! cum nu te-o iubit nimeni pe lumea asta, de te-o l[sat s[-\i r[pui zilele! Un fior trecu prin sufletele oamenilor. O femeie se b[tu cu m`na peste gur[. — P[ze=te-m[, Doamne, c[ alta n-am ce zice! ............................................

73

Emil Gârleanu

Au stat cu to\ii p`n[ t`rziu povestind despre to\i ]neca\ii de pe locurile acelea. Se ]nserase. Notarul se g[sea ]n treburi, trecea de la unul la altul, spun`nd cum ajunsese la prim[rie, cum telefonase la S[b[oani, la Roman, parchetului. Dar r[spunsul nu venise ]nc[. Deodat[ se auzi vuietul unei c[ru\e purtate ]n goana mare. Dup[ c`t[va vreme, c[ru\a se opri, =i din[untru s[ri, speriat, galben la fa\[, un \[ran. De-abia putu ]ntreba: — Unde-i frate-meu? Primarul ]i ie=i ]nainte: — }necatul \i-e frate? E=ti din S[b[oani? — Mi-i frate, ]ng`n[ venitul, c[ut`nd cu ochii spre mal. — Apoi s[-i facem h`rtiile ]n regul[, o s[ vie =i domnul procuror, ad[ug[ primarul. |[ranul vorbi ca ]ntr-aiurea: — P[i, o s[ vie nevast[-sa, c[ i-am spus. Eu am luat c[ru\a asta de la un vecin =i m-am repezit c`nd am auzit c[ l-o adus apele aici. C[ ]mi moare un copchil acas[... =i mi-i nevasta bolnav[ =i n-am para fr`nt[-n pung[. Am avut numai leul ista de parale, c[ v`ndusem un l[vicer. Oamenii se uitar[ nedumeri\i unii la al\ii, iar \[ranul se ]ndrept[ spre mal. C`nd ajunse l`ng[ ]necat, d[du creanga de mesteacan la o parte, se uit[ la d`nsul, apoi se puse ]ntr-un genunchi =i-i c[ut[ buzunarul pantalonilor. V`r] ]ncet m`na, scoase o pung[, o deschise =i g[si un franc. Pe urm[ se ]ntoarse c[tre oamenii care-l urm[riser[ =i zise: — L-am g[sit. C[ eu i-l d[dusem s[-mi ieie ni=te f[in[ de la moar[, =i el, Dumnezeu s[-l ierte, s-o h`rjonit cu un fl[c[u =i o c[zut, de l-o luat apa, c[ nu =tia s[-noate. +i am r[mas f[r[ de un gologan... +i mi-i nevasta bolnav[, =i-mi moare copchilul... Dup[ ce spuse acestea, se duse la c[ru\[, se sui, ]ntoarse calul =i d[du bici. Oamenii r[maser[ ]n urm[, ]ncremeni\i, f[r[ s[ poat[ scoate vreunul o vorb[. 74

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

CINE A IUBIT-O!

Boierul Toma privea de la fereastr[ cum cre=teau, v[z`nd cu ochii, troienele ]n ograd[. Niciodat[ nu i se p[ruse iarna mai plin[ de ]ntristarea aceea care o r[sp`nde=te c[derea molcom[ a fulgilor ]nfoia\i de z[pad[. C[dea ]ntruna ninsoarea, c[dea f[r[ s[ conteneasc[, leg[n`ndu-se ca penele, ]nceat[, g`nditoare parc[ unde s[ se a=eze. }ngropase ograda, leg`nd-o de-a dreptul cu =leahul dinspre sat, pref[cuse =urile, =oproanele ]ntr-un singur morman, aruncase peste toate aceea=i ]nvelitoare alb[, de sub care se p[rea c[ niciodat[ nu vor mai r[s[ri lucrurile cunoscute. Boierul c[uta s[ p[trund[ cu vederea prin perdeaua deas[ a ninsorii, dar nu putea; zarea se ]nchidea sur[. C[ut[ s[ prind[ cu auzul un vuiet, un strig[t, strig[tul unui om din sat, l[tratul unui c`ine, \ip[tul unei p[s[ri ]nfrigurate. Nimic. Toat[ firea p[rea ]necat[ ]n acea t[cere ad`nc[ ce-\i poate da ]nchipuirea mor\ii. Nici m[car sc`nteierile focului din sob[ nu mai r[sunau, focul se stinsese. Numai ceasornicul cel mare =i rotund din perete b[tea rar, ]n[bu=it, ca de aiurea; =i scutur`nd clipele din zim\ii ro\ilor lui, regula parc[ mersul ninsorii. Un ur`t de moarte, un ur`t dintr-acele care se strecoar[ ]n suflet ca otrava, care se schimb[ ]n spaim[ cuprinse pe singuraticul boier. Ar fi vrut s[ vad[ pe cineva, pe-un du=man chiar, numai s[-l vad[. +i spaima veni repede. Boierul se repezi la clopot, trase g[itanul cu putere =i-l rupse, iar de sus, din col\ul casei, nici un clinchet nu veni. Ce f[ceau oare arga\ii? S[-i strige, dar cum? Cuhnea era departe. El singur ]=i deprinsese slugile s[ nu vie dec`t chemate, ca s[ nu-l st`njeneasc[ ]n socotelile lui; ca nu cumva s[ g[seasc[ deschise l[zile de fier ce gemeau sub greutatea b[n[ritului. }ncepu s[

75

Emil Gârleanu

cutreiere od[ile mari, ]nfrigurate, ]n care nu mai f[cea foc. Aceea=i lini=te de moarte, netulburat[ nici mac[r de fo=netul unei haine atinse de lemnul sau p`nza unei mobile. G`ndurile-l n[p[deau. Era ]nt`ia iarn[ pe care o petrecea singur. De la moartea nevestei lui se ]mplinise jum[tate de an =i singur[tatea ]l silea s[ simt[ c[-i lipse=te cineva, c[ sufer[ o pierdere, ca aceea ce ar ]ndura c`nd n-ar mai avea haina groas[, pe care nu o iubea, dar care totu=i ]i \inea cald =i o avea aproape de trupul lui. Trec`nd din pustiul unui col\ ]ntr-altul, se mir[ c`t loc prinse ]n cas[ fiin\a ceea c[reia, fiindc[ nu era de aur, ca galbenii lui, nu-i z`mbise o dat[ mai binevoitor, c[reia nu-i purtase ur[, pentru c[ atunci c`nd ur[=ti sim\i c[-\i r[scole=ti sufletul ]mpotriva cuiva care este, =i ea nu era. Un abur care se mut[ dintr-un loc ]ntr-altul, asta fusese d`nsa. Dar deodat[ boierul se opri locului ]ncremenit. I se p[ruse c[ auzise fo=netul unei rochii, dincolo, =i ]ntoarse ]ncet capul. Nu era nimeni; se desprinsese o perdea =i lunecase ]ntr-o parte, str`ng`ndu-se ]ntr-un singur fald. O lumin[ cenu=ie intr[ ]n odaie, =i ]n dosul geamului, acoperit pe jum[tate cu z[pad[, se vedeau ramurile negre ale copacilor, ]nfig`ndu-se, ca ni=te suli\i, ]n pieptul alb al gr[dinii. O pas[re trecu printre ele, t[ind ca o foarfec[ p`nza de ninsoare. Lini=tea se ]ntinse din nou. Boierul se l[s[ ]ntr-un col\ pe scaun. Ziua aceasta de Cr[ciun ]i amintea pe cea din anul trecut, ]i aduse aminte chipul prietenului celui mai bun, chipul lui Filip Micle, care nu lipsise niciodat[ mai ]ndelung din casa lui. }i scrisese acum c`teva zile, rug`ndu-l s[ vie, ]i f[g[duise c[ vine, dar pesemne c[ se r[zg`ndise. Ce s[ fac[ singur, Doamne! Deodat[ i se p[ru c[ aude ceva, ni=te clinchete ]n[bu=ite, a=a ca loviturile de linguri\e ]n paharele pline, =i odat[ cu ele i se strecur[ o pic[tur[ cald[ ]n suflet. Se ridic[ repede =i alerg[ la geamul u=ii, ]n sal[. }n poart[ r[s[ri ceva negru, care se m[rea, se apropia, p`n[ ce se deslu=i c[ e un po=talion. Caii se izbir[ cu piepturile de fruntea troianului, se opintir[ =i, cu capetele ]n sus, ]ncepur[ s[ taie p`rtie prin z[pad[. Dar cu toate puterile lor ]ncordate, dup[ c`teva clipe, se oprir[. Surugiul se ]n[l\[ ]n sc[ri =i se 76

Din lumea celor care nu cuvânt[

auzir[, ]ntret[iat, strig[tele lui: „M[[i, M[[[... s[ vie arga\i cu lope\ile... Cine dracul s[ poat[ intra ]n iadul ista?... Mor\ilor... M[[[, n-auzi\i, dugle=ilor1?!“ Boierul Toma ]mpinse cu putere u=a ]n\epenit[ de z[pada str`ns[ ]n cerdac =i strig[ =i el la arga\ii care de-abia acuma ]=i scoaser[ capetele afar[. Dup[ ce se uitar[ ca ni=te oameni buimaci de b[utur[, se ]ntoarser[ cu lope\ile pe um[r, ]not`nd p`n[ la g`t prin troian. Musafirul ce venise se cobor] din sanie =i o lu[ spre cerdac, dezgrop`ndu-=i, la fiecare pas, picioarele. Era Filip Micle. Lui Toma i se strecurase o raz[ de bucurie ]n suflet cum parc[ niciodat[ nu sim\ise. +i venitul nu-=i credea ochilor c`nd v[zu chipul destins ]ntr-un sur`s de bun[tate cum nu mai aflase la prietenul s[u. }n vreme ce Toma desf[cea musafirul de bl[nurile ce le avea pe d`nsul, de afar[ veneau glasurile nec[jite ale arga\ilor, care de-abia urcau sania ]nspre grajduri. * A=a se face c[, ]n seara aceasta a ajunului Anului Nou, boierul Toma nu era singur la m[su\a acoperit[ cu =ervet curat, de sub lampa at`rnat[, a c[reia rev[rsare de lumin[ rumenea sticla cu vin rubiniu =i aprindea sc`ntei din pic[turile r[mase ]n cele dou[ pahare de cristal. Prietenii m`ncaser[, =i acum r[m[seser[ la un pahar de vin. Mole=i\i de b[utura veche, st[teau r[sturna\i ]n scaune =i g`ndeau. Frica boierului Toma se dusese, =i d`nsul r[m[sese omul din trecut, cu sufletul lui cel adev[rat. Fire=te, se g`ndea la munca lui, la munca ]n adev[r uria=[, care-i r[v[=ise via\a pe c`mpuri, ]n ploi, pe soare =i-n cea\[, pentru adunarea banului rotund care la d`nsul nu se rostogolea, ci c[dea, pe lat, ]n cutiile de tinichea ale l[zilor de fier... +i pentru cine str`nsese? Pentru el! Numai pentru el! N-avea nici un copil, n-avea pe nimeni. Mai bine c[ nu avusese copii, de=i ei nu i-ar fi r[pit m[car o parte c`t de mic[ din dragostea lui pentru bani, dar copiilor le trebuie hran[, foc, =coal[... }i fusese de ajuns nevasta. }=i amintea bine de nevast[. 1

Dugle= — lene=.

77

Emil Gârleanu

F[r[ voie, se uit[ pe peretele din fa\[, deasupra u=ii. Acolo ]i era portretul. Un prezent1 al lui Filip, de ziua ei. Sim\i nevoia s[ vorbeasc[ despre d`nsa. — Seam[n[ bine Ana ]n portretul cela. Filip tres[ri, ]ntoarse repede capul, se uit[ la chipul, pe jum[tate ]n umbr[, al femeii =i r[spunse scurt, cu glasul tremurat: — Da, foarte bine. +i c[zu iar pe g`nduri. Toma urm[: — Parc[ v[ v[d, anul trecut, ]n ajunul Anului Nou; tu erai tot ]n locul acesta, d`nsa sta colo, l`ng[ bibliotec[. Vorbea\i, ca de obicei, despre o carte, mi se pare. — Da, despre o carte. — Iar acum doi ani... A, da, acum doi ani a\i f[cut s[rb[torile singuri. Eu a trebuit s[ m[ duc la Ia=i pentru v`nzarea p[durii celeia... La ]ntoarcere, mi-a\i ie=it ]nainte, voio=i... V[ ]n\elegea\i bine voi am`ndoi. Apoi ad[ug[ ca ]ncheiere: Iaca, eu n-am ]n\eles-o niciodat[ pe nevast[-mea. Nici ea pe mine, nu-i vorb[. Filip se uita departe, cu ochii umezi. Un dor ]l ]neca, ]i oprea parc[ inima s[-i mai bat[, ]l f[cea s[ sufere grozav. +i tocmai acum glasul lui Toma r[s[rise dintr-o lume de vr[jm[=ie. Nevoia unei spovedanii, a unei spovedanii f[cut[ nu din credin\[, ci dintr-o m`ndrie hain[, d[dea mereu r[sunet cuvintelor lui: — Dumnezeu s[ m[ ierte, dar parc[ nu eram f[cu\i unul pentru altul. Filip ]i r[spunse, st[p`nindu-se: — Nu \i-ai cunoscut femeia, cum nu-\i cuno=ti nici una din c[r\ile acele, din biblioteca pe care n-ai deschis-o niciodat[. Toma sorbi din pahar =i r[spunse: — E adev[rat! N-am avut vreme s[-mi citesc biblioteca, ]ntocmai dup[ cum n-am avut vreme s[-mi iubesc nevasta. 1

Prezent—cadou.

78

Din lumea celor care nu cuvânt[

Filip se ]ndrept[ pe scaun =i ]ntreb[ r[stit: — De ce-ai luat-o atunci, dac[ n-ai iubit-o? Toma r[spunse lini=tit: — Am luat-o pentru bani. F[r[ zestrea ei, azi n-am sta aici, ]n casa asta. Filip vorbi cu glasul ]n[bu=it, ]ntret[iat, neput`ndu-=i st[p`ni furia, care venea deodat[, ca un clocot: — Ai luat-o ca s[-i ]n=eli via\a... Ai am[git-o ani de-a r`ndul. Toma nu b[gase de seam[ felul ]n care prietenul ]i vorbise. Urm[ s[ spun[: — N-am iubit-o, dar i-am dat tot ce a vrut. A avut de toate aici ]n cas[. Nu a dus nici o grij[. Nu i-a lipsit nimic; spune tu dac[ i-a lipsit ceva? Filip se scul[ ]n picioare; o clip[ ]i venise s[-l loveasc[ peste gura care min\ea; o furie grozav[ ]i n[v[li din inima ]n care o \inuse p`n[ acum ascuns[, ca pe un izvor ce n-are pe unde ie=i la lumin[, apoi cuvintele curser[ repede, dezl[n\uindu-se, aproape f[r[ r[suflet: — I-a lipsit, i-a lipsit dragostea ta. Dragostea pe care sufletul t[u n-a avut-o, sufletul sterp ca un p[m`nt nisipos din care nu r[sare iarba. I-a lipsit cuv`ntul t[u cald, care nu-\i putea ie=i de pe limba deprins[ numai s[ numere. I-a lipsit bl`nde\ea, pe care faptele tale de om zg`rcit, care stoarce banul, nu putea s[ i-o dea. I-a lipsit fericirea, ]n\elegi, fericirea, pe care tu ai gustat-o l`ng[ l[zile tale cu bani, dar pe care ea n-a avut-o, pentru c[... pentru c[ era cinstit[, pentru c[ era credincioas[ jur[m`ntului ei. Totul i-a lipsit ]n casa asta, tot, tot! Filip se plimba prin odaie, ]=i purta m`na prin p[rul lung, c[runt. Se =im\ea tot mai luat de furie. Toma se ]ndreptase =i el ]n scaun, trupul i se scuturase de mole=eal[, deschise ochii mari =i se uita nedumerit la chipul prietenului, pe care aproape nu-l recuno=tea. }ntreb[ cu spaim[ parc[: — Ce ai? De ce-mi spui vorbele aceste? Filip i se a=ez[ ]n fa\[ =i, aproape de tot, ]i sufl[ cu un =uier cuvintele:

79

Emil Gârleanu

— Pentru c[ ai deschis singur vorba, vorba care nu te cost[ parale. Eram hot[r`t s[ \i le spun demult ]nc[, de=i ar fi trebuit s[-mi calc sufletul pentru aceasta, dar a= fi f[cut-o dac[ ar fi venit o ]mprejurare ca cea de azi, a= fi f[cut-o, nu pentru tine, ci pentru d`nsa. A= fi ]ncercat =i mai mult: a= fi dat =i via\a pentru ca s[ o v[d mai fericit[, mai mul\umit[. A= fi dat tot, =i dac[ \i-a= fi deschis ochii, dac[ te-a= fi f[cut s[-\i ]nstr[inezi m[car o parte, c`t de mic[, din iubirea pentru bani, =i s[ i-o dai ei, atunci nu \i-a= mai fi c[lcat ]n cas[. Dar nu \i-am putut spune nimic fiindc[ n-ai pomenit niciodata numele ei; ]l pomene=ti ast[zi, c`nd nu mai este, c`nd ai sc[pat de d`nsa, c`nd vorbele mele nu-i mai pot aduce nici o alinare, acolo, ]n morm`ntul ei, l`ng[ care ar trebui s[ stai zile ]ntregi, ]ngenuncheat... ca un nemernic. Toma se sculase ]n picioare. Sub biciuirea cuvintelor lui Filip parc[-i ]ncol\ise o lumin[ ]n minte, o lumin[ care lega anumite fapte din trecut =i al c[rora ]n\eles se deslu=ea acuma, a=a, deodat[, ]ntr-o sc[p[rare ca de fulger. }n clipa aceea Toma sim\ise =i m`nie — m`nie asupra cuiva care-l furase de o avere uitat[ ]ntr-un col\ — =i un sim\[m`nt str[in care-i umpluse pieptul, apoi ]l golise repede, poate o p[rere de r[u. Am`ndoi st[teau fa\[ ]n fa\[. Filip — cu ]ncredin\area c[ spusese prea mult, de=i parc[ ar mai fi vrut s[ adauge ceva m[rturisirii, Toma — cu p[rere de r[u c[ nu auzise totul, cu dorin\a de a mai ]ntreba. +i, cu toate acestea, ]n\eleser[ c[ trebuiau s[ tac[, s[ nu-=i mai vorbeasc[ un cuv`nt unul altuia, niciodat[. }ntre d`n=ii parc[ se ]ntrupase o umbr[, o vedenie, care le pusese u=or m`na pe gur[. +i buzele lor r[maser[ ]nchise peste morm`ntul sufletului lor. Se uitar[ unul la altul, apoi Filip porni repede, purt`ndu-=i m`na peste fruntea sc[ldat[ ]n sudoare, ]nspre odaia lui, s[ se preg[teasc[ de plecare, ]n zorii zilei, f[r[ s[ se mai revad[.

80

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

FRA|I

F[r[ s[ ridice privirea de pe h`rtiile ce isc[lea, maiorul r[spunse r[stit: — Va merge cornistul companiei. Ofi\erul vroi s[ mai adauge ceva, dar maiorul nu-i d[du vremea, ridic[ ]n sus capul =i, cu acea lumini\[ g[lbuie ]n ochi, ce d[dea c[ut[turii lui un aer de veselie, chiar atunci c`nd era ]nfuriat, spuse r[spicat: — Cred c-a\i ]n\eles, domnule sublocotenent. Ofi\erul r[spunse scurt c[ a-n\eles =i plec[. Str[b[tu sala pe l`ng[ camarazii ce-l priveau b[nuitori, apoi lu[ drumul drept ]nspre compania lui. }n u=[ ]l a=tepta sergentul-major. Ofi\erul ]i porunci, la r`ndul lui, cu un glas ce ]mprumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se ]ntoarse =i strig[: — Va merge... Dar nu avu c`nd s[ sf`r=easc[, cineva din fundul ]ntunecos al s[lii, cornistul, care auzise ordinul comandantului de pluton, r[spunse ]n[bu=it, dar hot[r`t: — Am ]n\eles, s[ tr[i\i, domnule sergent-major. }n aceast[ vreme, ofi\erul intr[ ]n cancelaria companiei, ]=i puse mantaua, ]=i lu[ chipiul =i, ridic`ndu-=i gulerul, ie=i ]n curte, ]ndrept`ndu-se spre poart[; o lu[ pe o strad[ l[turalnic[, mai apropiat[. Ajunse acas[, ]=i arunc[ sabia =i chipiul ]ntr-un col\, mantaua – ]n altul, nu d[du voie s[ i se fac[ focul, =i se tr`nti pe pat. Cu fa\a ]nfundat[ ]n perne, degeaba c[uta s[-=i g[seasc[ ast`mp[r. }i fu peste putin\[ s[ adoarm[. La urma urmei, vr`nd

81

Emil Gârleanu

s[-=i goneasc[ nelini=tea, se ]ncerc[ s[ g`ndeasc[ ]ntr-un anumit fel: M[ rog, nu-i murise nimeni dintre cei de aproape ai lui, nici o rudenie mai dep[rtat[, nici m[car un prieten dintre acei cu care ar fi petrecut clipe tulburi sau fericite, ce pecetluiesc tr[inicia ]nfr[\irii a doi oameni. Nu; ci un soldat, un str[in, un om pe care-l avusese un an ]n frontul companiei... A=a vroia ofi\erul s[-=i ]nl[ture m`hnirea, dar nu putea. G`ndul celalt, cel ce izvora f[r[ voia lui, acela ]i re]mprosp[ta alte lucruri. }=i aducea aminte cum, ]n cutare zi de mar=, pe o ar=i\[ dogoritoare, ceruse ap[ la solda\ii din pluton — mai nimeni nu avea, iar celor ce le r[m[seser[ c`teva pic[turi le p[strau pentru setea lor de oameni trudi\i ce duc at`ta amuni\ie pe d`n=ii... Un singur om a ]ntins bidonul, dar ]n a=a fel c[ r[m`inea ascuns, parc[ ]ntr-adins, dup[ rani\a camaradului din r`ndul ]nt[i. C`nd i l-a ]napoiat, a \inut bidonul aproape, silind pe soldat s[ se arate: era Stan Petre... Dar, ]n cutare noapte ploioas[, ]n avanposturi, ]n manevra trecut[, c`nd a g[sit ]n cort un culcu= de paie uscate, preg[tit pentru o odihn[ mai cumsecade! Tocmai t`rziu afl[, printr-o ]nt`mplare, c[ tot Stan Petre i le adusese... }l primise ca recrut ]n urma st[ruin\ei fratelui s[u, cornist al companiei, cu doi ani de vechime. }l ]ntrebase: „Vrei s[ vii la mine, b[iete?“ Recrutul ]=i apropie repede c[lc`iele, ]=i scoase iute c[ciula =i r[spunse din toata inima: „Vreau, cum nu, s[ tr[i\i, domnule sublocotenent...“ Ce voios era soldatul acesta. Numai s[-l fi privit, ]n mar=uri, merg`nd voinice=te, totdeauna z`mbind, =i-\i trecea orice osteneal[. Rar soldat =i prieten credincios ca Stan Petre!... Acum c`teva zile, intr`nd diminea\a ]n companie, ]i ie=i cornistul ]nainte; cu glasul ]ncet de lacrimi, ]i spuse c[ peste noapte dusese pe frate-s[u la spital. }l cuprinsese o c[ldur[ grozav[, vorbea ]ntr-aiurea, iar doctorul, chemat, grabnic, spusese c[-i tifos. De fric[ s[ nu se ]mboln[veasc[ =i al\ii, ]l scoseser[ repede din cazarm[. }l v[zuse la spital, pe patul de chinuri, cu buzele arse, cu fa\a supt[, cu ochii =ter=i ce nu mai puteau cunoa=te. Ieri, la raportul companiei, caporalul de serviciu ]i raportase c[ 82

Din lumea celor care nu cuvânt[

soldatul Stan Petre murise... Iar maiorul, om bun, dar cu toane, nu ]ng[duise ca la ]nmorm`ntare s[ sune un alt cornist. }n\eleg`nd c[ nu va putea adormi, chinuit de g`nduri =i amintiri, ofi\erul se ]mbr[c[ =i, cu toate c[ nu era nevoie, plec[ din nou la cazarm[. A doua zi ]ncepuse s[ ning[. Plutonul de parad[ venise =i se ]n=irase ]n ograda spitalului, ]n fa\a od[ii ]ntunecoase ca o hrub[ de beci. Un caporal =i c`\iva solda\i intrar[ ]n[untru. Ofi\erul f[cu semn cornistului s[ se duc[ =i el, apoi ]naint[ singur, intr[ pe u=a ]ngust[, cobor] c`teva sc[ri =i r[mase l`ng[ perete. }n mijlocul c[m[ru\ei de piatr[, pe o mas[, Stan Petre p[rea c[ doarme u=or, gata s[ tresar[ la cel dint`i sunet al „de=tept[rii“, pe care nu mai avea s[ o aud[. De pe fa\[ i se dusese urma de zbucium ce r[m`ne dup[ o boal[ plin[ de chinuri; ]n locu-i r[s[rise z`mbetul acela cuminte ce-l prindea at`t de bine. La c[p[t`i ]i pl`ngea maic[-sa, o femeie slab[, trudit[ de munc[, cu picioarele goale pe o vreme ca aceasta de ]nceput de iarn[. Mai ]ncolo, un frate al ei, cu decora\iile r[zboiului pe piept. C`nd b[tr`na v[zu pe celalt b[iat, pe cornist, ]ncepu s[ boceasc[ ]n gura mare: — Mi l-o luat Dumnezeu =i m-o l[sat numai cu tine! B[ietul mamei, b[iet. Iar b[tr`nul c[uta s-o lini=teasc[: — Taci, M[rando, a=a a vrut Cel de Sus. Apoi veni l`ng[ ofi\er, se opri la o parte =i spuse: „S[ tr[i\i, domnule sublocotenent, nu v[ sup[ra\i, a=a-s femeile, mai slabe.“ Cu dou[ zile ]nainte, se d[duse ordinul de zi prin care Stan Petre era f[cut frunta=. Doi dintre camarazi ]i cusur[, pe m`necile tunicii, galonul ]mpletit din m[tase: puseser[ m`n[ de la m`n[ =i-l cump[raser[. +i deodat[ unul b[g[ de seam[ c[ numai cravata ]i lipsea frunta=ului Stan Petre; cornistul ]=i desf[cu repede cravata lui =i o ]nf[=ur[ u=or la g`tul fratelui s[u. Iar maic[-sa, cu degetele ei groase, de-abia ]i atinse fruntea =i-i a=ez[ capul pe pern[:

83

Emil Gârleanu

— A=a, s[ nu se loveasc[, dragul mamei. Preotul sluji pu\in, apoi patru solda\i a=ezar[ sicriul pe o n[s[lie =i-l scoaser[ afar[. Solda\ii se descoperir[. Ningea des, cu fulgi mari, ce c[deau ca ni=te flori albe de cununie. Preotul trecu ]nainte, apoi veneau cei ce purtau n[s[lia, cei doi b[tr`ni, ofi\erul =i plutonul. Plecar[ ]n bocetele mamei. Ofi\erul privi pe cornist. }l v[zu c[ duce cornul la gur[, c[ st[ c`teva clipe f[r[ s[ poat[ suna, apoi auzi un sc`ncet ce se schimb[ ]ntr-un hohot de pl`ns =i, deodat[, ca un strig[t de durere, c`ntecul de ]ngropare al osta=ilor str[b[tu aerul. +i-n clipa ceea i se p[ru c[ aude un =opot ]n[bu=it ]n r`ndurile solda\ilor din urma lui, vroi s[ priveasc[ ]napoi, dar nu putu, c[ci lacrimile ]i n[p[dir[ ]n ochi; ]nclin[ capul pe piept =i ]ncepu s[ pl`ng[.

84

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

GRU+AN

Lui Costin Petrescu

F[cusem inspec\ia =i m[ gr[bisem s[ ajung ]n odaia larg[, de sc`nduri, a cantinei, ]n care ne ]nt`lneam, ]n fiecare sear[, ofi\erii afla\i ]n tab[r[. Veneam cu to\ii, =i tineri =i b[tr`ni, mul\umi\i c[ puteam sta pu\in, unii l`ng[ al\ii, f[r[ s[ fim str`n=i ]n chinga legilor milit[re=ti. Ast[-sear[ se adunaser[ mai mul\i ca de obicei, c[ci veniser[ =i ofi\erii regimentului de cavalerie ce sosise diminea\[. To\i vorbeau despre una =i alta; eu ]mi a=teptam ceaiul obi=nuit, c`nd intr[ un c[pitan de c[l[ra=i, salut[ pe maiorul ce sta la o parte, singur, apoi se ]ndrept[ spre al\i doi c[pitani b[tr`ni, camarazi de-ai lui, =i le spuse tare: — +ti\i c[ s-a ]mpu=cat Gru=an? Uite, citi\i... Se f[cu t[cere. Unul din c[pitani lu[ jurnalul =i citi cu glas tare: — „Asear[ s-a ]mpu=cat generalul ]n retragere Gru=an. Pricina acestei fapte e necunoscut[.“ Omul acesta nici nu putea s[ moar[ altfel, zise c[pitanul. Iar cel ce adusese vestea se ]ntoarse spre ofi\erii tineri =i le spuse: — Ei, b[ie\ilor, voi nu =ti\i cine a fost Gru=an; n-a\i v[zut astfel de =ef =i nici n-o s[ vede\i. Noi, cei cu p[rul c[runt, am apucat alte vremuri, dragilor. Atunci, din fundul od[ii se ridic[ un sublocotenent de v`n[tori, foarte t`n[r, cu musta\a de-abia r[s[rit[, sub\ire la trup =i slab la fa\[, c[ruia camarazii, de pl[p`nd ce era, ]i spuneau: Duduia. — Domnule c[pitan, zise el cu glasul tremurat, eu n-am apucat vremurile cele grele; cu toate acestea, am cunoscut pe generalul Gru=an; l-am v[zut pe c`nd eu eram copil =i d`nsul

85

Emil Gârleanu

colonel. Dac[-mi da\i voie, v[ pot povesti cum m-a f[cut s[ simt cea mai grozav[ spaim[ ce am avut-o ]n via\a mea. To\i =i-au tras scaunele mai aproape, iar maiorul se scul[ de la mas[, mi=cat parc[, veni p`n[ l`ng[ ofi\er =i, uit`ndu-se drept la el, r[mase s[-l asculte ]n picioare. Sublocotenentul st[tu c`teva clipe, apoi, hot[r`ndu-se, povesti: — Mi-am petrecut copil[ria ]n Ia=i, ]n casele ]n care m[ n[scusem, at`t de aproape de cazarm[, ]nc`t r[sunau comenzile p`n[ la noi. Casa fiind ]mp[r\it[ ]n dou[, partea dinspre caz[rmi se ]nchiria ofi\erilor. Acolo am v[zut mul\i militari. Unul dintre ace=tia era =i colonelul care se duce acum. Regimentul primise ordinul de plecare, =i d`nsul venise s[-=i ia ziua bun[ de la m[tu=ile mele. Cum eram bolnav, s-a apropiat de pat, mi-a dat m`na =i mi-a urat ]ns[n[to=ire grabnic[. Apoi l-am auzit cum spunea ]n sal[ c[ se-n\elesese cu comandantul regimentului ce venea s[ se mute la noi, ]n locul lui. Peste dou[ zile un furgon aducea lucrurile chiria=ului. Ardeam de ner[bdare s[ v[d pe colonelul cel nou, dar boala m[ v`nduse patului. Zilele ]=i luar[ mersul lor obi=nuit. Al[turi parc[ nu st[tea nimeni. Chiria=ul nu da nici un semn de via\[. Pesemne pleca diminea\a, cum se lumina, =i se ]ntorcea tocmai seara. Nici m[tu=ile nu-i putuser[ ]nc[ vorbi. La urma urmei, nu era nici o grab[. Mai gr[bit eram eu, care, la v`rsta mea, vreo treisprezece ani, legam prietenie =i cu cei tineri, =i cu cei b[tr`ni. Dorin\a mea de a vedea pe colonel crescuse. Dar ]n aceea=i vreme a=teptam cu o fric[ nem[rginit[ clipa ]nt`lnirii. C[ci aflasem, f[r[ voia mea, multe despre el, de la o slujnic[, ce vorbea seara, al[turi ]n odaie, cu fata din cas[. Toate cele povestite le auzise de la ordonan\[, care, la r`ndul lui, le primise, ca un fel de spovedanie, de la cel dinainte: colonelul fusese ]n r[zboi; avea un semn ]n obraz, dar nu se prea b[ga de seam[ din pricina b[rbii. Era r[stit la vorb[. }=i b[tea ordonan\a, dar apoi ]i da bani mul\i. Avea patima c[l[ritului, umbla 86

Din lumea celor care nu cuvânt[

c[lare zi =i noapte. +i de frica lui ]i =tia =i calul, c`t era el de zmeu. }l chema Gru=an, iar ofi\erii ]i ziceau: Gru=an-S[lbaticul. L-am v[zut ]nt`ia=i dat[ ]ntr-o zi de prim[var[. M[ ]ns[n[to=isem =i m[ plimbam prin gr[din[. Deodat[ aud un tropot, apoi o smuncitur[ =i un nechezat. M[ ]ntorc. Trei solda\i aduceau un cal negru ca t[ciunele, cu g`tul ]necat ]n coama ce se r[sfira peste capul ]n care se zb[tea albul ochilor. }n aceea=i clip[ se deschise u=a. Colonelul ie=i ]n scar[. Vederea lui m-a ]nfrico=at mai mult. Era ]nalt, sp[tos, cu o barb[ mare, neagr[, ce-i pornea aproape de l`ng[ ochii ad`nci, ]ntuneca\i. Genele ]i acopereau pleoapele. Iar chipiul ]i umbrea fruntea p`n[ l`ng[ cuta ad`nc[ dintre spr`ncene. D`nsul se cobor] ]ncet, apoi porunci: „Da\i-i drumul!“ Calul, sim\indu-se slobod, vroi s[ sar[, dar glasul detun[ groaznic: „Stai!“ Calul r[mase pironit locului. St[p`nul ]l privi drept ]n ochi, parc[-l vr[jea, apoi f[cu un pas deoparte... M[ zari. „Vino aici“, ]mi zise. Sim\ii c[ nu-mi mai bate inima. Toate dimprejurul meu parc[ se =terseser[. Nu vedeam pe nimeni, afar[ de el. Mi se p[rea uria=. F[r[ voie, p[=ii spre d`nsul. M[ lu[ de mijloc =i, mai ]nainte s[ pot scoate un cuv`nt, m[ zv`rli c[lare. Glasul r[sun[ iar : „Stai!“ Calul =i cu mine f[cea ]n clipa aceea un singur trup r[scolit de spaim[, cu nervii uni\i ]ntr-o singur[ tremurare. Apoi colonelul m[ lu[ jos, puse piciorul ]n scar[ =i se =terse ca o vedenie din fa\a mea. Am c[zut din nou bolnav de moarte, ]n prada celei mai puternice spaime. Am z[cut ]ntreaga prim[var[, f[r[ ca m[tu=ile mele s[ =tie pentru ce m-a ]ntors boala. Nu le spusesem nimic despre ]nt`mplarea care nu putuse ie=i din mintea mea nici dup[ ce m[ ]ns[n[to=isem, nici chiar dup[ ce sc[pasem de groaznicele visuri ce-mi cutreierau somnul.

87

Emil Gârleanu

+i totu=i, pe urm[ doream s[ mai v[d pe s[lbaticul soldat. Nu =tiu de ce ]mi inchipuiam c[ n-a= mai fi tremurat pe spatele calului... Era pe la mijlocul iernii. Auzisem c[ =i regimentul acesta trebuia s[ plece numaidec`t. Toata ziua m[ plimbam prin gr[dinu\[, dar pe colonel nu-l puteam z[ri. M[ hot[r`i s[ m[ scol dis-de-diminea\[ ]n cele c`teva zile ce mai r[m[seser[ p`n[ la plecarea lui. A doua zi de la hot[r`rea mea, tocmai m[ ]mbr[casem =i priveam pe fereastr[ dealul din fa\[, acoperit de mii =i mii de cioare ce st[teau ]nc[, arip[ l`ng[ arip[, pe om[tul pe care ]=i petrecuser[ noaptea. Deodat[ r[sunar[ al[turi vuiete =i v[d slugile alerg`nd ]ntr-acolo. Mi-am luat repede paltonul =i m-am dus =i eu. Ce se ]nt`mplase? Calul, mai s[lbatic dec`t oric`nd, tr`ntise pe cei ce-l \ineau =i, ]ntr-o smuncitur[, sc[p[ din m`inile lor. Ordonan\a se repezi, vroi s[-l opreasc[, dar lunec[, =i calul ]l lovi cu picioarele dinapoi ]n piept. Toate acestea le istorisea, de-abia vorbind, un biet soldat colonelului, care, ]ngenuncheat, descheia haina celui lovit. Acesta din urm[ r[m[sese lungit jos, cu albul ochilor ]ntors ]n afar[, cu gura deschis[, plin[ de s`ngele ce picura, ]nro=ind om[tul. Dup[ c`teva tres[riri u=oare, ]=i dete sufletul. Atunci se auzi ]n poart[ tropotul calului. Ni=te c[l[ra=i ]l prinseser[ =i-l aduceau. Colonelul tres[ri, se scul[ repede =i se arunc[ strig`nd: „L[sa\i-i d`rlogii!“ C`nd se opri ]n fa\a calului, repezi m`na =i-i izbi un pumn stra=nic ]n frunte. Calul se ridic[ ]n dou[ picioare, vroi parc[ s[ se arunce asupra st[p`nului s[u, dar, ame\it, c[zu pe spate, ca =i cum s-ar fi topit. Gru=an, care apucase d`rlogii, se pr[v[li =i el. Dar ]ntr-o clip[ se ridicar[ am`ndoi, se ]nfruntar[ ca doi du=mani de moarte, apoi colonelul scoase un strig[t sp[im`nt[tor, se arunc[ ]n =a, smunci d`rlogii, ]nv`rti calul ]n loc =i se n[pusti pe poart[. Peste pu\in l-am v[zut pe deal, intr`nd s[geat[ printre miile de cioare care se ridicar[, deodat[, ]ntr-un vaier asurzitor, acoperindu-l, ]nf[=ur`ndu-l ca-ntr-un z[branic, =i nu l-am mai z[rit, ca =i cum nenum[ratele p[s[ri negre l-ar fi r[pit ]n zborul lor spre cer. 88

Din lumea celor care nu cuvânt[

De atunci nu l-am mai ]nt`lnit niciodat[. Sublocotenentul ]=i trecu m`na peste fa\[, vroind s[ goneasc[ parc[ aceast[ amintire. To\i t[ceau. Atunci, maiorul, care nu se mi=case toat[ vremea c`t povestise ofi\erul, se rezem[ cu spatele de perete =i spuse, cum =i-ar fi vorbit lui: — Da, a=a era d`nsul. R[mase o clip[ cu privirile pierdute ]n gol, apoi ad[ug[: Pentru c[ e vorba despre un om cum nu trec mul\i prin via\[, =i fiindc[ d`nsul ast[zi nu mai este, o s[ v[ povestesc, domnilor, ]ntr-adev[r cea mai grozav[ ]nt`mplare din via\a lui, =i dintr-a mea, care am fost martor. Maiorul se opri pu\in, voind s[-=i st[p`neasc[ glasul ce tremura, ca =i al sublocotenentului; pe urm[ ]ncepu: — }n ajunul r[zboiului eram sergent ]n regimentul de c[l[ra=i pus sub comanda colonelului Gru=an — Gru=anS[lbaticul. I se zicea astfel ]n urma unei ]nt`mpl[ri: }ntr-o diminea\[, pe toate ordinele de zi ]n josul c[rora era isc[lit d`nsul, se g[si ad[ugat : S[lbaticul. De atunci i-a r[mas porecla. Prin ce ]mprejurare, nu-mi aduc aminte, c[p[tasem ]ncrederea acestui om, de care se fereau cu to\ii. A=a se face c[ aveam dese ]ns[rcin[ri din partea lui. }ntr-o sear[, cu vreo dou[ zile ]nainte de plecarea noastr[ spre c`mpul de r[zboi, m[ ]ntorsesem dintr-un sat ]ndep[rtat, unde fusesem trimis de c[tre colonel s[ v[d dac[ se g[sea f`nul trebuincios. Plouase ziua ]ntreag[, drumurile se desfundaser[, calul r[zbea cu greu prin glod. }nt`rziasem, =i toat[ vremea m[ g`ndisem cu grij[ la ]nt`lnirea cu colonelul, c[ruia trebuia s[-i raportez. C`nd am intrat ]n cort, l-am g[sit ]n picioare, uit`ndu-se, cu ochii lui ]ntuneca\i, la ordonan\a ce-i povestea ceva, dar care, ]n clipa venirii mele, t[cuse. Am r[mas l`ng[ u=[, cu m`na la cozorocul capelei, a=tept`nd. Comandantul se uit[ la mine, apoi ]mi porunci: „Ia-\i calul =i vino“. M-am dus la conov[\, mi-am luat calul, care r[m[sese cu =aua pe el, =i m-am ]ntors. Colonelul =i cu ordonan\a ]nc[lecaser[. O luar[m ]ndat[ la trap ]n lungul bivuacului, p`n[ ce trecur[m de el. Ploaia se ]nte\ise, ]ncepuse s[ bat[ un

89

Emil Gârleanu

v`nt care ne arunca pic[turile ]n fa\[; caii lunecau, iar al meu, obosit, de-abia se putea \ine pe urma celorlal\i doi. Repede am b[gat de seam[ c[ nu luasem =oseaua =i c[ t[iem c`mpul de-a dreptul. M-am uitat ]napoi: luminile din bivuac r[m[seser[ ]n urm[ tare, ]nspre st`nga. Trecusem =i pe l`ng[ p[duricea pe care o cuno=team, apoi ne pierdur[m cu totul ]n ]ntunericul ad`nc. Eram deprins cu obiceiurile colonelului, ]mi ]nchipuiam c[ poate voia s[ fac[ el singur o recunoa=tere, dar nu =tiu cum, de ast[ dat[, o presim\ire ne]n\eleas[ m[ nelini=tea. }ncotro apucasem, nu =tiam. Mergeam ]n bobote, ca ]nspre pierzare. N-am s[ uit niciodat[ drumul acesta. Deodat[ colonelul l[s[ calul mai ]ncet =i chem[ ordonan\a, ]l apuc[ de m`n[, ca s[ c[l[reasc[ scar[ la scar[, =i-l ]ntreb[. Acum eram aproape; am auzit bine ]ntreb[rile =i r[spunsurile: „Nu era nimeni acas[, nici o slug[?“ „Nu.“ „Pe unde l-ai v[zut?“ „Pe fereastr[.“ „Cum?“ „N-am g[sit pe nimeni s[ dau scrisoarea =i m-am uitat pe geam, s[ v[d pe cineva.“ „Ce f[ceau?“ „St[teau la mas[.“ Colonelul t[cu, apoi ]ntreb[ din nou: „C`nd ai dat scrisoarea, ce \i-a spus duduca?“ „Nimic, a luat-o.“ „Bine!“ O sc[p[rare de lumin[ ]mi trecu prin minte. }ncepusem s[ ]n\eleg. Mergeam la mo=ia colonelului. Nu mai fusesem acolo, dar mi se spusese c[ nu-i departe de t`rg. Cine s[ fi fost ]ns[ acela pe care ]l v[zuse ordonan\a? +i atunci ]mi amintii de unele vorbe ce umblau printre solda\ii ce se duceau la comandant acas[. Sufletul mi se str`nse =i m[ rugai ]n g`nd lui Dumnezeu s[ nu se ]nt`mple nimic. Dup[ vreo trei ceasuri de drum, ne-am oprit la poarta cur\ii. Am desc[lecat =i-am legat caii de parii gardului, am aruncat mantalele pe ei, apoi ne-am furi=at ]n ograd[. Nu se vedea dec`t o dung[ de lumin[ pe dup[ o perdea. Colonelul se ]ntoarse spre ordonan\[ =i-i porunci: „Du-te =i te uit[ pe geam!“ Dup[ o clip[ soldatul veni. „Acolo-s?“ „Acolo.“ O luar[m pe dup[ cas[, cobor`nd; colonelul se opri ]n dreptul unei u=i ]nguste. Apuc[ de clan\[, puse um[rul, 90

Din lumea celor care nu cuvânt[

]mpinse cu puterea lui grozav[ =i u=a se deschise, sc`r\`ind u=or. Suir[m c`teva trepte =i intrar[m pe o sal[. }n clipa aceea am auzit cum colonelul duce m`na la toc =i scoate revolverul. Sim\eam c[ inima nu-mi mai b[tea; a= fi fost bucuros s[ cad mort. P[=eam ]n v`rful picioarelor. La u=a od[ii, pe fereastra c[reia se uitase ordonan\a, colonelul se opri, apoi o deschise deodat[. Doamne! parc[ sunt acolo, la spatele lui. }ntr-o sc[p[rare s-a petrecut totul: ea st[tea pe marginea patului; un b[rbat, ]n picioare, l`ng[ d`nsa, ]i vorbea. Pe mas[ era aprins[ o lum`nare. C`nd Gru=an trecu pragul, femeia lui se ridic[ =i ]ntinse m`inile ]n fa\[, ca =i cum ar fi vrut s[ se fereasc[ de o vedenie. }n clipa aceea revolverul detun[, d`nsa scoase un strig[t, c[zu pe pat, apoi se rostogoli jos. B[rbatul, un om voinic, p[rea c[ nu-=i pierduse cump[tul, lu[ un scaun =i-l arunc[ spre colonel, dar nu-l lovi. Alte dou[ detun[turi, una dup[ alta, cutremurar[ casa. B[rbatul se pr[bu=i cu fa\a ]n sus pe podele. Colonelul puse revolverul ]n toc =i se duse l`ng[ fereastr[. „Intra\i ]n[untru!“ ne porunci. Am intrat ]ncet, cutremura\i de groaz[. Ordonan\a r[mase l`ng[ u=[, eu m-am dus aproape de sob[. De unde stam, vedeam am`ndou[ trupurile ]ntinse, aproape unul de altul. D`nsa murise; avea fa\a alb[ ca varul, ochii deschi=i, ]ncremeni\i de groaz[, p[rul despletit, m`inile date ]n l[turi, ca o cruce. R[nitul se muncea grozav, ]n zv`rcoliri, ap[s`ndu-=i pieptul cu m`na ]n partea dreapt[, unde i se ]nro=ise c[ma=a de s`nge. Din g`t ]i ie=ea un horc[it ]n[bu=it, ]ntret[iat. Gru=an ]l privea. Deodat[, ca venit de sub p[m`nt, se auzi jalnic, rug[tor, glasul muribundului: „Ap[, ap[!“ M-am uitat pe mas[, am v[zut o sticl[ plin[, am vrut s[ ]ntind m`na s[ o iau, s[-i torn ]n gur[, c`nd, f[r[ voie, privii spre fereastr[: ochii colonelului luceau s[lbatic, pironindu-m[ locului. Glasul r[sun[ din nou, mai sf`=ietor. La fiecare rug[minte, ochii comandantului se ]ndreptau spre mine, \intuindu-m[ ]n loc. O sf`r`itur[ m[ f[cu s[ tresar p`n[ ]n ad`ncul sufletului: lum`narea se trecuse, p`lp`i de c`teva ori =i se stinse. A=a,

91

Emil Gârleanu

r[ma=i neclinti\i, =i-n ]ntunericul ce ne ]nv[luia, glasul muribundului r[suna mai sp[im`nt[tor. Eu parc[ tot vedeam ochii sc`nteietori ce m[ opreau s[ ]ntind m`na. Afar[ ploaia b[tea ]n geamuri, livada se fr[m`nta fo=nind zbuciumat, jos u=a deschis[ pocnea b[tut[ de v`nt. }ntr-un t`rziu se auzi scr`=netul unui chibrit; la flac[ra lui, fa\a colonelului se lumin[ groaznic, o clip[. Fuma. V`rful \ig[rii sclipea ca o sc`nteie, aprinz`nd parc[, la fiecare dat[, must[\ile =i barba r[zbun[torului. Dup[ c`t[va vreme, \igara se stinse. Apoi am stat a=a, ]n ]ntunericul nep[truns, p`n[ c`nd, de dup[ geamuri, se ]mpr[=tie lumina sur[ a zorilor ]ntunecate de nori. }ncetul cu ]ncetul ochii-mi ]ncepur[ s[ deslu=easc[ lucrurile =i oamenii din odaie. Ordonan\a se rezemase de u=orul u=ii, spaima p[rea c[-i luase cuno=tin\a. Colonelul r[mase locului. Moarta se uita ]ngrozit[. R[nitul de-abia mai r[sufla, mi=ca buzele, dar vorbele i se stingeau ]n g`t. Setea ]l mai chinuia poate. +i cum parc[ a=teptase lumina zilei ca s[ mai vad[ o dat[ pe aceea pentru care murea, deschise ochii, vroi s[ se ridice, scoase un geam[t ad`nc =i r[mase nemi=cat. Colonelul ]ncrunt[ spr`ncenele, se apropie, se uit[ lung la mort, apoi spuse: „Haidem!“ Am ]nc[lecat caii aproape ]n\epeni\i de r[ceala ploii =i ne-am dep[rtat de casa ]n care, dup[ dragoste, intrase moartea. Maiorul t[cu. Ne-am desp[r\it =i-am plecat ]n p`lcuri, ca =i cum ne-ar fi fost fric[ s[ str[batem singuri ]ntunericul nop\ii.

92

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

PAT I M A

Din fundul canapelei unde stam ]mpreun[, eu =i c[pitanul, se vedea tocmai ]n a treia odaie, unde ]ncepuse jocul de c[r\i. Se vedea bine fa\a slab[, supt[ de nesomn, a gazdei. }i z[ream mi=c[rile nervoase ale capului, pu\in piezi=e, ]ndreptate c[tre vecinul din st`nga, un profesor, venit de cur`nd ]n ora=, al c[rui fel de joc nu se cuno=tea ]nc[. Se l[murea, ]n toat[ grosimea lui, ]n celalt cap[t al mesei, trupul maiorului, plecat peste mas[, ]ntr-aceea=i ]nclinare caraghioas[ cum obi=nuia s[ se lase peste g`tul calului, la instruc\ie, pe c`mp. }n vreme ce partenerul al patrulea, prefectul jude\ului, cu spatele la noi, s[lta din c`nd ]n c`nd, cu aceea=i s[ritur[ de om ]n\epat pe nea=teptate. Am privit c`t[va vreme acest tablou t[cut: nu se auzea o vorb[. Apoi c[pitanul ]mi trecu o m`n[ pe dup[ mijloc, ]mbiindu-m[ ]n odaia din fund, tocmai ]n sufragerie. Aici cerur[m dou[ pahare cu ceai. M-am a=ezat la mas[. C[pitanul era ]ns[ nervos, nu ]=i g[sea ast`mp[r. M[ ]ntreb[ deodat[: — Ce te face s[ nu joci c[r\i? — Nu =tiu, i-am r[spuns, dar simt c[ niciodat[ n-o s[ pun m`na pe ele. — Pe mine, urm[ el, m-a ]ndep[rtat de ele o amintire trist[, pe care o s[ \i-o spun. C[pitanul ]ncepu s[ se plimbe prin odaie, ]ntre fereastr[ =i sob[, apoi, cu glasul lui r[sun[tor, care se rev[rsa uneori ]n g`lg`iri puternice, ca =i cum ar fi comandat, ]ncepu s[ povesteasc[: ...Poate s[ fi avut vreo cincisprezece ani c`nd am ]nceput s[ ]n\eleg =i eu oarecare rosturi ale lumii acesteia. +i am avut

93

Emil Gârleanu

nenorocul sau poate norocul, s[ deschid ochii pe unele ]nt`mpl[ri a c[ror dezlegare mi-a slujit ]n tot restul vie\ii mele, uneori ]n bine, alteori ]n r[u. Mi-am petrecut copil[ria, dup[ cum \i-am mai spus, ]ntr-un t`rg de grani\[, ]ntr-un t`rg mic, unde ]nt`mpl[rile sunt rare, dar, oric`nd sunt, se =tiu de-a-fir-a-p[rul de c[tre toat[ lumea. A=a se face c[ =i povestirea ce va urma ar putea fi spus[ de c[tre to\i cei de acolo, ]ntocmai ca =i de mine, care am fost un martor de aproape al ei... Locuiam pe uli\a „cea boiereasc[“. Drept ]n fa\a casei noastre, fere=ti ]n fere=ti, locuia un boier, cuconul Gavrila= — Gavrila= Barbu sau Gavrila= Corbu, nu-mi aduc aminte, numele de familie ]mi scap[. Zid ]n zid cu noi, deci ]n preajma cuconului Gavrila= Corbu, st[tea un alt boier, pe care t`rgul ]l poreclise, pentru averea risipit[ ]n tinere\e, M`n[-Spart[. La dreptul, aceast[ porecl[ se cuvenea am`ndorura. +i unul, =i altul v`nturaser[ miile de galbeni cum v`ntur[ copiii, vara, colbul de pe drum. +i aceast[ lep[dare de bani avea de pricin[ o patim[, dar o patim[, dragul meu, care cotrope=te ca focul, care se revars[ ca apa c`nd se pr[bu=e=te ]n ]nec. Ace=ti doi oameni pierduser[ tot, tot, ]n\elegi tu? Nu le r[m[sese dec`t banul pentru hrana zilnic[ =i lucrurile din cas[. A=a se face c[, dup[ ce se ]ntoarser[ de prin str[in[t[\i, d`n=ii s-au apropiat, g[sindu-=i unul ]n altul sc[parea de ur`tul ce se cobora cu aripile ]ntinse peste via\a lor mohor`t[. +i au ]nceput s[ joace c[r\ile ]nainte. Bani nu mai aveau, atunci — care dintre ei doi =i-o fi dat p[rerea? — au ]nceput s[ joace pe lucrurile din cas[. C`nd am priceput ce se petrece ]n casa din fa\[, c`nd am ]n\eles de ce nu c[lcase piciorul tatei, o dat[ m[car, peste pragul porti\ei ]nflorite, =i de ce d`nsul se ferea, ca de o molim[, s[ se ]nt`lneasc[ cu cei doi vecini, faptul era vechi de peste =ase ani. Atunci am c[utat s[ v[d lucrul mai de aproape... C[r\ile se jucau numai la cuconul Gavrila=, ]ntr-acela=i loc, l`ng[ fereastra a doua din partea st`ng[. Eu, unul, nu i-am v[zut ]ncep`nd jocul; ]l ]ncepuser[ 94

Din lumea celor care nu cuvânt[

cu =apte ani ]nainte; acum ]l urmau. Poate aveau un r[gaz de un ceas, dou[ pe zi, =i tot at`ta pe noapte. Diminea\a, c`nd m[ sculam s[-mi rev[d lec\iile, la fereastra ceea totdeauna lic[reau cele dou[ mucuri ale lum`n[rilor pe sf`r=ite. +i deasupra foi\elor de h`rtie, capetele buhoase, aproape f[r[ ochi, de ad`nci\i ce erau ]n orbite, tremurau ]n neast`mp[rul dorului de c`=tig. La ]nceput jucaser[ pe bivoli\ele, pe caii, pe tr[sura ce mai r[m[sese cuconului Gavrila=. C`nd c`=tiga M`n[-Spart[, nevasta lui purta calea=ca ferfeni\it[, de sc[p[rau uli\ele bolov[nite ale t`rgului, iar la hopuri ro\ile s[reau de un cot. Doar nu era a ei! Vai de bietul vizitiu, care trecea de la un st[p`n la celalt, odat[ cu tr[sura =i caii. }n urm[ de tot, cuconul Gavrila= v`ndu tr[sura, nemaiav`nd ce m`nca. +i atunci veni r`ndul lucrurilor. Socotelile de zi se f[ceau seara; cele de noapte — diminea\a; atunci se perindau, de la unul la altul, =i lucrurile c`=tigate. Seara, mai cu seam[, se str`ngea toata mahalaua s[ vad[ ce a pierdut unul, ce a c`=tigat altul. Am v[zut, dragul meu, mese, scaune, oglinzi, tricheluri, divanuri, tablouri — dou[ gospod[rii ]ntregi ticsindu-se c`nd ]ntr-un loc, c`nd ]ntr-altul. De multe ori, unul dintre d`n=ii pierdea toat[ mobila unei od[i, =i atunci, pe ferestrele deschise, se vedeau pere\ii goi, cu piroanele negre ]nfipte ]ntr-]n=ii, plini de p[injeni=ul \esut ani ]ntregi de la un cap[t la altul al od[ii. Da’ ploua, da’ ningea, mutarea se f[cea, c[ci, Doamne fere=te, nu ]ncuviin\a unul o z[bav[, c`t de mic[, ]n plata datoriei. De multe ori, diminea\a, ]n zilele de s[rb[toare, c`nd nu m[ duceam la =coal[, tres[ream de vuietul unui divan, odat[ chiar de al pianului nevestei cuconului Gavrila=, tr`ntit ]n mijlocul uli\ei de c[tre acei ce nu-l puteau c[ra. Oglinzile ajunser[ ni=te cioburi, scaunele erau rupte =i aveau c`l\ul ie=it, telurile scoase. Parc[ pustiise =i mistuise focul. De la o vreme ]ns[ lucrurile ]ncepuser[ s[ treac[ numai din casa cuconului Gavrila= dincolo. Norocul ]l p[r[sise cu totul: ]ntr-o s[pt[m`n[ r[m[sese numai cu paturile. Pe ce o s[ mai joace? m[

95

Emil Gârleanu

g`ndeam eu. C`nd, ]ntr-o sear[, slugile purtar[ din ograda nenorocosului cel din urm[ lucru: un tablou mare, acoperit. |inuse mult, tare mult, conul Gavrila= la d`nsul, =i mai cu seam[ nevasta lui. C`nd l-au scos pe poart[, am`ndoi ]l urm[rir[ cu privirile de la fereastr[. A doua zi ]l c`=tig[ din nou. Tabloul, tot acoperit, f[cu plimbarea ]napoi. Schimbul acesta, o zi al unuia, o zi al celuilalt, s-a perindat vreo s[pt[m`n[. }ntr-o diminea\[, pe o ploaie repede =i-un v`nt n[prasnic, slugile scoaser[ tabloul pentru cea din urm[ oar[ din odaia adev[ratului st[p`n. C`nd voir[ s[ ias[ ]n uli\[, v`ntul se n[pusti ]n prostirea1 ce-l acoperea, slugile =ov[ir[, cl[tin`ndu-se, =i prostirea zbur[ de pe fa\a lui ca o buc[\ic[ de h`rtie. De la fereastra unde eram, ]ntr-o ochire repede, v[zui ]nf[\i=area m`ndr[ a unei femei, cu fa\a alb[, cu ochii ]ntuneca\i, cu o m`n[ pe rezem[toarea jil\ului ]n care sta, cu ceealalt[ la piept, pe ni=te dantele, poate. Sem[na bine cu so\ia cuconului Gavrila=. Era mama ei. }n aceea=i clip[, cuconul Gavrila=, numai ]n jiletc[, alerg[ s[ ajute, aplecar[ tabloul =i-l duser[ dincolo... Din ziua aceea n-au mai jucat. Sup[rarea, nop\ile nedormite, poate o r[ceal[ c[p[tat[ ]n ziua ploioas[ ]n care ie=ise dezbr[cat afar[ culcar[ pe nenorocosul boier ]n pat. A z[cut o s[pt[m`n[ =i, ]ntr-o diminea\[, ]n odaia ]n care alt[dat[ lic[rea mucul lum`n[rilor sleite, se ]n[l\au fl[c[rile g[lbui ale f[cliilor de cear[. Pe divan, cuconul Gavrila= dormea cel mai lini=tit somn. L-au ]ngropat ]ntr-o zi frumoas[, plin[ de soare =i de miros de liliac. Se ]mprim[v[ra. M-am dus s[-l v[d. Era ]ntins ]ntr-un sicriu vopsit albastru, ]n mijlocul od[ii goale. C`nd l-au scos ]n uli\[, s[-l puie ]n pata=c[, nevasta lui a privit spre casa celuia ce-i s[r[cise. +i, ca =i c`nd ar fi z[rit pe cineva, ]ntinse bra\ele =i izbucni ]ntr-un strig[t dezn[d[jduit: „M-a\i l[sat am`ndoi!“ Cine dintre cei de fa\[ va fi ]n\eles rostul acestor cuvinte? Am ]ntors capul, privind ]ntr-acolo; pe fereastra deschis[, ca printr-o ciudat[ ]nt`mplare, se z[rea, ]ntr-un col\, tabloul. Am 1

Prostire—cear=af.

96

Din lumea celor care nu cuvânt[

l[sat s[ porneasc[ mortul, apoi, pentru c[ nu era nimeni, m-am apropiat. Am stat mult =i l-am putut vedea bine. Cu ochii ]ntuneca\i, acoperi\i parc[ de p`nza lacrimilor, plecat[, ca =i c`nd ar fi voit s[ se coboare din ram[, cu fa\a alb[ ]n bog[\ia p[rului negru, mama p[rea c[ jele=te durerea ad`nc[ a fetei ei. M`na dreapt[ str`ngea rezem[toarea jil\ului, iar cealalt[, acum vedeam deslu=it, ducea batista la ochi. Ce presim\ire vremelnic[ va fi ]ncremenit m`na tinerei femei de pe atunci ]n aceast[ mi=care de durere?... C[pitanul se opri, duse m`na la ochi =i r[mase a=a c`teva clipe. — Parc[ o v[d ]nc[, ad[ug[ d`nsul. F[r[ s[ mai spunem un cuv`nt, f[r[ s[ lu[m de la cineva „seara bun[“, am plecat. }n uli\[ ne-am dat m`na =i ne-am desp[r\it.

97

Emil Gârleanu

CUPRINS

COLONELUL

C`teodat[ ]=i arunca privirea spre portretul din cadrul aurit, din odaia lui de culcare. Se vedea acolo ofi\er t`n[r, sublocotenent, abia ie=it din =coal[; sta ]n picioare, cu chiv[ra de l[ncier la o parte, cu mundirul str`ns pe pieptul scos ]n afar[, cu ochi alba=tri, sur`z[tori — ochii ce priveau \int[ la comandan\ii lui sau se mic=orau, apropiind genele lungi, arcuite, ]n saloane, la baluri, c`nd sim\ea b[t`ndu-i l`ng[ inim[ s`nurile femeilor frumoase! Pe atunci ]=i suna pintenii ca o muzic[; ]=i apropia o dat[ c[lc`iele: \anc! =i duri\ele zb`rn`iau ]n od[ile mari, ]n care trichelurile jucau pe du=umelele lustruite apele lucii ale lum`n[rilor. Tot a=a sclipea =i d`nsul, ca buc[\elele de cristal ce clincheteau, at`rnate ca ni=te cercei, ]n urechile de bronz ale policandrelor. Via\a ]i era o raz[ de soare! Nu dormea nop\ile; p[=ea, odat[ cu pragul s[lii de joc, pragul zorilor. Nu obosea; ]n fa\a escadronului tr[gea sabia, ca un fulger, din teac[, =i, strunindu-=i calul, rotea ochii pe c`mpul de mustru. Privind astfel portretul, b[tr`nul, sprijinit ]n c`rj[, parc[ ]ntinerea, se ]ndrepta de =ale, ridica ]n sus capul, ]=i l[sa umerii ]n jos =i tr[ia vremile acelea. Alteori se a=eza, obosit, ]ntr-un jil\, ]n odaia de culcare, sc[ldat[, mai mult ca toate celelalte, de lumin[. +i acolo, sus, deasupra patului, un portret mai mic ]l ar[ta c[pitan; purta favori\i negri, lungi, must[\i bine r[sucite; aceia=i ochi sub fruntea-nalt[. Atunci era ]nsurat; o ]nsur[toare din dragoste — un roman. Furase pe fat[ de la tat[l ei, un boier cu mare vaz[; s-a b[tut de trei ori ]n duel pentru nevast[; ]ntr-unul a ucis pe un 98

Din lumea celor care nu cuvânt[

c[l[tor neam\ ce-i f[cuse curte ]ndr[znea\[; =i-a stat ]nchis. La urm[, d`nsa, necredincioas[, l-a ]n=elat cu un ofi\er. +i atunci, ]n prada dezn[dejdii, care otr[ve=te sufletul sau \i-l f[r`mi\e=te ca pe un miez uscat de p`ine, s-a repezit cu sabia scoas[ la femeia sperjur[: „Tic[loaso!“, at`ta i-a zis, =i ochii ei s-au ]ntors spre d`nsul, ochii sp[im`nta\i, rug[tori; =i m`na i-a c[zut ]n lungul trupului, f[r[ s[ loveasc[. }n clipa aceea a ]n\eles toat[ z[d[rnicia vie\ii; toat[ n[dejdea i se stinse. Atunci numai a priceput c[ singur[tatea e puterea cea mai mare a lupt[torului. Singur, cu tine, f[r[ patimi, f[r[ ur[, tu, ]n fa\a ta! +i-a l[sat nevasta. +i colo, prin u=a ]ntredeschis[, z[re=te, ]n tabloul mare, printre ceilal\i ofi\eri ai regimentului, cu chipul crunt, cu fruntea ]ncre\it[, stingher, f[r[ z`mbet, pe locotenentul-colonel Stav[r, comandantul unui regiment de c[l[ra=i ce pornea la Plevna — a=a se z[rea pe d`nsul... Niciodat[ nu s-a sim\it mai mare ca ]n diminea\a de prim[var[ c`nd =i-a ]nc[lecat calul =i c`nd, sco\`nd sabia ascu\it[, =tia c[ se duce la moarte. +i sub cerul de toamn[ al p[m`ntului str[in, prin ploile m[runte ce parc[-\i picur[ pe inim[, ]nf[=urat ]n v`nturile ce-i spulberau mantaua =i coama calului ce tremura, se sim\ea fericit. M`nca, dormea, tr[ia ca solda\ii lui, ]ndura toate =i era mul\umit. +uieratul gloan\elor, ]n recunoa=terile pe care le f[cea chiar el, i se p[rea doar b`z`ituri de albine. +i ]n v[lm[=agul s`ngeros, ]n v`rtejul de moarte ]n care s-a aruncat la Sm`rdan, ]n capul c[l[re\ilor, a sim\it din nou fiorul acela care-i g`dilase sufletul ]n cel dint`i vals, ca sublocotenent. N-a sim\it zdruncin[tura grozav[ c`nd calul c`zu cu el. }n clipa de fr[m`ntare, c`nd primi un glon\, ]n m`n[, n-a sim\it dec`t arsura repede a unui fier ro=u; apoi alergarea nebun[, dup[ lupta scurt[, c`nd sabia lui intrase ]n g`tul ofi\era=ului turc — un copil — ce i se ]mpotrivea ]n cale. N-a sim\it nici p[rere de r[u, nici du=m[nie; a=a a omor`t pe doi cu m`na lui. Iar c`nd s-a ]ntors ]n \ar[, c`nd, dup[ c`teva zile, regimentul =i-a luat mersul obi=nuit, lipsit de zbucium, al vie\ii de pace, colonelul sim\i

99

Emil Gârleanu

c[ de acum ]nainte nu mai avea ce c[uta ]n oaste. }=i dete demisia, ]=i cump[r[ casa aceasta pe uli\a caz[rmilor, chiar l`ng[ ele, =i, singur, ]ncepu s[ tr[iasc[ via\a de pustnic. }n od[ile mari, ]n care amintirile st[teau ]nchise ]n orice lucru, tr[ia zilele trecute. Dar r[zboiul, a=a cum ]l f[cuse d`nsul, las[ urme. }ntr-o zi sim\i c[ piciorul st`ng ]i amor\e=te, c[ de-abia ]l mai poate mi=ca. Cum luase alt[dat[ sabia din cui, ca s-o ]ncing[ pentru ]nt`ia oar[, a=a lu[ din col\ bastonul gros, cu m`ner de aur, ]n care avea s[-=i sprijine de-acuma b[tr`ne\ile. Nu-i pl[cea s[ steie locului; se t`ra cum putea dintr-o odaie ]ntr-alta, =i la urm[ venea de se a=eza tot ]n fa\a ferestrei de la uli\[; nu trecea soldat, nu se ducea ofi\er spre cazarm[ f[r[ ca b[tr`nul s[ nu-l urm[reasc[ p`n[ departe cu privirea. Diminea\a se scula ]n zori, c`nd sunetul goarnelor vestea ziua ]n mar=ul voios al de=tept[rii; se culca la stingere, c`nd od[ile mari parc[ se umpleau de c`ntecul duios al odihnei... De c`nd z[cuse bolnav greu ]n pat, de c`nd nu se mai putea mi=ca dec`t ]ntors de bra\ele servitorului ce-l ]ngrijea, via\a i se ]ntunecase cu totul. Nu mai putea privi nici pe fereastr[, nici od[ile nu le mai cutreiera. Sim\ea c[ se duce, dar el cuno=tea bine moartea. Nu se temea de d`nsa. O a=tepta =i parc[-i p[rea r[u c[ nu-i putea ie=i ]n cale. Nici nu se ap[ra: nu chemase doctori, nu luase doctorii =i, ]n diminea\a aceasta, c`nd aproape nu avu putere s[-=i deschid[ pleoapele, z`mbi mul\umit. Era o diminea\[ frumoas[ de var[: prin ferestrele deschise razele soarelui se furi=au lucitoare, sco\`nd sc`nteieri repezi din armele \intuite ]n perete. M`nerul sabiei de deasupra patului parc[ p`lp`ia, =i colonelul, cu greutate, de-abia ridic[ m`na de atinse o\elul luciu al tecii. Pe la amiaz[ cerul se ]nnor[ deodat[, plou[ repede, cu ropot, dar spre sear[ norii se topir[ — cele din urm[ raze ale soarelui mureau curate, rumenind odaia. Colonelul dormita. Vroi s[ se trezeasc[ de c`teva ori, ]=i d[dea seama c[ e ]ntr-o amor\ire grea; visele ce-i cutremurau somnul acesta le =tia c[ 100

Din lumea celor care nu cuvânt[

nu-s ]n fiin\[, =tia chiar c[ viseaz[, =i totu=i i se p[rea c[ lunec[ ]ntr-o lume str[in[, din care nu ]n\elegea bine nimic. }l cuprinse o c[ldur[ grozav[; deodat[ i se p[ru c[ se pr[vale patul, tres[ri =i deschise ochii. Mai ]nt`i, f[r[ de voie, vroi s[ strige, apoi mintea i se limpezi, pricepu c[ a=a trebuie s[ fie, =i c`nd servitorul intr[ s[ aprind[ lampa, de-abia putu ]ng`na s[-l lase prin ]ntuneric... }ncetul cu ]ncetul amor\irea ]l cuprinse din nou. Apoi ]l muncir[ vedenii ciudate... Deodat[ se v[zu c[lare ]n ]nv[lm[=agul de la Sm`rdan... Calul c[zuse, dar nu se putea ridica. }=i amintea totu=i c[ atunci se sculase repede, =i, cu toate acestea, acum sta ]ntins jos... Dar bine, pe ofi\erul turc ]l str[punsese ]ntr-o clip[, =tia bine asta; dar acum acesta ]l r[pusese, ]i ap[sa genunchiul pe piept, \in`ndu-l jos, ]n glod... }i c[zuse sabia, ]ns[ mai avea revolverul; se c[ut[ la coaps[ =i, ciudat, sim\i printre degete cear=aful ce-l ]nvelea; era ]n pat, dar cum de se g[sea ]n r[zboi?... Ofi\erul turc scoase iataganul, ]l ridic[ =i-l av`nt[, ca un fulger, spre capul lui. Colonelul se ]ncord[, tres[ri =i se trezi iar. Era ]n[du=it. Sim\ea sudoarea rece scurg`ndu-i-se dup[ urechi; vroi s[ se =tearg[, dar nu putu duce m`na la cap. }ncetul cu ]ncetul se l[s[ moale, ca o petic[; parc[ nu mai avea nici s`nge, nu-i mai b[tea nici inima, =i chiar oasele i se topiser[. I se p[rea c[ e totuna cu patul, c[ era sub\ire ca cear=aful, ]ntins ca el. C`teva cr`mpeie din trecut iar[=i i se luminar[ ]n ]ntunericul od[ii, fulger[ri repezi, ca =i cum cineva aprindea chibritul, pe r`nd. Se ]n[bu=ea. }nchise ochii, avu adev[rata presim\ire a sf`r=itului. Dar ]n clipa aceea, ]n lini=tea ad`nc[ a od[ii, veni dinafar[, dinspre caz[rmi, sunetul de goarne al Rug[ciunii. Atunci o rev[rsare de puteri ]l ]nsufle\i; ]=i sim\i bra\ele tari, se ridic[ pe jum[tate ]n pat =i, cu degetele ]mpreunate ale m`inii drepte, ]=i f[cu, rar, cruce. Apoi ]=i l[s[, u=or, capul ]n pern[, ]nchise ochii, =i-n vreme ce c`ntecul duios al ]nchin[rii de sear[ r[suna ]nc[, osta=ul adormea pe veci.

101

Emil Gârleanu

CUPRINS

P { RTA + U L

Soldatul Pintilie Gheorghe era ]nvinuit c[ furase ]n s`mb[ta Pa=tilor c`\iva saci cu orz =i c[ apoi ]i v`nduse. Santinela ce ]ncuviin\ase aceasta era adus[ ]naintea consiliului, ca p[rta=[ la furt. Vinovatul m[rturisise ho\ia. El o ]ndeplinise, pe c`nd de santinel[ la orz[rie era Neculai Oan[, recrut din anul acela, un biet om, luat ]n oaste pe nev[zutele, =i pe care, de =ase luni de zile de c`nd venise, nu-l scoase nimenea din ceea ce =tia el de acas[. De nepriceperea lui se feriser[ to\i comandan\ii de companie, ca de foc, =i-l l[saser[ la boi. }n s[pt[m`na Patimilor solda\ii fur[ ]nvoi\i pe acas[. De s[rb[tori e greu s[ pui m`na pe un om mai ac[t[rii, — r[m`n ciurucurile. S-a zb[tut bietul aghiotant, ]n dreapta, ]n st`nga, p`n[ a dat, ]n grajd, cu ochii de Neculai Oan[, care vorbea cu boii lui, dezmierd`ndu-i pe grumaz. „Valeu! Oan[ neic[, zise aghiotantul, Maica Domnului mi te scoase ]n cale. Vino-ncoa, zmeule, s[ te ]narmez ca pe sf`ntul Gheorghe.“ L-a ]n=f[cat de guler, l-a dus de l-a ]ncins, i-a dat o arm[ =i-un picior =i l-a ]nfipt de santinel[ ]n poarta orz[riei, ]n ograda c[reia r[m[seser[ c`\iva saci plini, afar[ din hambar. „S[ nu la=i nici pe Dumnezeu sf`ntul s[ intre ]n[untru, Oan[ b[iete, c[ a ta-i ]mp[r[\ia Necuratului pe urm[“, ]i mai zise aghiotantul =i plec[. De aci ]ncolo s[ l[s[m s[ povesteasc[ Oan[, ]ntrebat, la r`ndu-i, de c[tre judec[tori. Oan[ ]=i duse m`na la cap ]n ne=tire, chip s[ salute, r[cni: „S’ tr[i\i!“, trase aer mult ]n piept, ca =i cum s-ar fi preg[tit s[ se cufunde ]n ap[, apoi ]ncepu: 102

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Acu, eu, s’ tr[i\i, eram pus de santinel[; era cald =i m[ uitam pe c`mp, =i pe poarta de din dos v[d, s’ tr[i\i, c[ ie=eau boii. Le d[duse drumul nu =tiu cine, ori ]=i luaser[ ei singuri lumea ]n cap, c[ eu, vezi, eram de santinel[, nu eram ]n grajd. Pe mine nu m-o r[bdat inima s[-i las ]n voia lor, c[ tot eu aveam s[-i caut pe urm[ prin meleaguri, c[ eu ]s la boi, la am`ndou[ p[rechile. Da’ o p[reche acuma n-o mai am pe sam[, de-o s[pt[m`n[, c[ s-o dus cu A Ilinc[i la c[rat pietri= de la Ipate, de sub Dealul R`poaiei. Eu ]s din cealalt[ parte, de la Argieni, din vale de... — Nu mai b`igui; spune ce-ai f[cut c`nd ai v[zut boii! r[cni colonelul. Oan[ iar r[sufl[ ad`nc: — S’ tr[i\i! Eu am v[zut boii, am r[z[mat pu=ca de gard =i am ]mpuns-o la fug[ dup[ d`n=ii, de i-am ]ntors. Dup[ ce i-am dus ]napoi ]n grajd, i-am ]nchis, am pus un be\i=or ]n belciugul u=ii, c[ z[vorul ]i stricat, — l-o stricat Marin Dumitrache, b[tu-l-ar Dumnezeu, =i eu am rapurtat, da’ nu l-au dres, c[ fieraru nu-i... — Las[ pe fierar, tontule, spune ce ai f[cut dup[ ce ai ]nchis boii! Te-ai dus la locul t[u? r[cni iar colonelul, scos din fire. — M-am dus la locul meu, unde m[ a=ezase domnul c[prar. — C[prarul, nu aghiotantul? ]ntreb[ un c[pitan din consiliu. — Ba aghiutantul, domnule aghiutant, s’ tr[i\i. Acum, eu mai s-adorm. Da’ n-am dormit, c[ de dormeam, a= fi visat. +i n-am visat nimic, z[u n-am visat. +i numai ce vine de=ca Gheorghe =i d[ s[ intre ]n orz[rie. Eu ]i zic: „M[, de=c[, ce cau\i tu aici, c[ eu nici pe Dumnezeu nu-l las, m[, s[ intre“. Da’ el m[ d[ odat[ la o parte, intr[ ]n[untru =i-mi spune: „Tu nu =tii, m[, c[ trebuie s[ duc orz pentru calul domnului ghin[rar?“ De a=a, a=a-i, am socotit eu, c[ alta nu =tiu, da’ asta o =tiu bine, c[ domnul ghin[rar e tat[l nostru, s’ tr[i\i; =i l-am l[sat s[ ia un sac. C`nd o ie=it cu sacul afar[, mi-o =ters o palm[, de-am ame\it. O luat-o pe dup[ gard, =i ce-o fi f[cut, ce-o fi dres, c[ se ]ntoarce iar ]napoi =i mai ia un sac. „C`\i

103

Emil Gârleanu

saci iei, de=ca?“ ]l ]ntreb eu. „Las’, c[-i vedea tu. S[-i numeri“, mi-o r[spuns. +i c`nd o trecut cu al doilea pe poart[, mi-o mai =ters o palm[ =i-o strigat: „Doi!“ C`nd o mai venit pe urm[, nu l-am mai ]ntrebat, de fric[ s[ nu m[ mai bat[. Da’ el tot mi-o mai tras dou[ palme, =i-o strigat: „Trei!“ „Patru!“ Dup[ al patrulea n-o mai venit, da’ =i pe mine m-o bufnit s`ngele pe nas. — Vras[zic[, patru saci a furat? ]ntreb[ colonelul. — Patru; c`te palme am m`ncat, at`\ia saci o furat, s’ tr[i\i... De schimbat, nu m-o schimbat dec`t h[t! t`rziu de tot, c[ prinsese s[ se spuzeasc[ cerul de stele, =i eu m[ g[ndeam ]nc[ la boii mei, c[ nu aveau ce m`nca; eu le dau de m`ncare la vreme, ba-i duc =i la p[scut, ]n suhatul t`rgului, unde-s =i ceilal\i v[cari, c[ am p[scut doar =i tamasl`cul1 conului Mache de pe Popricani... — Bine, bine, cine te-a schimbat? — Domnul c[prar, ista, domnul aghiutant. Aflase =i dumnealui c[ Pintilie luase sacii, c[ mi-o tras =i d`nsul c`teva palme, da’ f[r[ s[ le numere, c[ mi le-o tras gr[bit. Apoi m-o dus la ]nchisoare. +-am stat ]nchis, s’ tr[i\i. Ia, a=a, degeaba, pentru mehenghiul ista de Pintilie. C[ doar am vrut eu s[ pun m`na pe el ]n ]nchisoare, dar n-am putut. Da’ ce crezi, tu, m[ (zise Oan[, ]ntorc`ndu-se spre vinovat), c[ e=ti ]n satul lui Cremene, s[ furi orz =i s[ ba\i oamenii ]n drum?... — Unde te treze=ti aici? \ip[ colonelul. Pentru ce i-ai dat drumul s[ intre ]n orz[rie? — Domnul ghin[rar e tat[l nostru, s’ tr[i\i! Cum s[ nu-l fi l[sat? Dumnezeu e Dumnezeu, =i domnul ghin[rar e domnul ghin[rar. Alta n-oi =ti, da’ asta o =tiu bine. Cum s[ nu-l fi l[sat? Apoi ]ncepu s[ se roage: Dac[ Pintilie n-are de unde, t[tuca d[ cei patru saci ]napoi, c[ t[tuca are ]n hambar =i p[pu=oi, =i orz, =i gr`u; z[u c[-i d[ t[tuca, numai s[-=i scape b[ietul! To\i z`mbir[, iar Pintilie pufni de r`s. Oan[ ]l z[ri =i-i strig[ printre lacrimi: 1

Tamasl`c—ciread[.

104

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Te r`zi, m[i de=c[, te r`zi, nu \i-ar mai c[lca piciorul pragul maic[-ta =i al t[t`ne-t[u! Consiliul a achitat pe Neculai Oan[, cer`ndu-i trimiterea ]napoi la vatr[, ca un om slab de minte ce era. C`nd i s-a spus c[ sc[pase, nu-i venea s[ cread[. Dar pe Gheorghe Pintilie, care se ducea la ]nchisoare, nu-l r[bd[ inima s[ tac[; ]ntreb[ r`z`nd: — Ce \i-o fi f[c`nd boii, m[ Onic[? Oan[ tres[ri, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte de ceva, ochii i se luminar[ deodat[, se ]ntoarse =i veni p`n[ la fa\a lui Pintilie. +i cum acesta din urm[ =edea ]ntre cele dou[ santinele, ]i zise: „St[i, m[i de=c[“, =i, mai nainte s[ poat[ fi oprit, ]i tr`nti o palm[ stra=nic[. Apoi, cu buzele ]ntinse ]ntr-un z`mbet de nespus[ mul\umire, ie=i pe u=[, sc[rpin`ndu-=i palma cu care lovise.

105

Emil Gârleanu

CUPRINS

FUGITUL

Adu=i ]n odaie, de c[tre aghiotant, r[m`n am`ndoi ]n fa\a ofi\erului de serviciu. B[tr`na e m[run\ic[, plecat[ pu\in de =ale; de sub bariz de-abia i se z[re=te fa\a supt[. }=i are sum[ie=ul pe umeri; m`inile =i le \ine una deasupra celeilalte. B[ietanul e ]nalt, bine legat, dar cam galben la fa\[. E ]mbr[cat ]ntr-un cojoc cu l`na mi\oas[ ]ntoars[ ]n afar[. }=i tot trece c[ciula dintr-o m`n[ ]ntr-alta. Dup[ un r[stimp, vin l`ng[ masa de dup[ care sublocotenentul ]i prive=te. Fl[c[ul pleac[ ]n jos capul =i spune: — Eu sunt Vasile al Lixandrei. Ofi\erul se uit[ mirat. — Sunt Vasile al Lixandrei... Din cumpania a doua. — E=ti ]nt`rziat? — Nu, sunt... Vasile al Lixandrei... =i-s dizirtor. Sunt din cumpania a doua, =i am fugit an\[r\. Ofi\erul se ridic[ =i-l prive=te cu interes, apoi ]ntreab[: — Cum ai fugit? +i de ce? B[ietanul tace. Atunci b[tr`na ]=i trece dosul m`inii peste gur[, ]=i trage un cap[t al sum[ie=ului peste um[r =i vorbe=te: — Las[, Vasile, s[ spun eu. S[ v[ gr[iesc eu, domnule c[pitan, c[ bietul nu poate vorbi de inim[ r[... Amu, i-o venit =i lui r`ndul la oaste. I-o venit r`ndul acum trei ani, =i s-o dus, c[ i-am spus: „du-te, b[iete =i-\i f[ sirviciul; bun e Dumnezeu =i mare. +i te-i ]ntoarce. Eu \i-oi purta de grij[, dragul mamei, s[-\i aduc ce te-o trage inima s[ cei“. +i s-o dus, s[rut m`na, domnule c[pitan, s-o dus. A=a... S-o dus cum v-am spus. C`nd colo, peste vreo dou[ s[pt[m`ni, ]ntr-o sar[, prin postul Cr[ciunului, eu f[cusem ni=te julfe, numai ce aud c[ boc[ne=te 106

Din lumea celor care nu cuvânt[

cineva ]n u=[. „Cine-i?“ ]ntreb. „Eu sunt, m[muc[“, mi-o r[spuns. I-am cunoscut glasul. Repede am tras z[vorul =i numai ce-l v[d cu mantaua peste mondir, cu =apca ]n cap =i ]n m`n[ cu tesaca, f[r[ curea. „Mam[“, ]mi zice el... Da’ era tare ab[tut, „mam[, ]mi zice el, am venit s[-mi dai un franc de parale, s[ pl[tesc ceva la cazarmie“. D[, eu l-am crezut, p[catele mele, c[ numai pe el ]l am. +i at`ta aveam, un franc de parale, da’ eu i l-am dat. +i am vrut s[-l mai \in, da’ unde o fost chip. Atunci i-am f[cut =i o leg[tur[ cu julfe =i o plecat, c[ trebuia s[ fie a doua zi la cazarmie. O plecat ]n inima nop\ii. +i ce-mi era scris s[ aud! }n ajunul Cr[ciunului ]mi spun ceilal\i din sat de la noi c[ Vasile e dizirtor. +i-am bocit m[mucu\[, ca dup[ un mort, c[ eu ]s beteag[, =i-s singur[ — singur[ pe lumea asta, =i numai pe el ]l am! +i l-am c[utat, =i am ]ntrebat, =i unde n-am umblat! Numai unul Dumnezeu =tie! A=a ]mi pierdusem n[dejdea. L-am crezut mort =i pace bun[! Da’ numai uite c[ Dumnezeu mi l-o ]ntors, s-o ]ndurat de b[tr`ne\ile mele. Alalt[sear[, tocmai ie=isem s[ torn ap[ ]n treuc[ la ni=te porci, c[ am trei porci, s[ nu v[ sup[ra\i, domnule colonel, ista, domnule c[pitan, am avut =i-o v[cu\[, da’ am v`ndut-o... Turnam ap[ ]n treuc[ =i numai deodat[ v[d c[ r[sare ]n poart[ un om str[in. Da’ c`inii nu b[teau. M[ dau mai aproape =i, c`nd ]i v[d fa\a, mi s-o t[iet genunchii; =i m-am sprijinit de gard, =i at`ta am putut s[ zic: Valeu! C[ a=a bucurie n-am avut eu ]n via\a mea. +i vezi dumneata, =i bucuria asta, tot dintr-o sc`rb[ mi-o venit. De-abia m-am t`r`t p`n[ ]n cas[... +i mi-o povestit toat[ noaptea via\a lui, s[racul, petrecut[ printre str[ini, cioban la oi, c[ trecuse Prutul. +i-o venit c[-l lovise dorul de mine, c[ el o fugit, dar era inim[ bun[, domnule c[pitan. Tare m-am bucurat, c[-s singur[ pe lume, =i numai pe el vezi c[-l am. +i dup[ multe =i multe, ]ntr-un t`rziu, l-am ]ntrebat: „+i acolo nu te-au luat la meli\ie, m[i b[iete?“ „Ce s[ m[ ieie, mi-o r[spuns, ei au destul[ oaste. }i duce pe fl[c[i peste m[ri =i \[ri, s[ se bat[. Care cum se duc, nu se mai ]ntorc. }s pustii satele!“ Iac[, \in minte vorbele

107

Emil Gârleanu

iste ca =i cum le-a= fi auzit ]n minuta asta de ceas. +i el =edea, cum ]i colo ]n col\, pe pat, l`ng[ cuptor, iar eu pe un sc[uie=, aproape de d`nsul. Cum mi-o spus vorbele iste, am r[mas pe g`nduri. +i ce mi-o trecut prin minte, pl`ng`nd i le-am spus: “M[i b[iete, m[i, pe fl[c[ii aceia ]i m`n[ la moarte, ca pe vite, =i d`n=ii merg, c[ a=a-i legea, cum s-o dus mo=u-t[u =i nu s-o mai ]ntors — c[ am avut un frate ]n doroban\i, de-o murit ]n b[t[lie, — =i tu, m[i b[iete, nici m[car cei trei ani nu vrei s[-i faci. Tu ai fugit printre str[ini, m-ai l[sat singur[ cu grijile =i necazurile, =i dac[ erai =i tu om, azi ai fi dat meli\ia la spate =i ai fi venit acas[. Nu mai fugi, dragul mamei. Haide la cazarmie. |i-i face pedeapsa =i anii t[i =i te-i ]ntoarce, c[ poate mi-o lungi Dumnezeu zilele, s[ te v[d m`ntuit =i pe tine.“ C`nd i-am spus eu lucrurile istea, cum st[tea acolo l`ng[ cuptor, numai o pus capul ]n piept =i o-nceput s[ pl`ng[, c[ el o fugit, da’ are inima bun[, domnule c[pitan. +i asear[ am pornit =i-am venit. +i acum rog bun[tatea dumneavoastr[ pentru d`nsul. Apoi b[tr`na se ]ntoarce c[tre b[iat =i izbucne=te ]n pl`ns: — R[m`i, dragul mamei, r[m`i, c[ dec`t ai umbla printre str[ini =i m-ai l[sa de izbeli=te =i de r`sul oamenilor, mai bine \i-ai face os`nda =i anii t[i, =i bun ]i Dumnezeu, te-i ]ntoarce acas[. B[ietanul pune capul ]n piept =i r[spunde cu glasul tremurat: — Ghine, m[muc[, oi r[m`ne. Mai st[ o clip[ a=a, \in`nd capul ]n jos, apoi se ]ndreapt[, ]=i trece dosul m`inii peste ochi =i spune ofi\erului: — R[m`n, s[ tr[i\i, r[m`n, c[ doar de asta am trecut ]napoi Prutul.

108

Din lumea celor care nu cuvânt[

Din volumul

PUNGA (1909)

109

Emil Gârleanu

CUPRINS

PUNGA

C`nd se trezir[, ]n zorii zilei, am`ndoi, la han, =i dup[ ce pl[tir[ un franc =i dou[zeci pentru c[ dormiser[ acolo, femeia Safta, nevasta lui Neculai L[ptuc, se c[ut[ prin buzunarele fustei. Dup[ ce =i le ]ntoarse pe dos, c[zu dintr-unul cinci parale. At`ta; nu mai aveau nimic. Veniser[ cu o zi ]nainte, v`nduser[ dou[ perechi de g`=te, =i ]n loc s[ se ]ntoarc[ acas[, ]n Popriceni, ici, o palm[ de loc, r[m[seser[ ]n t`rg s[ beie la han. Femeia se uit[ la cel de cinci parale, ]l ]ntoarse pe fa\[, pe dos, apoi ]l ar[t[ lui b[rbatu-s[u: — Merge? Neculai L[ptuc ]l ]nv`rti =i el, ]l puse ]n zare, s[ se uite de departe, ca =i c`nd ar fi vrut s[-l vad[ dac[-i str[veziu, apoi ]=i trecu degetul pe sub nas =i r[spunse: — Pe dracu! Femeia i-l smunci, r[stindu-se la el: — Tu l-ai luat, prostule! — Ba tu! — A=a s[ tr[ie=ti!... Haidem! +i pornir[. Afar[ ]ncepuse iar s[ fulguie. Nevasta ]=i trase bine barizul peste urechi; era o femeie ]nalt[, ciol[noas[, larg[ ]n spate; =i cum v`ntul ]i flutura fustele, i se vedeau pulpele sub\iri ]n ciorapii albi de l`n[, b[\oase, ca ni=te catalige, de care se p[rea c[ adev[ratele ei picioare se legau mai sus. Mergea cu pa=i mari, cam =ont`=, ca =i cum vroia mereu s[ c`rmeasc[. B[rbatul, un prichindel, cu pieptul lipit de spate parc[, se \inea pe urma ei, g`f`ind; ]n cap avea o p[l[rie grozav de mare, cu un fund c`t un ceaun, care parc[-l ap[sase pe om 110

Din lumea celor care nu cuvânt[

]n jos, de-i intrase picioarele ]n p`ntece. Mai mult s[rea, ca un purice, dec`t mergea; da din m`ini =i se uita spre partea ]n care nevast[-sa se \inea pu\in pe o coast[, ca =i c`nd ]i era fric[ s[ nu se ]ntoarc[ s[-l ]nha\e. Aproape de barier[, femeia se opri dintr-o dat[: — S-o lu[m pin gr[dina poblice; s[rim gardul =i t[iem drumul de-a dreptul; ce s-o mai ]nconjur[m! — M[ aburci? ]ntreab[ sfios \[ranul. +i femeia ]i r[spunse: — Te-oi aburca, st`rchitur[! Deschiser[, ]ncet, porti\a =i intrar[ ]n gr[dina public[. Ninsoarea c[dea ]nceat[, f`=`ind, printre ramurile copacilor, =i se a=eza u=oar[, ca un puf. |[ranii o luar[ pe aleea cea mare, apoi f[cur[ la st`nga. Femeia mergea drept ]nainte, c`nd b[rbatu-s[u ]i strig[ din urm[: — Fa, Safto, s[ cotim, c[ ajungem tocmai bine la capul dealului, =i-i drumul mai neted pe ici. |[ranca stete pu\in pe g`nduri, apoi pesemne c[-=i f[cu =i d`nsa aceea=i socoteal[, c[ o lu[ repede la dreapta: ea ]nainte, b[rbatu-s[u ]n urm[. F[cur[ c`\iva pa=i, =i Neculai L[ptuc, cum se uita ]n p[m`nt ca =i c`nd num[ra urmele neveste-sii, mai c[ era s[ se izbeasc[ de d`nsa, a=a de scurt se oprise aceasta: drept ]n fa\a lor, un gardist sta plecat =i se uita deasupra unei b[nci, pe care un om p[rea c[ doarme. Gardistul ]ntoarse capul, ]i z[ri =i-i chem[: — Ia veni\i aici! Cei doi \[rani se apropiar[ sfio=i: dac[ le-a fi ghicit g`ndul c[ voiau s[ sar[ z[plazul? Gardistul spuse bucuros: — Bine c-a\i venit, ia sta\i colea p`n[ m-oi ]ntoarce eu, s[ nu deie vrun c`ine. M[ duc s[ dau de veste, ici, la poli\ie; ]ntr-o jum[tate de ceas sunt ]napoi... C-acuma l-am g[sit =i eu! +i ar[t[ spre cel ce p[rea c[ doarme pe banc[. Apoi gardistul o lu[ la fug[. Femeia se apropie s[ se uite; b[rbatul nu-=i d[duse ]nc[ bine seama ce era; st[tea mai la o parte.

111

Emil Gârleanu

Femeia se mai uit[ pu\in, pe urm[ ]ntoarse capul spre b[rbatu-s[u: — Iac[, tontule, dac[ m-am luat dup[ tine! St[i acum =i p[ze=te mortul. L[ptuc veni =i d`nsul mai aproape, uit`ndu-se la nevast[-sa, gata s[ primeasc[ vreo c`\iva pumni, pe dreptul; se g`ndea el c[ alt[ dat[ ]i luase =i degeaba. Dar femeia ]l l[s[ ]n pace =i c[ta ]ntins la mort, vr`nd s[ =tie, ca toate femeile, ce =i cum. Apoi spuse, ca =i cum =i-ar fi vorbit singur[: — S-o omor`t; uite chistolul ici, l`ng[ d`nsul. +i iar ]=i lu[ de seam[: D-apoi ce sunt eu s[-l p[zesc?! Haidem! Dar b[rbatu-s[u nu vroi; r[spunse cam cu jum[tate de gur[: — Dac[ ne-o spus gvardistul s[ st[m, trebuie s[ st[m. Femeia ]i arunc[ o privire furioas[, =i-n urm[ se plec[ s[ priveasc[ iar la cel de pe banc[. De mort nu ]i era ei fric[ — la c`te priveghiuri st[tuse d`nsa, pe c`\i ]i ]ngropase! Ehei! c[ mai mult din asta tr[ia. Dar revolverul o umplea de groaz[, =i parc[ =i b[rbatu-s[u, care nu pusese ]n via\a lui m`na pe pu=c[ — la oaste nu-l luase — =i d`nsul sim\i un fior prin =ira spin[rii, a=a ca un bulg[ra= de ghea\[ ce-i luneca pe piele, c`nd se uit[ la \eava lucioas[. }mpu=catul r[m[sese pe o coast[; din m`na dreapt[, zg`rcit[, revolverul c[zuse pe banc[. M`na st`ng[ nu i se vedea de sub palton. Era bine ]mbr[cat; c[ciula de astrahan atrase ]ndat[ privirea \[ranului: — Halal c[ciul[! Femeia nu r[spunse: d`nsa nu g[sea ce c[uta. — Unde s-o pocnit oare? Nu se vede nici un chic de s`nge, parc[ doarme. Vezi-l? Nici un chic de s`nge. D`nsa ]=i aduse aminte c[ v[zuse odat[ pe notar cum tr[gea cu „chistolul“; o s[pt[m`n[ de zile nu-i ie=ise atuncea din minte buc[\elele cele cu care po\i omor] chiar vita; =i ]ncepu din nou s[ vorbeasc[ lui b[rbatu-s[u: — +i doar plumbul ]i mare, trebuie s[-l fi potrocolit r[u. Ai v[zut cele cu care d[dea notaru? ...Doamne iart[-m[... erau c`tu-i ghinda. 112

Din lumea celor care nu cuvânt[

+i ]n minte parc[ i se ]n\epeni g`ndul acesta: s[ vad[ unde se lovise. Cu ochii la revolver, s[ nu cumva s[-l ating[, lu[ mortul bini=or de um[r =i-l ]ntoarse. Atunci trupul \eap[n se rostogoli repede pe spate. Pulpana paltonului se desf[cu peste marginea b[ncii, =i pe partea st`ng[ a surtucului se v[zu pata de s`nge cum se l[\ise peste tot. C`nd se rostogoli mortul, \[ranii r[maser[ o clip[ ]mpietri\i de fric[, cu ochii la revolver, dar arma nu se mi=case din loc. Atunci femeia se lini=ti =i spuse: — }n inim[ =i-o tras! B[rbatul ]i b[nui: — De ce l-ai ]ntors, fa? Ce-o s[ zic[ gvardistul? Dar ]n aceea=i vreme se auzi parc[ un f`=`it, un vuiet ciudat, parc[ se mi=case ceva l`ng[ mort =i c[zu apoi ]n stratul sub\ire de om[t de pe jos. |[ranii privir[ =i r[maser[ ]ncremeni\i. Din buzunarul mortului lunecase o pung[ de piele, neagr[, o pung[ umflat[, doldora. Dup[ ce le trecu mirarea, ei uitar[ de mort; L[ptuc se f[cu pu\in mai mititel, l[s`ndu-se pe vine, femeia se l[s[ =i ea, ca =i c`nd se cobor`se de pe catalige, =i cu ochii mari, \in`ndu-=i r[suflarea, se uitar[ la pung[. Cum st[teau a=a, gr[m[di\i, \[ranul ridic[ ochii =i ]nt`lni pe ai nevestei. O lumin[ de ]n\elegere sticli ]n privirea lor; de c`nd erau ]mpreun[ nu se ]n\eleseser[ a=a dintr-o dat[, f[r[ nici un cuv`nt, ca acum; apoi, ]ndat[, ca =i cum s-ar fi ferit unul de altul, =i de mort, femeia ]ntoarse capul =i se uit[ spre cel ]mpu=cat, \[ranul privi spre copaci, ca s[ nu-i vad[ nici pe unul, nici pe cel[lalt, ]ntinse m`na, lu[ punga =i o v`r] repede ]n car`mbul cizmei. Apoi se scular[ dintr-o dat[ am`ndoi, ca pe teluri, femeia parc[ mai lung[ dec`t era, =i privir[ ]ngrija\i ]n toate p[r\ile; b[rbatul dete cu piciorul peste urma mic[, p[trat[, ce l[sase punga ]n om[t, iar nevasta ridic[ pulpana paltonului la loc =i ]ntoarse mortul pe-o coast[, cum fusese. |[ranul iar privi spre partea de unde avea s[ vie

113

Emil Gârleanu

gardistul =i, nev[z`nd pe nimeni, v`r] m`na ]n car`mb =i ]ndes[, mai ]n jos, punga, c[ci ]i ap[sa pulpa. Dar parc[ ]i apuc[ frica s[ mai steie singuri, cu mortul, ]n t[cerea aceea. |[ranul ]ncepu s[ vorbeasc[: — Halal c[ciul[... =i ce straie! +i-atunci sim\i ceva cald =i tare l`ng[ picior, =i parc[ ar fi vrut s[ zic[: „+i ce pung[!“ Dar ad[ug[ altceva: — +i el se omoar[! Ca =i b[iatul lui Dumitrache Str`mbu; da’ s[ zici c[ celuia i s-o slobozit pu=ca singur[-n chept! Vorbele ]ns[ nu-i mai veneau: n-avea ce mai spune. Iar ]i cuprinse o grij[ mare, se traser[ am`ndoi deoparte, unul l`ng[ altul. L[ptuc, ]n[du=it, ca dup[ cine =tie ce drum. Femeia se g`ndea... Dac[ i-o da ]n cap gardistului s[-i caute? Dac[ d`nsul umblase mai dinainte prin buzunarele ]mpu=catului =i =tia ce are, =i-i lua acuma din scurt? — Ha? f[cu speriat L[ptuc, ca =i c`nd ]l ]ntrebase ceva nevast[-sa. Femeia nu-i r[spunse, ]ntoarse capul ]n toate p[r\ile, apoi se duse =i mai b[t[tori cu m`na om[tul. De-abia se ridic[, =i auzi un tropot. Venea gardistul, ]n fug[, cum se dusese. |[ranii se-nfiorar[, dar gardistul le vorbi bucuros, ca =i adinioare, c`nd ]i rugase s[ p[zeasc[ mortul: — Ei, brava vou[! Mul\umesc! De-acu r[m`n eu cu d`nsul; c[ aista-i domnul Bucur Col\escu, profesor la gimnaz. Dragostea trebuie s[-l fi dat gata, s[racul! D`n=ii mai st[tur[ o clip[ locului; nu le venea s[ cread[ c[ puteau pleca; apoi, ca =i c`nd i-ar fi =fichiuit cineva de la spate, ziser[: — S-auzim de ghine! +i-o luar[ repede la picior. C`nd ajunser[ ]n fundul gr[dinii, L[ptuc se c[\[r[ pe gard, nevast[-sa ]l apuc[ de mijloc, apoi de t[lpile cizmelor, =i-l arunc[ dincolo; ]n urm[ d`nsa parc[ p[=i gardul, =i o luar[ g`f`ind, la deal, printre spini, uit`ndu-se din c`nd ]n c`nd ]n urm[. 114

Din lumea celor care nu cuvânt[

Fulgii se a=terneau molcomi, cernu\i de sus. Pe umerii femeii ninsoarea se str`nsese ]n dou[ gr[m[joare, iar p[l[ria b[rbatului se f[cuse alb[. |[ranii mergeau mereu, f[r[ s[ simt[ c[-s obosi\i. Deodat[ se ridic[ ]n fa\a lor cump[na unei f`nt`ni, =inguratic[ ]n tot cuprinsul c`mpului. C`nd ajunser[ ]n dreptul ei, se oprir[. Erau departe de t`rg, ]nc[ o postat[, =i-ajungeau satul. +i, cum se oprir[, parc[ li se t[iaser[ picioarele. Se a=ezar[ pe ghizdele, unul de o parte, cel[lalt de alta, =i r[suflar[ u=ura\i. |[ranul zise: — Vezi, fa, dac[ n-o luai pe unde \i-am zis eu, ]\i mergea ]n s[c. Femeia nu-i r[spunse. Apoi se ridicar[ deodat[, ca =i cum =i-amintir[ de ceva, =i o pornir[ din nou, pu\in mai ]ncet: ea ]nainte, el ]n urm[. Femeia sim\ea o bucurie cald[, care i se ]mpr[=tia ]n tot trupul, =i g`ndea... O pung[ cu bani, pe vremea asta, c`nd nici tu para, nici tu lemne, nici tu m[lai, nimic n-aveau! Dac[ n-o luau ei, ar fi luat-o gardistul. Ce, cu banii N[st[soaii, c[reia ]i \inuse lum`narea, nu se ]nt`mplase tot astfel? Ea-i l[sase, =i notarul ]i p[pase. D-apoi z[u! Doar nu mai era proast[... +i cum g`ndea a=a, parc[ i se =terse deodat[ amintirea ]ntregii ]nt`mpl[ri: nu mai vedea nici banca, nici mortul; i se p[rea c[ banii ace=tia i se cuveneau, ba, mai mult, c[ erau ai ei. Atunci ]=i aminti =i de b[rbatu-s[u =i-i fu ciud[ c[ de pe urma lui oarecum se c[p[tuise cu parale. Apoi se uit[ ]napoi, ca =i cum ]i era fric[ s[ nu-l piard[. B[rbatul venea ]n urm[, b[l[b[nind din m`ini; =i femeia se lini=ti. L[ptuc g`ndea =i el, sim\ea ceva cald ]ntr-]nsul, ceva care-l nec[jea, =i-i pl[cea c[-l nec[je=te; f[r[ s[ vreie, ]ncepu s[ r`d[ singur, ]nfundat, dete drumul unui hohot =i ]=i =terse, mul\umit, nasul cu degetul. Femeia ]ntoarse capul iar, se privir[ unul pe altul =i, ca =i-atunci c`nd se-n\eleseser[ ]n fa\a pungii, ]=i ghicir[ =i acum, dintr-o dat[, g`ndul, pentru a doua oar[ ]ntrat`ta amar de vreme. +i-ncepur[ s[ r`d[ ]mpreun[; r`deau am`ndoi, de-o bucurie ascunc[, mare, care le g`dila sufletele...

115

Emil Gârleanu

C`nd z[rir[ =uvi\ele de fum pe hornurile bordeielor din Popriceni, ]ncepur[ s[ p[=easc[ mai repede. Se gr[beau pe m[sur[ ce se apropiau, se gr[beau, ner[bd[tori. Uli\a satului era pustie; c`\iva b[ie\i, ]ntr-o hudicioar[, se b[teau cu om[t; ]ncolo — nimeni. A doua, a treia cas[ dup[ biseric[ era a lor. L[ptuc deschise poarta, iar femeia trase cu coada ochiului spre vecin: la A Dumitroaiei nu era nimeni prin ograd[ — cu at`t mai bine. Apoi se suir[ pe prisp[, iar se uitar[ ]n toate p[r\ile, femeia ]ntinse m`na, de lu[, din stuhul stre=inei, din locul =tiut, cheia u=ii — o punea acolo ca s[ n-o mai piard[, cum p[\ise ]n vreo dou[ r`nduri; apoi trop[ir[, s[ se scuture de ninsoare, =i L[ptuc ]ntoarse cu am`ndou[ m`inile cheia ]n broasca stricat[. Intrar[. Din tind[ trecur[ ]ntr-o odaie s[r[c[cioas[, cu un pat de sc`nduri, acoperit de un l[vicer, o mas[ joas[, azv`rlit[ ]ntr-un col\, o lad[ f[r[ capac =i un jil\ cu telurile scoase, c[p[tat demult de la un boier. Dintru-nt`i se oprir[ ]n mijlocul od[ii; apoi femeia ]=i aduse aminte, se ]ntoarse repede =i z[vor] u=a tindei. Pe urm[ veni iar ]n odaie, ]=i smulse barizul, lu[ o pern[ =i se repezi de ]nfund[ ochiul de geam, lat c`t palma. B[rbatul ]=i scutur[ p[l[ria, apoi r[maser[ o clip[ a=a, unul ]n fa\a celuilalt. Femeia ]i spuse, g`f`ind: — D[-mi punga, s-o de=[rt. |[ranul clipi repede din ochi: — |i-oi da-o; st[i, c[ mi-s ]nghe\ate degetele. Dar femeia se apropie cu m`na ]ntins[ =i se r[sti: — D[-mi punga! |[ranul iar clipi din ochi, apoi parc[ se pro\[pi ]n picioare. Adic[ de ce s-o de=arte d`nsa? Ce, nu tot el f[cuse s-o g[seasc[? +i pentru ]nt`ia=i dat[ sim\i c[ ]ndr[zne=te ceva ]n fa\a femeii lui. Banii care-i ardeau pulpa parc[ ]i trimiteau, de-acolo, o ]nviorare ]n tot trupul. La ce i-ar da-o? R[spunse d`rz: — Eu am luat-o de jos, eu am s-o caut. La r`ndul ei femeia ]l privi =i i se p[rea c[ niciodat[ nu-l ur`se mai mult. Se repezi ca s[rit[ din min\i: 116

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Scoate-o din cizm[! Apoi ]i dete un pumn =i ]ntinse m`na spre picior. Omul, care-i suferise de at`ta amar de vreme pumnii =i palmele, ca un c`ine, sim\i ]n sufletul lui o furie grozav[ =i, cum femeia se plecase s[-i prind[ piciorul, el o cuprinse cu bra\ele pe dup[ mijloc =i, cu pieptul str`ns de bra\ele ei, vroi s-o r[stoarne, s-o calce ]n picioare. Dar femeia se zv`rcoli o clip[. }l ridic[ ]n c`rc[ =i se scutur[ de d`nsul, cum fac dul[ii c`nd sar pe d`n=ii javrele, =i iar c[ut[ s[-i prind[ cizma. Atunci b[rbatul se v[zu o clip[ ]nvins, se plec[, v`r] repede m`na ]n car`mb =i scoase punga, \in`nd-o cu degetele ]ncle=tate. Femeia ]i apuc[ pumnul ]n m`inile ei osoase =i, c[lc`ndu-se cu picioarele, g`f`ind, cu ochii holba\i, str`ngeau punga, prin pielea c[reia li se p[rea c[ simt zim\ii banilor, de aur poate. Lui L[ptuc ]i sl[beau degetele sub ghearele nevestei =i, cu o ]ncordare dezn[d[jduit[, ]=i trase m`na, se f[cu mititel, ]=i alipi bra\ele ghem la piept, izbi ]n p`ntecele femeii cu capul =i o dete de-a t[v[lucul pe pat. Atunci d`nsa, nebun[ de furie, ]=i desf[cu m`inile ca dou[ aripi de vultan =i ]ncepu s[ loveasc[ pe b[rbatu-s[u peste fa\[ =i-n cap. Acesta sim\i c[ nu mai ]nc[pea ]mpotrivire, ame\ise, de-abia ]ng[im[: — |i-o dau... |i-o dau, fa fumeie! Atunci nevast[-sa se opri; el ]i ]ntinse punga, ea o lu[, pe urm[ se a=ezar[ am`ndoi pe marginea patului, g`f`ind, mira\i: femeia, de ]ndr[zneala b[rbatu-s[u, el, de puterea lui. Vras[zic[, putea s[ o ]nfrunte! +i ]ntoarser[ am`ndoi capetele, se uitar[ unul la altul, parc[ nu se cunoscuser[ niciodat[. Femeia se trase ]n fundul patului, ]ntinse m`inile, vroi s[ deschid[ punga, dar deodat[ r[sunar[ c`teva lovituri ]n u=[ =i-un glas: — Taic[ L[ptuc! Femeia se z[p[ci, se culc[ repede pe pat =i puse punga sub d`nsa, ne=tiind unde s[ o ascund[ ]n prip[; zise b[rbatu-s[u: — Spune-i c[ mor de durere de =[le... Ne-o chema la dezghiocat p[pu=oii. L[ptuc ie=i ]n tind[, trase z[vorul, =i femeia ascult[ din cas[.

117

Emil Gârleanu

— S[r’ m`na, p[rinte. — Bine v-am g[sit, taic[. Haide =i mi-i ajuta s[ v`r o balerc[ de vin ]n beci. |[ranul t[cu pu\in, parc[ s[-=i aduc[ aminte de ce-i spusese nevast[-sa. Apoi r[spunse: — Oi veni, sfin\ia-ta, da’ mai t`rzior, c[ moare nevasta de =[le. — A=a, bine, taic[; te-a=tept. +i preotul plec[. L[ptuc trase iar z[vorul, veni, desf[cu pu\in perna, s[ vad[ de-a ie=it preotul din ograd[, pe urm[ se coco\[ =i d`nsul pe pat. Femeia se ridicase, b[t[tori bine l[vicerul, apoi, uit`ndu-se am`ndoi cu ochii holba\i la pung[ =i \in`ndu-=i r[suflarea, femeia o deschise =i-o r[sturn[ deodat[. Atunci se auzi un sunet sec, =i pe l[vicer se ]mpr[=tiar[ patru cartu=e de revolver. |[ranii f[cur[ numai at`t: „H]]]!“, ca =i cum ]=i mu=caser[ limba, =i r[maser[ ]mpietri\i, galbeni ca moartea, uit`ndu-se cu ochi r[t[ci\i la cele patru cartu=e, cu v`rfurile ro=ii, ca muiate ]n s`nge. Vras[zic[, pentru buc[\elele acestea alergaser[, se b[tuser[, gata s[ se sugrume! Pe aceste le purtase el ]n cizm[, pe aceste le str`nseser[ ]n pumni, f[r[ s[ =tie c[ dintr-o clip[ ]ntralta d`nsele ]i puteau sf[rma. Se jucaser[ cu moartea, =i ei credeau c[ \in ]n m`inile lor o avere! +i deodat[ amintirea mortului le trecu prin trup ca un fior. Dup[ clipa aceasta de mirare, li se cobor] ]n suflet o dezn[dejde f[r[ de margini. A=a le era scris, pesemne, s[ tr[iasc[ =i de acum ]nainte calici. Am`ndoi sim\eau un gol a=a de mare ]n sufletul lor, c[ parc[ le scosese cineva inimile din ei. Dar, repede, un alt g`nd, un g`nd tot at`t de grozav pentru d`n=ii, li se \intui ]n minte: ce aveau s[ fac[ acum cu cartu=ele? +i nu ]ndr[zneau s[ se mi=te, s[ ]ntind[ m`na, ca nu cumva buc[\elele s[ ieie foc, s[-i omoare dintr-o dat[. }ntr-un t`rziu, \[ranul ridic[ ]n sus capul =i ]nt`lni privirea femeii; apoi o ]ntreb[, printr-un singur sunet, care-i ar[ta toat[ spaima =i care de-abia ]i ie=i din fundul gurii: 118

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Ha? Femeia ]n\elese. Dar =i d`nsa se g`ndea la acela=i lucru, =i ]nc[ nu-=i putea da seama, l[murit, ce puteau s[ fac[. Iar[=i r[maser[, t[cu\i, buim[ci\i. Apoi parc[ le mai veni sufletul la loc. Femeia judec[: le izbiser[ ei at`ta =i nu luaser[ foc, n-or lua ele tocmai acuma, c`nd trebuia s[ le arunce. B[rbatul iar ridic[ ]n sus capul, =i iar f[cu din fundul gurii: — Ha? Atunci femeia ]ng[im[: — Dac[ le-om da peste gard, la a Dumitroaiei, ]n spin[ri=u cela? |[ranul nu r[spunse. Femeia se r[zg`ndi: — Nu, c[ le-or g[si plodurile. +i-or lua foc l`ng[ casa noastr[. L[ptuc se mai ]nvior[, ]=i trecu ]ncet degetul pe sub nas =i-=i d[du p[rerea: — Mai ghine ]n f`nt`n[! — Tontule! s[ se loveasc[ de chietre? +i iar[=i se uitar[ la ele, =i iar[ le trecu un fior prin spate. Atunci nevasta se ]nfurie: — F[ ce =tii, st`rchitur[, c[ tu le-ai g[sit! L[ptuc sim\i c[ at`ta vreme c`t or fi buc[\elele celea ]ntre d`n=ii, e la ad[post; r`nji parc[: — F[ tu ce =tii, z[ludo, c[ tu ai deschis punga! Dar am`ndoi ]n\eleser[ c[ trebuiau s[ scape de ele cu orice pre\. O l[sar[ mai domol. Femeia f[cu un plan: — Iaca ce-i: mergem =i le d[m ]n R`pa-|urluiesei. Punga o zv`rlim ]n vatr[, =i c`nd om face focul, arde. Pe urm[, ca s[ dea suflet b[rbatu-s[u, ]ntinse m`na =i, cu dou[ degete, ca =i cum ]i era team[ s[ nu se frig[, lu[ un cartu=. — Iaca, ie-le a=a. |[ranul se uit[, d[du din cap =i ]ntreb[ cu glasul pe jum[tate: — +i cum s[ le ducem? Femeia se g`ndi =i-i r[spunse: — Pune-le bini=or, pe c`te unul, ]n chimir, =i-om merge.

119

Emil Gârleanu

|[ranul le lu[ u=or, le puse pe c`te unul ]n chimir, cu v`rful ]n jos, apoi se scul[ ]ncet, ca =i cum avea ]n s`n ou[. Femeia arunc[ punga ]n cenu=[, ]n vatr[, apoi ie=ir[, ]ncuiar[ =i puser[ cheia la locul ei, ]n strea=in[. Dar cum treceau prin fa\a bisericii, le ie=i ]nainte, bucuros, popa: — Ei, bine c[ veni=i, taic[! Haidem s[ cobor`m polobocelul. L[ptuc uitase de pop[, ca de moarte: se-ng[lbeni. Dar n-avea ce face; ce era s[ spuie? Se sc[rpin[ ]n cap =i porni cu femeia dup[ preot. }n fa\a beciului, unde era balerca, femeia ]=i suflec[ m`necile s[ ajute =i ea, dar preotul o goni: — Ia las[, las[ pe b[rbat, c[ n-o fi el a=a de bicisnic cum ]l crezi. +i apuc[ de-un cap[t, iar \[ranul se-n\epeni ]n picioare, se-ndoi ca un arc, doar nu s-o atinge cu chimirul de balerc[. Sim\ea c[ buc[\elele mici de plumb ]l ard. +i-n vreme ce se opintea, ]l nec[jea un g`nd r[u, ce-i intrase ]n creier ca un cui: din clip[ ]n clip[ a=tepta parc[ s[-l sf[r`me ]n mii de buc[\i. C`nd ajunse ]n g`rliciul beciului, se rezem[ de perete, gata s[ le=ine. N[du=elile ]i curgeau potop de sub p[l[ria mare, care-i str`ngea capul ca un cerc de fier. Preotul lu[ o ulcic[ de pe o policioar[, b[tut[ ]n peretele de lut, o puse la canea, apoi ]i d[du s[ beie: — D[-o peste cap!... A=a! Vinul parc[ ]i mai dete putere. C`nd se v[zu iar pe drum, ]n urma nevestei, L[ptuc ]=i scoase p[l[ria; mergea cu capul gol, =i din c`nd ]n c`nd ]=i =tergea sudoarea cu dosul m`inii, apoi o azv`rlea jos. Pe marginea pr[pastiei se oprir[. Femeia ]l sf[tui: — Zv`rle c`te unul. |[ranul se uit[ ]n r`p[, o v[zu plin[ de bolovani =i se-nfrico=[: — Bun cap mai ai! Da’ dac[ s-or lovi de chetri? Atunci femeia g`ndi ce se g`ndi, se plec[, ]=i ridic[ o fust[, 120

Din lumea celor care nu cuvânt[

apoi alta, =i rupse din poalele c[m[=ii, de jur ]mprejur, o f`=ie lung[; pe aceasta o destr[m[ cu din\ii, ]n patru buc[\i, =i se r[sti: — Hai, scoate unul! |[ranul v`r] dou[ degete ]n chimir =i trase ]ncet-]nceti=or un cartu=. Femeia ]i ]ntinse o buc[\ic[ din p`nza rupt[: — Na, ]nv[le=te-l =i-l azv`rle. L[ptuc ]nf[=ur[ u=or cartu=ul =i-i dete drumul. Apoi st[tu o clip[, ca =i c`nd ar fi a=teptat detunetul. C`nd v[zu c[ nu se ]nt`mpl[ nimic, prinse inim[ =i scoase pe al doilea. Dup[ ce le arunc[ pe toate, \[ranul r[sufl[ u=urat =i c[zu, sleit de oboseal[, pe un bolovan mare, ce era parc[ ]ntr-adins pus acolo pentru el. Nevasta lui se a=ez[ de cealalt[ parte =i r[maser[ t[cu\i, spate la spate. Acuma erau iar ei; femeia sim\ea c[ nu mai are nici o n[dejde ]n suflet, ca =i mai ]nainte; b[rbatul ]n\elese c[ i se dusese puterea de adineoare, c`nd se luptase cu nevasta lui. Din pulp[ nu i se mai ridica ]nviorarea cald[; =i c`nd auzi glasul femeii, tres[ri. }l oc[ra: — Iac[, \i-ai v[zut scofala cu ochii, st`rchitur[?... Hai, porne=te! +i pornir[... Dar ]n capul lui L[ptuc ]ncol\i iar un g`nd... un g`nd care-l muncea de cum se sculase de pe bolovan. +i, cu toat[ frica de nevast[-sa, strig[: — Fa, Safto! Femeia se ]ntoarse. — Fa, eu cred c[-n pung[ tot bani o fost, da’ i-o schimbat ]n plunghi Necuratul. Atunci, cum b[rbatu-s[u sta drept ]n fa\a ei, cu capul pe spate, femeia se plec[ pu\in =i-l stupi drept ]ntre ochi. +i pornir[: ea ]nainte, el ]n urm[, cum f[ceau de dou[zeci de ani ]n =ir.

121

Emil Gârleanu

CUPRINS

OCHIUL LUI TURCULE|

Prietenul m[ dojeni: — Pentru ce stai de o bucat[ de vreme at`t de posomor`t? Nu m[ sim\eam tocmai bine; i-am r[spuns: — Sunt cam bolnav. — Mofturi! |i-a intrat ]n cap, ca la babe, c[ e=ti bolnav, =i-o \ii mor\i=. Prive=te frumuse\ea dimprejurul t[u =i-o s[ vezi cum te ]ns[n[to=ezi. E=ti doar poet! Intram cu tr[sura printre lanuri de rapi\[; un v`nt u=or leg[na floarea galben[, aurit[ ]n rev[rsarea celor dint`i raze ale soarelui. Pe margini, ]n z[ri, p[durile r[m`neau ]n urm[, alb[strii, p[reau c[ lunec[ una dup[ alta, pe fa\a cerului, ca ni=te nori. C`te un cioc`rlan se ridica deodat[, din fa\a calului, =i zbura pe o parte, ciripind ascu\it. Priveli=tea ]mi ]nt[ri pu\in sufletul. — Ei, =i ce ai? m[ ]ntreb[ batjocoritor prietenul. — M[ cam doare capul. Prietenul ridic[ pu\in spr`ncenele, z`mbi ]n col\ul buzelor =i suspin[ prelung. — Ei, dragul meu, zise d`nsul, ce p[cat c[ nu se poate ]nlocui =i capul, ca ochiul lui Gavril[ Turcule\! }i cuno=team de mult me=te=ugul de povestitor. „}nt`mplarea cu ochiul lui Turcule\ trebuie s[ aib[ hazul ei“, mi-am zis, =i l-am rugat s[ mi-o spuie. — Ce-o s[-\i povestesc, ]ncepu prietenul, s-a petrecut acum vreo trei ani. Eram, ca =i acum, doctor de plas[ la Urziceni, ]n apropiere de Bucure=ti. Am fost totdeauna atras de capital[, ca fluturii de flac[ra lum`n[rii. }\i cam p`rle=ti din c`nd ]n c`nd aripile, nu-i vorb[, dar, c`nd nu po\i zbura, Bucure=tiul 122

Din lumea celor care nu cuvânt[

]\i d[ mijlocul s[ te t`r`i, =i tot e bine. Eram, dup[ cum \i-am spus, doctor de plas[. Foarte iubit de \[rani, f[ceam =i pe duhovnicul, ]n ciuda popii. Le iertam p[catele pe-un cap, f[r[ de parale, bine]n\eles. A=a, nu m-am mirat deloc c`nd, ]ntr-o bun[ diminea\[, m-am pomenit cu Turcule\ c[ vine s[-mi vorbeasc[. Dar ]nt`i s[ \i-l descriu. }nchipuie-\i un b[ietan ]nc[ o dat[ mai ]nalt =i mai gros ca mine, b[lan, cu ni=te buze c[rnoase, cu fa\a rotund[, ce, dimpreun[ cu p[rul c`rlion\at, ie=ea de sub p[l[ria mare, purtat[ pe ceaf[, ca o floareasoarelui. |inea totdeauna m`na dreapt[ afundat[ ]n chimir, gata s[ pl[teasc[. +-avea un mers neobi=nuit: c`nd c[lca, se ferea parc[ s[ nu desfunde p[m`ntul. Dup[ cum \i-am spus, numai ce-mi r[sare namila asta de om ]naintea mea, ]n cerdac. — Ce mai veste, Turcule\? ]l ]ntreb. — Bun[, s[rut m`na. — Ce e? — M-a= ]nsura, coane... }mi spunea vorbele acestea ca =i c`nd a= fi putut s[-l opresc de la isprava ce-=i pusese ]n g`nd. — Bine, Turcule\; =i pe cine iei? — Pe Zamfira. — Lui S[ftoiu? — Lui! — Ehe! Halal de tine! am ad[ugat. Fata era cea mai bogat[ de prin p[r\ile acelea. Fat[ de mocan cu c`teva mii de oi, ce crezi! Fl[c[ul se ]nfierb`ntase: — }mi d[ =i zestre mare. }mi d[ casele din deal, o vie, dou[ perechi de boi, o vac[ =i, pe deasupra, trei sute de oi. }mi d[ zestre bun[. Nu-i vorb[, urm[ el mai afund`ndu-=i m`na ]n chimir, parale am =i eu, dar tot nu stric[ s[ ai mai multe. P`n[ aici fl[c[ul ]mi vorbise ]nfocat. Numai ce-l v[d ]ns[ c[ pune capul ]n p[m`nt =i ]ncepe mai domol: — Mocanul, tat-s[u, m[ vrea, c[ =tie c[-s om de treab[, om cu stare. Fata parc-ar face nazuri. C[ ea, ce-i drept, are de toate. C[ nu-i lipse=te nimic. De asta nu pot zice.

123

Emil Gârleanu

— Ei, =i \ie ce-\i lipse=te? Fl[c[ul nu-mi r[spunse de-a dreptul. — Ei nu-i lipse=te nimic, ]i ]ntreag[. Da’ eu, d[, =tii, sunt cam beteag. +i se sc[rpin[ ]n cap. De-abia acum ]l ]n\elesei. Am uitat s[-\i spun ce era mai ]nsemnat: bietul Turcule\ se ]mpunsese c-un \[poi =i pierduse un ochi, dup[ ce stase o mul\ime de vreme ]n spital. La drept vorbind, lucrul acesta nu prea strica unui b[ietan at`t de frumos ca d`nsul. Dar pesemne fata era n[zuroas[. — Bine, Turcule\, dac[ nu te ia cum e=ti, nu te iube=te, m[. — Ba m-o fi iubind d`nsa, dec`t, d[, m-o fi vr`nd ]ntreg. — Ce e de f[cut atunci? ]l ]ntreb eu. El ]=i lu[ aer ]n piept, semn c[ avea s[ povesteasc[ ceva: — P[i, de asta am venit =i eu, coane Iorgule. C[ asear[ stam, =tii, la un pahar de vin cu N[stase Militaru, =i, din una-n alta, vine vorba =i despre fat[. +i el numai ce-mi zice: „Tii! da’ prost e=ti, m[i Gavril[!“ „De ce, m[?“ „P[i fiindc[ ai parale =i nici m[car un ochi nu po\i s[-\i pui, m[!“ Eu am r[mas cu gura c[scat[; da’ el mi-a mai zis: „Bine, m[, boierul nostru are un ochi pus, =i vede ca mine =i ca tine“. „Ce spui, bre?!“ „S[ n-ajung p`n[ m`ine, m[, dac[ mint!“ +i m-a trimis la ’mneatale, c[ zice c[ ’mneatale trebuie s[ =tii unde se pun ochii la oameni. Eu dau pentru lucrul [sta patru poli ]n cap, de face trebuin\[. Proprietarul, era adev[rat, avea un ochi de sticl[. La urma urmei, de ce nu =i-ar fi pus =i Turcule\ al meu? Tot aveam s[ m[ duc a doua zi ]n ora=; i-am spus: — Bine, Turcule\ b[iete, s[-\i punem =i ochiul, dac[ vrei tu. M`ine dis-de-diminea\[ s[ fii la mine, s[ mergem. A doua zi c[tre pr`nz eram pe uli\ele Bucure=tiului, cu Turcule\ dup[ mine. Eu, cam stingherit, o luasem cu c`\iva pa=i mai ]nainte. Turcule\ venea ]n urm[, cu p[l[ria lui cea mare c`t o roat[ de car, cu cizmele ]nalte, de iuft, ]n ale c[ror cre\uri aducea aninate c`teva paie tocmai din Urziceni. 124

Din lumea celor care nu cuvânt[

Am ajuns =i am intrat ]n pr[v[lie. Turcule\ al meu =i-a scos p[l[ria, s-a plecat la u=[ s[ nu se loveasc[, a venit p`n[ ]n mijlocul pr[v[liei =i, c`nd a r[suflat o dat[, a f[cut v`nt la ni=te h`rtii de pe un raft, trimi\`ndu-le s[ zboare p`n[ jos. C`teva cucoane ce erau ]n[untru se f[cur[ nev[zute. M-am ]ndreptat c[tre st[p`n, un neam\ gros cu ochelari, pe care-l cuno=team, =i i-am spus s[-i puie b[iatului un ochi. Turcule\ se apropie =i ad[ug[ sf[tuitor: — Da’ vezi ’mneatale, s[ se loveasc[ bine cu [st’ de-l am. Neam\ul z`mbi, ]l lu[ prietene=te de mijloc =i-l duse la fereastr[, s[-i vad[ culoarea. Apoi c[ut[ ]n sertare, prin cutii, =i a=ez[ fl[c[ul pe un scaun. }n scurt, treaba era f[cut[. Dup[ ce sf`r=i, lu[ pe b[ietan de m`n[ =i-l duse ]n fa\a oglinzii. Turcule\ r[mase o clip[ cu gura c[scat[, apoi fa\a i se lumin[ de un z`mbet ce p[rea c[-i izvor[=te din ochi, din gur[, din fiecare p[rticic[ a obrazului, =i izbucni deodat[ ]ntrun hohot scurt =i puternic de r`s. Pe urm[ se lovi cu m`na dup[ ceaf[ =i se ]ntoarse c[tre mine: — E ochiul meu, =i pace! +i cum nu putea s[-=i curme mirarea, ad[ug[, ca pentru d`nsul: Halal! C`nd a v[zut c[ trebuia s[ pl[teasc[ mai pu\in dec`t b[nuia, nu-i venea s[ cread[. A stat c`t[va vreme cu m`na ]n chimir, s[ vad[, n-o s[-i mai cear[ ceva? C`nd a ]n\eles c[ lucrul e hot[t`t, spuse neam\ului din toat[ inima: — Mul\umim! +i am plecat. La han, c`nd s[ ne suim ]n tr[sur[, l-am ]ntrebat: — Ei, cum ]\i vine? Turcule\ se uit[ primprejur cu b[gare de seam[, apoi se apropie de mine =i-mi spuse ]n mare tain[: — }mi vine ghine, da’ parc[ tot nu v[d a=a de limpede!... }n sat vestea s-a ]mpr[=tiat ca fulgerul. To\i ]l suceau =i-l ]nv`rteau. Seara s-a =i pus la cale logodna cu fata mocanului. A doua zi de diminea\[ beam cafeaua. Deodat[ m[ pomenesc cu mama lui Turcule\. „Vine s[-mi mul\umeasc[“,

125

Emil Gârleanu

mi-am zis. B[tr`na se opri ]n u=[, ]=i puse m`na la b[rbie, plec[ pe um[r capul =i ]mi spuse cu glasul am[r`t: — Barem nu-l l[sa=i, coane Iorgule, s[-=i trag[ b[iatul sor\ii. Acu o s[ ni-l ia la oaste, =i ce m[ fac eu?!... ............................................ — |i-e mai bine? m[ ]ntreb[, z`mbind, prietenul, dup[ ce sf`r=i. I-am r[spuns r`z`nd ]nc[: — Mare doctor e=ti, coane Iorgule! M[ vindecase!

126

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

B O L N AV I I

Lui D. Nanu

Ioan Bughea, ciobanul, venea nep[s[tor, cu sarica pe umeri, cu ghioaga ]n m`na dreapt[, iar ]n st`nga c-o sidil[ ]n care aducea un ca= pentru cum[tru-s[u, popa Eftimie. Bughea se cobora arareori din munte, =-atunci sta o zi ]ncheiat[ ]n sat, de se mai lua cu oamenii. }n dreptul prim[riei se opri. }n ograd[ se adunaser[ o mul\ime de oameni: mo=negi, femei cu copii ]n bra\e, fl[c[i; st[teau p`lcuri-p`lcuri =i vorbeau. Vreo c`\iva se a=ezar[ pe lavi\e. Bughea ]=i rupse din drum =i veni dintr-o ]ntinsoare ]ntre b[ietani. — Da’ ce v-a\i adunat, m[, c[ doar nu-s acum sor\ii? le zise el. Unul dintre fl[c[i ]i d[du, ]n glum[, un pumn ]n um[r =i-i r[spunse: — Trece doftorul, Bugheo, prin plas[. Ciobanul r[mase o clip[ locului, mirat, apoi ]ncepu s[ r`d[. To\i ]ntoarser[ capetele spre el. Atunci el ]i ]ntreb[: — Bine, m[, =i dac[ trece doftoru, ]i ie=i\i ]nainte ca la ]mp[ratul? — Eu am venit cu m[muca, spuse un fl[c[u. — Eu mi-am adus pe soru-mea, spuse un altul, c[ se tope=te a=a, din picioare, ca ceara. Ciobanul ]ncepu iar: — Ghine, da’ m[tu=a Casandra nu-i ]n sat? Adic[ voi crede\i c[ doftorul vostru e mai ceva ca d`nsa? — +tie, =tie, b[di\[, ]i r[spunse o fat[ care sta mai la o parte, =tie, c[ pe t[tu\a el l-o vindecat. — Tac[-\i gura, fa! Nu =tie nimica. Dac[ \i-o fi scris s[

127

Emil Gârleanu

mori, apoi mori cu zece ca el. Fa, t[t`ne-t[u s-o ]ndreptat c-o avut zile. +tii tu? Apoi iaca a=a! O avut zile. Bughea ]=i ]mpinse c[ciula pe ceaf[, puse sidila pe-o lavi\[, se a=ez[ =i el jos =i se uit[ ]mprejurul lui, c[ci se str`nseser[ cu to\ii. El o \inea pe-a lui: — Da’ pe a Ruxandii de ce nu l-o vindecat? Un mo=neag bunduc, cu dou[ tufe mari de p[r alb ie=ite de sub c[ciul[, deasupra urechilor, se v`r] printre oameni p`n[ l`ng[ cioban, ]=i puse m`inile subsuoar[, apoi se amestec[ =i d`nsul ]n vorb[: — Da; de ce nu l-o ]ndreptat? — P[i nici el nu-i Dumnezeu, zise o femeie ce \inea un copila= cu ochiul umflat. Bughea parc[ se ]nfurie: — Nu l-o ]ndreptat, c[ merge ]n bobote: c`nd e omul voinic, se r[\oie=te, c[ =tie el c[ firea lui ]l scap[; c`nd e slab, ia-l de unde nu-i, nici nu vine s[ vad[ m[car pe cel ce trage de moarte. C[ doar mi \i-l cunosc eu! Apoi ]ntoarse capul c[tre o b[tr`n[, str`ns[ mototol ]n pragul u=ii, =i o ]ntreb[: Ce ai, m[tu=[ Vas`lc[? B[tr`na deschise ochii, parc[ ]=i aminti de ceva, se lu[ cu m`inile de cap =i ]ncepu s[ =i-l poarte ]ntr-o parte =i-ntr-alta: — Capul, mai b[iete, capul m[ omoar[. Apoi d[du drumul povestei, pe care-o spunea la to\i ce-o ]ntrebau: +i, s[ vezi, m[ \ine de la S`n Petru. M-o apucat a=a deodat[, m-o fulgerat prin ochi, =i de-atunci ]ntruna m[ taie ]n[untru... Gemu de c`teva ori =i ad[ug[: Am venit s[-mi deie ceva doftorul, c-o fi =tiind el ce am. Ciobanul lovi cu m`na ]n v`nt, ca =i cum s-ar fi ap[rat de-o musc[, se g`ndi pu\in, z`mbi, =-apoi se-ntoarse c[tre fl[c[i: — C`nd vine doftorul? — Apoi trebuie s[ pice acuma. Bughea se scul[ ]n picioare, ]=i scoase pieptul ]n afar[ =i le spuse: 128

Din lumea celor care nu cuvânt[

— M[i, m[ vede\i voi pe mine? Sunt eu om voinic ori nu? ... Hai, cine s-o lupta cu mine =i m-o dobor], ]i dau ca=ul. Fl[c[ii t[cur[. — Ei, urm[ el, dac[ m-oi preface bolnav, eu zic c[ doftorul m[ crede. — }ra! f[cu unul. — Ghine! Iaca, eu las ca=ul ici, =i-al t[u s[ fie, m[i f`rtate, dac[ n-o zice doftorul c[-s bolnav. Nici nu ispr[vi bine vorba, =i din dep[rtare se auzir[ clopo\eii unei tr[suri. — Vine, vine, spuser[ c`\iva. Peste pu\in se opri tr[sura. Dintr-]nsa s[ri jos un om scurt, plinu\, cu must[\ile rase, cu gura ie=it[, ca un bot, ]nainte; de-a lungul urechilor cu favori\i ]nc[run\i\i =i scur\i. Purta p[l[rie neagr[, ]nalt[, redingot[ lung[, =i ]n m`n[ ducea o l[di\[, pe care-o \inea de-un m`ner. Umbla iute-iute, cu pa=i m[run\i, se ]ntorcea la dreapta =i la st`nga, parc[ ]l apucase ame\elile, =i ]ntreba pe to\i: „Unde-i primarele, unde-i primarele?“ p`n[ ce intr[ ]n prim[rie. Ciobanul se scul[ ]n picioare =i spuse: — Parc[-i un momi\oi. Fl[c[ii r`ser[. Peste c`teva clipe notarul ie=i ]n u=[ de strig[: — S[ vie bolnavii ]ncoace! Din p`lcuri se rupse o mul\ime, ca s[ se duc[. Bughea se scul[ =i el; c`\iva fl[c[i intrar[ cu d`nsul ]n[untru, iar al\ii r[maser[ ]n sal[, la u=[. Femeile se ]n=irar[ l`ng[ peretele din st`nga, b[rba\ii l`ng[ cel din dreapta; ]n mijloc, la o mas[, doctorul, primarul =i notarul. Notarul ]i chem[ pe r`nd, mai ]nt`i pe femeile cu copii. Doctorul le vorbea repede; de-abia ]i prindeau cuvintele: — Unde-l doare, unde, unde? C`nd ]i ar[ta, ]mpreuna palmele: — Aha! bine, bine! Apoi se pleca, se r[sucea, punea urechea la pieptul =i la

129

Emil Gârleanu

spatele copilului, =i toat[ vremea c`t asculta, \inea ochii ]nchi=i; iar c`nd ridica ]n sus capul, ]i deschidea, clipea des, ca =i c`nd i-ar fi intrat ]ntr-]n=ii colb. Dup[ ce sf`r=ea, se repezea la l[di\[, scotea c`te un praf, ]l ]nv[lea ]n h`rtie de \igar[ =i i-l b[ga bolnavului, cu de-a sila, pe g`t. — }nghite, ]nghite, n[ucule! D[-i ap[, a=a, d[-i ap[! C`teodat[ se sp[rgea h`rtia =i am[reala se ]mpr[=tia ]n gura copilului, care ]ncepea s[ urle, de nu se mai auzea nici ]n cer, nici pe p[m`nt. Ciobanul se uita ]ntins la doctor. C`nd sf`r=i cu copiii, c[ut[, ]n odaia de al[turi, c`teva femei; dup[ ce plecar[ acestea, veni r`ndul b[rba\ilor; apoi, c`nd sf`r=i =i cu ace=tia, se ridic[, la urm[, =i ciobanul, s[ vie. P[=ea bleg, cu capul ]n jos. L`ng[ u=[ fl[c[ii se ]mbr`nceau unii pe al\ii. Doctorul se uit[; ]=i r[sturn[ capul pe spate, ca s[ poat[ vedea fa\a lui Bughea. Se minun[: — Mare namil[ de om! spuse primarului. Apoi se ]ntoarse c[tre cioban: Da’ tu ce ai? Bughea ]=i muie glasul, r[t[ci m`na peste trup, voi parc[ s[ arate la cap, apoi ]=i lu[ de seam[, duse m`na ]n partea dreapt[, ]n de=ert: — M[ doare stra=nic ici, tare m[ doare, domnule doftor. De-aghe merg. Doctorul se dete mai ]napoi, s[-l poat[ privi bine, apoi clipi =i-i spuse: — Se poate, se poate. Nu m[ uit eu c[ e=ti c`t un munte. Pe urm[ ]l pip[i pe sub c[ma=[; ]l ]ntinse pe-o banc[, ]l cioc[ni =i-i zise: — Te taie a=a din c`nd ]n c`nd. Ori parc[ te ]mpunge. Ha? Bughea ]ng[im[: — Da, a=a, chiar a=a, domnule doftor. — E=ti bolnav de mai, b[iete, de mai. Dar pentru asta n-am doctorii cu mine. Trebuie s[-\i iei de la t`rg. Ai cu ce? S[-\i dau o ]nsemnare. 130

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Da\i-mi, c[ eu =i m`ini m[ r[ped p`n[ la Cheatra. Doctorul lu[ un creion =i ]ncepu s[ scrie, ca =i cum ar fi ]mpuns h`rtia. Fl[c[ii r`deau ]nfundat. Bughea se plec[ peste um[rul doctorului =i dup[ ce acesta sf`r=i de scris, ce-i veni s[ fac[ din gur[ a=a, ca atunci c`nd vrei s[ sparii un copil: „Chh`u!!“ Doctorul tres[ri =i-l ]ntreb[: — Ce ai, ce te-a apucat? Bughea lu[ repede ]nsemnarea de pe mas[, iar fl[c[ii ]ncepur[ s[ r`d[ cu hohot. Primarul \ip[ la ei. Dar doctorul se ]nfuriase: — Ia sta\i, de ce r`de\i, de ce r`de\i, nepricepu\ilor? Atunci unul mai mehenghi r[spunse: — D[, r`dem =i noi, c-am pus un r[m[=ag cu ist’ de l-a\i c[utat. C[ el ne-o spus c[ n-are nimica =i c-o s[ v[-n=ele. Doctorul se repezi la l[di\[, o ]nchise, \ip[ ca ie=it din min\i: — Pleca\i, nepricepu\ilor, n[ucilor! +i ie=i afar[. Biata bab[, cea cu capul, care adormise =i se trezise tocmai acuma, se lu[ dup[ el: — F[-\i poman[, domnule doftor... m[ omoar[ capul... m-o luat a=a, dintr-o dat[... Parc[ m-o fulgerat. Dar doctorul se sui ]n tr[sur[ =i plec[. Baba r[mase v[ic[rindu-se ]n gura mare. Atunci Bughea o lu[ de m`n[ =i-i zise r`z`nd, f[c`nd din ochi la ceilal\i: — Nu te mai boci, m[tu=[, c[-\i dau \idula care mi-o f[cut-o mie, s[-\i iei doftorii =i s[ te ungi. B[tr`na se ]nsenin[. — Taci, dragul m[tu=ii! — Iaca z[u. Da’ trebuie s[ te duci la Cheatra, la spi\[rie, s[ o faci. — M[ duc, m[ duc. Dumnezeu s[-\i lungeasc[ zilele! +i b[tr`na lu[ h`rtia, o str`nse ]n patru, o v`r] ]n s`n =i se duse mul\umit[. Fl[c[ii r[maser[ r`z`nd. Primarul se ]nv`rtea printre oameni, f[g[duind s[ fac[ cercetare, s[ le arate el celor cu pricina, care sup[raser[ pe doctor.

131

Emil Gârleanu

}n urm[ Bughea ]=i lu[ sidila, d[du fl[c[ilor „ziua bun[“ =i plec[, foarte vesel, la cum[trul s[u, popa Eftimie. C`nd ajunse, ]i s[rut[ m`na, ]i d[du ca=ul =i-i povesti, de-a fir-a-p[rul, toat[ ]nt`mplarea. Sf`r=i r`z`nd: — Cic[ m[ taie, m[ ]mpunge prin mai. +i eu n-am fost bolnav de zilele mele. Cum o s[ m[ ]mpung[? Popii nu-i prea pl[cuse purtarea finului, numai da din cap; dup[ ce m`ntui ciobanul, ]i zise: — Ori=icum, taic[, acela-i om cu carte; dac[ \i-o zis c[ ai ceva, [i fi av`nd, mai =tii? — Taci, sfin\ia-ta, c[ eu, cum \i-am spus, n-am fost bolnav de zilele mele. Popa iar cl[tin[ din cap. — D[, ]i om cu carte, ]i om cu ]nv[\[tur[, taic[. Bughea r[mase pe g`nduri; mai stete pu\in, apoi, v[z`nd c[ p[rintelui nu-i prea pl[cuse gluma lui, plec[. O lu[ prin sat. Se ]nt`lni cu primarul. — S[ =tii c[ \i-o coc eu, m[i Bugheo, ]i zise acesta. — P[i bine, domnule premare, cum o s[ m[ ]njunghie ]n mai, c[ eu rup ghioaga asta ]n dou[. — Ai s[ vezi tu, ascult[ ce-\i spun eu! +i primarul, rotofei, cu p[l[ria de p`sl[ pe ceaf[, se dep[rt[ ]ncet, c[lc`nd ca din pod ]n boc`ncele cu talpa groas[ de-un deget. Pe cioban ]l opreau to\i: — }l juca=i, Bugheo! Fl[c[ul parc[ sim\ea nevoie s[ spuie la to\i c[ el rupe ghioaga ]n dou[, c[ nu putea s[-l ]mpung[ ]n mai a=a, din senin. — Cum s[ m[-mpung[, m[?! +i r`dea cu hohot, ]n g`lg`iri scurte, de r[suna uli\a. C[tre sear[ ie=i din sat =i lu[ drumul spre st`n[. C`nd ajunse, oile erau ]n strung[, ceilal\i ciobani st[teau pe sc[una=ele sp[tariului =i mulgeau. Bughea ]=i azv`rli c[ciula pe ceaf[ =i strig[: „Cu ghine!“, apoi se a=ez[ =i d`nsul ]n r`nd cu ceilal\i, lu[ o cup[ =i b[u, ]nsetat, laptele dintr-]nsa. 132

Din lumea celor care nu cuvânt[

Apoi ]ntoarse capul: — M[, ]n Stej[rel o fost azi doftoru. Ciobanii mulgeau ]nainte. — Auzi\i voi, o fost doftorul ]n Stej[rel... Da’ \i l-am jucat eu! Ciobanii l[sar[ din muls. Bughea urm[: — C[ venise oamenii la d`nsul ca la biseric[. +i eu le-am zis: „M[, doftoru nu =tie nimica... El =i pe mine m-o g[si bolnav...“ +i-am pus r[m[=ag c[ m-o g[si. Apoi Bughea povesti toat[ ]nt`mplarea =i ]ncheie: — S[-l fi v[zut cum m[ sucea, cum m[ boc[nea, =i da mereu: „C[ m[ ]mpunge, c[ m[ taie prin mai“. Ceilal\i se puser[ pe r`s. Dar baciul le f[cu semn. — Hai, c[-nnopt[m. Oile intrau pe r`nd prin deschiz[turile sp[tariului. Laptele c[dea ]n cupele din g[le\i, s[rind ]n stropi albi =i m[run\i, ca =i cum fierbea. Ciobanii g`f`iau, osteni\i. Deasupra muntelui, deasupra brazilor negri, luna ]=i ]nchega turta ei de cear[. De undeva, departe, r[suna un bucium. Bughea zise: — He-he, ist de bucium[ ]i Ungureanu, ]i Joji de pe Onofrei. Se scul[, se scutur[ s[-=i alunge g`ndurile care parc[-l cuprinseser[, se duse la aripa oilor, ]ntr-o colib[, unde dormea d`nsul, lu[ buciumul =i sufl[ prelung. Sunetul se ]mpr[=tie departe, departe, furi=`ndu-se din munte ]n munte. Dar cum sufla a=a, deodat[ i se p[ru lui Bughea c[-l taie prin de=ert, ]n dreapta. L[s[ repede buciumul =i se apuc[ de mijloc: — M[i, al dracului! Apoi veni ]n st`n[. Ceilal\i strecurau laptele ]n bud[ie. Bughea nu-=i putea \ine vorba ]n gur[: — A\i auzit, cic[-s bolnav de mai! Tovar[=ii lui iar r`ser[. +i fiindc[-n ziua asta era slobod, se duse ]ntr-un col\ s[ stea, dar parc[ sim\i din nou o ]mpuns[tur[, ]n acela=i loc; se frec[ =i, printre din\i, ]i sc[p[ iar mirarea: — M[i, al dracului!

133

Emil Gârleanu

Stete ce stete, apoi se duse ]n coliba lui =i se culc[. Adormi repede, dar vis[ ur`t. Se f[cea c[ se ]nt`lnise ]n munte cu o dihanie uricioas[, un fel de maimu\[ cu unghii lungi =i ascu\ite. Cum ]l z[ri, se =i repezi la d`nsul; dar el o cuprinse ]n bra\e, o str`nse voinice=te, ferindu-=i chica, se rostogolir[ pe iarb[, =i la urm[ o dovedi. Dar cum se zv`rcoleau jos, dihania ]i ]nfipse unghiile ]n de=ert, ]n dreapta. Se scul[ asudat, tr[g`ndu-=i sufletul, ca =i cum s-ar fi luptat ]ntr-adev[r. }l durea stra=nic ]n partea dreapt[. Bughea se ridic[ ]n picioare, se frec[ la ochi, apoi de data aceasta spuse tare, ]nfuriat: — M[i, al dracului! +i ie=i din colib[. Luna parc[ ]ncremenise drept ]n cre=tetul st`nii. Din[untru se auzea r[sufletul oilor. Ciobanul se cobor] ]n vale, se duse la =ipot s[ bea ap[; izvorul curgea repezit; ]n b[taia lunii, parc[ era de lapte. R[ceala apei ]l mai dezmetici. Dar durerea o sim\ea acum deslu=it: parc[-l ]mpungea un ac. Se ]ntoarse =i se culc[ iar. Durerea ]l \inu =i a doua, =i a trea zi. }l \inea ]ntruna. Ciobanii, c[rora la urma urmei le spuse, ]l r`deau: — |i-o intrat ]n cap ca la muieri. Ai sl[bit, prostule. Ai vrut s[-\i ba\i joc de doftor, =i te-o m`ncat d`nsul fript. Baciul b[tr`n ]l b[tu pe spate: — Odat[ =i-odat[ tot trebuia s[ \i se ]mplineasc[: prea credeai =i tu lumea proast[. Bughea ]=i aducea acuma aminte mereu de cuvintele popii Eftimie: „{i fi av`nd ceva dac[ \i-o spus... Acela-i om cu carte“. Pe zi ce trecea, sl[bea mai tare; se silea s[ \ie ]ntr-]nsul tot ce-i fulgera prin minte, s[ nu mai spuie nim[nui nimic. De multe ori vroia s[ se ia cu altceva, r`dea, dar c`nd credea c[ a sc[pat, deodat[ acul ]l ]mpungea; atunci se ]nfuria, ]i venea s[ se azv`rle cu capul ]n jos ]ntr-o pr[pastie. Ca s[ se ]ntoarc[ ]n sat, nici nu se g`ndise. Cum avea s[ dea ochi cu fl[c[ii? Dar ]ntr-o bun[ zi, r[zbit, l[s[ ru=inea la o parte =i se cobor] din munte. 134

Din lumea celor care nu cuvânt[

C`nd ]l v[zur[ fl[c[ii, aproape nu-l mai cunoscur[. Unii se uitar[ ]ngrija\i la d`nsul, al\ii r`deau pe ascuns, c[ci tot le era fric[. Bughea vorbea cu capul plecat: — D[, pesemne c[ tot eram eu bolnav. O fost ]ntr-un ceas r[u gluma. Primarul, c`nd auzi, veni ]ntr-un r[suflet s[-l vad[. — Ei, Bugheo, v[zu=i pe dracul? Ciobanul t[cu. De-abia trecuse o lun[ =i jum[tate de la ]nt`mplarea lui. Primarului i se f[cu oarecum mil[: — Vino m`ine, c[ trece iar domnul doftor pe-aici. Ca s[-l ]mp[c[m, am fost de patru ori la d`nsul, la re=edin\ie. C[ alergau bie\ii oameni p`n[ acolo, la el, din pricina ta. Bughea se duse la pop[, s[ m`ie noaptea; acesta ]l boscorodi: — Vezi, b[iete, cu Dumnezeu =i cu ]nv[\[tura, care tot d`nsul ne-o d[, s[ nu te pui. Iac[ ce-ai p[\it. Stai =i te odihne=te, =i m`ine diminea\[, la doftor, taic[! S[ te rogi cu l[crimile ]n ochi, s[-\i dea ceva, s[ te puie pe picioare, cum ai fost. A doua zi diminea\[, c`nd ajunse la prim[rie, doctorul venise, c[utase aproape pe to\i, mai avea vreo doi-trei. Fl[c[ii se str`nser[ s[ vad[ pe Bughea, care r[mase pu\in ]n sal[ p`n[ ce ispr[vi cu ceilal\i, apoi intr[ =i d`nsul, smerit. Primarul vorbi ]ncet ceva doctorului la ureche; acesta se uit[ la fl[c[u, clipi, ]=i apropie palmele bucuros, apoi zise: — A=a! Ei, tot te prefaci, f`rtate? Ia ]ntinde-te ici. Ciobanul se ]ntinse pe banc[, doctorul ]i ridic[, peste cap, c[ma=a, ]l cioc[ni, ]l c[ut[ ]ndelung, apoi ]n[l\[ capul. — Te-ai uns cu doctoria ce \i-am dat? Bughea de-abia ]ng[im[: — Nu, s[rut m`na. Doctorul f[cu o mi=care, ca =i c`nd ar fi vrut s[-i dea o palm[, str`mb[ din nas, ]l mai cioc[ni, mai sus, mai jos, apoi se ]ntoarse c[tre primar: — Vezi-l? Atunci o fi fost bolnav, dac[ i-am spus; dar acum n-are nimic, nimic; ]i teaf[r.

135

Emil Gârleanu

Fl[c[ii se uitar[ cu gura c[scat[ unii la al\ii. Bughea ]ncepu s[ se vaite. — M[ ]mpunge, a=a, ca o sul[... Nici nu pot dormi. Doctorul ]l cioc[ni ]n frunte: — |i-a intrat ]n cap, \i-a intrat ]n cap! Ce aveai atuncea nu mai ai acuma; s[ m[n`nci bine =i s[ nu te g`nde=ti la boal[, n[ucule! Bughea parc[ se mai ]nsenin[ o clip[, apoi iar ]ncepu s[ se vaic[re. Doctorul, furios, clipi repede, lu[ un praf de chinin[, ]l v[rs[ ]ntr-un pahar cu pu\in[ ap[ =i i-l ]ntinse. — Na, bea asta, s[ nu te duci a=a... cu m`na goal[. Ciobanul b[u =i se o\[r] ca de moarte: — Nu mai sunt eu om de-acum! zise el. Doctorul ]nchise cutia, mai vorbi, r[stit, cu primarul, =i porni. Dar c`nd vroi s[ ias[ din odaie, deodat[ se repezi pe u=[ o bab[ cu o g[in[ subsuoar[ — baba ceea cu durere de cap. Cum ]l v[zu pe doctor, ]i ]ntinse g[ina =i-i arunc[ repede un potop de mul\umiri: — Dumnezeu s[-\i deie s[n[tate, sufle\ele, s[ tr[ia=ti o sut[ de ani, s[ nu mai ]mb[tr`ne=ti dintr-at`ta, c[ mi-ai sc[pat zilele. Doctorul se opri, ]=i zb`rci fa\a iar[ nemul\umit, se uit[ la ea =i, dup[ ce se g`ndi pu\in, ]i zise: — Da, da, ]mi aduc aminte de tine, dar... Eram sup[rat =i nu \i-am dat nimic. Pe chipul babei trecu o lumin[ de z`mbet, apoi urm[ repede: — Nu mi-ai dat, dar tot din \idula dumitale se cheam[ c[ m-am vindecat, c[ mi-o dat-o ciobanul ista, de-am f[cut alifie la Cheatra. +i cum m-am uns la t`mple, cu m`na mi-o luat durerea. Iaca a=a, cu m`na... Doctorul nu-i dete vreme s[ ispr[veasc[, se str`mb[ grozav, o ]mbr`nci la o parte =i ie=i strig`nd c`t ]l \inea gura: — Aista-i un sat de n[uci, domnule, un sat de n[uci!

136

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

FURNICA

}n mahalaua T[t[ra=ilor to\i ]l cuno=teau pe Ion Cuhulea. N[scut =i crescut acolo, tr[ind cincizeci de ani ]n =ir numai pe locul acela, nici nu putea fi altfel. Copiii, de la v`rsta de =apte ani, c`nd prindeau s[ ]nve\e carte, pe l`ng[ =coal[, mai =tiau unde-i biserica =i casa lui Cuhulea; iar biserica era mai greu de nimerit dec`t c[su\a mo=neagului. Dintr-un bordeia= priz[rit, locuin\a Cuhule=tilor la-nceput, ast[zi mo=neagul cl[dise, din munca lui, patru od[i\e, cu pere\ii ]mbr[ca\i pe dinafar[ ]ntr-o perdea de ieder[ care flutura la cea mai mic[ b[taie a v`ntului, ca un fald de steag. +i cum era pe un v`rf de d`mb, din orice parte a T[t[ra=ilor puteai privi drept ]n ograda lui Cuhulea. La ]nceput Cuhulea a fost paracliser un =ir ]ntreg de ani, apoi, la b[tr`ne\e, s-a l[sat, =i acum st[tea s[ se odihneasc[. Om scurt, ciol[nos, purta must[\ile rase =i, cum era sp`n, mai nu i se cuno=teau nici spr`ncenele. Numai ochii alba=tri =i totdeauna speria\i ]mpr[=tiau ceva neobi=nuit peste fa\a lui. Era moroc[nos, rar intra ]n vorb[ cu cineva, =i atunci dou[trei vorbe de schimba, at`ta, ]n porti\[, apoi repede se tr[gea, ca ariciul, ]n ograda lui. De c`te ori treceai pe la d`nsul, ]l vedeai, printre parmacl`c, st`nd pe v`rful picioarelor, privind vreo floare din gr[din[, sau la vreo g[in[ ce scurma. Asta era patima lui Cuhulea: s[ priveasc[, s[ se uite cu de-am[nuntul =i ]ndelung la c`te ceva — patima omului care tr[ie=te singur =i are r[gaz s[ vad[ =i s[ g`ndeasc[. St[tea ceasuri ]ntregi ]n fa\a unui trandafir sau a unei garoafe. +tia fiecare floare c`nd s-a desf[cut din boboc =i aproape vedea cresc`nd orice tulpin[ din gr[dina lui. Urm[rea

137

Emil Gârleanu

cu ochii lui rotunzi toate viet[\ile din ograd[: =tia c[ g[ina Bogheta nu se oua la un loc cu celelalte, c[ci o p`ndea Sura, o nadoleanc[ pestri\[ la pene, =i o ciupea de creast[ p`n[ i-o ]ns`ngera, de aceea o l[sa s[ se ou[ l`ng[ gard, ]ntr-o tuf[ de brusturi, iar iarna, ]n pod, dup[ horn. Cuno=tea pricina du=m[niei dintre c`inele lui =i cel al vecinului. Nu era frunz[ care s[ cad[, nu era creang[ care s[ se usuce, f[r[ ca mo=neagul s[ nu se ]ntrebe =i s[ nu cerceteze cum =i ce fel se ]nt`mplase lucrul. +i din pricina asta ]i =tiau cu to\i de fric[. Mai cu seam[ de la ]nt`mplarea cu banii lui Alma=u. Acestuia i se furase ni=te parale, — tot ce str`nsese =i el o via\[ ]ntreag[, vreo dou[-trei sute de lei. S-a pl`ns bietul om la to\i =i at`ta era de am[r`t, c-a venit =i la Cuhulea s[-i spuie. Cuhulea l-a ascultat =i pe urm[ i-a vorbit a=a, ca din senin: — +tii c[ pe Arghir l-am v[zut cump[r`nd ieri o g[in[? Alma=ul r[mase cu gura c[scat[: ce-i vorbea el, =i ce-i r[spundea mo=neagul? Dar acesta ad[ug[: — +i de ziua lui a f[cut chef stra=nic. Cum Alma=u st[tea tot ca picat din cer, Cuhulea d[du mai de-a dreptul: — D[, c`nd m[n`nci o via\[-ntreag[ bor= cu =tir =i sai deodat[ la ciorb[ de g[in[... Apoi se lep[d[: D[, eu nu zic... Numai \i-am spus, c[ omul, dac[ are ochi, trebuie s[ vad[. P[guba=ul a-n\eles, a cercetat =i a g[sit ce mai r[m[sese din bani la Arghir. }ntr-o var[, cum b[tr`nul urm[rea cu privirea o g`nganie ie=it[ la lumin[, ca s[ vad[ la r[d[cina c[rei flori =i-o fi av`nd cuibul =i s[ i-l st`rpeasc[, ]l strig[ la z[plaz un b[ietan, unul Ilie Tr[snea, scriitora= la percep\ie: — Mo= Cuhulea, mo= Cuhulea! Mo=neagul nu se mi=c[, dar, la urma urmei, dup[ ce dete de locul g`nganiei, ]ntoarse capul =i ]ntreb[: — Ce-i? — Apoi... D[! \i-a= vorbi ceva. 138

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Zi! — Vin-aici! — Ei! c[ multe-\i mai trebuie! +i b[tr`nul cobor] ]nceti=or p`n[ l`ng[ b[ietan. — Ce-i? — Mo= Cuhulea, \i-a= spune ceva, da’... S[ nu te superi. — Da’ zi odat[, b[iete. — Uite ce-i: pe Smaranda, pe var[-mea, iar a alungat-o b[rbatu-s[u. A b[tut-o =i-a gonit-o din cas[. Sf[tuie=te-l =i dumneata, mo= Cuhulea, poate-o primi-o, c-a b[tut-o degeaba. Cum vorbeau a=a, numai iat[ =i femeia, Smaranda. +i, cum auzise cele c`teva cuvinte din gur[, ]=i duse pestelca la ochi =i ]ncepu s[ spuie, printre sughi\uri de pl`ns: — Degeaba; c[ nici moart[ nu-i mai intru ]n cas[. Dup[ ce-=i =terse ochii, ca s[ dea loc celuilalt r`nd de lacrimi, urm[: Mai bine m-oi v`r] slug[ undeva, s[-mi c`=tig o bucat[ de p`ine, s-o pot m`nca f[r[ b[t[i... Iac[, te-oi sluji pe dumneata, mo= Cuhulea. Z[u te-oi sluji, numai pe m`ncare. Mo=neagul tres[ri, m[sur[ femeia din cap p`n[-n picioare, ]i privi rochia =i i se p[ru curat[; polcu\a parc[ nu-i era prins[ ]n ace, ca la cele lene=e, era ]ncheiat[ ]n nasturi; ]n picioare, pantofi. Repede, ca ]ntr-o sclipire, ]i trecu pe dinainte b[tr`nului toat[ via\a lui de singuratic. Trebuia s[ se g`ndeasc[. — Uite ce e, zise, ]n sf`r=it, vino m`ine pe la mine, =i-om vedea, om vedea... B[ietanul =i femeia plecar[, iar b[tr`nul se duse ]n cas[, lu[ un cu\it =i se ]ntoarse ]n gr[din[, s[ sape la tulpina rozetei unde se dusese chiftiri\a. Cum s[pa, ner[bd[tor s[ dea mai repede de jiganie, deodat[ ]=i aduse aminte de femeie. +i, cum dezgropa \[r`na, a=a ]=i dezgropa ]n minte trecutul lui, via\a lui singuratic[, petrecut[ aici, ]ntre c`\iva pere\i. Da, era b[tr`n, se sim\ea mai slab, i-ar fi prins bine

139

Emil Gârleanu

tov[r[=ia unei fiin\e; =i, totu=i, c`nd se g`ndea s[ mai amestece ]nc[ pe cineva ]n treburile =i ]n mersul traiului zilnic, parc[ se cutremura. De c`nd era pe p[m`nt, ]=i ducea rostul singur; de ce s-ar lenevi tocmai la sf`r=it? Dar lacrimile femeii ]i muiau inima... D[du de cuibul chiftiri\ei, ]ntr-o ]mpletitur[ ca de c`l\i, tocmai la r[d[cina florii. Din cuib ie=ir[ repede dou[ g`ng[nii, pe care Cuhulea le rostogoli cu limba cu\itului ]n pahar. +i se g`ndi: dac[ =i ur`ciunile astea tr[iesc ]mpreun[ =i se pot ]n\elege, adic[ de ce n-ar ]ncerca =i el, c[-i om cu judecata ]ntreag[, put`nd apropia ce-i bine, ]nl[tura ce-i r[u. Apoi se uit[ ]n pahar. S[ le omoare? Se cutremur[ de sc`rb[. Str[b[tu ograda, deschise porti\a din fund =i, ie=ind pe locul pustiu de din dosul casei, se duse pe marginea r`pei =i arunc[ g`ng[niile ]n fundul ei. — A=a! Apoi mai meremetisi un perete, ]nchise p[s[rile mai devreme =i, fiindc[ sim\i un junghi ]n dreapta, se culc[ cum ]nserase. Peste noapte ]i fu cam r[u. Avea fierbin\eal[. Se scul[, b`jb`i pe ]ntuneric, s[ caute o l[m`ie, s[-=i fac[ limonad[. Vorbea singur: — Dac[ ar fi cineva s[ m[ ]ngrijeasc[, nu m-a= n[c[ji a=a. Pentru ]nt`ia=i dat[ ]i venise g`ndul acesta. De c`nd =tia c[ ar putea s[ aib[ un ajutor, parc[ ]i mai sl[bise hot[r`rea de p`n[ acum ]n via\[. A doua zi diminea\[, c`nd veni femeia, o ]ntreb[: — Da’ b[rbatu-t[u ce-o s[ zic[? — Ce s[ zic[? — }l ai cu cununie? — Nu. — Apoi atunci r[m`i, s[ fii femeie la locul t[u, s[-\i vezi de treab[, =i-o s[ fie bine. }ntr-o lun[ de zile, Smaranda se deprinsese =i cu casa, =i cu p[s[rile, =i cu florile — cu toate obiceiurile st[p`nu-s[u. Cum =tia pu\in[ carte, ]i \inea socoteal[ de cheltuielile zilnice; iar 140

Din lumea celor care nu cuvânt[

drept r[splat[ purt[rii acesteia, Cuhulea o punea cu el la mas[. Se deprinseser[ a=a de bine unul cu altul c[ toate treburile erau pe m`na femeii, iar mo=neagul ]=i vedea numai de florile lui. }ntr-o sear[, cam dup[ vreo opt luni, cum st[teau ]n cerdac, b[tr`nul ]i vorbi rar, a=ezat: — Ascult[, Smarando! Tu e=ti femeie harnic[ =i bun[. Mi-ai ]ngrijit casa, =i pe mine, =i m-ai mul\umit totdeauna. Ca =i mine, n-ai pe nimeni ]n lume. Eu ]s b[tr`n, m`ine-poim`ine m[ duc. Cui r[m`ne tot ce-am agonisit? Femeia privea drept ]naintea ei; parc[ ]n\elegea ce avea s[ urmeze ]n vorba b[tr`nului. — Cui r[m`n toate astea? |i le-a= l[sa \ie... da’ vezi, ca s[ fie ]n regul[ toate, ar trebui s[-mi fii nevast[, =i sunt b[tr`n... iar lumea ]=i bate joc de oameni... Ai vrea? Femeia r[spunse scurt, cuv`ntul preg[tit mai dinainte: — Da. Spusese vorba asta ca oricare alta, o vorb[ care \i-ar fi adus un pahar cu vin c`nd \i-e sete de ap[, o frunz[ c`nd ai vrea o floare, =i totu=i o vorb[ care, ori=icum, mul\ume=te, cel pu\in, dac[ nu poate da fericirea. C`nd auzir[ t[t[r[=enii c[ se ]nsoar[ Cuhulea, mul\i au r`s, al\ii au dat din umeri — nu era treaba lor —, iar unii i-au dat =i dreptate. Nunta s-a =i f[cut ]ntr-o duminic[, acas[, numai cu popa, c`\iva oameni =i v[rul Smarandei. +i a trecut =i asta; lucrurile au intrat iar ]n vadul lor. Nimic nu se schimb[ ]n casa lui Cuhulea; at`ta doar c[ ]n locul od[ii de culcare a Smarandei se f[cu un fel de sufragerie. Protivnic obiceiului de p`n[ acum, la mas[ venea de dou[-trei ori pe s[pt[m`n[ v[rul femeii. Cum toat[ gospod[ria era ]n m`inile Smarandei, b[tr`nul se plimba de colo p`n[ colo, uit`ndu-se cu de-am[nuntul, cum avea obiceiul, la toate. Smaranda parc[ mai ]ntinerise, =i schimbarea aceasta nu sc[pase ochiului b[rbatului ei. }ntr-o lun[ se ]nviorase. Cuhulea sim\ea o bucurie ascuns[, de care nu-=i d[dea bine

141

Emil Gârleanu

seama; era mul\umit c[ putuse s[ mi=te ceva ]n sufletul am[r`t, odinioar[, al femeii. }ntr-o sear[, era prin august, Cuhulea ]nt`rziase la vie, un petic de vie ce avea la deal, nu tocmai departe; b[ietanul, v[rul Smarandei, r[m[sese s[ m[n`nce cu d`nsa. +i cum da s[ se duc[, se scul[ ]n picioare =i se apropie de nevasta lui Cuhulea: — Zi, tot nu vrei? — Nu. Fl[c[ul o apuc[ de umeri =i o ]ntoarse bine spre el: — Uit[-te la mine. Nu? — Nu. — Ei, asta-i! +i se aplec[ repede =i s[rut[ femeia ap[sat pe buze. Femeia nu s-a ferit; v[ru-s[u s-a dus, iar d`nsa a r[mas cu capul ]n m`ini, ca ame\it[. De mult se ]mpotrivea patimii acesteia, dar vedea bine c[ se sf`r=ise, trebuia s[ cad[, tocmai acum, c`nd ]=i legase via\a ]n fa\a lui Dumnezeu de un altul. Pe drum, b[ietanul se ]nt`lni cu b[tr`nul. Ca =i cum s-ar fi =tiut vinovat fa\[ de el, ]l ocoli. Cuhulea b[g[ de seam[. De altfel, mai demult parc[ purtarea t`n[rului [stuia nu-i cam pl[cea. C`nd intr[ ]n odaie, g[si pe Smaranda tot a=a, cu fa\a ]n palme. Se duse repede l`ng[ ea, o m`ng`ie: — Ce ai, Smarando, ce ai? Se uit[ drept ]n ochii ei =i o v[zu pl`ns[. }i spuse deodat[: — Ascult[, \i-a adus vreo veste rea. S[ =tii, s[ nu-l mai v[d pe aicea. S[ nu-l mai v[d. Nu-mi place purtarea lui! Femeia tres[ri, se ridic[ repede, ]=i d[du p[rul ]n sus, pe frunte, =i schimb`nd vorba: — Ce mai e pe la vie, mo=ule? Tot „mo=ule“ ]i zicea lui Cuhulea. B[tr`nul, c[ruia de mult ]nc[ nu-i mai pl[cea s[-i zic[ astfel, se hot[r] s[-i spuie, dar se opri ]ndat[, ru=inat. 142

Din lumea celor care nu cuvânt[

Iarna trecu repede; prim[vara se preg[tea s[ aduc[ iar[=i „mo=ului“ bucuria florilor. Lucrurile nu suferiser[ alt[ schimbare dec`t c[ Ilie Tr[snea venea acum mai rar, c[-i spusese Smaranda. Iar ]n urm[ b[tr`nul i-o t[iase de tot: — Ia ascult[, omule, cas[ n-ai? N-ai =i tu ce munci? B[ietanul scr`=ni din din\i, se duse ]n odaie, chipurile s[-=i ieie o leg[tur[, se uit[ pe fereastr[, s[ vad[ nu cumva Cuhulea vine dup[ el, =i, z[rindu-l tot acolo, plecat deasupra unui strat cu flori, vorbi repezit Smarandei: — De-acu nu mai pot veni pe aici. +i o lu[ ]n bra\e. Apoi, cu glasul stins: Vino tu pe la mine. Femeia se zb[tea; zise: — Nu pot. — S[ vii! Femeia t[cu, =i b[iatul ie=i pe poart[ ca o furtun[... Odat[, st[teau afar[, ]n fa\a casei, pe o banc[; Cuhulea ]=i aduse aminte: — Smarand[! n-am pus f[rm[tura de p`ine furnicii mele. +i plec[ ]n cas[. De o s[pt[m`n[ ]n =ir, o furnic[ venea pe masa alb[ de lemn s[-=i caute hrana. }nt`i =i-nt`i, c`nd o v[zu fugind cu picioru=ele ei m[runte pe lemnul geluit curat, Cuhulea, tem`ndu-se c[ au n[v[lit furnicile ]n dulce\i, se repezi la dulap. Acolo nu v[zu nici una, =i cum se ]ntorcea s-o prind[ s-o zv`rle afar[, b[g[ de seam[ c[ furnica umflase o f[rm[tur[ de coaj[ =i o ducea gr[bit[ spre ascunz[toarea ei. Mo=neagul o l[s[ atunci =i o privi p`n[ se f[cu nev[zut[, cu coaj[ cu tot, sub fa\a mesei. A doua zi o v[zu din nou, c[ut`nd iute, mi=c`ndu-=i cele trei buc[\i ale trupului ei, ca trei m[rgele ]n=irate; dar fiindc[ masa era =tears[, Cuhulea ]i zv`rli el o buc[\ic[ de miez. Furnica o lu[ =i se duse. A treia zi chem[ =i pe Smaranda s[ vad[ lucrul acesta =i, de o s[pt[m`n[ ]n =ir, ]n fiecare zi, diminea\a =i seara, hr[nea g`ngania. Ast[-sear[ o uitase.

143

Emil Gârleanu

C`nd se ]ntoarse din nou ]n cerdac, Cuhulea z`mbea mul\umit; zise: — M[ a=tepta! — I-ai dat? B[tr`nul se plec[, =i-n tain[: — Ghici ce? — Ce? — Cozonac, cozonac. +i prinser[ s[ r`d[! Peste dou[ zile venea Pa=tele. Era cald =i-o sear[ lini=tit[. Departe tare, dealurile viorii p[reau c[ se topeau ]n aer, =i-ncetul cu-ncetul nu se mai z[rir[. Se l[sa noaptea. Zarz[rii ]nfloriser[, =i mirosul florilor lor, mirosul rozetelor =i-al zarnacadelelor se ]mpr[=tia adormitor. Femeia se g`ndea cu mul\umire la via\a ei tihnit[, al[turea de omul acesta b[tr`n, care se purtase p`n[ acum cu d`nsa ca un tat[. +i totu=i parc[-i venea s[ pl`ng[. De ce? }n pieptul ei sim\ea a=a ca un val care se ridica repede de la inim[ spre g`t, spre sufletul ei, =i o chinuia parc[, o ]n[bu=ea. +i cum ]=i ap[sa pieptul f[r[ de voie cu m`na, lacrimile ]i izvor`r[ din ochi =i ]ncepu s[ pl`ng[ cu sughi\uri. B[tr`nul se repezi spre d`nsa. }i lu[ capul ]n m`ini, ]l alint[ ca pe al unui copil, o leg[n[, cuprins de m`hnire: — Ce ai? Ce \i-e, Smarando? |i-e r[u? E=ti bolnav[ cumva? Femeia r[spunse printre suspine: — Nimic, nu-i nimic. Nu =tiu de ce m-am ]necat, deodat[. Apoi au r[mas t[cu\i... Smaranda t`njea. B[tr`nul nu-=i vedea capul. Nu =tia ce are femeia. Aduse un doctor, acesta se uit[ z`mbitor la am`ndoi =i-i ]ncredin\[ c[ nu-i nimic: — Boalele astea ]=i g[sesc leacul. Cuhulea cump[ni vorbele aceste; apoi, ]n mintea lui, deprins[ s[ apropie =i s[ c`nt[reasc[ toate, parc[ se f[cu lumin[. Puse ]n leg[tur[ ]ndep[rtarea lui Ilie cu t`njirea femeii. Oare nu se iubeau? +i-nt`ia=i dat[ ]=i dete seama c[-n sufletul 144

Din lumea celor care nu cuvânt[

lui era ceva mai mult dec`t iubirea unui tat[. O iubea. Lui Cuhulea ]i era parc[ ru=ine s[ se g`ndeasc[ la asta, ]=i b[nuia singur, aduna at`tea dovezi potrivnice ca s[-=i scoat[ din minte credin\a asta, =i totu=i sufletul ie=ea biruitor. O ciud[ grozav[ ]l cuprinse ]mpotriva sl[biciunii lui =i-mpotriva lui Ilie. }n seara aceea se plimb[ mult, singur, prin ograd[, p`n[ ]l strig[ nevasta: — Mo=ule, e r[coare. Intr[ ]n[untru! }ntr-o zi Smaranda se dusese dup[ ni=te t`rguieli =i nu se ]ntoarse dec`t seara, t`rziu. B[tr`nul o a=teptase neast`mp[rat, ]n poart[, =i cum o v[zu: — Unde-ai fost? — }n t`rg. — De-atuncea? De la pr`nz? Hm! +i din clipa aceea b[tr`nul o urm[ri aproape pas cu pas. }ntr-o duminic[ erau am`ndoi ]n gr[din[, Cuhulea cu florile lui, Smaranda la parmacl`c. Cum cur[\a o rozet[ de c`teva frunze uscate, mo=ului i se p[ru c[ nevast[-sa vorbe=te cu cineva. }ntoarse capul — era Ilie; b[ietanul, vesel, ]l strig[: — Ce faci, mo= Cuhulea? Iar femeia se dep[rt[ repede =i o lu[ spre cas[. B[tr`nul morm[i: — Bine! Apoi ]ntoarse spatele. Dar l[s[ stratul cu flori =i veni =i el ]n odaie. C`nd intr[, i se p[ru c[ femeia, care nu se a=teptase s[-l vad[, f[cuse o mi=care de mirare. Z[p[cit[, Smaranda ]ncremeni la cap[tul mesei unde o g[sise. B[tr`nul o ]ntreb[: — Ce f[ceai? Femeia r[mase o clip[ f[r[ s[ r[spund[, apoi, arunc`ndu-=i ochii pe mas[: — Uite, m[ uitam c[ a ie=it iar furnica. B[tr`nul crezu; ]ncepu s[ priveasc[ =i el. Furnica sta ]n mijlocul mesei, c[ut`nd parc[ f[rm[tura obi=nuit[.

145

Emil Gârleanu

Smaranda ie=i s[-=i vad[ de treburi, iar b[tr`nul rupse o buc[\ic[ de miez =i-l arunc[. Apoi se uit[ cu mare b[gare de seam[. Furnica apuc[ f[rm[tura =i ]ncepu s[ o trag[, ca pe celelalte, spre cap[tul mesei. Atunci, absorbit ]n urm[rirea ei, c[ut[ s[ vad[ unde o s[ se duc[. Furnica se cobor], u=oar[. Cuhulea se l[s[ pe v`rful picioarelor s[ se uite, =i deodat[ ochii i se oprir[ pe un petic de h`rtie strecurat ]ntre fa\a de lemn =i stinghia ce lega picioarele mesei. B[tr`nul uit[ furnica, trase h`rtia mototolit[, v`r`t[ repede, la ]nt`mplare, ]n ascunz[toarea ei, ]=i lu[ ochelarii =i se duse l`ng[ fereastr[ s[ citeasc[: „Te-am a=teptat iar joi. De ce n-ai venit? P`nde=te mo=neagul c`nd s-o duce la vie. Ori \i s-a f[cut mil[ de el?“ Scrisoarea era de la Ilie, ]i cuno=tea scrisul. B[tr`nul ]ncepu s[ tremure, apoi c[zu, moale, pe scaun. Vras[zic[, nu se ]n=elase. Se iubeau. Atuncea, c`nd a ]nt`rziat, d`nsa la Ilie fusese. +i acum a fost de ajuns numai o clip[ ca s[-i strecoare bile\elul. O ur[ grozav[ ]l cuprinse ]mpotriva omului aceluia care-i adusese femeia aceasta ]n cas[ =i care acuma ]i sf[r`ma via\a. Cine-l pusese s[ o ieie, s[ o culeag[ de pe drumuri? Smaranda intr[. C`nd v[zu pe mo=neag st`nd pe scaun, la cap[tul mesei, se uit[ ]ngrijat[. Cuhulea ]ncepu, ]nec`ndu-se parc[: — Smarand[, o s[ m[ duc la vie. Femeia se prinse, ]ntreb[ gr[bit[: — C`nd, mo=ule? B[tr`nul se scul[, cu ochii r[t[ci\i. — Ast[zi, ca s[ te po\i duce mai degrab[ la Ilie. Femeia ]ncremeni. Dar furia cuprinse pe b[tr`n. Se repezi la nevast[-sa =i o apuc[ de m`ini, str`ng`ndu-i-le: — Ast[zi, ast[zi, acuma, ca s[ te duci la Ilie. Auzi?... Ai ascuns h`rtia, dar am g`sit-o. Mi-a scos-o Dumnezeu ]nainte... Hai, du-te la Ilie al t[u. Smaranda c[zu ]n genunchi. — Mo=ule! 146

Din lumea celor care nu cuvânt[

Dar b[tr`nul o lovi, r[cnea ca scos din min\i: — S[ te duci din casa mea. S[ te duci! +i ]ncepu s-o ]mbr`nceasc[: Acum, ]n clipa asta chiar. Femeia se pr[v[li pe podele, b[tr`nul o ]mpinse dezn[d[jduit spre u=[: — Afar[, afar[! Tic[loaso! C`nd se dezmetici bine, se trezi singur. Smaranda se dusese. Cuhulea r[t[ci prin toate od[ile, c[ut`nd. }i venea s[ mearg[ s[ o aduc[, s-o ierte. +i iar[=i se ]nfr`na. O ru=ine ]l cuprinse: ce va zice lumea? Apoi dezn[dejdea ]l dobor]. Seara se l[s[ rece. Se culc[ ]mbr[cat. Adormi repede =i avu vise grozave. P[rea c[ dup[ un drum lung =i greu, ostenit, se a=ezase la poalele unui munte. Un munte negru, f[r[ fir de iarb[, f[r[ un copac. +i cum privea spre ]n[l\imea ]ntunecat[ de p[m`nt, deodat[ aceasta ]ncepu s[ se clatine, s[ se mi=te. Fiecare bulg[re de \[r`n[ prindea via\[, mi=uia ]n gr[mada ]nalt[ p`n[ la cer. +i, ca prin farmec, milioanele de fire de \[r`n[ se rev[rsar[, ]mpr[=tiindu-se potop ]mprejur, acoperindu-l, ]n[bu=indu-l =i pe d`nsul cu des[v`r=ire. Ap[r`ndu-se, c[ut`nd s[ scape, de-abia atuncea b[g[ de seam[ c[ toate acele erau furnici. Se trezi ]ngrozit. Se odihni pu\in pe marginea patului. Apoi se duse de deschise fereastra. Aerul rece al nop\ii ]l dezmetici; ]ntreaga ]nt`mplare i se desf[=ura ]n minte. +i g`ndul i se opri cu ]nd[r[tnicie la furnica aceea care-l pusese pe urma nelegiuirii femeii lui. O ur[ nebuneasc[ ]l prinse ]mpotriva g`nganiei care fusese trimis[, ca un duh r[u, s[-i tulbure lini=tea. Se scul[ =i se duse l`ng[ mas[. Diminea\a ]=i v[rsa lumina prin ochiurile geamurilor. B[tr`nul a=tepta cu ochii mari, ca-n preajma unui du=man. +i deodat[, ]n raza de soare ce se a=ternea pe mas[, colo, ]n cap[t, z[ri furnica alerg`nd u=oar[, s[-=i caute f[rm[tura. B[tr`nul se scul[ ]n picioare, ridic[ palma =i, c`nd g`ngania se opri, iscoditoare, ]n mijlocul mesei, Cuhulea ]=i repezi

147

Emil Gârleanu

m`na cu at`ta putere, c[ se cl[tin[ sticl[ria pe poli\[. Sub lovitura grozav[, furnica se f[cu una cu lemnul. Apoi, r[t[cit, Cuhulea umbl[ printre ni=te l[zi, g[si o fr`nghie =i trecu ]n c[mar[. ...Tocmai spre sear[, Smaranda veni s[-i cad[ ]n genunchi, dar din prag b[g[ de seam[ c[ ]n u=a c[m[rii se vedeau picioarele b[tr`nului, p`n[ la genunchi, at`rn`nd ]n aer. +i, ]ngrozit[, se repezi ]n ograd[: — S[ri\i, c[ s-a sp`nzurat mo=ul!

148

Din lumea celor care nu cuvânt[

Din volumul

NUCUL LUI ODOBAC (1910)

149

Emil Gârleanu

CUPRINS

NUCUL LUI ODOBAC

Satul Ar=i\eni e a=ezat ]ntr-o v[g[un[; casele lui m[run\ele =i albe, ghemuite una-ntr-alta, se v[d, de pe muchile dealurilor dimprejur, ca ni=te ou[ ]ntr-un cuibar. P[m`ntul Ar=i\enilor e nisipos =i sterp; iarba cre=te at`t de rar[, ]nc`t, ]n loc s[ ]ndulceasc[ vederea, p[teaz[, ca o pecingine, fa\a galben[ a locului. Doi-trei copaci se ]nal\[, istovi\i, cu crengile rare, cu frunzele str[vezii, care a=tern pe jos, vara ]n amiaz[, o umbr[ destr[mat[, ce m[re=te =i mai mult setea de r[coare. Dar, ca lucru de ne]n\eles, ca o minune, se ridic[ pe dealul lutos =i sterp dinspre r[s[rit un nuc stra=nic, b[tr`n, de c`teva sute de ani, copac lacom, care suge parc[ tot sucul locului dimprejur prin miile de r[d[cini ale c[ror vi\e nu mai ]ncap sub p[m`nt =i ies, s[ at`rne despletite, ca ni=te cozi, afar[. Din trunchiul gros s[ nu-l cuprind[ trei oameni, muncit, ]ntors =i ]ncremenit ca ]ntr-un spasm, se desfac dou[ ramuri v`njoase, ce merg, ]ncle=tate ca ni=te bra\e, p`n[ sus, apoi deodat[ se izbesc una pe alta ]n l[turi, ]mpro=c`nd fiecare sute =i mii de crengi ce se unesc ]ntr-un frunzi= negru, c[rnos, ca un aluat de fiere. +i p`n[ departe se ]mpr[=tie mirosul amar al frunzelor, miros ce ame\e=te pe cutez[torul ad[postit la umbra ce acoper[, ca un ve=m`nt negru, ]ntreaga coast[ de deal. Ar=i\enii ]l privesc cu jind, dar =i cu un fel de fric[, frica pe care lucrurile ne]n\elese o arunc[ ]n sufletele slabe. Copacului ]i zic to\i, din vechi, Nucul lui Odobac, fiindc[ e pe partea de loc a Odob[ce=tilor, ni=te r[ze=i avu\i, st[p`nitori din tat[-n fiu prin p[r\ile acestea. Multe vorbe ciudate umbl[ pe socoteala nucului, dar una e mai cunoscut[ dec`t toate: se spune c[ un bunic al bunicului lui Toader Odobac de ast[zi 150

Din lumea celor care nu cuvânt[

purtase judec[\i, tocmai pentru bucata de p[m`nt ce-o st[p`nesc =i acum, cu unul C`rlibaba, un zg`rcit putred de bogat, care nici nu =tia de rostul avu\iilor lui. Acesta nu f[cea alta dec`t s[ se ciond[neasc[ mereu cu oamenii =i s[ le m[n`nce, c`nd putea, din p[r\i. A=a, cu Odobac, la urma urmei, i s-a ]mplinit. C[, din una-n alta, au hot[r`t ca hotarul s[ le fie un nuc, nucul acesta, care pe atunci s[ fi fost copac de un an, crescut ]n vale, la poalele dealului dinspre r[s[rit. Dar, peste noapte, Odobac voinicul se g`nde=te ce se g`nde=te, se scoal[, se duce la nuc, ]l apuc[ b[rb[te=te de trunchi, ]l smulge cu r[d[cini cu tot =i se suie de-l ]nfige drept ]n cre=tetul dealului. S-o fi mirat el C`rlibaba, Dumnezeu =tie, dar prin minte n-a putut s[-i treac[ vreodat[ c[ aceea ]i treab[ de om. Copacul s-a prins, =i hotarul a r[mas acolo. A=a le merge vorba Odob[ce=tilor c[-s vi\[ de uria=i. +i-n adev[r c[ cine-l vede pe Toader Odobac, pe mo=neagul =i pe nepotu-s[u, pe Mitru Odobac, cel mai t`n[r =i cel din urm[ cobor`tor din neamul lor, ]n\elege pentru ce de vorba lor ascultau p`n[ mai deun[zi patru sate: Ar=i\enii, Moghile=tii, Benza =i Cotru\ii. Toader Odobac s[ fi trecut suta, dup[ c`t de multe \ine el minte. E un mo=neag ]nalt, sp[tos =i uscat ca un schivnic; prive=te ascu\it, vorbe=te limpede =i calc[ ap[sat. C`nd se opre=te s[ se uite la om, ]=i ]ndreapt[ =alele, care trosnesc ca un vreasc. Toader avusese un frate, pe Gheorghe, mort, cu vreo cincisprezece ani ]n urm[, ]n p[durea Benzei; s-a pr[v[lit un stejar peste d`nsul, se-ncordase voinicul ]n picioare, se m[surase o clip[ cu copacul, dar la urm[ se pr[bu=ise jos, r[m`n`nd mort, cu trunchiul stejarului ]n bra\e, ca ]ntr-o lupt[. Pe urma lui r[m[sese b[iatul, Mitru Odobac, om ca de vreo dou[zeci =i cinci de ani, nalt =i sp[tos, ca =i mo=u-s[u Toader, v`njos =i uscat, ca =i d`nsul, numai cu obrazul mai rumen =i cu pletele negre. Tr[ia la un loc cu mo=neagul, care-i \inuse loc de tat[ =i din al c[ruia cuv`nt nu ie=ise. Numai de la o bucat[ de vreme mo=neagului i se p[ru c[ b[ietanul nu-=i prea vedea de treburile lui. C[ fusese vorba

151

Emil Gârleanu

s[ se duc[ p`n[ ]n Cotru\i, s[ taie un pre\ pentru ni=te stuh cu un om de acolo, =i nu se dusese. C[ trebuise s[ mearg[ p`n[ la re=edin\[, cu livretul de oaste, =i uitase. +i c`te =i mai c`te, p`n[ c`nd, ]ntr-o bun[ zi, mo=neagul ]l lu[ din scurt: — Mitrule, \ie nu \i-s boii acas[. Dar b[ietanul f[cu pe prostul: — Nu, ]s la c`mp, ]n Moghileni. — Haide-haide! Numai at`ta ]=i spusese unul altuia. Dar prin sat se ziceau mai multe. +i ce vorbeau oamenii veni =i p`n[ la urechea lui Toader Odobac, c[ci ]nt`lni pe Stoica, primarul, =i-l opri ]n drum: — Bun[, mo= Toader. — Bun[, primarule. — +i cu noroc, ai? Da’ se poate s[ nu ne spune\i =i nou[, m[car mie, c[-s b[tr`n =i =tiu multe =i-am v[zut de toate? — Ce, primarule? — P[i nu ia Mitru pe Ruja lui Cazacu din Moghileni? — Cum? — Pe Ruja. — Ruja? — Iac[! +i Stoica, rotofei =i ]ndesat, r[mase locului, cu gura c[scat[ ]n fa\a privirilor crunte ale mo=neagului. — Cine \i-a spus? Primarul ]nghi\i o dat[, ca =i c`nd i s-ar fi uscat g`tlejul. — Na, to\i: popa din Moghileni, A F[r[mi\ei din Benza, ieri, c`nd o venit cu c`nepa la baba lui Farca=. +i... el... Mitru chiar. — C`nd? — Acuma... acu=ica... e la prim[rie, vorbe=te cu ni=te fl[c[i. Mo=neagul ]=i st[p`ni furia =i r[spunse: — A=a ceva =tiu =i eu; da’ vezi c[ nu-i ]ng[duisem s[ fac[ vorb[. Ap[i om vedea noi. Cu bine. +i Toader Odobac ]=i ]ndrept[ o dat[ =alele =i porni. Nu g[si pe Mitru la prim[rie =i se ]ntoarse dintr-o ]ntinsoare acas[. Mitru sta ]n mijlocul ogr[zii =i cioplea un lea\ la un gard. B[tr`nul se duse de-a dreptul la el: 152

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Mi-ai poruncit coliva? — Ce coliv[, mo=ule? — Mi-ai luat m[sur[ de sicriu? — Ce sicriu, mo=ule? — Mi-ai s[pat groapa, sub nuc, unde \i-am zis s[ m[ ]ngropi? — Ce-i asta, mo=ule? — Nu? Hai, gr[ie=te, nu? — Nu. — Atunci de ce s[ =tie al\ii ]naintea mea, care \i-am fost ca tat[, c[ vrei s[ iei pe Ruja de nevast[? — Mo=ule! — Din patru sate, pe Ruja ai g[sit-o? Pe Ruja t`lharului de Cazacu, pe fata celuia care o furat caii lui tat-t[u, de era s[-l sp`nzure colo, de nuc? B[ietanul se-ndrept[ o dat[ =i vorbi r[spicat: — De asta nu \i-am spus, c[ =tiam c[ n-o s[ vrei; da’ fata-i bun[, mo=ule, =i vreau s[ mi-o fac nevast[. — Ba nu! — Ba da! Mo=neagul ridic[ palma dreapt[ =i-l lovi peste obraz cu at`ta putere, c[ Mitru se cl[tin[; dar b[ietanul se ]n[l\[ parc[, ]=i ]nghi\i lacrimile =i r[spunse uscat: — Ba da! Atunci mo=neagul ]l lovi =i cu st`nga, =i palma r[sun[ sec. B[ietanul se cl[tin[ din nou, ]=i ]ncle=t[ degetele pe stinghia ce-o \inea ]n m`n[; =i, ]n\epenindu-se ]n picioare, spuse iar[=i: — Ba da! Atunci loviturile mo=neagului ]nfuriat curser[ ploaie; la urm[, g`f`ind, ]l l[s[ =i-i zise: — Acum du-te =i te -nsoar[ cu Ruja. — M[ duc. Mitru ]=i =terse lacrimile cu m`neca, ]=i sufl[ nasul, arunc[ lea\ul =i ie=i pe poart[. Toader se ]nv`rti prin cas[, prin ograd[, apoi porni =i el; o lu[ spre Moghileni. Satul nu era cine =tie ce departe. Mo=neagul era

153

Emil Gârleanu

deprins cu drumul acesta. Cum ie=i din v[g[una Ar=i\enilor =i mai merse pu\in ]ncolo, p[m`ntul parc[ se schimba: ]ncetul cu ]ncetul, c`mpul se ]mbr[ca, ima=urile ]ncepeau s[-=i desfac[ l[vicerele p`n[ departe, ]ncolo, spre Cotru\i. +i merg`nd a=a, g`ndurile b[tr`nului se adunau =i se risipeau, parc[ se luptau ]ntre ele; multe-multe ]i mai veneau ]n minte. +i dintre toate, faptul c[ nepotu-s[u ]l nesocotise i se ]nfipse ca un cui ]n minte. +i asta din ce pricin[, din pricina unei femei! Femeile din ziua de azi nu se asem[nau cu celelalte, =i tocmai pentru asta el nici nu se ]nsurase; dar la ce folos, c`nd Mitru se l[sase ademenit de Ruja? +i ce fat[; tat[-s[u un ho\ de cai, ba se spunea c[ =i Ruja ]i ajut[, c[ trece =i ea, noaptea, Prutul ]not, c`nd apele-s mari, =i duce cai dincolo, ]n \ara ruseasc[. Cu g`ndurile acestea, Toader Odobac dumec[ drumul =i, f[r[ de veste, se trezi ]n ima=ul Moghilenilor. Cum ]=i arunc[ privirile ]ncolo, deodat[ ]i r[s[ri ]nainte o herghelie cu cai m[run\i, =i-n mijlocul ei, c[lare b[rb[te=te pe un sur, Ruja lui Cazacu. Odobac o lu[ ]ntr-acolo, dar fata lovi cu picioarele ]n cal =i-i ie=i ]n fa\[, apoi, c`nd se apropie de tot, smunci c[p[strul calului =i-l opri scurt. Mo=neagul ]=i infipse privirile ]n fa\a ei. Ruja era voinic[, smead[, cu obrazul rotund, cu p[rul, ochii =i spr`ncenele negre, ca p[m`ntul cel bun. Cozile, l[sate pe spate, se ]ndoiau pe obl`ncul =eii, a=a erau de lungi. Gura cu buzele c[rnoase, umede =i ro=ii ca miezul piersicei pietroase; printre ele sc[pa un z`mbet, care ar[ta albul din\ilor ca pe o raz[ de lumin[ ce \`=nea din mijlocul fe\ei smolite. Sub c[ma=a str`ns[ bine pe trup, \`\ele i se ridicau, repede, ]n r[suflet, ca dou[ p[s[ri ce se zb[teau ]n s`n. Mo=neagul clipi din ochi, tulburat, dar ]=i c[p[t[ repede st[p`nirea de sine =i-i vorbi de-a dreptul: — Ce-am auzit, Rujo? Vrei s[-mi fii nor[! — Da’ dumneata nu vrei? — Eu te-ntreb pe tine. — }ntreab[-\i pe Mitru. — }naintea lui Mitru, eu trebuie s[ =tiu. 154

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Z[u! — A=a. Ruja ridic[ m`na =i dezmierd[ pe b[tr`n cu cele c`teva frunze r[mase ]n v`rful crengii cu care-=i ]ndemna calul: — Mo=ule! Dar Toader ]i apuc[ creanga =i, smulg`ndu-i-o, zise ]nfuriat: — El =i-a luat plata, o s[ \i-o iei =i tu. +i ridic[ m`na, dar Ruja str`nse pulpele =i porni surul s[ deie peste mo=neag. Odobac ]l prinse de funie, ]l opri =i r[maser[ a=a, ]ncorda\i, b[tr`nul m[sur`ndu-se din priviri cu fata. }n cele din urm[ Ruja ]ncepu s[ r`d[, ]i apuc[ m`na =i zise hohotind: — Las[, mo=ule, nu struni a=a gura murgului, c[ i-o s`ngera... =i-i cal de furat. Pe urm[ s[ri jos, d[du calului o palm[, =i surul ]=i lu[ v`nt spre herghelie, iar fata lu[ m`na mo=neagului. — Las[, mai bine odihne=te-o, c[ o s[ ai ce struni mai t`rziu. Toader Odobac se uit[ iar ]n ochii negri ai fetei; inima i se ]nmuia =i i se ]mpietrea pe r`nd. — Fat[ h[i, p[ze=te-te... Ia-l pe Mitru, dar s[ =tii c[ o s[ ai cu mine de-a face. Sub papucul t[u numai colbul drumului s[ r[m`ie, nu =i sufletul b[iatului. M-auzi tu? Fata se uit[ =i ]i vorbi peste um[r: — Tu ce zici, Mitrule? B[tr`nul se-ntoarse; la spatele lui, b[ietanul sta ]ntunecat. Mo=neagul le spuse la am`ndoi: — }n calea voastr[ n-o s[ m[ pun eu; c[ ar fi degeaba; ce-i scris e scris! Am vrut numai s[ v[d c`t pre\ui\i fiecare-n parte. Da’ c`t m-o ajuta luminile ochilor, din ochii mei n-o s[ sc[pa\i. Mo=neagul ]i l[s[ =i porni ]napoi. Se ]nsera, ima=urile r[scoapte de c[ldura zilei parc[ r[suflau, u=urate, mireasma ierbii p[scute. +i cum ridic[ ochii, b[tr`nul z[ri departe, ]ncolo, uria=, ]ntunecat pe bolta rumen[ a cerului, nucul de

155

Emil Gârleanu

pe cre=tetul dealului. Toader puse m`inile la ochi s[-l priveasc[ bine =i i se p[ru c[, de acolo de unde era, copacul ]l ]nvinuia c[ fusese prea slab. }i venea parc[ s[ se ]ntoarc[ ]napoi, s[ smulg[ pe b[ietan de l`ng[ s`nul femeii celeia; se oprea o clip[, apoi, deodat[, ]i r[s[rea ]n fa\a ochilor chipul ]ntunecat, cu raza de lumin[ a din\ilor fetei, cu cele dou[ ridic[turi ale s`nilor, care poate aveau s[ hr[neasc[ suflete deosebite de cele ale Odob[ce=tilor. +i plec[ la drum, muncit de g`nduri. De ce adic[ bietul om nu poate ]nfrunta =i d`nsul ]mprejur[rile, cum le ]nfruntase nucul ]ntunecat din zare? De ce nu putea c[lca =i el vremile, cum le c[lcase d`nsul? De ce nu se umplea =i trupul lui, ]n fiecare an, cu suc nou =i puternic de via\[, cum se rev[rsa ]n fiece prim[var[ din trunchiul p`n[ ]n cea mai mic[ frunzi=oar[ a copacului celuia? Pe m[sur[ ce mergea, nucul se deslu=ea =i mai bine pe fundul cerului. Razele amurgului ]nro=eau lutul dealului, deasupra c[ruia frunzi=ul negru st[tea neclintit, ca o gr[mad[ de mangal. Toader Odobac se g`ndea c[ numai copacul acesta ]l cuno=tea bine, c[ de copil se deprinsese s[-l vad[, s[ stea vara sub frunzi=ul lui, sub care al\ii ame\eau, =i c[ de pe vremea aceea numai el, numai nucul r[m[sese. Nici nu b[gase de seam[ c`t[ via\[ se scursese, c`\i oameni se duseser[, ce lume nou[ se ridicase. P`n[ =i s`ngele lor, p`n[ =i Mitru era un alt Odobac, ce sem[na numai la trup =i la chip cu cei dinaintea lui, dar cu alt suflet, c-un suflet ascuns =i slab. Se ]nserase bine c`nd ajunse mo=neagul acas[. P`na pe la miezul nop\ii Mitru nu se ]ntoarse ]nc[. }nspre ziu[ b[tr`nul ]i auzi pa=ii ]n tind[. Nunta fu pus[ la cale de c[tre mo=neag =i tat[l fetei, =i repede se =i f[cu. }n casa Odob[ce=tilor intrase un suflet nou =i str[in. }n seara nun\ii Ruja s[rutase m`na mo=neagului, apoi, cu z`mbetul ei care sc[pa ca o raz[ de lumin[ din mijlocul fe\ei negre, ]i zise: 156

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Ei, mo=ule, s-a f[cut =i asta. +i Toader Odobac parc[ sim\i c[-n dosul vorbei acesteia se mai ascundea una. Dar t[cu, =i c`nd veni =i Mitru s[-i s[rute m`na, Toader ]i zise: — Vezi, Mitrule, s[ fii b[rbat. Mo=neagul se trase ]n casa lui, c[ci pe locul lor erau patru perechi de case, =i nu se ]nt`lneau dec`t la m`ncare, la amiaz[ =i seara, c`nd nu erau du=i pe c`mp. Nunta se f[cuse pe la ]nceputul lui octombrie, =i acuma d[deau ]n iarn[. Lunile ]ntunecate cu zloat[, apoi cele cu ninsoare, ]nsur[\eii le petrecur[ ]nchi=i ]n od[i\ele lor, ca ni=te c`rti\e ]n vizuin[. Numai venirea prim[verii ]i dezlipi unul de altul. }n ograda lui Odobac ]ncepu s[ se fac[ multe schimb[ri, s[ se d[r`me =i s[ se zideasc[ din nou. Ruja adusese ca zestre trei perechi de cai. Mitru d[duse jos un hambar =i f[cu pe locul lui un grajd. B[tr`nul nu-i zise nimic, numai ]ntr-un t`rziu, dup[ ce tot era gata, la o cin[, ]l sf[tui pe nepotul s[u: — Puteai l[sa hambarul =i ridica grajdul ]n alt[ parte. Caut[, Mitrule, ce-ai apucat de la cei b[tr`ni s[ p[strezi, c[-s lucruri trainice. Dar Ruja ]i apuc[ repede vorba din gur[: — Eu i-am zis, mo=ule, c[ doar hambarul se cl[tina. +i r`se, r`se s[ltat, a=a ca atunci ]n c`mp, c`nd ]l m`ng`iase cu creanga. }ntr-o zi Toader se ]ntorcea c[lare. Ruja ]l z[rise =i-l a=tepta ]n mijlocul ogr[zii, cu m`inile ]n =olduri: — Bun[ ziua, mo=ule. Iii! da’ stricat \i-i roibul la picioare... merge ]ncruci=at. Femeia se apropie de cal, puse m`na pe d`rlogi, ]l struni de-l opri ]n loc, apoi ]=i ]nfipse privirile ca =i atunci c`nd Toader ]i oprise murgul. — +tii ce, mo=ule? S[-\i aduc eu un sur. — De unde? — Treaba mea.

157

Emil Gârleanu

Mo=neagul d[du calul ]n l[turi. — Femeie, vezi tu nucul cela? — Ei? — S[ =tii c[ te sp`nzur de el, cum era s[ sp`nzure fratemeu pe tat`ne-t[u, c`nd oi afla c[ ai adus cai str[ini ]n ograda mea. — Elei! ]ntr-a dumitale, nu, da-ntr-a mea... Toader Odobac o m[sur[ cu privirea. — }ncearc[. +i ]=i ]mbie calul. Femeia ]i privi pe urm[, murmur`nd: — Hm! s[ m[ sp`nzuri tu de nuc, ghiujule! +i ochii i se oprir[ pe copacul uria= de pe cre=tetul dealului. De c`nd intrase ]n casa lui Mitru, niciodat[ nu suise dealul, s[ vad[ =i d`nsa nucul. +i g`ndul o ispiti s[ fac[ drumul p`n[ la el acuma. Tocmai atunci venea cu carul =i Mitru. Ruja ]i s[ri ]nainte: — +tii ce, Mitrule? bine c-ai venit. Hai de-om vedea nucul. — Da’ ce te-a lovit? — Uite-a=a. Apoi ajut[ lui b[rbatu-s[u s[ dejuge, duse boii ]n ocol, se opinti b[rb[te=te =i v`r] carul, singur[, sub =opron, =i strig[ pe b[rbatu-s[u din cas[, unde se dusese s[ se spele. Ruja =i cu Mitru ridicar[ dealul din greu, picioarele li se afundau p`n[ la glezne ]n lutul galben =i puhav. Un miros amar le ]mbiba n[rile pe m[sur[ ce se apropiau de copac. C`nd ajunser[ sus =i intrar[ sub frunzi=, ]i cuprinse o r[coare de pivni\[, ]ntunericul ]i ]nf[=ur[ deodat[. Ruja ame\i =i se rezem[ de Mitru. — Mitrule, hai, c[ nu mai pot. +i b[rbatul o lu[ ]n bra\e ca pe un copil, de o scoase iar[=i afar[, la lumin[. Femeia r[sufl[ prelung, apoi spuse: — Mitrule, ista-i copac blestemat. — Ei! — Ascult[-m[ ce-\i spun. Nu vezi cum te doboar[ mirosul lui? 158

Din lumea celor care nu cuvânt[

— E b[tr`n =i-i plin de suc. Cum coborau am`ndoi dealul, Ruja se opri f[r[ de veste =i zise b[rbatu-s[u: — Mitrule, mo=neagul mi-o spus c[ o s[ m[ sp`nzure de nucul ista. — C`nd? — Adineoare. — Nu te potrivi. — Ba eu m[ potrivesc, Mitrule, eu m[ potrivesc. C[ =i pe t[tu\a se l[uda t[t`ne-t[u c[ o s[-l sp`nzure tot acolo. Peste vreo s[pt[m`n[, c`nd se scular[ de la mas[, Ruja trase pe mo=neag spre grajd: — Haide s[-\i ar[t ceva. Apoi o lu[ ]nainte, fugi spre grajd, se ]ntoarse ca o s[geat[ c[lare pe un cal roib, frumos, pe care Toader nu-l mai v[zuse, =i ie=i, v`j`ind, pe poart[. Toader se duse repede ]n cas[, la nepotu-s[u: — Mitrule, de unde-i calul? — Mi l-o dat socru-meu. Mo=neagul se apropie bine =i-l privi ]n ochi. — E cal de furat, Mitrule. Femeia asta te pr[p[de=te. — Las[! B[tr`nul ie=i =i nu-i mai spuse nimic, dar din ziua aceea nu mai veni la m`ncare; ]=i f[cea m`ncarea singur, =i nici de mers, s[ se duc[ ]n sat, nu mai mergea prin ograda lor. Deschise un p`rleaz prin gardul lui =i trecea de-a dreptul ]n uli\[. O schimbare ad`nc[ se petrecu din ziua aceea ]n sufletul b[tr`nului. Sim\ea c[ un duh r[u se cobor`se peste casa lor lini=tit[. Vorba lui nu mai era vorb[, ca alt[dat[. Cu anevoie mai da un sfat, oamenii care aveau nevoie de el ]l g[seau cu greu, ba, de c`nd se aflase c[ nu se mai ]n\elege cu nepotus[u, =i puterea asupra celorlal\i parc[-i sl[bise. C`teodat[, c`nd nu avea ce face, mo=neagul se suia la deal =i sta ]n ]ntunerecul umbrei umede a nucului. El era deprins cu mirosul

159

Emil Gârleanu

greu al frunzi=ului, care alunga pe al\ii. Se sim\ea at`t de lini=tit sub copacul acesta, care ]l primea, ca un altar, sub paza frunzelor lui. Dar Ruja ]l urm[rea cu ochii de c`te ori suia =i cobora c[rarea. }ntr-o zi femeia lu[ pe Mitru de m`n[ =i i-l ar[t[: — Vezi-l? Alege craca de care s[-mi ]nnoade =treangul. Mitru r`se =i o b[tu u=or peste spate. Dar femeia vroia ce vroia: — Ori m-a sp`nzura de nuc, ori a fi el st[p`n aicea-i totuna. Chiar atuncea ]nc[lec[ =i porni spre Moghileni. C`nd se ]ntoarse, seara, =i o ]ntreb[ Mitru unde fusese, d`nsa r[spunse lini=tit[: — Ia, dup[ ni=te c`rlige de vie. Peste c`teva zile, primarul Stoica =i popa N[stase treceau prin dreptul casei Odob[ce=tilor. Toader tocmai p[=ea p`rleazul; primarul ]l v[zu. — Da’ ce-i, mo= Toader? — Ce-i? — V[d c-ai deschis p`rleaz. — Ei, p[i ce s[ tot nec[jesc pe cei tineri. Da’ unde v[ duce\i? Ia, hai, ]napoi, s[ cinstim un pahar de vin. Toader intr[ ]n[untru, lu[ cheile, =i-n c`teva clipe aducea din pivni\[ o can[ de vin profir, de turn[ ]n pahare. Apoi ]nchinar[, =i c`te=itrei d[dur[ vinul de du=c[. Popa N[stase lu[ cana, mai turn[ un r`nd ]n pahare, apoi zise ]n treac[t: — Mie nu-mi prea vine s[ cred c-o s[ se prind[ via pe dealul nucului. Mo=neagul se-ndrept[ o dat[ din =ale: — Ce vie? — Via care vrea s-o s[deasc[ nora dumitale; zilele trecute a c[utat c`rlige prin Moghileni. Mo=neagul r[mase dintru-nt`i locului, f[r[ s[ spuie un cuv`nt, apoi se plec[, s[-=i ascund[ fa\a ]ncruntat[, =i, tremur`nd, lu[ oala =i turn[ vin. Pe urm[, ca =i c`nd =i-ar fi r[spuns unui g`nd, zise tare: 160

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Treaba lor... ia lua\i. +i d[du paharul, ca =i ceilal\i, peste g`t. Dar ]ndat[ ce r[mase singur, un g`nd crud, de care aproape nu-=i d[dea bine seama, ]ncepea s[-i chinuiasc[ mintea. Apoi iar[=i se st[p`ni, =i de data aceasta ]=i zise singur: — Treaba lor. +i ie=i dup[ treburi. }ns[ g`ndul ]l l[sa c`te o clip[, =i iar[=i ]l ]nf[=ura ]n re\eaua lui de griji. Atuni mo=neagul se puse s[ judece. +i deodat[ i se f[cu lumin[ ]n minte. Ca s[ s[deasc[ vie pe deal, avea nevoie de soare, =i ca s[ fie soare, trebuia s[ taie nucul, care umbrea toat[ coasta. Aici vroia s[ vie nor[-sa. Un fior trecu prin trupul mo=neagului, dar ]n aceea=i vreme sim\i c[ toate le putea face femeia, dar pe asta, nu. At`ta c`t tr[ia d`nsul, nu. +i f[r[ s[ mai z[boveasc[, porni s[-l g[seasc[ pe Mitru. }n locul lui g[si pe Ruja. Femeia ]l z[ri de departe =i-l a=tepta ]n prag, cu m`na strea=in[ deasupra ochilor, c[ b[tea cumplit soarele. Odobac se opri scurt =i-o ]ntreb[ cu glasul st[p`nit: — Unde-i Mitru? — Prin sat. B[tr`nul vroi s[ se-ntoarc[, apoi r[mase. Ruja pricepuse numai din privirile lui la ce venise. }l ]ntreb[: — Da’ ce ai cu el, mo=ule? Spune-mi mie. Atunci fa\a uscat[ a mo=neagului se ]nvine\i: — Tu nu =tii c[ dealu-i sterp? — Care deal? — A nucului. — Hm... A nucului... Atunci cum tr[ie=te nucul din st`rpiciunea lui? — +i vrei s[ s[de=ti vie? — Vreau. — Da’ cu umbra nucului ce-o s[ faci? Femeia ]=i \inea mereu m`na strea=in[, dedesubul ei privirile ]i sc[pau ca dou[ \`=nituri de p[cur[, iar printre buzele ]ntredeschise din\ii sclipeau ]ntr-o raz[ de lumin[.

161

Emil Gârleanu

— Adic[telea cu nucul: umbra e ]n nuc, mo=ule, ca sufletul ]n om. Nu-i omul, nu-i nici sufletul. — Ce? — Nu-i nucul, nu-i nici umbra. — Ce? — Nici umbra, t[tucule. B[tr`nul se cutremur[, nu mai v[zu nimic ]n fa\a ochilor, se repezi, nebun de furie, cu m`na ridicat[. Dar Ruja se strecur[ ca un fulger pe dedesubul bra\ului =i fugi hohotind ]n ograd[. B[tr`nul se-ntoarse dup[ ea, dar ]n aceea=i clip[ z[ri =i pe Mitru venind. Se duse, g`f`ind, spre d`nsul. — Ce, vroi\i s[ dobor`\i nucul? — Cum s[-l dobor`m? — Acuma mi-a spus d`nsa, nevast[-ta, c[ ]l t[ie\i... S[ s[di\i vie. — Nu te potrivi. Dar b[tr`nul ridic[ ]n sus capul =i-l privi pe Mitru drept. — Cine s-o atinge m[car de-o frunz[ din copac, ]i sf[rm capul ca la o n[p`rc[! +i mo=neagul, scos din min\i, r[cni de r[sunau ]mprejurimile: At`ta r[m[sese neatins pe locul ista, =i vre\i s[-l da\i jos... Da’ nucul e =i-al meu. Auzi tu, b[iete, nucul e =i-al meu! S[ nu v[ atinge\i de el! +i, cl[tin`nd din cap amenin\[tor, Odobac se duse. Mitru intr[ ]n cas[, dar nu g[si pe Ruja. Atunci ie=i iar ]n ograd[ =i o strig[. Ruja venea pe poart[, leg[nat[, cu un bujor dup[ ureche, r`z`nd. C`nd se apropie de Mitru, ]l ]ntreb[: — S-o dus mo=ul? Dar b[rbatu-s[u ]ncrunt[ spr`ncenele. — De ce i-ai spus c[ tai nucul... despre ce vie ]mi tot vorbi\i? — Ce, nu \i-am spus c[ am =i cump[rat c`rlige? — Ei =i, trebuie s[ tai nucul? — P[i dac[ umbre=te toat[ coasta. Mitru ]i d[du din cap: — Femeie, tac[-\i gura! Te las s[ faci ce se poate, ce nu, nu! Femeia se gudur[ ca un c`ine b[tut: 162

Din lumea celor care nu cuvânt[

— Mitrule! — Nucul o s[ r[m`ie acolo, pe coast[, m-auzi tu? E hotarul nostru. — Mitrule!... — Auzi tu ce-\i zic? Atunci Ruja ]i b[nui: — C`nd o spus mo=neagul c[ o s[ m[ sp`nzure de el, ai t[cut, =i-acuma ]i iei partea. Tu nu vezi c[ copacul ista-i blestemat? Nici la umbra lui nu po\i sta. Toate dih[niile acolo se aciuiesc; o s[ vie o molim[ odat[ din st`rvurile c`inilor care se duc =i mor acolo. Mitru se uit[ mirat: — Ce molim[, ce tot vorbe=ti? Dar femeia urm[, aprins[: — Molim[, molim[, c[ eu am fost de c`teva ori, =i-am v[zut, =i-am spus =i femeilor din sat... Dar Mitru ]i t[ie scurt: — Ajunge: nucul o s[ r[m`ie acolo, pe coast[. Ni-i doar hotar. Ruja t[cu =i se lu[ cu treaba casei. Trecur[ c`teva zile. Dar ]n g`ndul ei toate lucrurile astea se ]nc`lciser[, se ]nnodaser[, apoi, ca =i c`nd ni=te degete iscusite ar fi prins cap[tul firului, a=a se limpezir[ toate =i se dep[nar[ potolit. Se hot[r`se, =tia ce are s[ fac[. Nimeni nu-i st[tuse ei ]n cale. Nici santinelele c[z[ce=ti de pe malul Prutului. }i adormea c-o s[rutare, c`nd nu putea cu vutc[, =i trecea dincoace cu caii. +i un hodorog ca socru-s[u avea s[ i se ]mpotriveasc[?! }n ziua c`nd i se deslu=i bine ce avea s[ fac[, se duse la cr`=marul satului. Nevasta acestuia, femeie b[tr`n[ =i uscat[ ca o sc`ndur[, c[reia ]i mergea numele c[ =tie s[ fac[ vr[ji, se bucur[ c`nd o v[zu, c[ci Ruja de o bucat[ de vreme se luase bine cu d`nsa. — Ei! Ruja m[tu=ii. Ce mai faci? — R[u, m[tu=[... — Ei. — P[i da... Nu m[-mpac cu de-alde socru-meu.

163

Emil Gârleanu

— Cum asta? Ruja se plec[ =i-i vorbi ca-n tain[: — Nu-s st[p`n[ la mine ]n cas[... Vreau s[ fac un =opron, nu, c[ nu-i loc; vreau s[ ]ngr[desc ceva, nu, c[ nu-i place; vreau acum s[ s[desc vie, nu, c[ s[ nu-i tai nucul. — Aha, nucu! P[i ]i hotar, Rujo! — +i?... Da’ alt hotar nu poate pune? Nu vezi c[ nucu ista-i blestemat? C[ alt copac nu mai are ce suge din p[m`ntul Ar=i\enilor, c[ ]nghite el totul? C[ la umbra lui nu po\i sta, c[ te doboar[ mirosul lui tare?... +i ce crezi? Hai de-i vedea: acolo, ]n umbri=ul lui, numai st`rvuri, to\i c`inii din sat acolo trag s[ moar[. +i o s[ vie o molim[... Femeia cr`=marului duse m`na la obraz: — D[, de asta, a=a-i... +i pe Ilie Ciobanu tot acolo l-o m`ncat lupchii acu trei ierni... Poate c[ =i molima de an var[... Ruja se plec[ =i mai aproape: — Dac[ vezi pe Mitru, spune-i =i dumneata... =i c`nd ]i avea nevoie de ceva, de vreun cal... =tii... una-i Ruja... Femeia se schimb[ deodat[ la fa\[, ]=i r`nji gura p`n[ la urechi: — Las’. — Spune-i =i prim[resei, c[ primarul \ine cu mo=neagul... =i preotesei... — Las’. Cr`=m[ri\a ie=i cu ea din cas[; pe prisp[ st[teau c`\iva oameni. Unul ]ntreb[: — Da’ unde-i Mitru, lele Rujo? — Dup[ treburi =i necazuri... — Necazuri?... +i el are necazuri?... — P[i da... Cu nucul cela, c[ toate lighioanele se aciueaz[ acolo, ca-ntr-un \intirim, =i am vrea s[ d[m copacul jos, s[ s[dim vie. Unul ]i lu[ vorba din gur[: — E-hei, da’ mo= Toader ce zice? Cr`=m[ri\a r[spunse acru: 164

Din lumea celor care nu cuvânt[

— P[i dec`t o da vreo molim[, ca an var[, din pricina st`rvurilor de pe deal, mai bine om da noi nucul jos. }n seara aceea, Ruja ]nc[lec[ pe murg =i trecu ca o furtun[ prin sat, spre Moghileni. Se ]nsera, nici nu se ascunsese soarele bine, c`nd s[ri de pe cal ]n fa\a u=ii casei lor. T[t`ne-s[u ie=i repede din tind[. — Ei! iac[ =i Ruja. Apoi repede: Ia ascult[, n-ai veni peste dou[ zile s[ trecem dincolo ni=te c[lu\i? Dar Ruja ]l b[tu peste gur[ cu palma. — Las[ c[lu\ii, c[ avem de furc[ la noi... Ascult[-m[, vreau s[ ]nfr`ng pe socru-meu... Hai ]n cas[, s[-\i spun pe larg... Fata trase pe b[tr`n, un om ro=, cu ochii verzi, cu musta\a tuns[, c-o ureche sf`rtecat[, ]n odaie, =i-l puse cu de-a sila pe pat. — A=a, stai... Uite ce e: b[tr`nul se \ine-n calea mea, =i tu =tii c[ cine mi se pune dimpotriv[... Hmm!... Eu nu uit c-o ridicat m`na s[ m[ bat[... El \ine la nucul lor de hotar, eu vreau s[-l tai... Am zis c[ vreau s[ s[desc vie... Apoi se plec[ =i privi pe tat[-s[u ]n ochi: }s c[lduri mari... Acolo sub nuc se aciueaz[ =i mor toate lighioanele... O s[ vie o molim[ peste sat... Ca an var[, cum spune cr`=m[ri\a, =i-o s[ spuie =i alte femei din sat. }n\elegi? +i f[cu din ochi. — Ei, ba nu! — C`teva st`rvuri sunt ele... Da’ trebuiesc s[ fie multe... — Bine. — +-apoi om trece =i c[lu\ii dincolo. B[tr`nul se ridic[ =i o b[tu pe um[r: — Tot Ruja mea! A=a, fato!... Da’ mai =tii tu c[ potera umbl[ dup[ Milcea, haiducul? Poate c[ tot de sub nucul vostru ]=i oche=te prada, ca deun[zi noaptea. Ia vezi! Ochii Rujei sticlir[. — +tii c[ ai dreptate?... Ne-am ]n\eles? — Ne-am! }n c`teva zile tot satul forfotea de vorbe. Cr`=m[ri\a purta vorba din femeie ]n femeie, =i acestea spuneau b[rba\ilor.

165

Emil Gârleanu

Lucruri care n-avuseser[ nici o trecere p`n[ acuma prinser[ cu ]ncetul r[d[cini. P`n[ =i preoteasa spuse sfin\iei-sale ]ntr-o sear[: — Sfin\ia-ta, oamenii au dreptate cu nucul cela, z[u, au dreptate. — Nu mai zice z[u, femeie. De ce p`n[ acuma n-a mai venit nici o boal[ peste sat? — Cum n-a venit? Da’ n-am b[gat de seam[, c[ nu ne-a deschis nimeni ochii. Da’ an var[, da’ acum trei ani... Preotul se scul[ de la mas[ =i porni c[tre casa lui Toader Odobac. Z[ri pe mo=neag st`nd pe prisp[, dus pe g`nduri; ]nt`ia=i dat[, zilele aceste, b[tr`nul sim\ise dureri grozave prin piciorul drept, care-l \inuser[ s[ nu mai poat[ sui dealul, unde g[sea alinarea; =i-n seara aceasta ]n\ep[turile ]ncepur[ s[-l chinuiasc[ =i mai abra=. Preotul se apropie: — Bun[ seara, mo=ule. — Bun[, sfin\ia-ta. +i ad[ug[, cu glasul m`hnit: Ai venit =i dumneata s[ m[ sf[tuie=ti s[ tai nucul, cum a f[cut |`ru, cr`=marul, =i primarul, mai zilele trecute? — Fereasc[ Dumnezeu... Da’ eu a= zice s[ te-mpaci cu Ruja. — Ce? Dac-o venit vremea ca muierile s[ duc[ pe b[rba\i de nas, treaba lor. Pe mine, unul, n-o s[ m[ duc[. — O s[ taie nucul. — Las’ s[-l taie. Preotul plec[, am[r`t, c[ci \inea la mo=neag. Odobac r[mase p`n[ noaptea t`rziu cu ochii \int[ spre creasta dealului, p`n[ c`nd frunzi=ul rotat al nucului se f[cu una cu noaptea, =i nu mai v[zu nimic... A doua zi era duminic[. Soarele ardea ca ]n zi de secet[; ]n fa\a cr`=mei jocul se ]nchega =i se f[r`mi\a repede, c[ci fl[c[ii, ]nfoca\i, uzi de sudoare, treceau mereu sub umbrare, de luau c`te un pahar de vin. +i cum st[teau a=a, numai ce prinse s[ abureasc[ un v`nticel fierbinte. Unii oameni adulmecau aerul f[r[ s[ vreie; un miros greu parc[ venea de departe. Unul arunc[ o vorb[: 166

Din lumea celor care nu cuvânt[

— De unde o fi venind miasmele istea? Cr`=marul ]=i puse m`inile ]n =olduri, r[sufl[ o dat[, apoi se ]ntoarse furios: — De unde? De sub copacul cela blestemat. De unde! Un s[tean vorbi hot[r`t: — Apoi nu, ia s[ mergem c`\iva la mo=neag =i s[ ne ]n\elegem omene=te. Trebuie s[-l t[iem. De ajuns suge, de at`\ia ani, tot sucul satului; =i boli s[ ne mai vie de pe urma lui? +i, repede, vorba prinse cheag, primarul =i cr`=marul d[deau ghes oamenilor. Jocul se sparse, =i intrar[ =i femeile ]n vorb[. De departe, mirosul venea mai greu, mai puternic, nesuferit. To\i privir[ spre deal. Sub frunzi=ul negru p[rea c[ se deschise o groap[ care-=i ]mpr[=tia miasmele. Primarul, rotofei, se ]nv`rtea printre oameni. — Asta, nu, asta nu mai poate trece a=a. Dar pe c`nd vorbeau, deodat[ r[s[ri ]n mijlocul lor Toader Odobac. Primarul se apropie: — Bine c[ vii, mo=ule, uite ce-i: noi, cu to\ii, te rug[m s[ tai nucul. Nu-i vorba de vie, dar numai miroas[ =i dumneata ce mai miasme vin de sub el. B[tr`nul se-ncrunt[ =i ]=i ]ndrept[ =alele. — Dar p`n[ acum cum de nu veneau? Oamenii t[cur[, dar cr`=m[ri\a s[ri popone\: — Veneau ele, da’ eram noi pro=ti. Odobac r[cni o dat[: — Eu cu muierile nu vorbesc! Atunci primarul, cam ame\it, ]=i scoase p`ntecele ]nainte. — Asta nu e glum[, mo=ule, eu ]\i spun s[ tai nucul. — Ia taci! — Atunci l-om t[ia noi, prim[ria, =i-om face cunoscut celor mari. Mo=neagul parc[ mai vroi s[ spuie ceva, se uit[ la oameni, ]=i mu=c[ buzele, ca =i c`nd ar fi vrut s[-i scuipe, apoi se ]ntoarse =i plec[, f[r[ s[ le mai spuie un cuv`nt.

167

Emil Gârleanu

Se ]nserase bine, oamenii ]ncepur[ s[ se ]mpr[=tie. Dup[ o lun[ ]ntreag[ de secet[, acuma d[dea s[ se ]nnoreze. Lucrul acesta parc[-i mai ]ndulcise pu\in, dar, deodat[, de departe se auzir[ c`teva ]mpu=c[turi, apoi o fug[ nebun[ de cal =i strig[te de femeie. Peste o clip[, se n[pusti pe uli\a satului Ruja, c[lare pe Surul. Femeia, galben[, cu p[rul v`lvoi, p[rea c[ de-abia mai \ine fr`ul. Oamenii s[rir[ =i oprir[ calul, =i Ruja lunec[ mototoal[ jos. De-abia putuse s[ ]ng[ime c`teva cuvinte... Se ]ntorcea de la Moghileni, ]n pasul calului, =i, sub deal, ]n dreptul nucului, ]i ie=i un om ]n cale =i-i strig[ s[ opreasc[. Ea d[du c[lc`ie Surului, =i atunci acela slobozise c`teva focuri de pistol... Oamenii o duser[ pe m`ini acas[; Mitru, speriat, o lu[ ]n bra\e ca pe un copil, s[ o culce, c[ci s[tenii r[m[seser[ s[ se sf[tuiasc[ ]n ograd[. Unul spuse: — M[i, =i mai acum vro dou[ s[pt[m`ni a oprit pe cr`=marul din Benza... Ista trebuie s[ fie Milcea, dup[ care alearg[ potera. Glasurile se ]ncruci=ar[: — Milcea, s[ =tii c[-i Milcea... — I-o fi trebuind cal... =i p`nde=te unul... Cineva, un glas de femeie, c[ci veniser[ =i femeile s[ vad[ ce-i, ad[ug[: — O fi p`ndind de sub nuc... Acolo, sub deal, ]=i \ine capcana... Atunci izbucnir[ strig[te: „La nuc...“ „Haide\i la nuc...“ „La capcana lui... S[-l prindem!“ Oamenii luar[ fiecare coase, topoare, unul f[cu un =umuioc de paie, ]l v`r] ]n p[cur[ =i-i d[du foc =i, cu el ]n frunte, potera ]njghebat[ porni spre dealul nucului, arunc`nd lumini fugare spre cuprinsul satului, ]n care c`inii nelini=ti\i urlau. Cu c`t se apropiau mai mult de copac, cu at`t oamenii sim\eau mai tare miasmele care le loviser[ mirosul ziua, ]n vremea jocului. Aproape de tot era de nesuferit. C`\iva traser[ focuri de pu=c[ ]n frunzi=ul copacului, apoi cei mai tari de 168

Din lumea celor care nu cuvânt[

fire intrar[ sub ramurile lui, dar, repede, se traser[ ]napoi, ame\i\i de mirosul st`rvurilor z[cute ]n \[r`na umed[. Atunci unul hot[r]: — Milcea, chiar de-a fi fost pe-aici, =i-a v[zut el de treab[... Da’ =i s[la=ul ho\iei =i mirosul jivinilor a r[mas... Oameni buni, m`ine t[iem nucul, c[ nu-i de chip. R[spunser[ cu to\ii: — S[-l t[iem! S[-l t[iem! +i cobor`r[ dealul, sf[tuindu-se ca, a doua zi, dis-dediminea\[, ]n zori, s[ vie cu fer[straie =i topoare la Mitrea =i, de acolo, s[ se suie s[ taie copacul. Dar mai ]nt`i venir[ la Mitrea acas[. }ncepuse s[ plou[ cu g[leata =i se st`rnise un v`nt stra=nic. C`\iva oameni intrar[ ]n tind[, de unde auzeau glasul Rujei. Mitru umbla speriat de la o femeie la alta, pe c`nd c`teva babe =i cr`=m[ri\a o desc`ntau. Ruja \inea o gur[, vorbea ]ntr-aiurea: — Nucul... ia! nucul! +i iar t[ceau cu to\ii, =i p`n[ acolo ajungea de pe deal fo=netul m`nios al copacului! Femeia prindea iar s[ se zv`rcole: — Ia! nucul... nucul! Mitrea veni ]n tind[. Unul ]i zise: — M`ine s[ t[iem nucul, Mitrule. +i el se gr[bi, bucuros: — M`ine, m`ine ]n zori; p`n[ n-o b[ga de seam[ mo=ul. Oamenii plecar[. Ploaia mai ]ncetase; Mitrea a\ipi o clip[. L`ng[ Ruja r[m[sese numai cr`=m[ri\a. }ntr-un r`nd se plec[ deasupra fe\ei z`mbitoare a Rujei =i-i sufl[: — M`ine-l taie. Ruja dezlipi buzele =i privi aprins, apoi =opti: — Mitrea? — Doarme. — Surul... — Ei? — E-al dumitale. Numai preotul N[stase ]=i lu[ umbrela, a=a rupt[ cum era, =i plec[ cu ea spre casele mo=neagului, cum f[cea de c`te

169

Emil Gârleanu

ori auzea o veste. Odobac urm[rise de pe prisp[ pe cei ce se duseser[ s[ caute haiducul. — Ai v[zut, mo=ule? — Da, sfin\ia-ta. — +tii ce-au hot[r`t? M`ine taie nucul... Eu nu-i mai pot opri. — Bine, sfin\ia-ta... Bei un vin? Mo=neagul turn[ dou[ p[h[ru\e de vin, apoi preotul se scul[. Odobac ]i s[rut[ m`na =i, c`nd plec[, ]l rug[: — Blagoslove=te, sfin\ia-ta, c-a venit, precum vezi, ziua de apoi. Preotul uni degetele =i-i atinse capul, apoi se strecur[ pe u=[. Mo=neagul r[mase pe g`nduri, =i-n sufletul lui se aprinse cu ]ncetul un =im\[m`nt de ur[ pe care nu-l mai ]ncercase ]nc[, dar care acuma parc[ ]i =optea l[murit ce trebuia s[ fac[. Dintr-o ]ncordare, mo=neagul se ridic[, ]=i lu[ securea =i a=a, cu capul gol, ie=i ]n ograd[ =i se-ndrept[ spre casa lui Mitru. C`nd ajunse, se opri ]nt`i la fereastr[. Pe dup[ ochiul geamului se mi=cau umbre ]ncolo =i-ncoace. }ntr-un r[stimp i se p[ru, ba nu, auzi chiar glasul Rujei, =i-atunci s`ngele ]i v`j`i ]n urechi, furia ]i ]nec[ pieptul =i se repezi ]n tind[. Dar ]n u=[ se lovi de Mitru =i r[maser[ am`ndoi ]nfip\i locului. B[ietanul presim\i ceva: — Unde te duci? — S[ te scap de n[p`rc[! — Haide, mo=ule, c-o s[ fie r[u. +i, repede, v`njos, apuc[ pe b[tr`n de bra\e =i-l ]mpinse ]napoi, afar[. Aici se proptir[ din nou. Toader vroi s[ se smulg[ din bra\ele lui Mitru =i nu putu; atunci spuse g`f`ind: — Ce, pui m`na pe mine? — Nu, mo=ule, te opresc de la un lucru r[u. Deodat[, pe b[ietan ]l str[b[tu o durere la m`na st`ng[, apoi sim\i c[ i se prelinge ceva cald printre degete. }n fr[m`ntatul lor, Mitrea se r[nise ]n securea mo=neagului. — Ce ai, mo=ule, ]n m`n[? +i ]i ar[t[: Uite, m-ai r[nit, ce vrei s[ faci? 170

Din lumea celor care nu cuvânt[

Mo=neagul se uit[ o clip[, buimac, apoi arunc[ securea =i fugi, cu fa\a ]n m`ini, gem`nd. C`nd ajunse acas[, se tr`nti pe lavi\[ =i pl`nse, cu lacrimi calde, ]n care parc[ i se topise toat[ fierbin\eala m`niei. }n locul ei, i se l[s[ peste suflet o lini=te ad`nc[, o ]n\elegere deplin[ a lucrurilor. Se ridic[, hot[r`t. C[ut[ prin l[zi, dar nu g[sea ce vroia. }n urm[ ]=i aduse aminte. Se duse ]n tind[ =i deznod[ capetele fr`nghiei, pe care era ]ntins[ ni=te p`nz[, =i ie=i pe prisp[. Acolo r[mase a=a, rezemat de st`lpul cerdacului. Ploaia stase; numai v`ntul bufnea din c`nd ]n c`nd, =i fo=netul m`nios al nucului parc[ arunca numai blesteme. Uneori, departe tare, ca sclipirea unor ochi fioro=i de fiar[ ce p`nde=te ]n noapte, cerul se lumina de p`lp`irea unui fulger, =i-atunci, o clip[, nucul se desprindea din ]ntuneric pe creasta dealului, singur =i ne]nduplecat. Mo=neagul oft[ ad`nc =i g`ndi: „Tu tot tare r[m`i, p`n[ la sf`r=it!“ Pe urm[ trase u=a tindei, apoi se cufund[ =i el ]n noapte... Nici nu mijise bine de ziu[, =i \[ranii veniser[. Mitru se scul[, buimac, =i r[mase uimit c`nd v[zu pe Ruja ]mbr[cat[, gata, a=tept`ndu-l. O ]ntreb[: — |i-e bine? — Mai bine. Hai, c[ te a=teapt[ oamenii. Se lumineaz[ de tot =i-o veni mo=neagul. Eu o s[ m[ duc pe urm[ p`n[ la tata, ]n Moghileni. Mitru ]=i lu[ p[l[ria =i ie=i. Venise =i cr`=marul, =i cr`=m[ri\a, primarul; se adunaser[ vreo treizeci de oameni. Primarul adusese =i-un felinar. Pornir[. Suir[ din greu dealul, c[ci lutul se muiase de ploaie. }n sf`r=it, ajunser[ =i se apucar[ de treab[. }nt`i t[iar[ o ramur[, ca s[ p[trund[ lumina ce se v[rsa tot mai lucie p`n[ la trunchi, apoi intrar[ sub crengi =i, la lumina felinarului, potrivir[ fer[str[ul. Doi fl[c[i voinici scrijelir[ coaja b[tr`n[, apoi din\ii o\elului intrar[ tot mai ad`nc, tot mai ad`nc; scr`=netul de la ]nceput se auzea acum ca un geam[t ]n[bu=it. Mitru st[tea deoparte, ]ntunecat; ]ngrijat, se uita mereu s[ nu vie mo=neagul. Dar Ruja ]l str`nse de m`n[.

171

Emil Gârleanu

— Mitrule, ia, acum o s[ fim =i noi acas[ la noi, n-o s[ aib[ nimeni la ce se amesteca... +i ad[ug[: Om pune vi\[, n-om pune, asta-i alt[ vorb[. Fl[c[ii se oprir[, luar[ o fr`nghie =i o-ncol[t[cir[ bine de-o ramur[. Apoi c`\iva oameni prinser[ de cap[t s[ trag[ copacul ]n vale. Unul din fl[c[i strig[: — Trage\i! Oamenii ]=i ]ncordar[ puterile, ceilal\i se d[dur[ la o parte. Copacul ]ncepu s[ se clatine. Atunci Mitru, care-=i aruncase ochii spre frunzi=ul lui, strig[ deodat[, speriat: — Sta\i.. mo=ul... +i ar[t[ spre nuc. Oamenii privir[ ]ntr-acolo =i, printre crengile ce se leg[nau de smuncitur[, z[rir[ capul plecat spre piept al lui Toader Odobac. Primarul ]ncepu s[ strige, s[ sufle: — Sta\i... S-a sp`nzurat... Oamenii se traser[ speria\i ]napoi, dar copacul se desprinse deodat[ de pe trunchiul t[iat, un pocnet grozav str[b[tu p`n[ departe, un glas strig[: „Feri\i“, =i nucul se pr[bu=i ]n vale, acoperind ]n c[derea lui, ca ]ntr-un morm`nt de frunze, trupul ne]nsufle\it al mo=neagului.

172

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

DEMISIA

Ba cu gluma, ba cu un pahar de vin, nici nu =tii c`nd fuge vremea: odat[ te treze=ti c[ se lumineaz[ de ziu[! Ion +erbescu se plec[, d[du perdeaua la o parte, apoi spuse tovar[=ului s[u, Gheorghe Mincu: — M[, se face ziu[. Mincu se-ndoi, f[cu ochii mici, s[ p[trund[ ]ntunericul sur de afar[, apoi b[tu cu inelul ]n marmura mesei: — }nc[ un r`nd! Dintr-un col\ se ]n[l\[ o umbr[, merse, cl[tin`ndu-se, p`n[ la butoiul de l`ng[ tejghea, d[du drumul canelei =i se ]ndrept[ apoi spre mas[, cu dou[ halbe cu bere. Pe urm[, f[r[ nici un cuv`nt, se duse =i se topi iar[=i ]n col\ul de unde r[s[rise adineoare. Mincu d[du din cap: — Numai chelner s[ nu fii! +erbescu r[spunse cu ]ng`mfarea lui de glas, ve=nic batjocoritoare: — Chelner... =i c`nt[re\ de operet[. — Prea ne terfele=ti =i tu breasla. — Ba nu. De c`te ori, ca =i [sta, pentru un cuplet nerod, care a pl[cut publicului, nu \i-ai deschis g`tlejul de cinci-=ase ori pe r`nd? — Nu-i totuna. — Haide... Prosit! — Prosit! +erbescu ]=i aprinse o \igar[. Prietenii tac o clip[ =i se privesc. +erbescu e plin la fa\[; poart[ must[\ile rase; are ochii t[ia\i, ca migdala; b[rbia ie=it[ ]n afar[ ]i d[ chipului ]nf[\i=area aceea ]ndr[znea\[ =i batjocoritoare pe care o are =i-n

173

Emil Gârleanu

]ntors[tura vorbei. De=i nu poate s[ aib[ mai mult de treizeci =i cinci de ani, p[rul, piept[nat cu c[rare, e ]nflorit ici-colo de sclipiri albe. Mincu, sfrijit, cu obrajii ]nfunda\i, aproape f[r[ de gene =i spr`ncene, dar luminat de z`mbetul ascu\it pe care meseria cupletistului ]l pecetluie=te totdeauna pe buze, se mir[ parc[: „}\i merge bine la Constan\a, +erbescule“. +erbescu, drept r[spuns, ]=i asmu\[ buzele =i d[ drumul la rotogoale de fum care ies, una dup[ alta, se rotesc, apoi se-n=ir[-n aer, ca o salb[. Pe urm[ se uit[ primprejur. — Mincule, am r[mas singuri. Mincu prive=te ]ntinz`ndu-=i g`tul. — Nu tocmai, uite, colo, la spatele t[u, ]nc[ un ]nt`rziat. +erbescu ]ntoarce capul; tocmai l`ng[ peretele din fund, un om, cu o halb[ dinainte, st[ cu ochii pierdu\i ]n gol. — +tii ce, Mincule? spune +erbescu. Hai s[-l chem[m =i pe [la. Tot suntem numai noi singuri la vremea asta. +i, f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul lui Mincu, +erbescu se-ntoarce c[tre str[in: Domnule, domnule, face\i-ne pl[cerea =i pofti\i la masa noastr[. Apoi, c[tre Mincu: Mai petrecem. Omul se scoal[, ]=i ia gr[bit halba, p[l[ria =i paltonul =i, f[r[ nici o vorb[, vine de se a=az[, stingherit oarecum, la mas[. Mincu mai bate cu inelul =i porunce=te: „Un r`nd!“ Umbra din col\ se-nal\[, se clatin[ din nou pe picioare, se opre=te o clip[ — c`nd +erbescu adaug[: „Trei halbe“ —, apoi aduce iar[=i b[utur[ =i se tope=te ]n fund. Cei doi prieteni privesc pe str[in. E un om b[lan, cu ochii alba=tri; z`mbe=te fericit; din p[rul lins de pomad[ i se coboar[ un c`rlion\ pe frunte. Mincu ridic[ halba: — }n s[n[tatea dumitale, domnule... Str[inul se ridic[, uluit, =i se-nclin[ ]n fa\a celor doi arti=ti: — Petru +tiuc[. — }n s[n[tatea dumitale, domnule +tiuc[. 174

Din lumea celor care nu cuvânt[

Mincu =i +erbescu ]=i arunc[ o privire vesel[ pe deasupra halbelor. Petru +tiuc[ bea pe ner[suflate halba, apoi, cu ochii ]n jos, c[tre cei doi: — V-am admirat ast[-sear[. Arti=tii, la r`ndul lor, se ]nchin[, =i Mincu bate iar ]n mas[: — }nc[ un r`nd de trei! +erbescu aprinde alt[ \igar[ =i ]ntreab[ pe noul-venit: — Ce sunte\i dumneavoastr[? Petru +tiuc[ pare ]ncurcat, se-nro=e=te, se ]ntoarce pe scaun =i, ]n sf`r=it, vorbe=te: — Nu sunt mai... mai nimic... Vede\i, am avut multe nenorociri... A= fi vrut s[ r[m`n ]n gazet[rie... dar, vede\i, nici ]n gazet[rie nu-\i po\i spune g`ndul l[murit... eu sunt pentru libertate... da, am f[cut =i conservatorul... eu v[ cunosc de mult... din Bucure=ti... vede\i, f[r[ libertate, nu e nimic frumos pe lume... =i gazet[ria... ei, am avut multe nenorociri. — Ia s[ bem, s[ bem, domnule +tiuc[, zise +erbescu, iar Mincu porunce=te ]nc[ un r`nd. — F[r[ de libertate, ]ncepe din nou +erbescu, nu e nimic frumos pe lume. Nu e a=a, Mincule? Mincu tu=e=te, se-neac[: — Nimic, nene +erbescule. — Dar, ]n sf`r=it, ce sunte\i, domnule +tiuc[? +tiu c[ iar se mi=c[ pe scaun, =i z`mbetul lui parc[ are ceva dureros; f[r[ de ]ndoial[, ]i e greu s[ fac[ o m[rturisire. — Vede\i... cum v-am spus, am avut multe necazuri... Am luat a=a, deocamdat[, o slujb[ la... percep\ie. Apoi, repede, ca =i c`nd ar vrea s[ dreag[ ce-a zis: Dar v[ rog... v[ rog s[ nu v[ face\i o idee rea de mine... v-am admirat ast[-sear[... am f[cut conservatorul... Am fost chiar controlor la teatrele de var[ de aici... Pe atunci nu veniser[\i ]nc[ dumneavoastr[... +erbescu f[cu din ochi lui Mincu, apoi str`nse m`na poftitului. — A! atunci suntem ]ntre colegi. P[i de ce nu ne-ai spus de la ]nceput, drag[?

175

Emil Gârleanu

Mincu iar scoal[ chelnerul s[ aduc[ un r`nd... Chelnerul, nec[jit la fiecare zece minute, se treze=te de-a binelea. D[ perdelele la o parte. Pe geamul aburit, lumina cenu=ie nu poate ]nc[ p[trunde; dar din uluci se aude cum picur[ bura de ploaie. Petru +tiuc[ a b[ut trei halbe pe r`nd, =i acum e la a patra; ochii i s-au ]mp[ienjenit pu\in =i capul st[ aplecat pe un um[r; prive=te prostit; dar, ]n schimb, a c[p[tat gust de vorb[: — Da, dup[ cum v-am spus, am fost controlor; am =i jucat uneori, da’, =ti\i, ]n roluri mici... ce vre\i... necazurile m-au adus la... la percep\ie... +i deodat[, se ]nfurie; cei doi prieteni ]l privesc ]nc`nta\i. — +i, =ti\i, ca controlor, c`=tigam mai mult... =i eram liber... F[r[ libertate... Mincu ]i d[ dreptate =i-l a\`\[: — Fire=te: f[r[ libertate, nimic nu e frumos pe lume. Lui +erbescu ]i trece o idee n[stru=nic[ prin cap. Ridic[ halba, golesc b[utura c`te=itrei, =i mai vine un r`nd. +erbescu love=te cu pumnul ]n mas[: — C`t ai pe lun[, domnule? — O sut[ dou[zeci de lei. — +i ca controlor c`t c`=tigai? Func\ionarul ]=i v`r[ cele trei degete de la m`na dreapt[ ]n buzunarul jiletcei, scoate pieptul ]n afar[ =i d[ capul pe spate, de r[spunde cu ifos, ]nc`lcindu-se: — P`n’ la o sut[ =aapte-=aapte-zeeci de... lei pe lun[, bez... bez Vlaa=ca =i Te-Teleorman. +erbescu se-nfurie: — P[i bine, ce-ai c[utat atunci la percep\ie, domnule? P[i dumneata e=ti de percep\ie? Dumneata, cu talentele dumitale! Dumneata s[-\i pui capul s[n[tos sub Evanghelie? Mincu ]=i ]n[bu=e r`sul; +erbescu pufne=te, apoi izbucne=te deodat[: — D[-\i demisia, domnule, ce mai stai? D[-\i demisia. Func\ionarul se-ndreapt[ ]n scaun, parc[ ar vrea s[ se ]n=urubeze. 176

Din lumea celor care nu cuvânt[

— A=a... ai dreptate... trebuia s[ mi-o dau... o s[ mi-o dau... ce mai vorb[... ]mi dau demisia. Apoi b[tu, ]nviorat, ]n mas[, la g`ndul demisiei: Un r`nd de trei! Ia pe Mincu de um[r =i, ar[t`nd pe +erbescu: — Iac[ om... a=a, da... }mi dau demisia... hot[r`t... Libertatea e totul... Ce-mi pun eu cap s[n[tos sub Evanghelie?... Pen’ ce, pentr-o sut[ dou[zeci... +erbescu iar ridic[ halba: — Bravo, domnule; a=a-mi placi... Prosit! Afar[ s-a luminat de-a binelea. Pe trotuarul ud se strecoar[ trec[torii rari; zarzavagiii trec cu c[ru\ele spre pia\[. Cei doi arti=ti au b[ut tocmai c`t le trebuia s[ fie veseli la culme. Func\ionarul ]ns[ e topit. Din c`nd ]n c`nd mai suge din cea din urm[ halb[ c`te o ]nghi\itur[ =i strig[ scurt, cu ochii ]ntor=i spre tavan: — Demisia! Demisia! Mincu =opte=te, r`z`nd, lui +erbescu: — Bine, nene +erbescule, ce \i-ai f[cut p[cat cu [sta? +erbescu r[spunde ]n\elep\e=te: — Ce-ar fi, drag[, dac[ n-am mai ]ndulci via\a cu c`te o glum[? Ceasornicul bate ora =apte. Prietenii sunt cam obosi\i, pl[tesc, iau ]ntre ei pe Petru +tiuc[ =i pleac[ spre cas[. Aerul rece de afar[ ]i ]nvioreaz[. Func\ionarul se mai treze=te; dar ]n minte i s-a ]nfipt un g`nd care ]l st[p`ne=te cu ]nd[r[tnicie. Dup[ c`\iva pa=i, se opre=te ]n dreptul unei tutungerii; intr[ ]n[untru, =i arti=tii, dup[ d`nsul. +tiuc[ se clatin[ c`teva clipe ]n fa\a tejghelei, parc[ a uitat la ce venise, apoi strig[ deodat[: — O coal[ de h`rtie... mi-ministerial[... =i un timbru de tr’zeci. Mincu se uit[ la +erbescu, =i am`ndoi holbeaz[ ochii: — La ce iei h`rtia, nene +tiuc[? ]l ]ntreab[ Mincu. — Cum la ce?... Pent’ pentru demisie... ]mi dau demisia... +erbescu ]l ia cu bini=orul:

177

Emil Gârleanu

— Ia las[, prietene, n-o s[ \i-o dai azi doar... mai t`rziu... la var[... c`nd or veni trupele de teatru. +tiuc[ se ]nfurie: — Acum... chiar ast[zi... ]mi dau azi demisia! Pl[te=te, ia h`rtia =i timbrul =i iese iar ]n strad[. Aerul rece iar ]i trece peste fa\[, ca un =tergar jilav, =i iar ]l ]nvioreaz[. — Nu \i-am spus eu, nene +erbescule, c[-\i faci p[catul cu [sta? zice Mincu ]n urm[. — D[, m[i, te pomene=ti c[ =i-o d[, netotul. Apoi ]l ia pe +tiuc[ de bra\. — Ia ascult[, drag[ prietene, se poate s[ iei o glum[ ]n serios? Noi am glumit. Dar ce n-am da noi s[ avem o slujb[ ca a dumitale... o slujb[ onorabil[, frumoas[. +tiuc[ ]i pune m`na ]n piept =i-l ]mpinge: — }mi dau demisia... ai ]n\eles?... Demisia! Arti=tii nu =tiu ce s[ fac[. Merg c`te=itrei t[cu\i. Mincu ]l ]ntreab[: — }ncotro, nene +tiuc[? — La percep\ie... m[ duc s[ mi-o dau. — Ce e de f[cut cu nebunul [sta, nene +erbescule? Pe dreapta tocmai se deschidea o pr[v[lie. — Ia haidem s[ mai lu[m un vin, zise +erbescu. +i, t`r`=-gr[pi=, ]l ]mping =i pe +tiuc[ ]n[untru. }n fa\a mesei rotunde, +erbescu ]=i toce=te limba, s[-l aduc[ la g`nduri mai bune: — Drag[, frate +tiuc[, a fost o glum[... Am glumit, b[tum-ar Dumnezeu s[ m[ bat[! Uite, ]ntreab[ =i pe Mincu dac[ n-am glumit. De ce s[-\i dai demisia? P[i noi, =tii dumneata, cum tragem pe dracul de coad[? Crezi c[-i u=or s[ r[m`i a=a, f[r[ cinci parale? Noi am vrut numai s[ r`dem, a=a, prietene=te. Haide, +tiuc[ b[iete, haide, de hat`rul nostru, dac[ ne iube=ti, las[ demisia ]ncolo. Vezi-\i de slujb[. Hai =i te culc[, m[ duc eu la directorul prefecturii, c[-l cunosc, s[ spun c[ \i-i cam r[u; ba am s[-l rog s[ te =i ]nainteze, puiule, z[u am s[-l rog. Haide, +tiuc[ drag[, hai acas[... 178

Din lumea celor care nu cuvânt[

Sunt aproape 9 ceasuri de c`nd ]l d[sc[lesc; arti=tii cad de oboseal[. }n sf`r=it, cu mare greutate, ]l iau, ]l urc[ ]ntr-o tr[sur[ =i, dup[ ce ]l ]ntreab[ unde st[, spun birjarului s[ m`ie... }n od[i\a s[r[c[cioas[ =i umed[, c-un ochi de geam c`t palma, ]l dezbrac[ am`ndoi, ca pe-un copil, =i-l pun ]n pat. C`nd s[ plece, +erbescu ]l ia de m`n[: — Nene +tiuc[, ne-ai f[g[duit: nu demisionezi. +tiuc[ ]=i deschide ochii =i de-abia bolborose=te: — Bine... bine... de... de hat`rul vostru!

179

Emil Gârleanu

CUPRINS

O R ATO R U L

Tocmai ispr[vise de m`ncat friptura, c`nd Ghi\[ N[strate, agentul, ]i aduse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu desf[cu, domol, plicul =i citi: Iubite Tase, }n ]mprejur[ri grele, la cine s[ alerg[m? Fire=te, la tine. Afaceri grabnice m[ silesc s[ plec numaidec`t. +i ast[-sear[, la 8 ceasuri, cred c[ =tii: sunt cele dou[ ]ntruniri, ]n desp[r\irile III =i IV, la care trebuia s[ vorbesc. Bizuit pe marele t[u talent, plec mai mul\umit =i ]mp[cat ]n mine ]nsumi dec`t dac[ a= fi vorbit eu aleg[torilor. Al t[u ]ndatorat, Jean

P.-S. Iart[-m[ c[-\i scriu a=a, pe fug[; mai am jum[tate de or[ p`n[ s[ plece trenul. Tocmai — semnul buletinelor noastre de vot e Crucea. De multe ori ]i scrisese =eful; dar niciodat[ nu-i a=ternuse r`nduri mai c[lduroase ca aceste. Conul Tase era ]nc`ntat. }nghi\i o bucat[ de pl[cint[ ]n prip[, sorbi de dou[-trei ori din cafea =i porunci s[-i aduc[ o tr[sur[. Erau 7 ceasuri. }=i ]mbr[c[ redingota, ]=i ]mbuc[ tabachera cu tutun, iar coana Tica Filoreanu ]i puse ]n portofel vreo dou[ scobitori, c[ci se putea, dup[ ]ntrunire, so\ul dumneaei s[ guste c`te ceva, cu prietenii. Peste c`teva clipe tr[sura luneca, sprinten[, spre sala „Jupiter“, unde se \inea ]ntrunirea desp[r\irii a III-a. La intrarea oratorului, sala se cutremur[ de strig[tele de bucurie ale aleg[torilor; conul Tase Filoreanu era cunoscut =i r[scunoscut ca mare vorbitor. C`nd p[=i ]n sal[, fa\a conului Tase se rumeni ca floarea m[rului; c`nd se a=ez[ ]n fa\a mesei, se 180

Din lumea celor care nu cuvânt[

aprinse ca trandafirul, iar c`nd ridic[ degetul, s[ fac[ lini=te, obrajii i se ]nfl[c[rar[ ca bujorul. Dar t[cerea se ]ntinse peste capetele celor str`n=i s[ aud[, =i conul Tase ]ncepu s[ vorbeasc[. Cele dint`i cuvinte ]i ie=ir[ din gur[ mai mult suflate dec`t spuse. }ntotdeauna p[\ea a=a. Vorbele parc[ se-necau, se amestecau, se ]mbulzeau la poarta din\ilor, p`n[ ce, ]n sf`r=it, st[p`nirea de sine le r`nduia, le f[cea s[ ias[ una c`te una, curate, ]n=irate, cu darul pe care, ]ntr-o m[sur[, conul Tase ]l avea. Tulburarea \inuse dou[-trei clipe doar; aleg[torii cunoscur[ ]ndat[ glasul care, =i acum, tuna =i fulgera ]mpotriva tuturor acelor care erau de alte p[reri dec`t ale conului Tase Filoreanu =i ale prietenilor s[i... Conul Tase Filoreanu =i tovar[=ii s[i f[cuser[ toate... ei or`nduiser[ \ara; ei alc[tuiser[ legile cele ]n\elepte; ei ieftiniser[ traiul; numai de la ei toat[ suflarea putea s[ a=tepte ]mbun[t[\irile viitoare!... Din c`nd ]n c`nd c`te un glas r[gu=it striga, vajnic: „A=a-i!“ +i atunci, ca o furtun[, strig[tele se ]nc`lceau, geamurile zb`rn`iau de vuiet: „A=a-i! A=a-i! A=a-i!“ Un om scurt, coco\at pe un scaun, l`ng[ un st`lp ]n fundul s[lii, ridica m`na =i \ipa: „Jos! Jos cu ei!“ apoi, cl[tin`ndu-se, lua st`lpul de care se sprijinea ]n bra\e, s[ nu cad[. Atunci N[strate f[cea lini=te, av`nta bastonul deasupra capului =i poruncea: „T[cere!“ +i t[cerea se f[cea ]ndat[. Apoi vorbele conului Tase ]=i luau iar =irul, unele dup[ altele, ca ni=te tovar[=e bune care =tiau ce aveau de f[cut... Conul Tase se ]nfierb`nta; vorbea, =i-n aceea=i vreme ]=i da seama de toate; gura spunea una, =i g`ndul mergea al[turi; ]n\elegea c[ robise sala, sim\ea c[ putea vorbi a=a trei-patru ceasuri, o zi ]ntreag[, o s[pt[m`n[ chiar, dac[ ar fi fost nevoie. Deodat[ ]ns[ ]=i aminti c[ mai are o ]ntrunire. Trebuia s[ sf`r=easc[. Post-scriptumul i se ]n=ir[ ]n minte... „Tocmai, — semnul buletinelor noastre de vot e Crucea“. {sta era =i sf`r=itul; avea s[ ]ncheie ]n chip m[re\. Conul Tase se umplu bine ]n hain[: — Astfel, iubi\ii no=tri prieteni, voi ]ncheia ar[t`ndu-v[ c[ semnul buletinelor noastre de vot, semnul cu care pornim la

181

Emil Gârleanu

lupt[, e Crucea; cu ea vom merge la izb`nd[. C[ci, domnilor, crucea e semnul credin\ei noastre str[mo=e=ti; crucea e cel dint`i semn pe care mama noastr[ ne-a ]nv[\at s[-l facem ]n fa\a sf`ntului iconostas; pentru str[lucirea crucii, sfin\ii mucenici au murit ]n chinuri; pentru cruce, domnii no=tri viteji au luptat ]n =irul veacurilor; =i, ]n sf`r=it, pe cruce, Domnul nostru Isus Hristos =i-a jertfit via\a pentru m`ntuirea p[catelor omene=ti! A=adar, Crucea e semnul care v[ va c[l[uzi, — crede\i ]n ea =i merge\i la izb`nd[. +i mai judeca\i, iubi\i aleg[tori, c[-n vreme ce noi pornim la lupt[ cre=tine=te, potrivnicii no=tri, ca ni=te p[g`ni, =i-au ales Steaua, doar ca to\i s[ le poat[ spune: „Vai de steaua lor!“ +i-au ales steaua, care-i tot a=a dep[rtat[ de noi ca =i ei de inimile noastre, ale tuturora; =i-au ales steaua rece, rece ca =i sufletele lor ne]ndur[toare; =i-au ales steaua, steaua c[z[toare, care nu las[ ]n urma ei dec`t lumina mincinoas[ a unei clipe; =i-au ales steaua, iubi\i aleg[tori, pentru c[ oc`rmuirea lor de ast[zi e steaua rea a acestei biete \[ri!... F[c`ndu-v[ dar cruce =i lep[d`ndu-v[ de cei care zboar[ printre stele, ca duhurile rele, merge\i cu noi, ]nainte, iubi\i =i stima\i aleg[tori... Sufl`nd, cu =urloaie de sudoare pe frunte, ca =i c`nd ar fi ie=it dintr-o baie cu aburi, conul Tase de-abia r[zbi s[ se coboare de la tribun[. To\i c[utau s[-i str`ng[ m`na, s[-i spuie un cuv`nt, ]n vreme ce, de partea ceealalt[, sala duruia de tropote, ca =i c`nd n[v[lise ]n ea o herghelie speriat[. }n sf`r=it, cu mare greutate, conul Tase izbuti s[ se ]ndrepte spre u=[. Aleg[torii din cealalt[ desp[r\ire vor fi pierdut r[bdarea. Trebuia s[ se gr[beasc[. Dar, drept ]n u=[, un om, sufl`nd de fug[, ]i ]ntinse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu o lu[, se apropie de lampa din peretele s[lii =i citi: Tase, Scriu de pe scara vagonului. Un g`nd m[ munce=te c[, gr[bit cum eram, \i-am scris gre=it; a=a sau nu, vreau s[ plec 182

Din lumea celor care nu cuvânt[

lini=tit: s[ =tii c[ semnul buletinelor noastre de vot e Steaua, nu Crucea, cum mi se pare c[ \i-am spus. |ine bine minte. Jean Conul Tase r[mase ]mpietrit. Ar[t[ scrisoarea lui N[strate. — Ce e de f[cut? Nasul borc[nos al lui N[strate se aprinse deodat[ ca o lamp[. Se sc[rpin[ dup[ ceaf[. Apoi, ca omul care nu d[ de la nimic ]napoi, r[spunse: — S[ ]ndrep\i gre=eala dincolo, coane Tase. Conul Tase sim\ea c[ i se cobor`se tot s`ngele la inim[. Fire=te, at`ta-i mai r[mase: s[ dreag[ dincolo ce, f[r[ voia lui, stricase aici. Se sui repede ]n tr[sur[ =i, peste un sfert de ceas, se oprea ]n fa\a s[lii „Apolon“ din desp[r\irea a IV-a. Sala, plin[; ]n ea, un fr[m`nt cumplit de ner[bdare. }n desp[r\irea aceasta erau foarte mul\i c`rciumari, care =tiuser[ cum s[ vie la ]ntrunire. De la cele dint`i vorbe ale conului Tase, urletele ridicau acoper[m`ntul. }n mijlocul tuturor, un sfrijit, cu musta\a lung[ de p[rea ]nnodat[ pe dup[ urechi, ]=i =uiera mereu cuvintele: „+uu= cu Ta=e! +uu= cu conul Taa=e!“ Dar N[strate ridica bra\ul: „T[cere“, =i gurile se ]nchideau c`teva clipe. Cu alte vorbe, cu alte ]ntors[turi, conul Tase ajunse tot acolo: tot ei, nimic ceilal\i. +i iar[=i sim\i de la o vreme c[ poate cuv`nta a=a un ceas, dou[, o zi, o s[pt[m`n[ chiar, =i g`ndul mergea domol al[turi... Trebuia s[ ]ncheie. Dar [sta era greul: ce spusese dincolo trebuia s[ ]ntoarc[ aici. La urma urmei, vorbele, g`ndea conul Tase, sunt ca =i m[nu=ile: le po\i ]ntrebuin\a =i pe dos dac[ nu \i-e de ce-or zice al\ii. Se potrivi bine ]n redingot[: — A=adar, iubi\ii mei prieteni, un lucru mai am s[ v[ spun, =i anume: drept semn al buletinelor noastre de vot, drept semn al biruin\ei noastre am ales Steaua. Cu ea s[ \ine\i, cu steaua cea bun[, care vegheaz[ mereu, str[lucitoare, deasupra partidului nostru; cu Steaua s[ \ine\i, c[ci fiecare dintre noi,

183

Emil Gârleanu

o =ti\i, avem c`te o stea, care ne adumbre=te din ]nalt cu raza ei cea norocoas[; cu Steaua s[ \ine\i, c[ci atunci c`nd d`nsa apare, cerul r[m`ne senin, norii se duc. De steaua noastr[ s[ v[ c[l[uzi\i, dar, fra\ilor, cum magii s-au c[l[uzit de steaua tainic[ ce i-a dus la ieslele ]n care se n[scuse M`ntuitorul! +i nu uita\i c[, pe c`t[ vreme noi p[=im pe urma unei raze de lumin[, potrivnicii no=tri =i-au luat ca semn al lor Crucea! Crucea, semnul ce se pune pe casele de v`nzare, de v`nzare, ca =i sufletul lor. Crucea, semnul cu care se ]nfiereaz[ spatele celor nemernici. Crucea, crucea ro=ie, care acoper[ pe cei istovi\i =i r[ni\i ]n lupte; crucea, semnul care aminte=te de t[cerea, de mu\enia cimitirelor! Pune\i-le dar cruce =i l[sa\i-i. Cu m`na ]ntins[, cu privirea grozav[, conul Tase ]ncheie cu glas r[sun[tor: — Mor\ii cu mor\ii, domnilor, viii cu viii!

184

Din lumea celor care nu cuvânt[

DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT{ (1910) Am scris aceste schi\e s[ le citesc RODIC{I,

cea mai iubit[ G~Z{ din lumea g`zelor mele.

185

Emil Gârleanu

CUPRINS

C~T UN FIR DE NEGHIN{

„Nu trebuie s[ fii c`t un munte de mare ca s[ po\i judeca. Ci de-ai fi c`t o neghin[, ori c`t un fir de colb, dac[ ai ]n c[pu=orul t[u sc`nteia dumnezeiasc[ ce cuprinde lumea, \i-i de ajuns: =tii ce e=ti, de unde vii =i-ncotro trebuie s[ te ]ndrep\i.“ G`ndirea aceasta i-o spusese g`nganiei o furnic[. +i spusa muncitoarei ]i intrase atunci pe o ureche =i-i ie=ise pe alta. De-abia v[zuse de c`teva zile lumina soarelui, p[m`ntul, florile! }n iarb[ i-au p[rut toate un rai; dar c`nd a ]ntins aripioarele =i-a zburat, mir`ndu-se c[ poate s[ str[bat[ aerul, c`nd apoi a c[zut istovit[ de oboseal[, pe-o frunz[, atunci ]nt`ia=i dat[ a cunoscut greul. +i spusele furnicii i-au venit ]n minte… Ce era? O g`nganie mic[, f[r[ str[lucire, rotund[, ca o s[m`n\[. De unde venea? Din iarb[; \inea minte c[ se trezise sub o rochi\a-r`ndunicii. Dar ]ncotro avea s[ se ]ndrepte? Ei, asta era greul! S-a cobor`t de pe frunz[ =i-a purces s[ caute din nou furnica. A umblat ]ncoace, ]ncolo, — furnica nic[ieri. Altele a ]nt`lnit, dar gr[bite. Furnicile nu prea stau de vorb[. A mers mult =i bine; alt[ g`ndire n-a mai auzit. „}n\elepciunea e rar[“, se g`ndea biata g`nganie. +i acesta a fost al doilea necaz al ei. E greu ]nceputul! }ntr-o zi o prinse ploaia; din neb[gare de seam[, c[zu ]ntr-un =ivoi. De-abia sc[p[, pe-un pai. Iar alt[ dat[, ce spaim[, Doamne! st[tu o clip[, f[r[ suflare, sub talpa cizmei gr[dinarului. Avusese noroc de-o pietricic[ ce l[sase l`ng[ d`nsa un gol. De ce-\i at`rn[ via\a ]n ziua de azi! Dar trebuia s[ se p[zeasc[ cu tot dinadinsul. Trai e acela c`nd e=ti nevoit s[-l cump[ne=ti ]n fiecare clip[? Umbla numai pe dibuitele: cercet`nd, ocolind, ispitind. Colo e ap[, dincolo 186

Din lumea celor care nu cuvânt[

oameni, mai la o parte un c[rucior cu copii. „La ce m-a l[sat Dumnezeu dac[ n-am p[rticica mea de p[m`nt? se ]ntreba g`ngania. Unde s[ m[ a=ez ca s[ r[m`n lini=tit[?“ Atunci ]n fa\[ i se ridic[ deodat[ casa, locuin\a st[p`nului gr[dinii. „Sus, acolo, trebuie s[ fie bine… dar e prea ]nalt.“ S[ se ridice cu cump[tare. }nt`i zbur[ pe v`rful unei gherghine; de acolo, pe-un cop[cel, pe-un c[lin; pe urm[, pe iedera dimprejurul balconului. }n sf`r=it, iat-o: a ajuns. S-a a=ezat pe marginea stre=inii. Uf! Cum arde tabla. Soarele o dogore=te, un chin! Vas[zic[, =i aici, iad. +i g`ndul o munci iar: Ce rost avea pe lume?… Toate celelalte viet[\i p[reau c[ au o chemare. +i fluturul? Cum de nu. Dar fluturul e ]nc`ntarea ochilor, floare zbur[toare, o picurare vie din curcubeu. Furnica ]=i face cas[, agonise=te, tr[iesc mii la un loc; furnica, dac[ ar fi de o sut[ de ori mai mare, i-ar fi destul[ mintea pe care o are acum, ]n vreme ce at`tea dobitoace, mari c`t mun\ii, dac[ ar fi de o sut[ de ori mai mici, nu le-ar ajunge mintea pe care o au cum sunt. Albina… toate, toate. +i ea? Seama ei pe lume?… }n clipa aceea g`za prinse cu ochi=orii o semene a ei zbur`nd pe sus, c[ut`nd poate un loc de sc[pare ca =i d`nsa. Dar nici n-apuc[ bine s[ se uite la ea, c`nd, ca o s[geat[, o r`ndunic[ se repezi din cuibul de sub strea=in[ =i prinse din zbor tovar[=a de suferin\[. Peste o clip[ se auzir[ \ip[tele de bucurie ale pui=orilor c[rora r`ndunica le aducea hran[. +i g`ngania, biata, ]=i dete seama: „Vezi, asta e soarta noastr[: s[ hr[nim p[s[rile, care au ce c[uta pe lume!“… … G`za ]ntinse aripioarele, se l[s[ ]n gol, pluti pu\in; apoi s[geat[ str[b[tu din nou aerul. Se auzi o p`lp`ire de aripi. +i, ]ndat[, pui=orii primeau, g[l[gio=i, pe mama bun[ ce le aducea iar hran[.

187

Emil Gârleanu

CUPRINS

G~ND{CELUL

Cum venise pe lume, nici el nu-=i d[dea seama. S-a trezit ca dintr-un somn =i parc[ era de c`nd p[m`ntul. Nu sim\ise nici durere, nici bucurie. +i mult ]=i muncise g`ndul cum r[s[rise, =i-al cui era? Mic c`t un fir de linte, mi=ca picioru=ele fragede =i ocolea, de pe margini, frunzi=oara care-l ad[postise. }ntr-o zi ]ncerc[ o pornire l[untric[: ie=i de sub umbra r[coroas[ =i d[du buzna afar[, ]n ploaia de lumin[. Atunci r[mase pe loc, orbit de at`ta str[lucire. }ncetul cu ]ncetul ]i veni inima la loc =i ]ndr[zni: deschise ochi=orii mai mult, mai tare, mai mari, ]i deschise ]n sf`r=it bine-bine =i privi ]n sus. Se f[cuse parc[ mai mititel dec`t fusese. Cu c`t[ str[lucire, ce ad`nc =i albastru se dezvelea cerul! +i ce minune! cu ochi=orii lui m[run\i, c`t ni=te fire de colb, ]l cuprindea ]ntreg. +i ce ]ntunecime, c`t[ umezeal[ sub frunzi=oara lui. Ce c[utase d`nsul acolo? Iar din mijlocul t[riei albastre, un bulg[re de aur aprins arunca v[p[i. Tres[ri. Era el altul? Picioru=ele nu mai erau ale lui de sc`nteiau a=a? +i mai era ]mbr[cat ]n aur! C[ci =i trupu=orul lui, pe care =i-l vedea pentru ]nt`ia oar[, sc`nteia. Nu cumva era o f[r`mi\[ c[zut[ de acolo, de sus, o f[r`mi\[ de lumin[ ]nchegat[, r[t[cit[ pe p[m`nt? +i, ca o adeverire, pe \ar`na neagr[ trupul arunc[ o lumin[ dulce. Ce se mai ]ntreba! F[r[ ]ndoial[, de acolo c[zuse, acolo trebuia s[ se ]ntoarc[. Dar ce dep[rtare. +i cum s[ ajung[? Privi ]n sus; =i atunci, deasupra c[pu=orului, z[ri lujerul unui crin ce se ridica a=a de ]nalt, c[ parc[ floarea din v`rf ]=i deschidea paharul chiar dedesubtul bulg[rului de aur, s[-i culeag[ razele. }n mintea lui ]=i ]njgheb[ planul. S[ se suie pe lujer ]n sus, s[ mearg[, s[ mearg[ =i s[ mearg[ p`n[ ]n v`rf; =i de acolo, 188

Din lumea celor care nu cuvânt[

la bulg[rul de aur, din care credea c[ se desf[cuse: o s[ritur[, — sau o vedea el ce-o face. Atunci se mi=c[ din nou =i, dup[ ce trecu peste un gr[unte de piatr[ c`t un munte =i cobor] dincolo, se trezi la r[d[cina crinului. Se odihni o clip[, apoi la drum, b[iete! Mai ]nt`i se rostogoli de pe tulpina lucie de c`teva ori ]n \[r`n[. V[z`nd asta, se ridic[ pe picioru=ele dinapoi =i, f[r[ s[ =tie pentru ce, cu cele dinainte ]=i f[cu, mo=nege=te, cruce. Pe urm[ ]ncerc[ din nou =i v[zu c[ poate. Luciu i se p[ruse lujerul crinului, =i c`nd colo avea at`tea ad`ncituri, at`tea ridic[turi: v[i, dealuri. Dar ce mireasm[ se rev[rsa de sus!… +i-a mers voinicul, a mers. Mult s[ fi mers. Se uit[ ]n jos =i-l prinse ame\eala. Privi ]n sus =i se cutremur[. Ce, nu f[cuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile ]i cam sl[biser[, dar nu se l[sa. }nc[ vreo c`\iva pa=i, =i ici, deasupra, parc[ se ]ntruchipa o frunzi=oar[ l[t[rea\[, ca o prisp[. Acolo o s[ se odihneasc[. +i iar purcese la drum; =i umbl[, =i umbl[, b[iete; de-abia ajunse. Iar c`nd a poposit, ud de sudoare, c[ p[rea o pic[tur[ de rou[, bulg[rele de aur sc[p[tase de amiaz[. +i voinicul privi iar ]n sus. Privea ]n sus =i nu-=i credea ochilor: zile, s[pt[m`ni, luni avea de umblat. +i c`t era de hot[r`t =i de v`njos drume\ul, nu-=i putu opri un oftat: — Uf! c[ mult mai am de suit, Doamne!

189

Emil Gârleanu

CUPRINS

S{R{CU|UL!…

S-a iscat un v`rtej ca din senin. S-a ]n=urubat ]n p[m`nt, apoi a pornit-o, tehui, peste c`mp, cur\i =i livezi, lu`nd cu el tot ce g[sea mai u=or ]n cale. +i dac[ de pe jos fura flori, pene =i h`rtii, de pe-o ramur[ lu[ un c[r[bu=, un c[r[bu= mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochi=orii ca dou[ neghini\e. C[r[bu= de prim[var[. C`nd l-a luat v`rtejul pe sus, =i-a str`ns =i el picioru=ele =i a v[zut c[ poate zbura f[r[ s[ dea din aripi. V`rtejul =i-a f[cut gustul, =i-n mijlocul unui drum de \ar[, l`ng[ o curte, s-a ]n\epenit o clip[ ca un sfredel, apoi, s-a topit deodat[, l[s`nd tot ce luase, balt[, la p[m`nt. C`nd s-a trezit, privi ]mprejur: un drum pr[fuit. +i din cap[tul drumului, \an\o=, cu pieptul ]n plato=[, cu pintenii arcui\i, venea un coco=. „Ia! Scap de unul =i dau peste altul, ]=i zise c[r[bu=ul; [sta m[-nghite!“ Coco=ul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la c[r[bu= =i a trecut m`ndru ]nainte. „Am sc[pat!“ g`ndi cu bucurie c[r[bu=ul, =i se ]ntoarse s[ priveasc[ dup[ coco=. Atunci ]ncremeni de spaim[. Din cel[lalt cap[t al drumului sosea un curcan. C[r[bu=ul se f[cu mai mic dec`t era, \in`ndu-=i sufletul: „Acuma chiar c-am p[\it-o!“ C`nd ajunse curcanul ]n dreptul coco=ului, se ]nroti, ]=i ro=i m[rgelele =i ]=i d[du capul peste spate; iar coco=ul scoase pieptul =i mai ]n afar[, se ]n[l\[ ]n picioare =i forfec[ aripile de c`teva ori ]n p[m`nt: ]=i d[deau bine\e. Coco=ul s-a dus, curcanul se feri parc[ s[ nu calce c[r[bu=ul c`nd ]l ajunse, =i acesta, bietul, r[sufl[: „Bine c-am avut noroc!“ Dar deodat[, de dup[ un gard, s[ri, mare, cu coada rotund[ c`t soarele la r[s[rit, un p[un. Pas[rea se leg[n[ o clip[, apoi ]=i str`nse coada =i zbur[ ]n drum. „De 190

Din lumea celor care nu cuvânt[

[sta nu mai scap!“ crezu c[r[bu=ul. P[unul s-a apropiat, l-a r[sturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a ]ntors cum ]l g[sise =i, l[s`ndu-l , ]=i v[zu de drum. C[r[bu=ului nu-i venea s[-=i cread[ ochilor c[ mai e ]n via\[. Dar uite: colo e drumul, sub el— h`rtia, pe dreapta— gardul,— tr[ie=te. Ia s[ zboare acuma, c`t putea mai repede, de-acolo, pe vreo creang[ de copac. S[-=i ]ncerce aripile. +i le desf[cu. }n clipa aceea un pui de sturz, mai m[ri=or ceva dec`t o nuc[, zbur[ spre el. „Ei! De a=a p[s[ri mici, mai de seama mea, mi-i drag =i mie“, g`ndi c[r[bu=ul, preg[tindu-se chiar s[ dea sturzului „ziua-bun[“. Dar sturzul se l[s[ l`ng[ buc[\ica de h`rtie, deschise pliscul, apuc[, cu l[comie, c[r[bu=ul =i: hap! hap! mai s[ se ]nece, ]l ]nghi\i. S[r[cu\ul c[r[bu=! De pe gard, o vrabie, care v[zuse multe ]n via\a ei, ]=i a=ezase pui=orii ]n r`nd, s[ priveasc[, de cum z[rise c[r[bu=ul jos. +i acum ]=i lua zborul ]ntr-alt loc, strig`ndu-=i dup[ d`nsa odraslele, care duceau ]n minte o ]nv[\[tur[ mai mult.

191

Emil Gârleanu

CUPRINS

C { L { TO A R E ! …

E c[l[toare! A ie=it din mu=uroi furnica =i-a pornit, cum face ]n fiecare diminea\[, a pornit s[ vad[ lumea… Ea =tia c[ ochii duc =i mintea ]ntoarce; c[, v[z`nd multe, =tii destule =i ai de unde da =i la al\ii. +i ce fericire s[ c[l[tore=ti diminea\a, ]n rev[rsatul zorilor, c`nd iarba e proasp[t[ sub rou[, aerul jilav de r[coare, =i c`nd pe cer se prelinge lumina ca o und[ de aur. +-apoi diminea\a prive=ti altfel lumea, altfel o judeci; g`ndurile nu-\i sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoal[ cu noaptea ]n cap =i porne=te la drum. }n diminea\a aceasta a luat-o spre r[s[rit. }nc`ntat[ de frumuse\ea soarelui, care se prevestea prin m[nunchiurile lui de raze, totu=i avu puterea s[ se g`ndeasc[, drumea\a, c[, privind =i minun`ndu-se numai, nu c`=tiga nimic. De aceea, ]ndat[ ce d[du, prin miri=te, de cizma unui v`n[tor, ]=i puse ]n g`nd s[ cerceteze, s[ cunoasc[ mai bine f[ptura omeneasc[ ]n apuc[turile ei. }ndr`znea\[ =i destoinic[, se ridic[ pe c[lc`iul pe care c`teva fire de nisip se prinseser[, apoi, cu iscusin\[, o lu[ ]ncet pe cus[tura car`mbului, ]n sus. C[l[toarea ]=i dete toat[ silin\a s[ se urce mai repede pe cizm[, c[ci vederea ei ]i amintea, cu groaz[, priveli=tea pe care cizma unui alt v`n[tor i-o d[duse ]ntr-o zi: trei tovar[=e din furnicar strivite, dintr-o dat[, sub talpa grea a omului. „Ciudat, g`ndi furnica ]n sine, s-ar zice c[ numai pentru ca s[ fac[ r[u ]=i ]nvelesc oamenii picioarele ]n pielea groas[ a ]nc[l\[mintelor.“ +i tot g`ndind astfel, furnica ajunse la p`nza ]mb`csit[ de praf a pantalonilor v`n[torului. }i sui =i pe ace=tia, ]n zigzag, =i, c`nd d[du de cel dint`i buzunar al surtucului, se opri. S[ se coboare, s[ nu se cobore-n el? Din 192

Din lumea celor care nu cuvânt[

cele ce ]nv[\ase dintr-at`tea c[l[torii, =i de la al\ii, =tia c[ pe oameni, mai ales, cu greu ]i po\i cunoa=te pe dinafar[. Iar ]n buzunarul unui om, ]i povestise o bunic[ a ei c[ picase odat[ peste un pumn de ou[ furate dintr-un furnicar; bunica d[duse de veste numaidec`t, ]ntreg neamul furnicesc venise =i, ]n vreme ce drume\ul dormea ]n iarb[, c`t ai clipi, c[r[b[nir[ toate ou[le, ca pe-o prad[ de r[zboi. A=a, furnica ]=i lu[ inima ]n din\i =i, u=oar[, se cobor] ]n buzunar. Scotoci ]ncolo =i-ncoace; ]ntr-un col\ d[du peste c`\iva bani de aram[. }i pip[i, ]i mirosi – ]ntrebuin\are nu le putu g[si! „Ce-o fi f[c`nd oamenii cu lucruri care, dup[ c`t se vede, nu le aduc nici un folos?“ judec[ ea. Porni mai departe. Mai ]n sus, alt buzunar. Hai =i-acolo! De-abia se cobor] ]ns[, =i, repede, c[ut[ s[ fug[ ]napoi. Buzunarul, ]mb`csit cu foi de tutun, o ame\ise. „Iat[ ce fel de buruieni =tiu culege oamenii!“ ]=i zise, dezgustat[, furnica.N-avea noroc! O lu[ mai sus; se urc[ p`n[ dup[ g`tul v`n[torului. Acesta ridic[ tocmai atunci m`na. Ispititoare, veni, sprinten[, pe m`nec[, p`n[ l`ng[ pumnul ]ncle=tat pe g`tul unei pu=ti. +i cum c[ta ce anume vrea s[ fac[ omul cu lucrul cela ce-l \inea ]n m`ini, c`t ai clipi din ochi, prinse drept ]nainte zborul unei prepeli\e. }n vremea aceasta, o bubuitur[ groaznic[ r[sun[ =i-un nor de fum ]nv[lui furnica ]n cea\[, ]n mirosul lui pip[rat =i acru. V`n[torul alerg[ =i, mai dincolo, ridic[ prepeli\a moart[ =i-o puse ]n tolb[. Furnica, ]ngrozit[, o lu[ la fug[ pe m`nec[ ]n sus, apoi, de cealalt[ parte pe care se urcase, se cobor] pe hain[. Ca s[ ajung[ jos, trebuia s[ treac[ peste tolb[. P[=i iute peste geanta de la =oldul v`n[torului =i, la marginea ei, ]i veni sufletul la loc. Tocmai atunci ochii furnicii z[rir[ o buc[\ic[ de p`ine ce r[m[sese prins[ ]n re\ea. Oric`t era de gr[bit[, lucrul g[sit =tia c[ nu se las[-n drum; mai ales merindele. „Bine c[ m-am ales m[car cu ceva“, ]=i spuse ]n g`nd =i se gr[bi s[ culeag[ f[r`mitura. Dar cum o apuc[, ]ndat[ o =i l[s[ la loc: f[r`mitura era ud[ de s`ngele p[s[rii. „Brrr! Vas[zic[, [sta e omul!“ g`ndi furnica; =i repede-repederepede o lu[ pe cizm[ ]n jos. Se cobor] pe un fir de iarb[ =i ]=i sc[ld[, cu mul\umire, trupul ]ntr-o pic[tur[ de rou[.

193

Emil Gârleanu

CUPRINS

MUSCULI|A

}n odaie e t[cere. Prin fereastra deschis[ soarele scoate sclipiri din sticl[ria de pe poli\i. }n fa\a iconostasului clipoce=te candela. Pe masa din mijloc st[ deschis, uitat acolo de c[tre copiii sfin\iei-sale, un ceaslov vechi, scorojit =i unsuros. O musculi\[, c`t o g[m[lie, str[lucitoare ca un licurici, intr[ b`z`ind, s[ caute ceva dulce de gustat. Zboar[ ]ncolo =i-ncoace. Se uit[ prin str[chini, se a=az[ pe marginea unui pahar, se plimb[ pe la icoane, ca =i cum s-ar ]nchina, ba intr[ p`n[ =i-n potcapul cel nou, pe care plodurile ]l a=ezaser[ pe pat cu fundul ]n jos =i-l pref[cuser[ ]ntr-un cuibar de ou[ ro=ii, c[ci e Pa=tele. Nimic… }n sf`r=it, d[ Dumnezeu =i ajunge =i la m[su\[, drept deasupra ceaslovului. Se las[ u=oar[, zb`rn`ind mul\umit[, pe foaia unsuroas[, pe ale c[reia col\uri de sus pic[turile de cear[ stau ca ni=te pece\i. E doar obi=nuit[ cu c[r\ile biserice=ti; nu o dat[ ie=ise s[tul[ din biserica de peste drum. E at`ta hran[ pe foile ]ngro=ate parc[ de urmele degetelor t[v[lite prin gr`ul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce c[uta: o pat[, zaharisit[ proasp[t, ar[ta c[ dege\elul ce-=i l[sase urma avusese grij[ s[ se ]nmoaie dintru-nt`i ]n dulcea\[. Musculi\a se pune pe osp[tat; pr[p[denie de lacom[ ce-i! Numai din c`nd ]n c`nd prinde, cu ochi=orul, ro=ul slovei mari din susul foii, un S frumos, ]ncondeiat cu m[iestrie, ca =i cum ar fi fost \esut la ]nceputul r`ndului: „Slav[ \ie“. Atunci ]=i aduse aminte cum nec[jise mai zilele trecute, la o liturghie, pe-un dasc[l, c[ruia ]i r[maser[ pe barb[, l`ng[ buze, un fir de gr`u uns cu miere. P`n[ ce n-a gustat din miere, nu s-a l[sat; dar bietului om i-a ie=it sufletul alung`nd-o. 194

Din lumea celor care nu cuvânt[

Acum s-a s[turat; se suie bini=or p`n[-n mijlocul slovei ro=ii, care o atrage. }=i scutur[ aripioarele, ]=i ]ntinde picioru=ele de dinapoi =i le freac[ unul de altul, ca =i cum ar ascu\i dou[ cu\ite; apoi, lene=[, a\ipe=te. }n clipa aceasta u=a se deschide dintr-o dat[. Sfin\ia-sa, Popa Gheorghe, intr[ sup[rat, aprins la fa\[, r[sufl`nd din greu. A f[cut slujba, la biseric[, s-a ab[tut pe la Petru bacalul, a=a, ]n treac[t, a luat un pelina= =i s-a ]ntors acas[. +i poftim ce g[se=te: preoteasa nic[ieri, — dus[ prin vecini; copiii la hoin[rit, dup[ ce sp[rseser[ mai ]nt`i toate ]nvelitoarele gavanoaselor cu dulce\i de pe fereastra din sal[. — Poftim!… ei poftim! strig[ p[rintele ]nfuriat. Apoi ]=i arunc[ ochii pe mas[ =i se sup[r[ =i mai r[u. P`n[ =i c[r\ile mi le-au vr[fuit! Repede, cu o mi=care iute, sfin\ia-sa ]nchide ceaslovul =i-l arunc[, la loc, ]n dulap. Iar ]n mijlocul slovei ro=ii, musculi\a, strivit[, se f[cu una cu h`rtia tocmai ]n clipa c`nd, mai adormit[, izbutise s[-=i statorniceasc[ ]n c[pu=orul ei un g`nd: „Ce bine e s[ tr[ie=ti =i s[ mori s[tul[!“

195

Emil Gârleanu

CUPRINS

C~NT{RE|UL

E de neam! }ntre toate lighioanele lumii, g`nde=te el, nu era alta care s[ aib[ str[mo=i mai ale=i =i mai de vi\[. P[m`ntul era o nimica toat[, un bo\ de hum[ ce orbec[ia f[r’ de nici un c[p[t`i prin v[zduh, c`nd neamul lor greieresc ]=i ridica osanale lui ]nsu=i, sub frunzele uria=e din care ast[zi nici m[car urme n-au r[mas. Ei biruiser[ vremea, d[inuiau st[p`ni ]n lung =i-n lat, ca =i pe atunci. Chiar un str[bunic al lui, cu mii de ani ]nainte, fusese c`nt[re\ ]n cuptorul brut[riei lui Por]mp[rat. +i astea nu erau vorbe de ici, de acolo, ci le povesteau b[tr`nii ]n toate min\ile lor, =i ei, fire=te, de la al\i b[tr`ni pricepu\i le auziser[. C[ci, doar a=a r[m`n pove=tile pe lume. Toate g`ndurile acestea n[v[liser[ greierului ]n cap ]ntr-o sear[, c`nd nu putea a\ipi din pricina unei privighetori care-i ]mpuiase capul cu c`ntecele ei, de sus, din copacul sub care d`nsul se odihnea. „M[ rog, n-a= putea-o vedea =i eu pe dihania asta? Ce neam a=a de obraznic s[ fie?“ se ]ntreb[ greierul. +i cum numai de ]ntrebat se putea ]ntreba singur, ca s[ afle =i-un r[spuns, ]=i puse ]n minte s[ iscodeasc[ pe o l[cust[, de=i numai la g`ndul c[ avea s[ vorbeasc[ unei obr[znic[turi care ]ndr[znise s[ se ]ntreac[ din s[rit cu el ]l apucau furiile. O c[ut[ totu=i =i n-o g[si. „Fire=te, g`ndi greierul, l[cust[ =i s[ stea acas[, dracul a mai v[zut?!“ +i cum luna se ascunsese ]ntr-un nor, rug[ pe un licurici s[-i lumineze calea. +i, a=a, se ]ntoarse. Toat[ nopticica nu ]nchise ochii. Privighetoarea ]=i f[cuse de cap. }l mai m`ng`ie ]ns[ pe greier iubirea =i laudele pe care o mul\ime de vaca-Domnului – g`ng[niile cele ro=ii 196

Din lumea celor care nu cuvânt[

stropite cu negru – i-o ar[tau. Las[ c[-l c[inau c[ nu putuse dormi, dar din semnele lor greierul ]n\elese c[ =i ele erau mirate de ]ndr[zneala unei p[s[ri venetice care tulbura lini=tea b[=tina=ilor de neam. Greierului i se umfla inima ]n piept de m`ndrie =i, ]n zori de zi, li se ]nchin[ cu plec[ciune, poftindu-le ]n juru-i, s[-l asculte. +i, cu toat[ oboseala, greierul le c`nt[, ]n cinstea lor, un imn al dimine\ii. Iar vacileDomnului ]l rugau s[ nu mai conteneasc[, fiindc[ ele altceva n-au de f[cut dec`t s[-l asculte. +i le-a c`ntat greierul p`n[ ce soarele s-a ridicat de c`teva suli\e pe cer. Iar ]nc[lzindu-se grozav, c[nt[re\ul se rug[ de iert[re, s[ a\ipeasc[ pu\in. +i se ad[posti sub frunza unei rochi\ar`ndunicii. Iar vacile-Domnului se sf[tuir[, se ridicar[ pe firicelele de iarb[ dimprejurul culcu=ului cinstitului c`nt[re\ =i, leg[n`ndu-se u=or, ]ncepur[ s[-i fac[ v`nt, s[ doarm[ ]n r[coare, cum se =i cuvenea unui m`ndru crai ce era.

197

Emil Gârleanu

CUPRINS

HOINAR

O clip[ \inu noaptea, c`t \in nop\ile de var[, c`nd ]ntunericul e numai o str`ngere de aripi a luminii. +i totu=i, ]ndat[ ce se trezi, fluturul, ]n r[coarea umed[ a dimine\ii, i se p[ru c[ dormise de c`nd lumea; de aceea zise ]n sine, b[nuind: „Ce Dumnezeu r[sare soarele at`t de t`rziu!“ Dar ca =i cum Dumnezeu i-ar fi f[cut pe voie, deodat[ se r[sfir[ din ]nalt m[nunchiul str[lucitor al razelor de soare, =i peste c`mpie n[v[li un v[l de aur. Fluturul ]=i p`lp`i de c`teva ori aripile =i, din v`rful galben al tulpinii de lum`n[ric[, unde poposise de cu sear[, ]=i lu[, zglobiu, zborul. Fiindc[ nu fusese de mult pe la t`rg, o lu[ ]ntr-acolo. Cur`nd z[ri o gr[din[ cu fel de fel de flori. Trecu p`rleazul =i, mehenghi, se furi=[ ]nt`i pe la ferestrele casei. Perdelele erau ]nc[ l[sate. Ce s[ vad[? Nimic! }n schimb, de jur ]mprejurul privazurilor, cununi de zorele se ]mpleteau, cu florile deschise, fragede, liliachii b[t`nd ]n albastru, sinilii b[t`nd ]n roz, acoperite de rou[ ca de ni=te nestemate. „Fragede flori“, g`ndi flutura=ul =i, b[t`ndu-=i aripile albastre stropite cu aur, le s[rut[ pe r`nd. „Aici o s[ stau ast[zi pe vremea ar=i\ei“, g`ndea =trengarul. Dar tot privind la ele, g[si zorelelor o sc[dere; prea ]=i schimbau fa\a; diminea\a ]ntr-un fel, la amiaz[ ]ntr-alt fel, iar seara se-nchideau moroc[noase. „Nu-s statornice“, ad[ug[ craiul =i plec[ mai departe. Cum zbura, a=a, deasupra straturilor, mirosul rozetei ]i umezi sufletul. Repede se cobor] de se a=ez[ pe o tulpin[ de rozet[. +i cum r[m[sese pierdut, r[sufl`nd mireasma ]mb[t[toare, se g`ndea: „Nu e floare mai fermec[toare ca rozeta, degeaba! }n mireasma ei s[ mori, =i mori fericit.“ G`ndind astfel, privi 198

Din lumea celor care nu cuvânt[

mai bine tulpina florii. Cine-l pusese! M`hnit, ]=i mai schimb[ din p[reri: „}ntr-adev[r, ]mb[t[tor miros, dar de ce oare firea nu ]mbin[ niciodat[ toate ]nsu=irile la un loc? Poftim, prive=te, cine ]mpr[=tie o asemenea mireasm[! Ce flori m[run\ele, pipernicite, aproape verzi, ca =i frunzele.“ +i fiindc[ ]n clipa aceea veni p`n[ la el adierea unor crini, urm[: „Ce are a face rozeta cu crinii, cu crinii albi ca spuma laptelui!“ F[r[ s[ stea ]n cump`n[, ]=i f[cu v`nt spre lujerul ]nalt, sub\ire =i m`ndru al unui crin ]nt`rziat. A=ez`ndu-se ]n potirul parfumat, alb ca z[pada, berbantul ]=i destinse aripile pu\in, s[ se odihneasc[, dar b[g[ de seam[ c[ se umpluse de praful galben al florii =i se nec[ji: „Foarte mul\umesc de gazd[, dac[ e vorba s[ ies m`njit!… +i unde mai pui c[ aici stai ca ]ntr-o m[n[stire.“ Se ]n[l\[ ]n aer. Se ]nc[lzise grozav. „Parc[ e mai cald ca la c`mp“, g`ndi sprin\arul. }n vremea aceasta ochii lui z[rir[, a=a, ca o =uvi\[ de s`nge. Era un strat de garoafe. „Hai ]ntracolo“; ]ntinse aripile, lovi de c`teva ori aerul =i se l[s[, u=or ca un fulg, deasupra unei garoafe b[tute, crea\[ =i ]mb[ls[mat[. „Uite-o floare care nu-i n[zuroas[, ]=i zise; o g[se=ti pretutindeni; =i, cu toate astea, ar avea dreptul s[ fie m`ndr[ cu fa\a ei ]mbujorat[. Da, garoafa ]ntr-adev[r mi-i drag[.“ +i st[tea, hoinarul, tol[nit pe frunzi=oarele moi, ca un pa=[, c`nd parc[ ]l ame\i ceva. „Ce s[ fie? A! mirosul garoafei. Uite asta, cuget[ craiul, asta nu-mi place la garoaf[. Nu putea, adic[, s[ aib[ un miros al ei, numai al ei? Trebuia s[ ]mprumute mirosul pip[rat de cui=oare? Pfui!“ Zglobiu, ]=i v[zu de drum, aiurea, str[nut`nd… +i ziua trecea, =i r[t[citorul zbura mereu, mereu, far[ ast`mp[r. „Uite colo un l[vicer de nu-m[-uita. Fiindc[-s albastre ca =i mine, s-or fi crez`nd, m[ rog, lucru mare“, ating`ndu-le, dispre\uitor, cu v`rful aripii, le l[s[ ]n urm[. Ce mai straturi de ochiul-boului! „Sunt prea din topor, b[g[ de seam[ curtezanul. Ce e floare trebuie s[ aib[ ceva care s[ o ]nrudeasc[ de aproape cu cerul, cu aerul… sau cu mine.“ }ng`mfat, se ]mpiedic[ de o gura-leului: „Mersi, de-alde dumneata g[sesc =i-n c`mp, la \ar[.“ „Ei, cu mic=unica se

199

Emil Gârleanu

schimb[ vorba, adeveri =iretul, asta, da.“ +i se l[s[, elegant, ]n roate, deasupra florii cumin\i. }=i str`nse aripile una, ]=i r[suci musta\a, f[cu ochii mici; mic=unica r[mase lini=tit[; gazd[ bun[, dar nu sprin\ar[. Fl[c[ul se nec[ji: „Ho, b[b[tie, prea te crezi! Eu n-am venit s[ dorm.“ +i fugi r`z`nd. M[rg[rit[relele nu le putea suferi, zbur[ pe deasupra lor, numai s[ le fac[ ]n necaz; ]ntruc`t prive=te barba-]mp[ratului, ]i venea r[u numai c`nd se g`ndea la numele ei… Ziua trecea, soarele sc[p[ta; se mai r[corise. O lu[ ]nspre gherghine. Coco\ate sus, pe tulpinile lor, gherghinele ]l priveau nepricepute. „}nalte =i proaste, zise pierde-var[ =i, ]n[l\`ndu-se sus, c[ut[ cu ochii trandafirii. }i z[ri. Se cobor] ]ncet, curtenitor, se ]nchin[ ]n fa\a fiec[ruia. „Flori de paradis, flori m[iestre, flori…“, dar cum se ]ntorcea, ]n dreapta =i-n st`nga, compliment`nd, aripa i se zg`rie de-un ghimpe. Craidonul o =terse repede, f[r[ s[ se mai uite ]napoi… Trecu pe l`ng[ lalele f[r[ s[ le priveasc[; dar ]n drum f[cu cu ochiul rochi\ii-r`ndunicii, o veche prieten[, =i spuse o vorb[ proast[ unui st`njenel scuturat, ]mb[tr`nit, ce i se \inea ]n cale. Zarnacadelelor le r[m[seser[ doar tulpinile; liliacului, frunzele. Mai departe, mai departe. Din zbor fur[ o s[rutare unei cicori, r[t[cit[ pe acolo cine =tie cum. +i cicoarea ]i aduse aminte de c`mp. „Tot mai frumos e c`mpul… Dar nu-i vorb[, =i-n gr[din[!...“ +i parc[ departe, ]ntr-un col\, z[ri o floare ]nvoalt[, necunoscut[. Gr[bi, dar, deodat[, ]ncepu s[ orbec[iasc[. Nici nu b[gase de seam[ c[ se ]ntunecase. Nu mai vedea nimic. }l apucase noaptea ]n drum. Neput`nd s[ mai zboare, se l[s[, la ]nt`mplare, pe un spin uscat, s[ a=tepte zorii, suspin`nd nemul\umit: „Ce Dumnezeu se-nnopteaz[ a=a devreme!...“

200

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

}N CURTEA MEA

Curtea mea e la \ar[, pe malul unei ape. De jur ]mprejurul cur\ii se ]ncinge un gard de c[tin[, iar pe c[tina ]n care vr[biile stau ]mp[nate ca albinele ]n roi, se \ese, de cu prim[var[ p`n[-n toamn[, tulpina de rochi\a-r`ndunicii. Pe de margini, din loc ]n loc, ca la o azv`rlitur[ de piatr[ unul de altul, se ]nal\[ plopi b[tr`ni, fuse uria=e pe care se deap`n[ v`ntul; pe v`rfurile lor \in acoper[m`ntul, — cerul. Tufe de pomu=oar[ =i de agri=e dau, ]n[untrul cur\ii, ad[post p[s[rilor mele. C[ci am p[s[ri multe =i felurite. De ici, din porti\a ]ncununat[ cu ieder[, hai s[ le privim. Ai auzit cucurigul? R[sare soarele. Coco=ul acela negru e ceasornicul cur\ii mele. Iat[-l pe culme, \an\o=, cu pintenii arcui\i, cu plato=a penelor o\elii, gata ca de lupt[. Parc[ vrea s[-=i arate b[rb[\ia c`rdului celuia de claponi din fa\a lui, — g[ini care nu se ou[, ale c[ror pene lungi =i moi ]i prefac ]ntr-un fel de s[lcii pl`ng[toare printre p[s[ri. A, uite-o, harnica ogr[zii! Repede-repede, sf`r`indu-i picioru=ele ]n ghetele galbene pe nisip de iute ce alearg[, cu bone\ic[ alb[ tivit[ cu arnici, de gospodin[, pe cap, cu cercelu=ii de m[rgean la ureche, str`ns[ ]n fusta ei cu pic[\ele, bibilica — picherea — alearg[ dintr-un col\ ]ntr-altul, s[ puie toate la locul lor. Numai s[-i auzi guri\a c`nd vreo lene=[ se ]ntrece mai mult cu dedeochiul somnului! Albe, linse sau zburlite ca de v`nt, leg[n`ndu-se, s`s`ind, ]ndemn`nd la t[cere, le vezi? c`rdul de g`=te se ]n=ir[, una dup[ alta, ca =i c`nd cea din cap[t ar fi ]nghi\it un mosor de sfoar[ al c[reia cap[t l-ar fi h[p[it, pe r`nd, toate celelalte. Dincolo, l`ng[ teuca de ap[, sunt ra\ele; parc[-s totdeauna v[duve, a=a-s de ursuze. Mi=c`nd mereu din ciotul cozii, la

201

Emil Gârleanu

dreapta =i la st`nga, ca =i c`nd d`nsa le-ar ]ndemna =i ]ndrepta trupul ]ncotro s-apuce, =tiu numai s[-=i desfac[ lop[\elele pliscului, s[ se linciureasc[-n ap[. Dar bate soarele tare. Pune-\i m`na la ochi, s[ po\i privi mai bine. Colo, sub tufi=ul cela de agri=e, sunt clo=tile. }nfoiate, gata s[ sar[ ]n capul oricui s-ar apropia, ele scurm[ mereu, ca =i c`nd ar c[uta o comoar[. }=i hr[nesc pui=orii. G`g`licii! bo\uri de aur, cu dou[ pic[turi de rubin drept ochi. Uite-i cum se fr[m`nt[, cum se str`ng, roi, =i se desfac pe urm[, cum se ciupesc de la un viermi=or. Unul a s[rit pe spatele mamei =i, cu picioru=ele lui sub\iri =i fragede ca paiul, i se cocoa\[ dup[ g`t. De acolo urm[re=te cu ochi=orii lui vioi ce fac ceilal\i; prinde clipa, sare =i apuc[ viermi=orul. Apoi, fugind sub aripa cald[ =i ocrotitoare a clo=tii, osp[teaz[. Ceilal\i r[m`n locului prosti\i, s[r[cu\ii! p`n[ ce z[resc o alt[ prad[. Dar ce-i? G[inile se str`ng s[ priveasc[ iscoditoare. Doi coco=i tineri s-au apucat la lupt[. Penele zbor ca luate de v`nt. Stai pu\in =i-o s[ vezi! Gr[m[ticul cur\ii mele e doar curcanul! Iat[-l: i-a =i z[rit. Uite-l cum se repede, cum se pune mijlocitor ]ntre ei, cum ]i desparte; pe cel mai vajnic ]l ciupe=te =i-l urm[re=te p`n[ ]n cel[lalt col\ al cur\ii. Iar dac[ a f[cut pace, e dreptul lui; se-nrote=te, ]=i at`rn[ =iragurile de hurmuz =i m[rgele la g`t =i, ca un drept judec[tor ce este, prime=te ]nchin[ciunile tuturor. Numai fantele, craiul cur\ii mele, prive=te-l, nici nu vrea s[ se uite la el. Tot necazul lui e c[ gr[m[ticul ]=i poate ]nroti la fel coada. Auzi un l[tr[t? E Duda=, Duda=ache, dul[ul, p[zitorul. Acuma cerceteaz[ gardul dac[ n-are vreo gaur[ prin care s[ se poat[ strecura lighioanele ]n[untrul cur\ii. C`nd g[se=te o deschiz[tur[, se opre=te =i latr[, — d[ de veste. Aha! Vezi? S-au oprit toate p[s[rile, cu capul ]ntors spre cer. G`g`licii de aur au n[v[lit sub aripile clo=tilor, s[ se ascund[. O s[geat[ str[bate prin aer. E un vultan. N-avea nici 202

Din lumea celor care nu cuvânt[

o grij[! Gr[m[ticul l-a z[rit cel dint`i. +i-a str`ns mugurul nasului, =i-a scos gu=a ]n afar[ =i-l urm[re=te cu ochii, s[ sar[. Gluguind, parc[-i zice: „Poftim, dac[-\i d[ m`na!“ Dar vultanul e priceput; =tie cu cine are de-a face. Un ocol, =i se =terge prin zare, s[ caute aiurea o prad[ mai pu\in p[zit[. +i-n urma lui p[s[rile ]=i v[d de hran[, g`g`licii r[sar iar[=i la lumin[, =i lini=tea =i pacea se las[ peste curtea mea. Hai de ne-om duce =i noi!

203

Emil Gârleanu

CUPRINS

DUP{ ASEM{NAREA LOR!

F[cuse Dumnezeu aproape toate lighioanele p[m`ntului. }i r[m[sese de ]nvie\uit numai c`teva. Pe acestea se hot[r] s[ le pl[smuiasc[ dup[ sfatul celorlalte. Astfel putea s[ cunoasc[ =i inima =i mintea acelor c[rora le d[duse suflet mai dinainte. A=a, dup[ pova\a leului, care vroia s[ =tirbeasc[ din m[re\ia tigrului, f[cu m`\a; dup[ gustul ra\ei, zuliar[ pe leb[d[, f[ptui g`sca; dup[ placul elefantului, ironist, n[scu =oarecele. Ascult[ chiar pe m[gar, care-l rugase c[, dec`t ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios. Dumnezeu =tia c[ fiecare din viet[\ile aceste ]=i vor avea pe p[m`nt menirea lor; c[, cu c`t vor fi mai multe, cu at`t se vor ]nlesni mai bine una pe alta; c[ nici urechea m[garului n-o s[ prind[ nota privighetoarei, dup[ cum nici m[rimea elefantului n-o s[ poat[ batjocori micimea =oarecelui. De aceea Atotputernicul se plimba pe p[m`nt, ]ntreb`nd =i ascult`nd ]n dreapta =i ]n st`nga. }ntr-un r`nd, odihnindu-se pe o piatr[, se g`ndea cum s[ mai dea o vie\uitoare aerului. +i cum c[ta cu ochii primprejur, iat[ c[ vede: sub o frunz[, o broasc[; o albin[ =i-un fluture pe c`te o floare; =i-n mijlocul unei mreje, \esute ]ntre dou[ crengi, un p[ianjen. Dumnezeu z`mbi, le chem[ la el =i le spuse: — Asculta\i, viet[\ilor, vreau s[ v[ dau pe ziua de ast[zi ]nc[ o tovar[=[. Doresc s[ aud pova\a voastr[ — cum =i ce ]nf[\i=are s[-i alc[tuiesc. Merge\i de v[ sf[tui\i dintru-nt`i ]ntre voi =i veni\i cu lucrul gata. 204

Din lumea celor care nu cuvânt[

Cele patru vie\uitoare se traser[ mai la o parte, ]n sfat. — Bine, dragilor, se umfl[ broasca, nu-i ajunge preasf`ntului c[ ne are pe noi? O s[ lase at`tea fiin\e pe p[m`nt, c[ nu ne-o ajunge cu ce ne hr[ni. Ia s[-i croim noi o dihanie cum n-a mai v[zut nimeni, doar l-om s[tura. +i =u-=u-=u, =u-=u-=u, se sf[tuir[! Apoi, c`te=ipatru, venir[ ]n fa\a Domnului. — Ei? le ]ntreb[ Dumnezeu. Tu, broasco, ce sfat ]mi dai? — }nalt-preasfinte, zise broasca, privi\i-mi ochii =i face\i-i noii vie\uitoare la fel. — Bun! Dar tu, fluture? — Privi\i-mi trupul. — Bun! Dar tu, albin[? — Privi\i-mi aripile. — Bun! Dar tu, p[ianjene? — Privi\i-mi picioarele. — Bun! Foarte bine! r[spunse Dumnezeu =i z`mbi: ochi de broasc[, trup de fluture, aripi de albin[ =i picioare de p[ianjen! Iat[ lighioana pe care o doreau ele! Dih[niile se uitar[ una la alta. — Acum s[-l vedem, zise albina, ]ncet, broa=tei. Dar Dumnezeu blagoslovi ]n aer, apoi ]ntinse palma. +i ]n m`na Domnului r[s[ri, deodat[, noua vie\uitoare. — Iat[ sora voastr[. V[ place? Cele patru sf[tuitoare r[spunser[, codindu-se: — D[… m[rite Doamne!… +i Dumnezeu ]n\elese c[ noua vie\uitoare era ]ntr-adev[r frumoas[. Tocmai ]n clipa aceasta uite =i-o =op`rl[. S-o ]ntrebe =i pe asta, se g`ndi Dumnezeu. — Ei, tu, =op`rl[, ce zici c[-i mai lipse=te fiin\ei acestea ca s[ se des[v`r=easc[ sfatul celor patru tovar[=e ale tale? — Sprinteneala mea, Doamne, r[spunse cu acreal[ =op`rla. — Fie! Du-te! porunci Dumnezeu f[pturii celei noi care se ridicase pe v`rful degetului s[u.

205

Emil Gârleanu

+i a=a, din r[utatea celor cinci vie\uitoare, zbur[, pentru ]nt`ia oar[ pe p[m`nt, nebunatica =i ginga=a libelul[. Dar ar fi nedrept s[ nu se =tie c[ dintre toate vie\uitoarele numai r`ndunica fusese m[rinimoas[. Ea rug[ pe Dumnezeu s[ dea via\[ unei r`ndunele mai chipe=e ca ea. +i Dumnezeu ]i f[cu hat`rul: ]nsufle\i l[stunul. Dar pentru inima cea bun[ a r`ndunicii o l[s[ tot pe d`nsa mai frumoas[.

206

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

CIOC! CIOC! CIOC!

+i p[s[rile se-n\eleg ]ntre ele. Dumneavoastr[ poate nu m[ ve\i crede. At`ta pagub[! Dar eu =tiu multe asupra lucrului [stuia de la gai\a mea, de la gai\a mea care, fiindc[ am ]nv[\at-o s[ vorbeasc[ omene=te, mi-a descoperit c`teva taine ale graiului p[s[resc. D-ta, spre pild[, auzi ciripind o r`ndunic[, crezi c[ i-a venit, a=a, un gust s[ fac[ g[l[gie, ]n vreme ce d`nsa d[ pove\e pui=orilor ei: „Nu ie=i\i la marginea cuibului!“ „Nu striga\i c`nd nu sunt eu cu voi!“ „Tst! pisica!“ O vrabie ciripe=te pe gard. D-tale pu\in ]\i pas[. +i ei, biata! i-a s[rit inima din loc: „Uliul!“ }n nop\ile cu lun[ ascul\i privighetoarea, — te ]nc`nt[; ajungi s[ crezi c[ pentru tine ]=i revars[ ]n g`lg`iri ploaia de m[rg[ritare. Nici nu b[nuie=ti c[-=i pl`nge numai dragostea ei. A=a, mul\umit[ gai\ei mele, am ascultat, deun[zi, o convorbire ]ntre un m[c[leandru =i-un scatiu. S[ v-o spun. „Cioc! cioc! cioc!“ se aude de departe. M[c[leandrul zice: — E cioc[nitoarea! — Cioc[nitoarea, r[spunse scatiul, ce-o fi cioc[nind mereu? — Caut[ veveri\a, ]l deslu=i m[c[leandrul. — Veveri\a? De ce? — Ur`\i ]mi sunte\i voi, scatiii, c[ nu =ti\i nimic. Nu-i cuno=ti povestea? S[ \i-o spun! (M[rturisesc c[ vreo c`teva ciripiri nu le-am ]n\eles, dar le-am \inut ]ns[ minte. Acas[ i le-am spus gai\ei, =i gai\a mi le-a t[lm[cit. A=a v[ pot spune ]ntocmai, dup[ zisele m[c[leandrului, povestea cioc[nitorii:) — Demult, m-ascul\i, scatiule? ]ncepu m[c[leandrul, demult tare, la-nceput, pe c`nd oamenii erau pu\ini de tot, =i

207

Emil Gârleanu

poamele =i mai pu\ine, veveri\a a dat, ]ntr-o bun[ zi, peste un pom ciudat, cu road[ rotund[, tare, dar cu miezul dulce =i gustos. D[duse, frate, peste alun. I-au pl[cut alunele =i, vezi, fiin\[ prev[z[toare, s[ nu mai p[\easc[ cum o p[\ise c`nd rosese o iarn[ ]ntreag[ coaja copacilor, s[ se hr[neasc[, ce i-a venit ]n g`nd? S[ str`ng[ alune! +i =i-a umplut scorbura de cu toamn[. Tocmai se bucura c[ d[duse norocul peste d`nsa, f[cea planuri mari, s[ nu se mi=te toat[ iarna din c[su\a ei, nici cu v`rful botului s[ nu miroase viforni\a, c`nd, ]ntr-o bun[ diminea\[, se zg`rie la un picior ]ntr-o coaj[. Caut[,— coaj[ de alun[! De unde? c[ ea nici nu se atinsese ]nc[ de merindele str`nse. Cerceteaz[: un sfert de alune m`ncate! S-a m`hnit veveri\a, dar s-a =i m`niat. S-a pus la p`nd[, s[ prind[ pe ho\. S-a ghemuit ]n fundul scorburii, una cu copacul, =i-a a=teptat. Ce era? Cioc[nitoarea, cum o vezi: sai ici, v`r[-te colea, d[ de scorbur[, ]n scorbur[ de alune, =i, cum e iscusit[, a ]n\eles ea c[-n alune trebuie s[ fie ceva. Plisc are, slav[ Domnului! Cra\! iaca =i miezul. Bun! Cra\-cra\-cra\, s-a pus pe m`ncat. Din ziua aceea venea ]n fiece amiaz[ s[-=i ia pr`nzul. }n diminea\a c`nd o p`ndea veveri\a, a sosit tot a=a zglobie, dar de-abia intr[ ]n scorbur[, c[ veveri\a se repezi. Cioc[nitoarea vroi s-o zbugheasc[ afar[, dar veveri\a o prinsese de coad[! D[-i ]n sus, d[-i ]n jos, las[ coada, ca =op`rla, ]n laba veveri\ei, =i pe ici \i-i drumul. Mai t`rziu, c`nd i-a venit inima la loc =i s-a v[zut f[r[ coad[, s-a ]ntors la veveri\[ s[ se roage de d`nsa. N-a mai intrat ]n scorbura ei =i, smerit[, a b[tut cu ciocul: Cioc! cioc! cioc! Dar veveri\a ]=i mutase culcu=ul! De atunci mereu cioc[ne=te la fiecare copac, dar nici c[ d[ de r[spuns… — Zi, de atunci, ]ntreb[ scatul, n-are cioc[nitoarea coad[?… — Vezi bine… Ssst! Uite-o… M[ uit =i eu. O fulgerare ro=ie str[bate lumini=ul. Cioc[nitoarea se ca\[r[ cu ghearele de trunchiul unui mesteac[n =i-l cioc[ne=te de jos p`n[ sus. Apoi trece la alt copac, =i la altul. Fagul sun[ mai tare, frasinul mai ]n[bu=it. Un stejar 208

Din lumea celor care nu cuvânt[

g[unos r[sun[ ca un h`rb. +i cioc[na=ul bate mereu, se duce, se =terge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe: Cioc! cioc! cioc! Scatiul piruie iar: — +tii una, frate m[c[leandru? Eu cred c[ tot ce mi-ai spus sunt numai ni=te vorbe. Ea cioc[ne=te fiindc[ suge din mustul copacilor, i-o fi pl[c`nd hrana asta. M[c[leandrul se sup[r[: — Se cunoa=te c[ e=ti pas[re neispr[vit[. S-o fi hr[nind ea cu mustul copacilor, dar ce =i-o fi zis: „Dac[ mi-i dat s[ cioc[nesc mereu, cel pu\in s[ trag din asta un folos, s[ m[ hr[nesc!“ — A=a-i! ]ncheie scatiul. Acestea le-am auzit mai deun[zi povestite de c[tre un m[c[leandru unui scatiu. Un lucru ]ns[: dac[ veni\i cineva pe la mine, s[ nu spune\i cumva gai\ei mele cele ce v-am dest[inuit. M[ asurze=te cu oc[rile. V[ rog!

209

Emil Gârleanu

CUPRINS

}N FEL DE FEL DE FE|E...

Gai\a mea e foc. V-am dest[inuit p[\ania cioc[nitorii =i deatunci =i-a pierdut ]ncrederea ]n mine. O s[pt[m`n[ ]ntreag[ am rugat-o p`n[ s[-=i \ie cuv`ntul, s[-mi spuie cum au c[p[tat p[s[rile penele lor a=a de minunate la vedere. Asculta\i ce-am vorbit cu gai\a: Eu: Pas[re drag[, ]\i f[g[duiesc c[ de acum ]nainte n-o s[ mai spun altora nimic din ceea ce-mi ]mp[rt[=e=ti. Gai\a: Las[ c[ te cunosc. A=a mi-ai vorbit =i r`ndul trecut, =i mi-ai pus cioc[nitoarea pe cap, de-mi am[r[=te zilele. Eu: Gai\[ drag[, m[ jur... Gai\a: Jur[mintele tale sunt ca fulgii mei de u=oare. Uite (]=i scoate un fulg cu ciocul =i-l las[ s[ pluteasc[ ]n aer). Eu: Gai\[ drag[, crede-m[, jur[mintele mele sunt ceva mai grele... Gai\a: Las[! las[!... }n sf`r=it, o s[-\i spun =i povestea asta, =i at`ta tot... Eu: +i lada-n pod! Gai\a: A=a. Ascult[: La-nceput toate p[s[rile aveau penele de dou[ feluri; albe =i negre, ca ziua =i noaptea. Dec`t Dumnezeu se cam s[turase s[ le vad[ pe toate la fel. +i ce =i-a zis: „Bine, dac[ la trup ]s deosebite, de ce n-ar fi =i la pene?“ Atunci s-a uitat ]n sus, ]n jos, =i-a hot[r`t ]ndat[ unui p[un — p[unul era alb, c`nta mai frumos dec`t toate =i era =i pas[rea lui de cas[ — a hot[r`t a=adar unui p[un s[-=i ia zborul, ]n zorii zilei, prin ]naltul cerului, s[-=i moaie penele ]n albastrul v[zduhului =i-n aurul r[s[ritului, apoi s[ se lase pe p[m`nt, s[-=i poarte aripile prin verdele ierbii. Dup[ ce p[unul a ]ndeplinit toate aceste, de-\i lua ochii cu str[lucirea lui dac[-l priveai, Dumnezeu a poruncit unui vultur s[ adune toate zbur[toarele cerului, =i dup[ ce s-au 210

Din lumea celor care nu cuvânt[

str`ns la un loc cu toatele, preasf`ntul le-a spus c[ vrea s[ le ]nfrumuse\eze. Ar[t`ndu-le p[unul, le zise s[-=i aleag[ fiecare, de pe trupul lui, felul penei ]n care ar vrea s[ fie ]mbr[cat[. +i ca s[-l vad[ mai bine p[s[rile pe p[un, Dumnezeu ]i porunci s[-=i roteasc[ coada, =i de atunci p[unul c[p[t[ darul acesta. P[s[rile cerului ]ns[, deprinse mereu cu albastrul v[zduhului, cu verdele ierbii =i cu aurul soarelui, pu\ine au ales penele aceste, =i mai toate s-au bucurat de socoteala sticletelui. Vezi dumneata, mic =i afurisit: „Doamne, zise el, d[-ne din toate c`te ceva =i las[-ne s[ le amestec[m noi cum ne-o t[ia capul“. Dumnezeu a z`mbit =i-a ]ncuviin\at c[ cele care voiau s[ asculte de sticlete s[ fac[ dup[ cum le-a sf[tuit el. Tocmai atunci, hop! =i cioc[nitoarea, care ]nt`rziase, c-un trandafir alb ]n cioc. Prea]naltul o cheam[ s[ o mustre c[ a rupt floarea, apoi porunci unui ]nger s[-i aduc[ trandafirul, s[-l miroas[. }ngerul, c`nd lu[ crengu\a, se ]mpunse ]ntr-un spin =i ]ndat[ ]i ie=i ]n v`rful degetului o bobi\[ de s`nge. Fiindc[ din pricina trandafirului r[s[ri cea dint`i pic[tur[ de s`nge pe lume, Dumnezeu meni floarea s[ se fac[ ro=ie, cum se =i f[cu, iar pentru c[ prin cioc[nitoare se ]nt`mplase aceasta, Atotputernicul spuse ]ngerului s[-=i =tearg[ degetul de capul ei, s[ r[m`ie ]nsemnat[. Ce s[ vezi ]ns[? A=a le-a luat ochii celorlalte p[s[ri ro=ul cioc[nitorii, c[ toate au n[v[lit la ea, s[ se ating[ de d`nsa, s[ capete =i ele m[car c`t de pu\in din fa\a s`ngelui. Cel dint`i sticletele. Dar dintr-o pic[tur[ ce s-alegi? Pe urm[ =i-au amestecat penele care cum le-au t[iat capul. Vrabia, fiindc[ era cald, s-a sc[ldat ]ndat[ ]n \[r`n[ =i s-a f[cut ca dracul. Cioara, foarte ]n\eleapt[, ce-a g`ndit: „Eu nu-s proast[, cu pana mea n-o s[ m[ ia nimeni ]n seam[ =i-o s[ m[ ]nmul\esc ]n pace. Ia s[ r[m`n eu neagr[ cum sunt.“ +i neagr[ a r[mas. Tot astfel =i corbul. Pu\ine au avut ]n\elepciunea s[ se roage de Dumnezeu s[ le fac[ el cum o crede ]n nem[rginita lui m[rinimie. A=a Prea]naltul =i-a atins degetul de penele p[unului =i-a f[cut: prigoria, gangurul, scatiul. Ba chiar =i eu am ]ntins aripile de mi-a pus albastrul de pe ele. Uite. M[rturisesc, cam pu\in, ]ns[ =i a=a e bine, c[ tot

211

Emil Gârleanu

mi-a venit mintea cea de pe urm[. Dar cel mai folosit, ]\i ]nchipui, a r[mas p[unul, c[ tot albastrul, aurul =i verdele, dispre\uit de celelalte p[s[ri, i-au r[mas lui. Iar el, de bucurie, =i cum avea un glas minunat, s-a pus ]ndat[ s[ c`nte, =i c`nt[, c`nt[ f[r[ s[ ia ]n seam[ c[ Dumnezeu, obosit, vroia s[ a\ipeasc[ pu\in. De trei ori i-a poruncit Atotputernicul s[ tac[. El, de unde! }i da ]nainte. Atunci, dintr-un tufi=, iat[ =i privighetoarea! Privighetoarea, pe vremea ceea, era cea mai lene=[ pas[re: dormea =i ziua =i noaptea. +i fiindc[ acuma se trecuse cu somnul, nimerise =i ea la spartul t`rgului =i alerg[ la Prea]n\eleptul s[-i schimbe =i ei penele, c[ nu vroia s[ r[m`ie a=a cum o m`zg[lise, acum ]n grab[, vecina ei, vrabia, cu ce putuse lua =i d`nsa de pe aripi. Dumnezeu ]ns[ se sup[r[ foc de lenea privighetoriii =i o l[s[ a=a, ba o =i pedepsi s[ nu mai doarm[ nici nop\ile de acum ]nainte. Dar fiindc[ privighetoarea zbur[ pe um[rul Atotf[c[torului, =i se rug[ frumos de iertare, =i fiindc[ ]ndurarea lui Dumnezeu nu cunoa=te margini, i se f[cu mil[ Ziditorului de p[s[ric[. }ns[ nu-=i mai putea lua cuv`ntul ]napoi. Ce s[ fac[? Tocmai ]i lovi auzul glasul p[unului. +i ce se g`ndi Dumnezeu? S[ treac[ glasul p[unului privighetorii: pentru pedeapsa mare care i-o d[duse se cuvenea, ]n schimb, =i-un dar mare. Ba sc[pa =i de c`ntecul z[ludului. Zis =i f[cut. De atunci privighetoarea c`nt[ a=a de frumos, iar p[unul scheaun[ ca o m`\[. Ia a=a!“ Dup[ ce gai\a sf`r=i, m-am g`ndit pu\in, apoi iat[ ce i-am vorbit: Eu: Ia ascult[, gai\o drag[, frumoas[ poveste =i mare minciun[ mi-ai ]n=irat. Gai\a: Dac[ o crezi, cum o cred eu, \i-am spus un adev[r. Eu: A=a-i! Dar adev[rul e un adev[r c`nd e pentru to\i la fel. Gai\a: +i c`te minciuni n-au fost mult[ vreme, pentru to\i, adev[ruri adev[rate. Eu: Gai\o, umbli cu =iretenii. Adev[rul numai noi, oamenii, ]l =tim. Gai\a m-a privit, a ]ntors capul, apoi a ]nceput s[ fluiere un c`ntec care am ]nv[\at-o eu, un c`ntec de batjocur[, ca =i cum mi-ar fi zis: „Vorb[ s[ fie!“ Ei, v[ place? Ca s[ m[ r[zbun pe ea v-am dest[inuit =i povestea aceasta. Uite-a=a. 212

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

MAI SUS!

S-a trezit cioc`rlia ]n chemarea prepeli\ei: „Pitpalac!“ Cerul abia se rumenise; pic[turile de rou[ ]nc[ nu se pref[cuser[ ]n m[rg[ritare; luceaf[rul tot f[cea din ochi p[m`ntului. Dar peste pu\in deodat[ ad`ncul sc[p[r[. Cea dint`i raz[ str[punse v[zduhul =i se topi ]n ochiul cioc`rliei. Niciodat[ darul acesta, trimis de c[tre soare, nu umpluse sufletul p[s[rii de o mai mare fericire. C[ci =i fericirea nu-=i alege totdeauna clipa nimerit[ ]n care s[-=i verse prinosul. Scutur`ndu-=i penele, un tril de mul\umire izvor] din gu=a cioc`rliei. Apoi se dezlipi de \[r`n[ =i, p`lp`ind din aripi, se ]n[l\[. Aerul parc[ se rumenise. Oglinda cerului poleia p[m`ntul. }nc[ o b[taie de aripi. Mai sus! Slab de tot i se p[rea cioc`rliei c[ mai aude glasul pitpalacei. }nota ]n valuri str[vezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei g`dilitor ca al unei grindine de m[rg[ritare. Dar raza care i se topise ]n ochi o chema la ea, ]n ]nalt. }n c`ntecul ei, pas[rea ]i spunea c[ vine. }nc[ o lovire de aripi, =i-nc[ una. Mai sus! }mb[tat[, pas[rea se asculta singur[; pentru ea =i pentru soare c`nta. I se p[rea c[ tremur[rile c`ntecului ei umpleau bolta cerului. Vroia s[ se simt[ singur[, dezlipit[ de \[r`na p[m`ntului, — ea =i raza, ]n singur[tatea ame\itoare a ]n[l\imilor... }=i av`nt[ din ce ]n ce c`ntecul; =i ]ncordeaz[ mai tare puterile. Dar trupul greu parc[-i ]nl[n\uie glasul, i-l \ine ]nchis

213

Emil Gârleanu

ca ]ntr-o colivie. Ar vrea s[ se simt[ dezrobit[, u=oar[ ca aerul, str[vezie ca el. Mai sus! mai sus! +i trupul mereu o trage ]napoi c[tre p[m`nt, =i raza mereu o cheam[ c[tre ]n[l\imi. }ntr-un av`nt ]=i pune cea din urm[ putere =i, deodat[, se simte, ]n sf`r=it, slobod[, desf[cut[ de greutatea netrebnic[ a c[rnii. +i-n vreme ce, smulg`ndu-se, nebun de fericire, glasul se-nal\[ singur, tremur[tor =i dumnezeiesc de dulce, ]n ]nalt, trupul cade ca un bulg[re de \[r`n[ spre p[m`nt.

214

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

NEDESP{R|ITE !...

Toamn[! P[durea fumeg[. Negurile se las[ perdeluind z[rile. P[s[rile se rotesc ]n ]nalt, se de=ir[, iar se str`ng =i iar se r[resc, apoi ]=i aleg c[l[uzele, le pun ]n frunte, =i-n v`rf de s[geat[ c[l[toresc. Se ridic[ stolul sus-sus, pe apa albastr[ a cerului, =i lin, ca ]mpinse de un dor tainic, v`slesc, se =terg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! }ncotro? }n nop\ile reci de toamn[ v[zduhul parc[ fream[t[. O lume ciudat[ pare c[ prinde fiin\[ sub stele; noiane de frunze desprinse pare c[ sunt purtate de v`nturi; umbre se strecoar[ r[t[cite; \ipete r[sar =i se sting; chem[ri de c[l[uzire umplu largul cuprinsului. Sunt p[s[rile c[l[toare. +i cu ele parc[ iau ceva din sufletul nostru, ]n ochii lor parc[ fur[ soarele, pe aripile lor parc[ duc prim[vara. Un stol de turturele a ]nt`rziat. Gr[bite s-au str`ns ]n diminea\a aceasta, =i-n f`lf`irile lor, care se aud ca ni=te sunete supte u=or dintr-un flaut, pornesc. }nt`i o iau pe-aproape de p[m`nt, peste lunci, deasupra rari=tilor, printre plopii ]nal\i, ca =i cum ar vrea s[ mai vad[ locurile aceste o dat[. Apoi fac un ocol mare, de jur ]mprejurul p[duricii, ]n vreme ce o raz[ de soare ]mpunge p`nza norilor =i tive=te pe cer o dung[ de lumin[. Bucuroase, p[s[rile bat din aripi =i se hot[r[sc. Patru, dou[ perechi, o iau mai ]nainte, o pereche r[m`ne ]n zbor mai potolit, ]n urm[. Ajung deasupra r`ului; un \ip[t n[bu=it, din gu=[ — un semn al c[l[uzei — vrea s[ le str`ng[ pe toate la un loc. +i-n clipa aceea un bubuit de pu=c[ clocote=te aerul cuprinsurilor. Cele dou[ perechi feresc ca fulgerul ]n l[turi; dar din perechea din urm[, o turturic[ ]=i

215

Emil Gârleanu

curm[ zborul, ]=i adun[ apoi puterile, cu cel din urm[ fior al vie\ii, se rote=te ]n dou[ cercuri, se ]nal\[ drept, ca o s[geat[ ]n v[zduh, spre raza de soare, apoi cade rostogolindu-se ]n undele r`ului, care o fur[ =i o poart[ mai departe. Stingherul, so\ul, urm[re=te pu\in stolul, apoi se ]ntoarce, caut[ ]ngrijat =i, pe apa tulbure, ]=i vede tovar[=a. O putere ]l \ine atunci deasupra v`ltorii, cu ochii nedesprin=i de la trupul pl[p`nd =i p[tat de s`nge ce lunec[ la vale, de la trupul pe care, ]n cercuri str`nse, ]l urm[re=te mereu. +i sub cerul ]n care raza de soare s-a stins, c[l[toresc trei: stolul care se =terge ]n zare ca un r[mas bun, pas[rea moart[ m`nat[ de valuri, =i porumbelul care se rote=te mereu, urm[rindu-=i so\ia, ca un simbol al ve=nicei iubiri !... +i-n urma lor, toamna cade mai grea!

216

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

PA S { R E D E N O A P T E

O zi ]n[bu=itoare ca aceasta nu mai cobor`se Dumnezeu pe p[m`nt. Se co=covise scoar\a copacilor, se scorojiser[ frunzele, iarba se m[cinase, p[m`ntul se f[cuse cenu=[. Izvoarele secaser[; locul b[l\ilor nici pas s[ se mai cunoasc[. Ici, colo, c`te o =uvi\[ de ap[, ca urma unei lacrimi pe un obraz uscat de boal[. Lighioanele p[durilor umblau cu limba scoas[, s[ g[seasc[ unde s[-=i st`mpere setea. Atunci, unele din ele, o luar[ ]n sus, spre \inuturile ]nz[pezite, unde nu le putea lipsi apa niciodat[. P`n[ =i buhna, c`t era ea de greoaie, c[ nu-=i ]ntinsese niciodat[ ]nc[ aripile la zbor, cu penele ei ]nfoiate ca =i cum i-ar sufla mereu un foi ]n co=ul pieptului, cu capul ei buhos =i nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-mprumut, buhna, care pe vremea aceea era pas[re de zi, ca celelalte, =i-a dezmor\it aripile =i-a pornit-o la drum, s[ g[seasc[ un izvor, un p`r`u, s[ bea o pic[tur[ de ap[ m[car. +i cum nu era deloc deprins[, ]=i f`lf`i aripile, dintru-nt`i, de la un copac la altul, apoi de la o poian[ la cealalt[, p`n[ ce a ajuns, ]n sf`r=it, ]ntr-o alt[ p[dure. Dec`t se-ntunecase de-a binelea, c[zuse noaptea, =i peste o ap[ s[ deie nici g`nd. Atunci a poposit pe-o crac[, s[ a=tepte zorii zilei. R[coarea nop\ii o mai ]nvior[. Dar cum st[tea a=a, plec[ pu\in capul, =i-n clipa aceea z[ri, chiar sub creanga pe care st[tea, cum str[luce=te ceva. Ce s[ fie? se g`ndi buhna. Ochi de m`\[ s[lbatic[ nu erau, fiindc[ nu erau doi. Atunci? zbur[ jos, =i care nu-i fu mirarea c`nd sim\i p[m`ntul sub picioare jilav. Fusese pe acolo un =ipot bogat ]n ap[, =i-acum nu mai izvora dec`t c`te-o

217

Emil Gârleanu

pic[tur[ pe care Dumnezeu o p[stra, ]n fiecare noapte, privighetorii. Lucea pic[tura ceea ca un ban de aur, c[ci, ca s[ o g[seasc[ privighetoarea, Atotputernicul r[sfr`ngea ]ntr-]nsa o stea. A stat buhna, s-a g`ndit, dar de ce str[luce=te pic[tura ceea nu =i-a dat bine seama, =i, numai ]ntr-un t`rziu, =i-a ]nchipuit c[ uitase ziua un pic din lumina ei. Cum era tare ]nsetat[ ]ns[, sorbi apa, =i-n locul ei r[mase p[m`ntul ]ntunecat, c[ci steaua nu mai avea unde s[ se oglindeasc[. +i mare-i fu mirarea buhnei c`nd nu mai z[ri lumina. Vas[zic[, ea o b[use odat[ cu apa? Zbur`nd ]napoi pe crac[, se g`ndi ce se g`ndi, =i se hot[r]... Dac[ sorbise lumina, trebuia =i ea, la r`ndul ei, s[ lumineze. Poate c[ Dumnezeu ]i h[r[zise darul [sta s[ mai ]nfrumuse\eze noaptea. Deci noaptea ]i era dat ei s[ tr[iasc[... De-atunci s-a deprins, ]ncetul cu ]ncetul, s[ vad[ prin ]ntuneric; =i acuma de bun[ seam[ crede c[ vede fiindc[ lumineaz[ d`nsa. O fi =i pedeapsa lui Dumnezeu, fiindc[ sorbise pic[tura de ap[ care se cuvenea numai privighetorii.

218

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

V U LT U R U L

S-a ridicat, deodat[, din pr[pastia ]ntunecoas[, umed[, a mun\ilor falnici. +i, doritor de lumin[, ]n aceast[ diminea\[ sc[ldat[ de soare, a ]ntins aripile, ca o flamur[, deasupra brazilor b[tr`ni. S-a ]n[l\at mai ]nt`i drept ]n sus, ca o s[geat[; a str[b[tut v[zduhul r[coros, apoi a r[mas acolo, s-a leg[nat ]n aer, ]mb[tat de pl[cerea s[ fluture la ]n[l\ime uria=[; a plecat capul =i a privit ]n jos. Pe c`mpiile lucii, satele ]mpr[=tiate, ca gr[un\ele, scoteau sclipiri repezi ca a prundi=ului sp[lat de ape. Oamenii nu se z[reau; deasupra, dedesubtul lui, primprejur, nici o vietate. I se p[ru c[ lumea aceasta frumoas[, ]nc`nt[toare, peste care prim[verile se a=tern cu spuz[ de flori, e a lui, a lui singur. +i, scutur`ndu-=i aripile, f[cu un ocol larg, suind =i cobor`nd prin aer. Apoi i se p[ru c[ ceva flutur[ mai jos, ceva mic, prea ne]nsemnat pentru ca s[ ]ndr[zneasc[ s[ se suie p`n[ la el: se repezi =i, ]n ciocul gata s[ fr`ng[, prinse o pan[ c[zut[ chiar din aripa lui. Zbur[ cu d`nsa, sus, sus, apoi ]i d[du drumul =i urm[ri cu ochi str[lucitori lunecarea u=oar[, ca pe o ap[, a penei care c`ndva ]l ajutase s[ se ridice. Lu[ mun\ii ]n lung. Nici o boare de v`nt, nici un murmur de ape care s[ str[bat[ at`t de sus. +i a=a a mers p`n[ dup[ amiaz[, cu ciocul deschis, ]nghi\ind aerul ]n g`lg`iri puternice, privind ]n toate p[r\ile cu ochii lui ca dou[ sc`ntei. Obosi. Se cobor] u=or =i se a=ez[ pe v`rful unei st`nci ce \`=nea ]n sus, goal[, din stratul gros de mu=chi al muntelui. Cum sta nemi=cat, p[rea =i el de piatr[, p[rea c[-i col\ul ascu\it al st`ncii ]ncremenite acolo de veacuri.

219

Emil Gârleanu

Pe urm[ ]=i plec[ ]n jos capul; ]n fund, ]n noaptea deschiz[turii ad`nci, t[iat[ ca de pala unui zmeu, =erpuia, sclipind ca argintul, izvorul. +i i se f[cu dor de r[coarea dulce a undei =erpuitoare. S[lt[ =i se repezi ]n fund; se l[s[ ]n voie s[ cad[ ]n ap[; stropii reci ]l acoperir[ deodat[, ca ni=te pietre scumpe, =i, ]ntinz`nd g`tul gol, b[u ]ndelung, ]nsetat. Apoi ]=i lu[ iar[=i zborul p`n[ pe st`nc[, sus, se l[s[ pe o coast[, ]ntinse aripile la soare =i ]nchise ochii. Adieri de v`nt ]l ]nf[=oar[ ]n v[lul lor. Aproape se treze=te; prin pleoapa ]nchis[ ]nc[ parc[ z[re=te un foc grozav, a c[rui flac[r[ ]ncinge tot cuprinsul z[rii. Se ridic[. Departe, ]n nori de s`nge, soarele apune. Mun\ii parc[-s aprin=i, cerul arde. }=i ia zborul, gr[bind spre cuib. Se apropie, se las[ tot mai jos, deasupra muntelui, deasupra p[durii de brazi. Aceea=i lini=te ]n tot cuprinsul firii. Mai are pu\in; z[re=te pr[pastia spre care avea s[ se coboare, c`nd, deodat[, ]n t[cerea neclintit[, r[zbubuie, p`n[-n dep[rt[ri ad`nci, un tunet, =i aripa, amor\it[, ]i cade ]n jos. Se rostogole=te de c`teva ori prin aer, simte fierbin\eala glon\ului, ca a unui c[rbune ce-i arde carnea, ]=i ]ncordeaz[ puterile, caut[ s[ mai pluteasc[ sus, dar dedesubtul lui mun\ii parc[ se pr[bu=esc. Aripa ]i mai st[ pu\in ]ntins[, apoi i se fr`nge l`ng[ trup, ud[ de s`nge. Lunec[ printre brazi. R[coarea ]l mai ]nvioreaz[ o clip[; iar[=i caut[ s[-=i ]ntind[ aripile; se anin[ de o ramur[. Se uit[ ]n jos. Drept dedesubt, la r[d[cina bradului, un c[prior st[ lini=tit, privind ]nainte. Iar vulturul simte c[-i pierdut, c[ puterile ]l p[r[sesc. O ur[ stra=nic[ ]l cuprinde; parc[ ar dori s[ se sting[ toat[ lumea odat[ cu d`nsul. Se las[ s[ pice drept peste c[prior =i, cu cea din urm[ putere, ]i ]nfige gheara ]n ochiul curat =i umed. }n vreme ce c[priorul se scutur[ =i fuge, n[uc de spaim[ =i durere, pas[rea cade moart[, cu ghearele str`nse, cu ochii deschi=i.

220

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

COCO+UL

}n nucul stufos din marginea ogr[zii, g[inile, coco\ate de cu sear[ pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, ]mpr[=tiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac =i le-a venit mai la socoteal[. La o parte, a=a, s[ le poat[ vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, st[ coco=ul — pa=a, cum ]i zic to\i ai casei, — rotofei, ]mbr[cat ]n pene, cu creasta l[sat[, =treng[re=te, pe-o ureche. Cu g`tul ]ntins, cu ochii ]nc[ ce\o=i de somn, prive=te. E poet. Sufletul lui, de=i r[zboinic, e mai av`ntat spre frumos dec`t al curcanilor, care se umfl[ ]ntr-at`t, de par ni=te burdufuri, c`nd sunt seci ca ni=te gogo=i; dec`t al tuturor g`nsacilor, care se plimb[ pe ap[ =i fac pe vis[torii, dar ]n cap n-au minte nici m[car c`t un gr[unte; ori dec`t al r[\oilor, care, cu c`t sunt mai fuduli, cu at`t umbl[ mai leg[na\i; =i chiar dec`t al p[unilor m`ndri ]n port, dar cu glasul, ]ntre p[s[ri, ca al m[garului ]ntre dobitoace. El e poet! E cel dint`i care se minuneaz[ de frumuse\ile firii, =i, f[r[ p[rere de r[u, ]=i rupe totdeauna din somn numai s[ vad[ cum r[sare soarele. De aceea d`nsul acum prive=te, pe c`nd to\i ai casei dorm. Mije=te de ziu[. Departe, ]n zare, se deslu=e=te, u=oar[, dunga de lumin[ a zorilor; ]nt`i e ca o d`r[ de z[pad[, apoi, ]ncetul cu ]ncetul, se preface ]ntr-un ]ntins de ap[ care-=i ]nal\[ o margine tot mai sus, preling`ndu-se pe cer, ca sorbit[ de-o putere a v[zduhului. Pe urm[, oglinda aburit[ de p`n[ acum pare c[ r[sfr`nge un foc dep[rtat, se face lucie, poala cerului prinde fiin\[ parc[, =i lumina ]ncepe s[ se cearn[ peste p[m`nt, u=oar[, ca un colb de argint. Departe, cine =tie unde, se v[d dealurile, mai ]ncoace c`mpul, aproape satul =i, chiar ]n fa\[, ]=i desface st`lpii din umbr[ casa de la cealalt[

221

Emil Gârleanu

margine a ogr[zii. Aerul se ]nfioar[; coco=ul r[sufl[ fericit, apoi ]=i ud[ pliscul ]n m[rg[ritarul de rou[ de pe frunza cea mai apropiat[. Lumina ]ncremene=te o clip[. Coco=ul ]=i caut[ cu ochii tovar[=ele, le z[re=te, =i ]n g`ndul lui le judec[ pe toate. La st`nga, ici, doarme Sura, nadoleanca; b[b[tia, tot l`ng[ el, =i numai l`ng[ el; a scos cinci r`nduri de pui p`n[ acum, =i mai face pe tinerica; uf! tare l-a mai plictisit. Colo, mai jos, |iganca, sora Surei; ceva mai t`n[r[, dar tot o poam[: am`ndou[ g`lcevitoare foc. }n dreapta, la r`nd, pe crengi deosebite: Ro=cata, Bogheta =i Cucuieta; bune fete, dar prea ]=i scoteau ochii de la el =i prea i se \ineau de urm[. Cel pu\in Berca, de pe creanga cea mai de jos, v[zuse c[ n-are ]ncotro =i-l l[s[ ]n pace. Dar unde-i Puica? Asta, da, ]i era drag[ ca ochii din cap. Puica e o americanc[ alb[ ca laptele, pu\in mai r[s[rit[ dec`t un ou =i cu un cucui mai mare dec`t ea ]ntreag[; ]i place cum merge ]nfipt[, cu capul \an\o=, tremur`ndu-=i uneori mo\ul, ca =i cum i-ar fi tras luarea-aminte: „Ghidi! ghidi!“ Dar unde-i? Atunci un fo=net u=or de aripi ]l f[cu s[ ridice ochii; drept deasupra lui, Puica, =ireat[, ]ntinse g`tul =i, pe c`nd celelalte visau ]nc[, =treng[ri\[, ]l s[ruta de „bun[ diminea\a“. +i-n aceea=i vreme, ]ntr-o sc[p[rare orbitoare, din fundul z[rii, cele dint`i dou[ raze ale soarelui se topir[ ]n ochii celor doi ]ndr[gosti\i. Coco=ul ]=i ]nfoie penele =i r[mase a=a, minunat, ]n fa\a r[s[ritului care ardea ]n par[. Peste c`teva clipe, privi spre g[inile care dormeau =i zise Puicei: „Ce frumuse\e dumnezeiasc[, drag[! +i proastele astea dorm.“ Apoi pl[nui o ghidu=ie: f[cu Puicii cu ochiul, d`ndu-i s[ ]n\eleag[ c[ le-o preg[te=te el. Se ridic[ ]n picioare, b[tu din pinteni, ]=i f`lf`i aripile ca dou[ steaguri =i, ]ntinz`ndu-=i g`tul — cu g`ndul ]ntr-adins s[ le fac[ s[ tresar[, buimace, din somn —, tr`mbi\[ din gu=[, voinice=te: — Cu-cu-ri-guuu!...

222

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

CA SOARELE!...

O cas[, o livad[ =i-o curte mare. }n cas[ stau st[p`nii; ]n livad[ sunt pomi roditori; ]n curte felurimi de p[s[ri. A=a, ]n curtea aceasta s-au ]nt`mplat multe =i m[runte, c[ci unde-s p[s[ri multe, dragostea-i st[p`n[. Nu mai departe, acum o lun[, un coco= a fugit, peste gard, cu bogheta altuia. Nu i-au mai v[zut de-atunci nimeni! Unele p[s[ri spuneau una, altele — alta, g`=tele =u=oteau, fel =i chipuri, pe socoteala celor doi ]ndr[gosti\i. Ei =i-au v[zut de treab[. Acum o s[pt[m`n[, o g[in[, o americanc[, zor nevoie dup[ un pichiroi. Au =ters-o =i ace=tia. Iar zarv[, iar =u=oteli, nimeni nu mai putea nici dormi, nici m`nca; cum se ]nt`lneau dou[ p[s[ri fa\[-n fa\[, se-ntrebau: „Ce-i cu americanca?“ Cealalt[: „Ce-i cu pichiroiul?“ Pichiroiul a=a; americanca altfel. +i ei doi habar n-aveau de gura lumii! De aceea, c`nd pichirea, stingher[, hot[r] s[-=i caute un so\ =i-=i puse ochii pe p[un — pas[re de neam mare — se feri de to\i, de fric[ s[ nu li se a=eze cineva de-a curmezi=ul dragostei. +i-a ]nceput pichirea s[ se ]nv`rte-n sus =i-n jos pe l`ng[ p[un. Azi a=a, m`ine iar a=a, p`n[ c`nd i-a venit odat[ la socoteal[ =i i-a =optit, cu glasul ei cel mai dulce: „Pi-chichi-chi-chi-ri“: „Te iubesc!“ P[unul a privit-o dintru-nt`i de sus, dar pe urm[ =i-a dat seama c[ nici pichirea nu e de lep[dat, mai auzise c[ dragostea, dac[ o ]nt`lne=ti, s-o culegi de oriunde-ar fi, s-a rotit =i-a r[spuns: „Chiau!“: „Bine!“ +i zilnic s-au curtat. Pichirea, mic[ =i pestri\[, dar =ireat[; p[unul, mare, minunat de frumos, dar cam sec. +i a=a, ]ntr-o diminea\[, pichirea, harnic[ titirez, s-a sculat mai devremior chiar dec`t coco=ul, a ciugulit ce-a putut =i,

223

Emil Gârleanu

pe urm[, s-a dus sub culmea p[unului, de l-a sculat. +i-am`ndoi, arip[ la arip[, au pornit pe paji=te. Flori, r[coare, mireasm[ dulce. Pentru ]nt`ia oar[ =i-au apropiat pliscurile: ]nt`iul s[rut! „Sunt mul\umit[!“ „Chiau!“ „Sunt fericit[!“ „Chiau!“ Ce Dumnezeu, g`nde=te pichirea, numai at`t e ]n stare s[-mi r[spund[? +i-n clipa aceea se ]n[l\[, rotund =i de aur, soarele!... Peste lume se revars[ valuri de lumin[. P[unul str[luce=te de parc[ ar fi ]mbr[cat ]n fir. Pichirea ]l prive=te ]nc`ntat[, m`ndr[ de frumuse\ea iubitului ei. Apoi se ]ntoarce de se uit[, uimit[, la soare. +i, cu sufletul ei s[lbatic, plin de poezie, ]=i ]mbie =i iubitul: „Prive=te, prive=te, drag[!“ Dar p[unul se sup[r[. }ng`mfala ]i descle=teaz[ limba: „Ce s[ te ui\i la soare, c`nd m[ ai pe mine? Rogu-te, prive=te-m[!“ +i cum pichirea se uit[ ]nc[ spre r[s[rit, p[unul i se pune drept ]n fa\[ =i ]=i ]nrote=te coada: „Prive=te-m[!“ Se uit[ pichirea, se uit[ mirat[, apoi, dumerindu-se, ]i r[spunde: „Te privesc, dar ascunz`ndu-mi lumina soarelui, nu-\i mai v[d nici str[lucirea ta“. +i, dezam[git[, pichirea ]i ]ntoarce spatele... Numai a=a p[s[rile din curte nu mai avur[ prilejul s[ =u=oteasc[ pe socoteala altor doi ]ndr[gosti\i.

224

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

L U P T { TO R I I

Soarta se vede c[-i menise a=a: s[ fie vecini =i s[ fie du=mani. +i-am`ndoi coco=i frumo=i. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da ]n m`ng`ierea luminii. Gulerul =i penele sub\iri, moi ca m[tasea, ce-i at`rnau de pe spate spre pinteni, b[teau ]n verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape t[ioase, uneori sure, ca o\elul. +i penele lungi, ml[dioase, =i ]ntoarse ca ni=te arcuri, ale cozii, cu sclipiri alb[strii, ce se stingeau ]ndat[. Numai deasupra capului cu ochii nelini=ti\i ca ni=te g`ze, creasta plecat[, =treng[re=te, ro=ie, aprins[ ca para focului. Cel[lalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al om[tului de cur`nd c[zut; alb gulerul, cu v`rfurile penelor pu\in-pu\in g[lbui, ca suflate cu aur; alb[ coada bogat[-n pene, u=oar[, r[sfirat[. +i, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori ]n m[rgeanul pleoapelor, o creast[ c[rnoas[, b[tut[ =i ro=ie ca o garoaf[. Nu se puteau suferi; ]=i aruncau priviri t[ioase printre sp[rturile gardului; fiecare se silea s[ tr`mbi\eze mai ]nainte zorii zilei. +i totu=i prilejul nu-i adusese ]nc[ fa\[-n fa\[, s[ se m[soare. Ast[zi ]ns[ clipa dorit[ de am`ndoi sosise pe nea=teptate. Coco=ul alb, cu g[inile lui, ie=i pe t[p=anul de din dosul casei, la scurmat. Era o zi frumoas[ de prim[var[, p[m`ntul era jilav, plin de mustul din care se =i hr[nea cea dint`i urzeal[ a l[vicerului ierbii. Cum scurma a=a coco=ul, ]=i auzi tovar[=ele =optind. Ridic[ seme\ capul =i, drept ]nainte, de partea cealalt[, vr[jma=ul negru se proptise, gata de lupt[. G[inile se oprir[; ]n\eleseser[ c[ aveau ceva de privit. O sc[p[rare, =i s-au repezit. S-au oprit fa\[-n fa\[, cu

225

Emil Gârleanu

g`turile ]ntinse, cu penele gulerelor zburlite, cu aripile pu\in desf[cute =i date-napoi. Cel negru b[tu o dat[ din pinteni, =i se lovir[ piept ]n piept; apoi se dezlipir[ repede =i, cu capetele pe spate, se av`ntar[ din nou, prinz`ndu-se ]n gheare, izbindu-se scurt, aprig, cu aripile-n coapse. Erau grozav de voinici am`ndoi: cel negru ceva mai iute, cel alb mai cump[tat. +i iar[=i se deter[-napoi, cu g`turile ]ntinse de mai s[ se desprind[ din trup. Ca =i cum i-ar fi suflat odat[ v`ntul, a=a s-au ridicat de la p[m`nt. Se ]ndesar[ pene-n pene, c[ut`nd s[ se apuce cu pliscul, s[ se sf`=ie cu ghearele. Se ferir[ pe urm[ ]n l[turi, s[rir[ unul deasupra celuilalt, ca =i cum ar fi vrut s[ se r[peasc[-n v[zduh; =i-n sf`r=it se \intuir[ locului. Cel negru prinse creasta du=manului ]n ascu\i=ul pliscului; cel alb ]i ]nfipse gheara-n g`t. Plini am`ndoi de s`nge, tremur`nd, st[tur[ a=a p`n[ c`nd durerea ]i ]nvinse; atunci se smuncir[,napoi, p`ndind clipa c`nd s[ se r[puie. S`ngele clocoti deodat[ ]n trupul am`ndurora; ochii le vedeau ro=u; turba\i, se n[pustir[, de ast[ dat[ pe via\[ =i pe moarte. Str`n=i ]n gheare ca-n ni=te cle=te, cu pliscurile ]mpl`ntate unul ]n carnea celuilalt, se rostogolir[ la p[m`nt =i iar se ]n[l\ar[, aprigi, ]n picioare. S[par[ p[m`ntul cu pintenii, =i \[r`na s[rea ]mpr[=tiat[. Penele, negre =i albe, zb`rlite, smulse, r[sfirate, se amestecaser[-n lupta abra=[, c[ trupurile lor se contopiser[, alc[tuind parc[ o floare ciudat[, o floare chinuit[ de furtuna ce-i ]mpr[=tia petalele-n v`nt. Dar puterile li se sleir[. Nici unul nu biruise. Se mai ]ncordar[ o dat[ =i se descle=tar[ dobor`\i, ]ns`ngera\i, r[sufl`nd cu greu. Din creasta celui alb se prelingeau pic[turi de s`nge. Pe pieptul celui negru se a=ternuse o dung[ ro=ie, de care se lipise o pan[ alb[ din haina potrivnicului. +i cum st[teau a=a, g[inile se apropiar[, mul\umite =i m`ndre parc[ fiecare de st[p`nul lor; ]i ]nconjurar[. Iar lupt[torii, dup[ ce se mai privir[ o dat[, ca =i cum =i-ar fi zis: „ Pe m`ine!“, se dep[rtar[ \an\o=i, fiecare ]n mijlocul alaiului s[u. 226

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

M{RINIMIE

}n rev[rsat de zori, pe balt[, lumina face minuni. Pe fa\a apei sclipesc, ici, sf[rm[turi de oglinzi; colo, pl[ci de o\el; comori de galbeni ]ntre trestii. }n nuferi, ca-n ni=te potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint d[ str[lucire stuf[ri=ului. Peste tot lini=te neclintit[, de rai. Cocost`rcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat ]n balt[. Pe picioarele lungi, sub\iri ca ni=te lujere, trupul lui se leag[n[ agale. Din c`nd ]n c`nd ]=i ud[ pliscul; uneori se opre=te de se uit[, ispititor, ]n fundul apei, ca =i cum ar fi dat peste ceva ce c[uta de mult. E r[coare, =i r[coarea ]l ]nc`nt[. Nu simte nici o alt[ dorin\[ dec`t s[-=i scalde picioarele ]n unda rece, care-i trimite fiori p`n[ sub aripi. Deodat[ se opre=te; ]ncordeaz[ g`tul =i prive=te. Pe frunza unui nuf[r, o broscu\[ se bucur[ =i ea de frumuse\ea =i r[coarea dimine\ii. C`nd l-a v[zut, biata broscu\[ a ]ncremenit pe picioru=ele de dinapoi; cu ochii mari deschi=i, cat[ la cumplitul du=man. }n spaima ei, ]l vede uria=, cu capul ating`nd cerul, cu pliscul lung, larg, s[ soarb[ dintr-o dat[ balta =i, dimpreun[ cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit. }=i a=tepta sf`r=itul. Cocost`rcul o vede =i ]n\elege. Dar diminea\a e m[rinimos. +-apoi i se pare at`t de mic[, at`t de ne]nsemnat[ aceast[ vietate a b[l\ii, c[, de la o vreme, parc[ o pierde din ochi ]n fundul apei, =i nici n-o mai z[re=te. Ridic[ piciorul, o p[=e=te dispre\uitor =i trece, m[re\, mai departe. Broscu\ei nu-i vine s[ cread[. Mai st[ a=a c`teva clipe. Apoi, de bucurie, sare pe o alt[ frunz[; =i-ntr-un av`nt de recuno=tin\[, ea, cea dint`i, taie t[cerea dimine\ii: — Oaac!

227

Emil Gârleanu

CUPRINS

S I N G U R AT I C I I

Pe lacul luciu din gr[dina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestr[b[tute de nici un fo=net, pe lacul adormit c[ pare o uria=[ lespede de cristal ce acoper[ o alt[ gr[din[ fermecat[, leb[da — b[rbatul r[mas singur — trece ca o ]nchipuire, alb ca z[pada, cu aripile ca dou[ scoici de argint, cu g`tul l[sat ]ntre ele, sub\ire, ondulat ca toarta unei amfore. Pas[rea plute=te lin, =i ]n ea parc[ poart[, r[t[cit, sufletul unei fiin\e duse de pe lume. Sus, pe bolta ad`nc[, stelele au p[lit; ]n haosul albastru, luceaf[rul sclipe=te tainic, str[lucitor, purt`nd parc[ ]n v[paia lui via\a tuturor lumilor cere=ti, a lumilor ve=nic c[l[toare ]n necuprinsul firii. +i cum, jos, leb[da sidefeaz[ fa\a apei, sus, luceaf[rul lumineaz[ ]ntinsul t[riei. Numai ei doi sunt p`lp`irile nop\ii acesteia, ]n care lumea pare ad`ncit[ ]ntr-un somn de moarte. Am`ndoi r[t[cesc singuri, am`ndoi str[juiesc singur[tatea, mistuindu-se ]n t[cere, m`ndri, deopotriv[ de reci, de=i unul, bulg[re de ghea\[, cel[lalt, par[ de foc. +i se cunosc, se v[d ]n fiecare sear[, merg unul c[tre altul =i se-nt`lnesc: din ]nalt, luceaf[rul ]=i coboar[ raza jos, ]n ad`ncul apei, unde r[sare ca un mugur de aur. Iar pas[rea se apropie de sc`nteia picurat[ din cer =i plute=te u=or ]mprejurul ei, mai ]nt`i ]n cercuri largi, apoi ]n rotiri tot mai str`nse, tot mai str`nse, p`n[ ce se opre=te drept deasupra r[sfr`ngerii stelei; =i-atunci, din mugurul de aur, pare c[ se desface dintr-o dat[ o floare plutitoare, o floare m[iastr[ de argint. +i astfel stau de se privesc: sus, leb[da de aur a cerului, jos, luceaf[rul de argint al apelor. 228

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

FILOZOFUL

E mare, negru ca ]ntunericul; numai v`rful labelor sunt albe, ca =i c`nd lumina zilei i le-ar fi p[tat ]ntr-adins. Din capul cu fruntea puternic[, mare, ochii verzi ]nfloresc noaptea ca dou[ sc`ntei. E cel mai frumos motan al t`rgului. Dar de frumuse\ea lui nu-=i d[ seama, — de b[rb[\ia lui ]ns[, da; pentru aceea, ]n ceasuri de veghere, c`nd i se pare c[-=i z[re=te chipul ]n talerul lunii, =i-=i vede ]nf[\i=area b[rb[teasc[, simte un fior ce-i str[bate prin spate =i-l onduleaz[, de m`ndrie, p`n[-n v`rful cozii. Tr[ie=te singur. Ziua st[ ascuns cum poate =i unde poate. Ziua doarme; numai c`nd sose=te ceasul pr`nzului, care ]i vine singur ]n lab[, se treze=te, moroc[nos. C[ci m`ncarea nu l-a ispitit niciodat[. S[ bei =i s[ ]nghi\i aer c`nd \i-e sete de ]n[l\imi ame\itoare, aceasta e adev[rata hran[, dar aceasta-i o tain[ pe care numai el o =tie. C`nd ziua fuge din fa\a nop\ii, el porne=te; atotst[p`nitor, p[=e=te, m[re\, peste acoper[mintele ]ntregului t`rg. Se plimb[ de la un cap[t la altul al mahalalelor, c[ci n-are dragoste deosebit[ pentru nici un col\. De-aici ca =i de-acolo, firea lui ]l ]ndeamn[ mereu aiurea. }n sufletul lui nu tresare nimic, dec`t ]n cele c`teva zile c`nd dragostea ]l chinuie=te. C[ci dragostea e pentru to\i acela=i ve=nic chin. +i niciodat[ nu se =imte mai fericit dec`t dup[ nop\ile aceste de zbucium, c`nd, lini=tit, g`nde=te la ele cu dezgust. Numai farmecul nop\ii ]l ]mbat[. C`nd t`rgul se cufund[-n t[cere de moarte, el vegheaz[, de sus, de pe strea=ina vreunei case. +i prive=te. A v[zut multe: ]nt`lniri fericite, ]n col\uri

229

Emil Gârleanu

de gr[dini; rug[min\i duioase, de dup[ fere=ti deschise; ]mbr[\i=[ri p[tima=e, ]n unghere de ziduri; desp[r\iri sf`=ietoare, ]n praguri de u=i. O ]ntreag[ \es[tur[ de patimi, ca =i sus, ]n lumea acoperi=urilor, cu deosebirea c[ jos firul patimilor se torcea mereu, f[r[ de nici un r[stimp. +i-n schimb lini=tea cerului cum ]l minuna! Nici un fr[m`nt, nici un zbucium; cuno=tea cerul =i-l citea ca pe o carte. +tia c`nd r[sare luceaf[rul; c`nd pornea la drum carul mare; c`nd ]=i ]ncorda strunele lira; c`nd ]=i aduna puii clo=ca. Era un astronom. +i de sus, de unde sta, i se p[rea c`teodat[ c[ =i el f[cea parte din lumea aceea, c[-mprejurul lui se-nv`rtesc toate, prietenoase, ]n\elepte, t[cute ca =i el. +i era fericit. Singura fiin\[ fericit[! Iar c`nd zorii mijeau =i c`nd, lini=tit, urca acoper[m`ntul s[ se strecoare iar[=i ]n noaptea vreunui pod, g`ndea, mul\umit, c[ n-are nici o ]ndatorire c[tre nimeni, cum nimeni n-avea c[tre el. +i cugeta: „Fericirea e s[ nu fii al nim[nui, nimeni s[ nu fie al t[u, — s[ tr[ie=ti singur: tu, =i cerul deasupra“ .

230

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

C~ND ST{P~NUL NU-I ACAS{!

}n odaie, lini=te. Lini=te =i-un miros! Pe poli\a din dreapta, pe o farfurie, st[ uitat[ o bucat[ de ca=caval. Mirosul de br`nz[ proasp[t[ a str[b[tut p`n[ ]n cel mai ]ngust col\i=or al casei. +i din gaura lui, din gaura de dup[ sob[, =oricelul nu-=i mai g[se=te locul. Parc[-l trage cineva de musta\[ afar[. S[ ias[, s[ nu ias[? Mai bine s[ se ast`mpere. S[ se ast`mpere, u=or de zis; dar ca=cavalul? Vezi, asta-i asta: ca=cavalul. S[-nchid[ ochii. I-a ]nchis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? +i br`nza-i proasp[t[. Mai m`ncase a=a bun[tate acum vreun an. Dar parc[ nu-l momise ]ntr-at`ta ca aceasta de acuma. S[ ]ncerce. Face c`\iva pa=i m[run\i p`n[-n marginea ascunz[torii lui. M[car s-o vad[. Unde-o fi? De unde-l vr[je=te, din ce col\ ]l pofte=te cu at`ta st[ruin\[ la d`nsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dac[-ar ]ndr[zni! Dar cum? S[ mearg[ mai ]nt`i pe l`ng[ perete p`n[ la divan. A=a, bun! Pe urm[... Pe urm[ pe unde s-o ia? Pe l`ng[ dulap? Nu. Pe dup[ jil\ul cela? Nici a=a. Atunci? P[i lucrul cel mai bun e s[ se suie de-a dreptul pe perdea, =i de-acolo s[ treac[ pe marginea l[vicerului din perete p`n[ la poli\[. +i-odat[ la ca=caval, las[, n-are el nevoie s[-l ]nve\e al\ii ce s[ fac[ cu d`nsul. Dar motanul? Ehei! la d`nsul nu se prea g`ndise. +i, Doamne, mul\i fiori ia mai v`r`t ]n oase motanul cela. Dar poate nu era ]n odaie. Ha? Nu era. Nu. Ori=icum, s[ mai a=tepte pu\in, s[ vad[, nu se mi=c[ nimeni, nu-l p`nde=te cineva? Cum s[ nu-l p`ndeasc[! Dar de c`nd a=teapt[ motanul prilejul s[ puie laba pe bietul =oricu\. Dac[ nu m`ncase el ca=cavalul, c[ci mirosul cela ]i zb`rlise =i lui must[\ile, p[i nu-l m`ncase tocmai pentru asta: s[-l momeasc[ pe lacomul

231

Emil Gârleanu

din gaur[. Cu botul adulmec`nd, cu ochii galbeni =i lucio=i ca sticla, cu must[\ile ]ntoarse, sub\iri =i ascu\ite ca oasele de pe=te, st[ neclintit dup[ perna de pe divan =i-a=teapt[. L-a z[rit. Uite-l, ]i vede m[rgelele ochilor. Iese? Iese oare? Da, da; a=a, ]nc[ un pas, ]nc[ unul, doi, a=aa! Dintr-o s[ritur[ a fost cu laba deasupra lui. Bietul =oricu\ n-avusese vreme nici s[ treac[ dincolo de sob[. }l apas[ pu\in cu unghiile, apoi, repede, ]l ia ]ntre labele de dinainte, ]l str`nge, de drag ce-i, ]l r[suce=te ]n aer =i-l las[ ame\it pe podele. +i-l prive=te, g`ndind: „Ca=caval \i-a trebuit? Poftim ca=caval! Doamne! ce bun o s[-mi par[ mie dup[ ce te-oi cr[n\[ni!“ Dar mai ]nt`i s[ se mai joace pu\in cu d`nsul. }l pune pe picioare, ]l las[ s[ se dezmeticeasc[, s[-ncerce s[ fug[, =i iar vrea s[-l prind[ ]n cle=tele labelor. Dar ce s-aude? Un dup[it gr[bit pe sal[. Vai, e Corbici, c`inele! Nu-i vreme de pierdut! Din dou[ s[rituri, motanul e ]n ocni\a sobei, iar =oarecele, mirat c[ scap[, z[p[cit, cum poate, o =terge ]n gaura lui. Corbici vine, nebun ca-ntotdeauna; ]n mijlocul od[ii se opre=te, adulmec[, lacom, mirosul de ca=caval, apoi, z[rind motanul, se repede =i latr[ cu ]nver=unare. Ar s[ri ]n ocni\[, dar e prea sus. Se sprijin[ pe labele de dinainte, tremur[, casc[, de nelini=tit ce-i, m`r`ie =i latr[. Apoi tace =i, cu ochii \inti\i la motan, a=teapt[ s[ se coboare. Numai uneori ]ntoarce capul spre poli\a de unde br`nza parc[-l ademene=te. +i astfel, c`te=itrei du=manii — =oarecele ]n gaur[, motanul ]n ocni\[ =i c`inele ]n mijlocul od[ii — se p`ndesc, munci\i de acela=i g`nd. Dar pa=i ap[sa\i cutremur[ sala. Ce! St[p`nul! Repede atunci: motanul se-nghesuie=te =i mai ]n fund, iar c`inele o =terge sub divan; numai =oarecele, mic cum era, r[m`ne la locul lui. St[p`nul intr[; obosit de munc[, ]=i arunc[ p[l[ria pe un scaun, apoi, mirosind, i se face foame; se-ndreapt[ spre poli\[, ia felia de ca=caval, taie o bucat[ de p`ine =i, mu=c`nd c`nd dintr-una c`nd dintr-alta, m[n`nc[ din plin, cu poft[. +i din trei p[r\i, trei perechi de ochi ]l urm[resc cu pizm[. 232

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

GRIVEI

E b[tr`n. }n\elege c[-i b[tr`n, c[-i netrebnic, c[ cele c`teva zile ce i-au mai r[mas sunt o povar[ pe capul tuturora. De c`nd s-a =i ]mboln[vit, nu-l mai strig[ nimeni, nu-l mai m`ng`ie nici o m`n[, nu se mai ]ntoarce spre el nici o pereche de ochi. A slujit cu credin\[. Dou[zeci de ani, var[ =i iarn[, ]n curtea aceasta a tr[it =i a p[zit-o. }n nop\ile de toamn[, cu ploile repezi =i p[trunz[toare, ]n nop\ile de iarn[, cu viforni\ele n[prasnice, el nu st[tea ]n cu=ca lui; sufl`nd cu greu, ]ncord`ndu-=i mu=chii, c[ci era v`nos, t[ia troianul, cutreiera toate col\urile gr[dinii =i, l[tr`nd, d[dea de =tire c[ nu e chip s[ te po\i apropia de casa st[p`nului... Dar ]n seara aceea, c`nd prinsese de pulpa piciorului pe ho\ul care furase mere din pomul de l`ng[ gard! Ani de-a r`ndul sim\ise durerile loviturii de ciomag pe care i-o d[duse atunci ]n cre=tetul capului. +i alt[ dat[... Dar c`te f[cuse, c`te suferise Grivei, dul[ul credincios al cur\ii! }ns[ vremea trece; via\a, cu ea. +i-acuma ]mb[tr`nise! Nu se mai putea duce nici p`n[ la u=a buc[t[riei, s[ capete un ciolan, s[-l ling[. R[m`nea uneori zile ]ntregi f[r[ s[ ]nghit[ nimic, fiindc[ nu se putea mi=ca. +i-acum, ]n urm[, avea ni=te dureri grozave. Urla. +i mai ales noaptea, c`nd nu avea cu ce s[ se mai ia, c`nd nu mai vedea pe ceilal\i c`ini, c`nd r[m`nea singur, numai el =i suferin\a lui, mai ales nop\ile ]l chinuia boala. +i urla. Mai ]nt`i gemea, ]n[bu=it, cu gura ]nchis[, cu limba zg`rcit[, gemea ad`nc, ca =i cum i se desf[cea inima din piept. Apoi ]l apucau fiorii; spasmurile ]i descle=tau f[lcile, =i gemetele ]i ie=eau mai tari, mai ascu\ite. Apoi pl`ngea, pl`ngea cum pl`ng oamenii, cu lacrimi fierbin\i,

233

Emil Gârleanu

care ]i lunecau pe bot =i parc[-l ardeau. +i-n urm[, ]nnebunit de durere, nu mai putea r[bda, ]n urm[ urla, urla groaznic, din toat[ puterea m[runtaielor lui, cu toat[ ]ncordarea glasului, urla ]nsp[im`nt[tor, de r[suna p`n[ ]n dep[rt[ri, de unde-i r[spundea ecoul ca un alt c`ine care ]i pl`ngea de mil[. +i diminea\a, c`nd zorii zilei mijeau, adormea, sleit, pe culcu=ul lui de paie. +i to\i ai casei, care treceau pe l`ng[ el, ]l blestemau. To\i. Urletele lui le tulbura lini=tea nop\ii, le curma somnul =i-i f[cea s[ tresar[ speria\i ]n pat. Iar unii credeau c[ preveste=te ceva r[u, c[ preveste=te moartea cuiva. El ]i auzea vorbind, ]i auzea =i-i ]n\elegea. Cu ochii bl`nzi, =ter=i de boal[, ]i urm[rea p`n[ ce se f[ceau nev[zu\i. }n\elegea =i a=tepta s[-i vie ceasul. }ntr-o diminea\[ =i-a z[rit st[p`nul de departe venind spre el, cu m`inile la spate, \in`nd ceva ce sclipi la o ]ntors[tur[ ]n b[taia soarelui. Pentru el venea. Atunci, ]n sufletul lui parc[ a-ncercat nu o durere, ci o jale, o jale grozav[, o jale ad`nc[ pentru st[p`nul pe care-l v[zuse copil, cu care se jucase, cu care mersese pe c`mp, la picioarele c[ruia se culcase de at`tea ori s[ primeasc[, supus, vergile ce i se cuveneau. +i jalea aceasta parc[-i d[du puteri; se scul[ =i, scheun`nd, pl`ng`nd, se t`r] c[tre st[p`nul lui, se t`r] =i, c`nd ajunse, ]i linse picioarele, ca =i cum =i-ar fi luat r[mas bun. Apoi ]nchise ochii =i, ]ncol[t[cit, a=tept[. A=tept[ mult. I se f[cuse mil[ st[p`nului?... Bubuitura nu curm[ lini=tea ogr[zii. +i ast[zi sim\i c[ nu mai are mult. +i parc[-i p[rea r[u s[ ]nchid[ ochii ]n curtea ]n care tr[ise, ]n mijlocul lucrurilor de care n-ar fi vrut niciodat[ s[ se despart[, sub privirile care nu se mai ]ndreptau spre el prietenoase. +i, deodat[, o groaz[, o fric[ de locul acela ]n care suferise at`ta ]l cuprinse. }=i adun[ toate puterile, apoi, ca =i cum cineva l-ar fi gonit din urm[, se dep[rt[ c`t putu mai repede, ie=i din curte =i o lu[ pe drum, ]nspre p[dure. C`nd ajunse ]n marginea ei, intr[ ]n cel dint`i stufi=, =i acolo, ]ntre crengile care ]i ascundeau vederea, ]=i 234

Din lumea celor care nu cuvânt[

f[cu culcu=ul. +i a=tept[. Spre sear[, un fior ]i zv`rcoli trupul, apoi altul. +i-nc[ unul, cel de pe urm[. +i-n clipa ]n care-=i dete sufletul, se ridic[ pe picioarele de dinainte =i, cu capul ]ntors spre curte, url[, ca =i cum =i-ar fi luat un r[mas bun. +i urletului lui, scurt, de moarte, ]i r[spunse ecoul, pentru cea din urm[ oar[, ca un alt c`ine care-l chema din dep[rtari.

235

Emil Gârleanu

CUPRINS

FRICOSUL

Iarn[. Noapte lucie pe o lume ca din pove=ti: copaci de zah[r, c`mp de cristal, iaz de oglind[. +i-n cuprinsul larg, uria=ul policandru al cerului ]=i aprinde, una c`te una, luminile, ca ]ntr-o nem[surat[ sal[ de dans. Vie\uitoarele pustiet[\ii sunt ]mb[tate de farmecul acesta: p[s[rile zbor ca ziua; lupul popose=te pe labe, ]n h[\i=uri, =i prive=te nemi=cat; vulpea st[ l`ng[ vizuin[ =i nu se-ndur[ s[ mearg[ la v`nat; veveri\a pleac[ creang[ l`ng[ creang[ =i hoin[re=te, ca o de=ucheat[, p[durea-ntreag[. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. }ncet, ascult`nd, ispitind, a ie=it tiptil-tiptil din cur[tur[, =i c`nd a ajuns la margine =i-a v[zut ]ntinderea lucie de z[pad[, a-nceput s[ sar[ de bucurie: „Poate mai ]nt`lnesc un prieten“, ]=i zise iepura=ul. +i g`ndul ]i r[spunse: „Poate mai ]nt`lne=ti un prieten...“ +i iar \upai-\upai, iepurele sare vesel: „Poate dau =i peste o prieten[.“ +i g`ndul: „Poate dai =i peste o prieten[.“ +i merg`nd a=a, iepura=ul cu g`ndul ]=i vorbesc: „Ce lumin[, =i totu=i luna ]nc[ nu a r[s[rit.“ „...+i totu=i luna ]nc[ nu a r[s[rit.“ „Dar o s[ r[sar[.“ „... O s[ r[sar[.“ +i cum mergea pe marginea unei v`lcele, iepura=ul se opri o clip[ s[ se odihneasc[. Atunci, de la spate, se ridic[, alb[ =i ea, ca de ghea\[, luna. Stelele p[lir[; p[durea, copacii, tufele ]=i dezbr[car[ deodat[ umbra. Iar iepura=ul ]mpietri de 236

Din lumea celor care nu cuvânt[

groaz[: chiar de l`ng[ el, se ]ntinse pe p[m`nt o ar[tare cu dou[ coarne grozave. Dup[ clipa de spaim[, iepura=ul se destinse ca o coard[ =i o zbughi la goan[, se pr[v[li ]n vale, veni de-a dura ca un bulg[re, se scul[ =i iar se rostogoli p`n[ jos; apoi o lu[ de-a dreptul, t[ind c`mpul. Se opri tocmai ]n stuh[ria iazului. Acolo, de-abia sufl`nd, se ghemui cu ochii ]nchi=i.. S[ nu-=i mai vaz[ umbra!

237

Emil Gârleanu

CUPRINS

MUSAFIRUL

}n lungul c`mpiei arse, pustii, se ]nal\[ doar un singur p`lc de s[lcii ce ocrotesc, sub umbra deas[ a crengilor despletite, un izvor din care =i ele ]=i sug via\a. Izvorul curge sub\ire, ]ntinz`nd ]n fa\[, ca pe o n[fram[, o balt[ mic[, pe care, uneori, o ]mpunge, ca un ac de aur, c`te o raz[ de soare. }n frunzi=ul s[lciilor acestora se str`ng stoluri ]ntregi de p[s[ri, de stau ziulica ]ntreag[ s[ se ad[posteasc[ de c[ldura cotropitoare. Privighetori, scatii, m[c[lendri, sticle\i, floreni, c`te =i mai c`te alte neamuri de zbur[toare, toate ]=i g[sesc aici s[la=ul. E un ciripit, un piruit, spre sear[, de te crezi ]n rai. Nimeni altcineva nu calc[ sub acest umbrar singuratic. +i p[s[rile tr[iesc ca-n ]mp[r[\ia lor... Azi e o zi ]n[bu=itoare. E ]n iulie. Aerul unduleaz[, pare c[-i r[sufletul p[m`ntului ostenit de alerg[tura lui prin haos. P[s[rile se cobor pe fiecare clip[ s[ ia ]n gur[ c`te o pic[tur[ de ap[ din izvorul rece care se prelinge, argintiu, ]n ciuda ar=i\ei. Din pricina dogoarei, mla=tinile sunt uscate peste tot. +i bietul vie\uitor se topea; ame\it de c[ldur[, o lu[ ]ntr-un noroc ]nainte, ]ncotro l-o duce soarta. +i, c`nd se credea pierdut, z[ri cu ochii lui mici, ro=ii, f[r[ de gene, cu ochii lui cei ]ngropa\i ]n gr[simea capului, p`lcul ademenitor de s[lcii. }ndat[ =i-a ]ndreptat r`tul spre ele, cum ]=i ]ndreapt[ luntrea botul spre \[rm, =i-o porni ]ntr-acolo. C`nd a ajuns =i-a dat de balt[, se repezi, nebun de bucurie, gonind p[s[rile, care zburar[ ]nfrico=ate. Se afund[, p`n[ la urechi, ]n balt[, apoi ]nchise ochii, r[sufl`nd cu poft[ aerul r[coritor. O libelul[ sosi, zbur`nd zglobie, =i, crez`nd c[ deasupra apei e o floare, se 238

Din lumea celor care nu cuvânt[

l[s[, u=oar[, pe r`tul trandafiriu. O ]nfiorare dulce, ne]n\eles de pl[cut[, g`dili sufletul musafirului pentru ]nt`ia dat[ ]n via\a lui, =i, fericit la culme, prinse a gui\a lung =i ascu\it. Libelula, v[z`nd c[ se ]n=elase, zbur[, ]nfrico=at[. Iar p[s[rile ascultar[ c`t ascultar[ zgomotul acesta, apoi, toate, ]ntr-un g`nd, ]mp`nzir[, care-ncotro, largul c`mpiei ]ncropite.

239

Emil Gârleanu

CUPRINS

C{PRIOARA

Pe mu=chiul gros, cald ca o blan[ a p[m`ntului, c[prioara st[ jos, l`ng[ iedul ei. Acesta =i-a ]ntins capul cu botul mic, catifelat =i umed, pe spatele mamei lui, =i, cu ochii ]nchi=i, se las[ dezmierdat. C[prioara ]l linge, =i limba ei sub\ire culc[ u=or blana moale, m[t[soas[ a iedului. Mama ]l prive=te, =i-n sufletul ei de fugarnic[ ]ncol\e=te un sim\[m`nt st[ruitor de mil[ pentru fiin\a fraged[ c[reia i-a dat via\[, pe care a hr[nit-o cu laptele ei, dar de care trebuia s[ se despart[ chiar azi, c[ci vremea ]n\[rcatului venise de mult ]nc[. +i cum se uit[ a=a, cu ochii ]ndurera\i, din pieptul c[prioarei scap[ ca un muget ]n[bu=it de durere; iedul deschide ochii. C[prioara se ]mb[rb[teaz[, sare ]n picioare =i porne=te spre \ancurile de st`nc[ din zare, printre care vrea s[-l lase r[t[cit. Acolo, sus, e p[zit =i de du=m[nia lupului, =i de iscusin\a v`n[torului, c[ci pe muchiile pr[p[stiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se ]ncumeta. Acolo l-ar fi =tiut ca l`ng[ d`nsa. Dar p`n[ la ele erau de str[b[tut locuri pline de primejdii. C[prioara ]=i azv`rle picioarele ]n fug[ fulger[toare, ]n salturi ]ndr[zne\e, s[ ]ncerce puterile iedului. +i iedul i se \ine voinice=te de urm[; doar la s[riturile ame\itoare se opre=te c`te o clip[, ca =i cum ar mirosi genunea, apoi se av`nt[ ca o s[geat[ =i, beh[ind vesel, zburd[ de bucurie pe picioarele sub\iri ca ni=te lujere. Dar trebuiesc s[ coboare, s[ str[bat[ o p[dure, ca s[ urce din nou spre \ancuri. C[prioara contene=te fuga; p[=e=te ]ncet, prev[z[toare. Trece din poian[ ]n poian[, intr[ apoi sub bol\i de frunze, pe urm[ prin hrube ad`nci de verdea\[, p`n[ ce p[trunde ]n inima ]ntunecat[, ca un iad, a p[durii. 240

Din lumea celor care nu cuvânt[

+i-au mers mult a=a, p`n[ ce au dat ]n sf`r=it de lumini=. Iedul, bucuros, o ia ]nainte, s[rind. Dar ]n aceea=i clip[ c[prioara se opre=te, ca de-o presim\ire, adulmec`nd. }n fa\a ei, de sub o cetin[, ochii lupului str[luceau lacomi. Un salt, =i iedul ar fi fost sf`=iat. Atunci c[prioara d[ un zbieret ad`nc, sf`=ietor, cum nu mai scosese ]nc[, =i, dintr-un salt, cade ]n mijlocul lumini=ului. Lupul, v[z`nd prada mai mare, uit[ iedul =i se repede la ea... Pr[bu=it[ ]n s`nge, la p[m`nt, sub col\ii fiarei, c[prioara r[m`ne cu capul ]ntors spre iedul ei. +i numai c`nd acesta, ]nsp[im`ntat, se tope=te ]n ad`ncul p[durii, c[prioara simte durerea, iar ochii i se tulbur[ de apa mor\ii.

241

Emil Gârleanu

CUPRINS

VOINICUL!

L-a adus ciobanul de urechi, ca pe-un biet m[gar ce era. I-a pus o poclad[, pe poclad[ — =aua de lemn, =i i-a str`ns chinga bine, c[ci aveau s[ mearg[ la t`rg. Apoi a-nceput s[-i gr[m[deasc[ pe spate: o saric[ — a ciobanului; dou[ l[vicere — ale st[p`nului; patru tivgi cu lapte, c`te dou[ de fiecare parte, s[ se cump[neasc[; opt sedile cu br`nz[ — patru =i patru; iar deasupra, mo\, cei doi b[ie\i ai st[p`nului, veni\i la st`n[ din ajun, spate la spate, s[ nu-=i scoat[ ochii. Dar pe c`nd ciobanul, =terg`ndu-=i sudoarea cu dosul m`inii, de pe frunte, aducea poclada s-o puie pe s[rmanul dobitoc, un purice s[ri de pe m`na ciobanului pe spinarea m[garului =i-=i f[cu un locu=or sub o ]ncre\itur[ a pocl[zii, tocmai c`t ]i trebuia s[ fie la largul lui. „O s[ stau la umbr[“, g`ndea puricele, iar ciobanul ]nc[rca mereu. C`t era de mic puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care ]ndoia genunchii m[garului cum putea s[-l apese? +i-au pornit la drum, =i-au mers zi de var[ prin ar=i\a lui cuptor. Curgeau n[du=elile de pe cioban; b[ie\ii st[p`nului se muiaser[; iar m[garul de-abia p[=ea. Au trecut pe unde au trecut =i, spre sear[, au ajuns la t`rg =i-au poposit ]n ograda st[p`nului. Iar puricele, sim\ind c-au ajuns la cap[t, se strecur[ bini=or, bini=or, =i hop! deodat[, sare sprinten =i odihnit pe m`neca ciobanului. C`nd d[du ]ns[ cu ochii de spinarea m[garului =i v[zu ce cl[d[rie st[tuse deasupra lui, r[mase ]ncremenit: „M[i, greutatea asta am dus-o eu ]n spate! P`n[ acum n-am =tiut c[-s a=a de voinic!“ +i privea cu mul\umire cum desc[rca ciobanul pe m[gar. Iar c`nd omul dete toate lucrurile jos, m[garul r[mase 242

Din lumea celor care nu cuvânt[

cu urechile pleo=tite, cu genunchii ]ndoi\i. Iar puricele zise, m`niat, ]n sine: „Uita\i-v[ ce m[m[lig[ de dobitoc! Eu nu-s nici c`t urechea lui, =i nu m[ pl`ng de c`t am dus ]n spate, =i el, fiindc[ m-a purtat p`n[ aici, mai s[ cad[ ]n bot! Ia stai s[-l ]nviorez pu\in!“ +i a=a zic`nd, s[ri drept pe botul m[garului, de-l pi=c[ p`n[ la s`nge. M[garul tres[ri, dete dintr-un picior =i v[rs[ o tivg[ cu lapte. Iar ciobanul ]i a=ternu c`teva be\e, s[ se-nve\e minte de alt’ dat[.

243

Emil Gârleanu

CUPRINS

G~ZA

Calul suia din greu dealul. N[du=ise. Mu=tile ]l nec[jeau, iar z[bala ]i ardea gura. D[dea mereu din cap, s[-=i l[rgeasc[ d`rlogii, p`n[ ce c[l[re\ul ]i l[s[ cu totul slobozi. Acum mergea cu capul ]n p[m`nt, cu coama ]mpr[=tiat[ ]n tot lungul g`tului, cu buza de jos sp`nzur`nd, cu mijlocul fr`nt. De sus c[deau razele soarelui ce-i str[b[teau prin p[r =i-i be=icau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un s`n, iar marginile lui se pr[v[leau repezi, scufundate, acoperite de aluni=uri. Unde =i unde, c`te un stejar se ridica din fundul pr[pastiei, deodat[, m`nios parc[, dar v`rful lui r[m`nea mai jos de ]n[l\imea =oselei albe, ca un drum de moar[, ]necat[ de colb la cea mai mic[ adiere de v`nt. Calul se opri c`teva clipe, sufl[ puternic, apoi o smuncitur[ a fr`ului ]l sili iar s[ porneasc[. }n sf`r=it, mai f[cu cei c`\iva pa=i de ajunse p`n[ ]n v`rful dealului. Calul ridic[ pu\in capul. Drumul se ]ntindea neted, cobor`nd prin mijlocul p[durii, care ]ncepea s[ arate mai deas[, mai b[tr`n[. Tocmai ]n fund, t`rgul sticlea ]n soare, crucea bisericii str[pungea seninul, ]n razele soarelui p[rea c[ p`lp`ie =i d`nsa ca o flac[r[. Un v`ntule\ r[coros ]i ]nf[=ura g`tul =i crupa ca ]ntr-o p`nz[ ud[. }=i ]ncord[ mu=chii =i-o lu[ ]n trap. Deodat[, r[s[rit[ ca din p[m`nt, o tr[sur[ tras[ de doi cai mari, negri, zbur[ pe l`ng[ d`nsul. Calul de-abia putu s[ prind[ sc`nteierea \intelor de argint ]n care erau b[tute hamurile. Trecerea celor doi telegari ]i d[du =i mai mare putere. Apoi t`rgul se ar[t[ din ce ]n ce, =i calul, care mai venise o dat[, ]ntrez[ri parc[ grajdul mic unde ]l a=teptase, atuncea, ieslele cu f`nul proasp[t. Era r[coare, nu se g[sea mac[r o ferestruic[ prin care s[ str[bat[ c[ldura c`t de c`t. +i-n fa\a lui i se p[ru c[ se ridic[ deodat[, ]n fund, o iesle mare-mare, ]n care un cal, 244

Din lumea celor care nu cuvânt[

doi, o sut[ m[n`nc[ stra=nic din iarba coapt[ =i c[ pentru d`nsul e un locu=or mic deoparte. O s[ ]ncap[ tocmai bine. Lovitura unei vergi ]l f[cu s[ tresar[. P`n[ la t`rg nu era mult. V`ntul iar se curmase, p[durea pe margini st[tea ]ncremenit[, ars[. Cei din urm[ copaci r[maser[ ]n urm[; la dreapta =i la st`nga, c`mpul, acoperit mai tot de lum`n[ric[, se ]ntindea departe, p`n[ la poalele mun\ilor ]ntuneca\i. O smuncitur[ a d`rlogului din dreapta ]l ]ndemn[ s[ ocoleasc[ f[r[ ]nt`rziere, trecu =an\ul pe o podi=c[ ce se ]ndoia sub greutatea lui; poticni, sim\i c[l[re\ul pr[v[lindu-se p`n[ peste g`t; o ploaie de lovituri ]l f[cu s[-=i ia seama la mers. C`mpul parc[ ]l mai ]nvior[. T`rgul r[m[sese ]n urm[, la st`nga: mergeau aiurea. Vedenia cu iesle se =terse, cele dint`i c[su\e acoperite cu stuh, ale satului, se ]mpr[=tiau printre ]ngr[diturile de nuiele. C`\iva purcei fugir[, gui\`nd, din drum; un c`ine se lu[ dup[ el, l[tr`nd amarnic; o femeie se ]ntorcea de la f`nt`n[ cu o tivg[ plin[ cu ap[ pe um[r. La poarta \arinei st[tur[. St[p`nul s[u se cobor], deschise poarta, c[ci jitarul lipsea, nu mai ]nc[lec[, ]i arunc[ d`rlogii peste obl`ncul =eii, de-i ]ncord[ g`tul, =i porni pe jos. }n mijlocul satului, l`ng[ biseric[, se opri. Ajunsese la cr`=m[. Pe lavi\e, femei, mo=negi =i c`\iva copilandri stau cu pieptul peste mas[, cu capul sprijinit de m`n[, cu ulcelele dinainte. St[p`nul ]l duse din dos, l`ng[ un gard, =i-i leg[ d`rlogii de un par. Calul r[mase singur. }ntoarse capul dup[ st[p`nul care plecase gr[bit. Primprejur nici un fir de iarb[, de f`n, nimic; nici un jgheab cu ap[. Dincolo de gard, o mul\ime de poloboace pline cu hu=tile bor=ului v[rsat din ele. Din alt[ parte venea miros de o\et. Spre cr`=m[ se auzeau glasurile celor ce beau. }n c[tina de al[turi vr[biile ]l asurzeau. Fr`nt de drum, ]necat de colb, plec[ ]n jos capul. Deodat[ un zumzet u=or ]i lovi auzul =i, ]n aceea=i vreme, un fior ]l furnic[ ]n tot trupul. O g`z[ mic[, obosit[ s[ mai zboare aiurea, ]i nimeri ]ntr-o nare. Calul se preg[ti s[ sufle,

245

Emil Gârleanu

s-o goneasc[, dar f[r[ veste un miros de c`mp, de flori i se ]mpr[=tie p`n[ ]n suflet =i-l r[cori ca un izvor. G`za ]=i scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. Calul o l[s[, o sim\i cum iese =i porne=te, sprinten[, cu picioru=ele m[runte, ]n susul frun\ii. Cu coada ochilor de-abia o z[ri, =i str[lucirea ei ]i aduse aminte de sclipirea \intelor de argint de pe hamurile celor doi fugari. Apoi o v[zu cum o ia de-a curmezi=ul pe l`ng[ ochiul lui; o sim\i cum merge deasupra pleoapei, ]nfior`ndu-l u=or, cum i se ridic[ pe g`t, pe sub coam[, cum se suie p`n[ sus, l`ng[ ureche, =i r[m`ne acolo, la umbr[... Mul\umit, calul ]=i apropie gleznele =i dormiteaz[.

246

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

P{R{SIT{

Lui Ilarie Chendi

Singur[! }n tot cuprinsul c`mpului larg, d`nsa nu se z[rea dec`t numai c`nd v`ntul culca ierburile ]nalte, =i ea r[m`nea ]n picioare, alb[ cum e laptele, cu coama ]mpr[=tiat[ peste ochii orbi, cu coada lung[, ]ncol[cit[ de-a lungul picioarelor sub\iri. Venea diminea\a ]n urma hergheliei ]ntregi, la pas, ascult`nd de departe clinchetul clopo\elului de argint de la g`tul calului care, nu demult ]nc[, se \inuse pe urmele ei. Pe r`nd, clopo\elul a trecut la to\i m`njii ei, cei mai frumo=i de prin \inuturile acelea. Pe doi dintre d`n=ii ]i \inea minte ]nc[, pe ceilal\i ]i hr[nise, ]i alintase cu botul ei catifelat, ]i sim\ise l`ng[ d`nsa, dar nu-i v[zuse niciodat[. }ntr-o sear[, dup[ o ploaie groaznic[, se ]mboln[vise; sc[pase cu via\[, dar ]=i pierduse vederea. Sim\ea c[ldura soarelui, mirosea c`mpul, dar lumina nu mai era nic[ieri. A fost groaznic[ cea dint`i noapte. }n[untrul grajdului se f[cu deodat[ parc[ =i mai ]ntuneric. Ieslea era ]n fa\[, odinioar[ o mai z[rise, a=a ca prin sit[, =i peste o clip[ se =terse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridic[ ochii =i stete a=a p`n[ c`nd glasurile oamenilor, ciripitul r`ndunelelor, ce-=i aveau cuibul chiar deasupra, lipit de-o grind[, ]i vestir[ diminea\a. Dar fereastra tot nu se lumina. +i-ntunecat[ a r[mas de-atunci! Acuma se deprinsese. De trei-patru ani parc[ au uitat-o to\i. Pleac[ singur[ din grajd =i se ]ntoarce singur[. Ceilal\i cai, ]ndat[ ce ajung ]n c`mp, o iau razna, se ]mpr[=tie repede. D`nsa pa=te pu\in, apoi r[m`ne cu urechile ciulite, cu ochii ]n gol, ca =i cum ar a=tepta pe cineva. La amiaz[ vine la ap[; ]=i =tie locul la jgheab; pe l`ng[ ea nu se simte nici un cal. To\i ceilal\i beau mai ]ncolo. Arareori seara, ]=i

247

Emil Gârleanu

aduc aminte de d`nsa. Atunci aude glasul c[l[re\ului, care gone=te caii, cum o strig[ prelung: „Martaaa!“ Ea ]ntoarce capul =i o ia ]napoi. Vine la pas, sleit[ de puteri, printre tulpinile ]nalte de lum`n[ric[ ce o ating u=or, ca =i c`nd ar alinta-o. +i parc[ ]ntreg c`mpul s-a obi=nuit cu d`nsa, o cunoa=te =i-i e drag[; cum merge ]ncet, fluturi mici, alba=tri, atra=i de albea\a p[rului, se \in dup[ d`nsa, se a=az[ pe crupa lucioas[, se ridic[ iar[=i, alung`ndu-se unii pe al\ii, =i o ]ntov[r[=esc p`n[ departe. Vine =i se duce mereu pe acela=i drum. S-a deprins: o ia mai ]nt`i de-a curmezi=ul c`mpului, apoi de-a lungul unei pr[pastii grozav de ad`nci, ]n care, dac[ ar putea s[ se uite, ar c[dea ame\it[ poate. Merge drept pe marginea pov`rni=ului, ]nf[=urat[ ]n mirosul cimbrului ce cre=te tocmai pe fund. P[zitorii hergheliei au privit la ]nceput lucrul acesta mira\i, apoi au l[sat-o, doar a luneca odat[, s[ scape de d`nsa... Dar ea pune piciorul ]ncrez[toare, merge cu g`tul ]ntins, cu n[rile umflate, s[ simt[ mai tare mirosul ierbii s[lbatice, care parc[ o ]nvioreaz[. Apoi str[bate satul; c`inii nu o latr[, copiii nu o fug[resc, nimeni nu se apropie de d`nsa. }n grajd, un grajd p[r[sit ]n care numai ea st[, ]ntr-o ]nc[pere singur[, ]=i g[se=te ]ntotdeauna f`nul. Iarna e ca ]ntr-o pivni\[; =i noaptea, c`nd viscolul geme la ferestre ca un uria= r[nit, ea se culc[ jos ]ntre paiele moi, =i, nelini=tit[, a=teapt[ s[ aud[ a doua zi glasul unui om... }n diminea\a aceasta o lu[ ]ncet-]ncet din grajd. Se sim\ea slab[; c`nd intr[ ]n c`mp, ]n nem[rginirea ]necat[ de flori dese, aerul parc[ era mai greu; se ]n[bu=ea, vroi s[ pasc[, smulse c`teva fire de iarb[ =i se a=ez[, ca niciodat[, jos. }ntinse botul, adulmec[, o greutate parc[ o ap[sa deasupra cre=tetului, apoi soarele ]ncepu s[ ard[ din ce ]n ce mai puternic. Semin\ele florilor miroseau ca =i cum ar fi fost pr[jite, =i iarba se ]nc[lzi sub d`nsa ca ]ntr-un culcu=. +i deodat[, v`ntul ]ncepu s[ sufle, cu suspine ad`nci, venite cine =tie din care codri, cu v`j`ituri puternice, care culcau tulpinile =i le ]ncurcau ]ntr-o re\ea. Un tunet de-abia se auzi; pe deasupra, 248

Din lumea celor care nu cuvânt[

p[s[rile alergau gr[bite, sco\`nd \ipete de spaim[. De departe, dinspre mun\i, venea ropotul ploii. Se scul[ ]n picioare, ]ngrijat[, c`nd cele dint`i pic[turi c[zur[ plesc[ind pe trupul ei. }n c`teva clipe ploaia o ]nec[, nu putea s[ r[sufle, din coam[ apa se scurgea ca dintr-un izvor. O apuc[ un tremur. Un tropot ]n[bu=it ]i izbi auzul: herghelia se ]ntorcea ]n fug[; =i prin vuietul ploii un glas r[sun[ prelung: „Martaaa!“ =i a doua oar[: „Martaaa!“ Apoi nu mai auzi nimic. Atunci, dibuind, ]nfrico=at[, sub potopul ce se rev[rsa de sus, lu[ drumul ]napoi, p[=ind ca printr-o b[ltoac[ ]n care picioarele i se afundau =i ajunse la marginea pr[pastiei. Ploaia c[dea cu furie, aproape nu mai putea merge; se opri deasupra deschiz[turii ad`nci, ]n fundul c[reia =uvoiul g`lg`ia ]nfuriat. +i, f[r[ de veste, i se p[ru c[ se mi=c[ sub ea p[m`ntul; nici n-avu vreme s[ se ]nfrico=eze, malul se desprinse mai ]nt`i domol, r[sturn`nd-o pe-o coast[, apoi se surp[ dintr-o dat[, repede, la vale, rostogolind-o p`n[ ]n ad`nc, oprind-o tocmai pe un d`mb dedesubtul c[ruia fierbea p`r`ul. +i v`ntul, care sufla printre malurile prapastiei, curg`nd =i d`nsul ca o ap[, aplec[ m[nunchiurile ]nalte ale cimbrului s[lbatic peste trupul ei zdrobit.

249

Emil Gârleanu

CUPRINS

CALUL

Lui Corneliu Moldovanu

S-a trezit ]n c`mpiile ]ntinse, acoperite de ierburile dese, culcate de v`nturi, ale Ungariei. }n mijlocul lor s-a \inut c`t[va vreme de mama lui, o iap[ oarb[ ce sta r[zle\it[ de ceilal\i cai, dintre care cei mai frumo=i fuseser[ m`njii ei. Apoi, c`nd a sim\it fiorul s[lbatic ce i se rev[rsase ]n s`nge, ]n largul pustiet[\ilor acestea a deprins cele dint`i goane, =-acolo =i-a ridicat capul, a l[rgit n[rile =i, cutremur`ndu-=i coama ]nc`lcit[ de spini, r[spunse la chem[ri necunoscute, trimi\`nd dep[rt[rilor cel dint`i nechezat puternic ce-i ie=ise din piept. Dar c`nd se ]nv[\ase cu via\a asta slobod[, se pomeni odat[ prins din fug[, ]nfr`nat cu de-a sila de c[tre cineva care se arunc[, dintr-o s[ritur[, c[l[re pe el. Atunci a ]n\eles c[ cineva ]l amenin\[, c[ cineva vrea s[-i \[rmureasc[ libertatea, s-a str`ns ghem, apoi s-a destins repede =i a pornit ca o s[geat[. M`nca p[m`ntul sub copitele lui, sim\ea c[ i se aprinde ceva ]n[untru, c[ ochii ]i ard =i c[ limba ]l frige; trupul ]i era numai o ap[, gura — numai o spum[ de s`nge. Iar ]n fuga nebun[, ierburile ]l biciuiau =i i se ]ncol[ceau ca =erpii de picioare. De la o vreme se sim\i sleit de puteri =i se opri. Un nechezat parc[ ]l chem[ dincotrova; dar c`nd v[zu c[ du=manul e tot pe spatele lui, c[-i smunce=te fr`ul tot a=a de crunt, puse capul ]n piept =i, ]nvins, se ]ntoarse ]ncet, purt`ndu-=i st[p`nul. Apoi plec[ pe drumuri lungi, prin locuri str[ine =i dep[rtate. L-au nec[jit ]ndelung p`n[ s[-l ]nve\e cu via\a ]nfr`nat[ de z[bal[ =i pinten. C`nd s-a dezmeticit bine-bine, era de mult deprins cu =aua =i =tia chiar ceasul de diminea\[ la care pornea ]nspre c`mp ca s[-=i poarte c[l[re\ul, prin fa\a regimentului, ]n v[zul sutelor de cai ce st[teau nemi=ca\i la strig[tul goarnei, 250

Din lumea celor care nu cuvânt[

ca =i oamenii de pe ei. +i nu mai putea de mul\umire c`nd, dup[ alerg[rile prin v`nt =i ploaie, se ]ntorcea ]n grajdul ]n care ]l a=tepta nutre\ul. Dup[ c`\iva ani porni la un drum mai greu. Mergeau feri\i, ocolind mereu, oprindu-se la bubuitul tunului; st[teau zile =i nop\i ]n ploaie =i glod, sub cerul ]nc[rcat de norii de=i ce at`rnau p`n[ l`ng[ p[m`nt. }ntr-o zi, ]n capul c[l[re\ilor cu s[biile scoase, se sim\i m`nat la moarte ]ntr-un v`rtej ]nsp[im`nt[tor. }n fa\[ le r[s[ri deodat[ un alt v`rtej, =i se lovir[ ]ntr-un v[lm[=ag de glasuri, de vaiete, de ]mpu=c[turi. I se p[ru c[ nu mai e sc[pare, se av`nt[, s[ri peste trupuri de oameni =i cai, =i, ]n goana nebun[, ]=i duse c[l[re\ul departe, desp[r\indu-l de ai lui. Un zid de s[bii se ]n[l\[ deodat[ ]mprejurul lui =i-l opri. Atunci se ridic[ ]n dou[ picioare, se ]ntoarse =i se arunc[ orbi= ]napoi. Sim\ea c[ pe urmele lui veneau al\ii, sim\ea zbucium[rile celui de pe el, dar nici unul nu-l ajunse. T`rziu, c`nd se opri la un ad[post, ]n crup[ ]l ardea o usturime grozav[. O t[ietur[ de sabie ]l crestase ad`nc. M`inile st[p`nului ]i sp[lar[ rana u=or, o legar[ =i-l m`ng`iar[ ]ndelung pe coam[. Trecu =i r[zboiul. }ntors acas[, ]=i lu[ locul ]n grajd, mul\umit de lini=tea dimprejurul lui, de lumina ce i se rev[rsa pe ferestruia din fa\[, de f`nul mirositor ce-l smulgea de deasupra capului. Diminea\a mergea la c`mp, ca de obicei; serile, arareori. }n grajd vara era r[coare; iarna — cald. +i vremea trecea... Vremea trecea! anii se scurgeau repede unul dup[ altul. Ehe! cine =tie c`nd fusese r[zboiul! Dar odat[ cu anii s-au scurs =i puterea =i av`ntul lui. }mb[tr`nise, picioarele ]i tremurau dup[ o cale mai lung[; g`tul nu mai sta a=a de ]ncordat, ochiul nu mai c[ta departe. Odat[ poticni =i se rostogoli jos, cu c[l[re\ cu tot. S-a ridicat repede, dar de atunci ]l lua mai rar la c`mp =i-l purta numai la pas. }n urm[, nu-l mai lua deloc. Venea dimine\ile la el, ]l m`ng`ia, d`ndu-i fiori ce-i fugeau pe sub piele, apoi poruncea soldatului s[-l plimbe prin ograd[.

251

Emil Gârleanu

Parc[ nici lui nu-i venea s[ ias[ din grajd; ]i pl[cea s[ m[n`nce ]ncet, cu ochii ]nchi=i, peste care razele soarelui c[deau ca o ploaie cald[ din susul ferestruii ]nguste. }ntr-o zi u=a grajdului se deschise larg, =i doi solda\i aduseser[ un cal t`n[r, ]nspumat. }nsu=i generalul ar[t[ unde s[-l puie la iesle; el, b[tr`nul, avea s[ fie mutat mai ]ncolo, ]n col\, iar noul-venit ]i lua locul, ]n fa\a ferestruii. B[tr`nului parc[ ]i veni din nou vlaga tinere\ii, ridic[ ]n sus capul, se uit[ la st[p`nul lui, apoi r[mase cu ochii pironi\i pe acel care-l ]nlocuia. Iar c`nd se duser[ cu to\ii, se ]nchise u=a; =i c`nd venitul ridic[ botul s[ smulg[ din bra\ul de f`n, din care d`nsul m`ncase mai ]nainte, el se smunci, rupse fr`ul =i, repezindu-se c[tre cel[lalt, ]l mu=c[ de g`t. }i desp[r\ir[ repede, iar el lu[, pentru ]nt`ia=i dat[, de la soldat, dou[ lovituri de varg[. A dou[ zi, diminea\[ tare, generalul veni, porunci s[ se puie, ]n fa\a lui, =aua pe calul cel[lalt, ]nc[lec[ =i porni. B[tr`nul ]ntoarse capul =i-i urm[ri cu ochii p`n[ departe. }n fiecare zi, cei doi cai se m[surau cu privirea, =i c`teodat[ b[tr`nul, re]nsufle\it, se smuncea s[ se arunce. }n urm[ primea loviturile de vergi =i se punea s[ mestece, lini=tit, nutre\ul, ca =i cum nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. }ntr-o sear[, dup[ mult[ vreme, calul cel t`n[r ]ntinse capul, cu ochi cercet[tori, c[tre b[tr`nul lui tovar[=. Acesta a stat o clip[, ca =i cum ar fi vrut s[ se hot[rasc[, apoi, sim\ind ca niciodat[ mirosul cela de c`mp care-i amintea de herghelia lui, de caii l`ng[ care nu fusese at`ta vreme, ]ntinse =i d`nsul g`tul =i boturile lor se atinser[. Au stat c`tva a=a, apoi b[tr`nul se ]ncord[, rupse belciugul =i, r[m`n`nd slobod, veni ]ncet, se alipi de cel[lalt =i ]ncepur[ s[ m[n`nce lini=ti\i unul l`ng[ altul. Din seara aceea nu-i mai legar[. Se deprinser[ ]mpreun[; aproape nu se mai puteau desp[r\i. C`nd cel t`n[r ie=ea ]n=euat, b[tr`nul necheza ]n[bu=it, nu-=i g[sea ast`mp[r =i pleca ]ncet-]ncet prin ograd[, dup[ el, p`n[ ]l aduceau solda\ii ]n grajd. Acolo a=tepta s[ se ]ntoarc[ tovar[=ul, ca s[ m[n`nce. Iar serile, c`nd obosea s[ mai mestece, ]=i rezema botul de g`tul celui t`n[r =i dormita. 252

Din lumea celor care nu cuvânt[

}ntr-o zi b[tr`nul nu se mai putu \ine pe picioare. Ochii i se ]mp[ienjenir[ deodat[, genunchii ]i tremurau =i buzele sc[par[ jos m`na de f`n ce smulsese atuncea. Voi s[ se rezeme de tovar[=ul s[u =i nu izbuti. }ncet, ]ncet, b[tr`nul sim\i cum se ]ntunec[ ferestruia spre care c[ta, i se muiar[ ]ncheieturile =i trupul ]i alunec[ jos. }nt`i se \inu sprijinit ]n cele dou[ picioare de dinainte, apoi ]l p[r[sir[ =i acestea, se rostogoli pe-o parte, horc[i de c`teva ori =i r[mase ]ntins, zb[t`ndu-se ]ncet... Iar calul cel t`n[r ]=i apropie botul de trupul aproape nemi=cat, st[tu c`t[va vreme cu ochii pironi\i, apoi tres[ri, ]ntoarse capul spre u=[ =i nechez[ prelung.

253

Emil Gârleanu

CUPRINS

TO VA R { + I I

E ]nc[ ]ntuneric. P[m`ntul e jilav de rou[, =i brazdele, r[sturnate, ]n ajun, de c[tre fierul plugului, miroase a proasp[t. }n v[zduh, o ra\[ s[lbatic[ zboar[, furi=`ndu-se, m[c[ind speriat[, ca alungat[ de glon\. Pe o gr[mad[ de coceni, plugarul, r[mas peste noapte ]n c`mp, doarme ]nvelit cu ni=te saci; =i mai ]ncolo, boulenii treji, Duman =i Joian, stau cumin\i, cu g`turile ]ntinse, a=tept`nd jugul. Dar departe, ]n sat, ]ncep s[ c`nte coco=ii, c[ci zorile prind s[ mijeasc[. Lumina se cerne din ce ]n ce mai deas[, =i-n vreme ce cununa cerului se lumineaz[, pe p[m`nt se deslu=esc toate: satul; ]ncolo, pe coast[, ca urnit[ din loc, p[durea; ]n fund, dealurile gemene unul dup[ altul, ca pe o scar[. +i-n cea dint`i clip[ de rev[rsare a luminii, grija, care \`r`ie ]n urechea plugarului ca un greier, ]l scoal[. Omul arunc[ sacii la o parte, sare ]n picioare, ]=i freac[ ochii cu dosul m`inii st`ngi =i cu dreapta ]=i ]ndreapt[ =alele. Apoi porne=te spre boi. I-a ]njugat... Slabi, de li se v[d coastele ca ni=te arcuri sub piele, boii ]=i ]ncoard[ mu=chii, ]=i potrivesc bine cerbicea ]n jug =i pornesc, ]mpl`nt`ndu-=i picioarele ca ni=te \[ru=i de o\el. +i cum merg a=a, aud din urm[ f`=`itul cu\itului cum intr[ ]n p[m`nt ca ]ntr-un miez de p`ine, iar, uneori, glasul plugarului, cum ]i ]ndeamn[ =i-i ]ndreapt[ p[rinte=te: — Cea, Duman, tat[! Ei ]l ascult[ ca ni=te copii; =i, mereu, d`ra neagr[ a brazdei se deap`n[ de la un cap[t la altul al lanului ca pe un mosor. Se lumineaz[ ]ncet, ]ncet, ]n pas cu boulenii parc[. E lini=te. Un stol de grauri se las[, piezi=, ]n apropiere. Razele 254

Din lumea celor care nu cuvânt[

soarelui ]=i scutur[, tremur`nd, praful de aur ]n aer. +i boii simt, dup[ cum e purtat plugul de coarne, c[ puterile st[p`nului au mai sl[bit: — H[is, Joian, tat[! Iar la glasul lui, r[spunde, ca din ni=te dumbr[vi ]nflorite ]n ad`ncuri, ciripitul g`dilitor al cioc`rliei... E cald. P[m`ntul parc[ fumeg[. Grumazul lui Duman prinde s[ luceasc[ de sudoare; jugul ]l frige. +i din urm[ glasul mai m`niat al st[p`nului ]l zore=te: — Hai, Dumane, hai! Boii nu trag nici mai tare, nici mai ]ncet; c[ci cunosc ei cuv`ntul ner[bd[tor =i nec[jit al st[p`nului. P[=esc lini=ti\i, ]n\elep\e=te, =i ]n ochii lor cumin\i =i negri parc[ se r[sfr`nge =i mai tare fa\a neagr[ a p[m`ntului scormonit de plug... S-a ]nc[lzit de tot. Soarele frige. Duman parc[ ]=i simte picioarele tremur`nd, mai cu seam[ dreptul dinainte, ]n copita c[ruia i-a intrat un piron mai acum c`t[va vreme. }i e sete. Dar din urm[ glasul aspru acum al st[p`nului nu-i d[ r[gaz. Bouleanul e deprins, mai a=teapt[ ]nc[ ceva; =i nu ]nt`rzie mult: o varg[ i se a=terne pe spate, l[s`nd o dung[ peste pielea ud[. Omul \ip[: — Sireace, sireace! M`nca-te-ar lupchii! O albin[, r[t[cit[, se \ine morti= de plugar =i el o alung[, ]nfuriat, cu m`na. Un graur s-a desprins de stol =i s-a l[sat pe spatele lui Joian, care-l poart[, ]ng[duitor, ca pe-un prieten. Iar ]naintea plugului, ca un vornicel ce arat[ calea, un cocost`rc p[=e=te agale, privind c`nd cu un ochi, c`nd cu altul spre p[m`nt, ]nfig`ndu-=i uneori ciocul. — O-ahoo! Soarele s-a ]nfipt ]n cre=tetul cerului =i de acolo dogore=te v[zduhul. |arina e ]ncropit[, ca =i cum ar fi turnat cineva pe deasupra ap[ fiart[. Boulenii r[sufl[ din greu. }mprejurul g`tului simt, ca o zgard[ de fier, urma jugului scos. Plugarul le-a dat o m`n[ de coceni, din care ei abia aleg c`te unul. Un prichindel de

255

Emil Gârleanu

copil i-a adus =i omului de m`ncare: o bucat[ de m[m[lig[ cu ceap[. Dar dec`t m`ncarea, odihna parc[ e mai priincioas[. Omul face un sac mototol =i-l pune sub cap. Boulenii nu mai m[n`nc[; prichindelul le-a adus o oal[ cu ap[, ]n care nici nu le intr[ bine botul. Apoi r[m`n a=a, cu puterile sleite, sub ar=i\a soarelui. Graurii, cocost`rcul au zburat. Au r[mas ei singuri ]n c`mp. }n dreptul lui Duman doarme plugarul, cu fa\a ars[, b[tut de razele fierbin\i ale soarelui, ale c[ror ]mpuns[turi ]i scot broboane de sudoare. Duman se uit[ la d`nsul, =i de la d`nsul ]=i poart[ privirea la umbra ce o arunc[ el singur pe p[m`nt, la umbra care parc[ se topise din el, de i se a=ternuse, moale ca o cea\[, la picioare. +i parc[ ]n\elege, parc[ simte, parc[ ]n mintea lui se face deodat[ o lumin[ omeneasc[: porne=te cu pa=i grei, se apropie de st[p`n, p`n[ c`nd ]l ]nvele=te ]n umbra trupului lui trudit, ca ]ntr-o p`nz[ r[coroas[. Apoi, cu ochii ]nchi=i, bouleanul r[m`ne ]n soare, ]ncremenit, cu genunchiul piciorului drept ]ndoit, gata s[ urneasc[ iar[=i plugul pe brazd[.

256

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

TRANDAFIRUL

La o margine de drum ]nflori =i trandafirul. +i a fost o minune, c[ci floarea trandafirului era a=a de ginga=[, a=a de alb[, c[ parc[ de la ea se luminase diminea\a ceea de prim[var[. +-avea crengile lucii, rumene ca m[rgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se ]mpr[=tia ]ndat[ peste ]ntreg cuprinsul c`mpiei; fluturii c[deau adormi\i, celelalte flori se plecar[ ]n fa\a adev[ratei st[p`ne, pe c`nd p[s[rile veneau din dep[rt[ri ad`nci, atrase de mireasma, vr[jit[, s[ vad[ =i ele tulpina m[iastr[ care ]=i desf[cea frumuse\ea pentru ]nt`ia oar[ pe p[m`nt. +i parc[ =i lui Dumnezeu ]i p[rea acuma r[u c[ pusese ]ntr-o floare a=a de minunate ]nsu=iri, — daruri pe care nu le ]mp[r\ise nici ]n rai. — Lucrul acesta ]l =optise o cioc`rlie care, la r[s[ritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu c`te o s[m`n\[ din fiecare floare ce cre=tea pe p[m`nt, s[ o p[streze, Preasf`ntul, pentru r[sad. P`n[ la amiaz[ trandafirul se acoperi ]ntreg cu flori. Drume\ii treceau =i r[m`neau locului, puneau m`inile la ochi, r[sfirau n[rile s[ ]nghit[ mireasma nemaisim\it[ p`n[ atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau c`te o floare; iar dac[ aveau c`te ceva ]n m`n[, aruncau s[ \in[ floarea mai bine. }n locul ei r[s[rea ]ndat[ alt bobocel =i, c`t ai clipi, se desf[cea. +i al\i drume\i treceau, =i nu era unul s[ nu rup[ c`te o floare. Dup[ c`teva zile trandafirul se m`hni: el se-mpodobea =i oamenii ]l despuiau. „Uite, ]=i zicea, spinul de l`ng[ mine. Ce nalt e, ce chipe=, =i nimeni nu-l atinge; =i pe mine m[ dezbrac[ to\i de frumuse\ile mele.“ Un stigle\, care tocmai atunci se a=ez[ pe o creang[, ]l deslu=i: „Cum s[ se ating[

257

Emil Gârleanu

cineva de spin, c`nd tot e ]mbr[cat de ghimpi!“ Atunci trandafirul se uit[ =i v[zu c[-ntr-adev[r spinul avea ghimpi. +i nu mai preget[: se rug[ ]ndat[ lui Dumnezeu s[-l acopere =i pe d`nsul de ghimpi, ca s[-i p[zeasc[ floarea. „Vezi, ]=i zise Atotst[p`nitorul, era dat ca pe p[m`nt s[ nu r[m`ie ceea ce numai ]n rai trebuia s[ d[inuiasc[.“ +i, bucuros, ]ndat[ a f[cut semn =i tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trec[torii tot se opreau; =i mai nu era unul care s[ nu se repead[, lacom, la floarea minunat[. Deosebirea st[tea numai ]n aceea c[ fiecare l[sa =i c`te o bobi\[ de s`nge ]n v`rful vreunui ghimpe. Iar din ghimpe s`ngele a p[truns, ]ncetul cu ]ncetul, ]n tulpin[, s-a ridicat p`n[ ]n boboci, =i-ntr-o diminea\[ floarea trandafirului se desf[cu ro=ie, aprins[, ca s`ngele. Spinul st[tea ursuz al[turi. Iar de la o vreme se trezi =i-n d`nsul pizma c[ prea nu-l bag[ nimeni ]n seam[. „Uite cum se ]nchin[ to\i tradafirului, =i mie nimeni.“ +i se rug[ de Dumnezeu s[-i schimbe =i lui floarea, s[ i-o fac[ ro=ie, b[t[toare la ochi ca a trandafirului. Atunci Dumnezeu =i-a zis: „Ve=nic o s[ se ia pe p[m`nt un lucru drept altul; c[ci numai eu pot =ti c[ ce am menit odat[, a=a d[inuie=te; oricum s-ar schimba fa\a, soarta r[m`ine aceea=i!“ A f[cut Dumnezeu un semn, =i floarea spinului se f[cu ro=ie ca focul... +i-au trecut mereu drume\ii, =i-au rupt ]ntruna florile trandafirului, =i nu s-au uitat la spin.

258

Din lumea celor care nu cuvânt[

CUPRINS

FRUNZA

Lui Cristinel

S-a desf[cut din mugur, ]ntr-o diminea\[ cald[ a ]nceputului de prim[var[. Cea dint`i raz[ de soare s-a ]mpletit pe d`nsa ca o s`rm[ de aur, f[c`nd-o s[ tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua ]nt`i i s-a p[rut scurt[, =i apropierea nop\ii o m`hni. Lumina se stinse, r[coarea o f[cu s[ se zgribuleasc[, s[ se v`re ]ntre celelalte =i s[ a=tepte, a\ipind, p`n[ a doua zi, venirea soarelui. Cu ce rev[rsare de str[lucire se ridic[ st[p`nitorul lumii p`n[ sus, pe cer! Raza se cobor] din nou, =i toat[ ziua, ]nc[lzit[, frunza se sc[ld[ ]n albastrul v[zduhului. }n scurt[ vreme se desf[cu mare, verde, mai frumoas[ ca toate, mai sus dec`t celelalte, tocmai ]n v`rf. De deasupra ]i c[dea lumina, dedesubt se ridica, p`n[ la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Un ciripit str[in o mir[. +i cea dint`i r`ndunic[, venit[ de departe, t[ia albastrul ca o s[geat[, ]nconjur[ copacul de c`teva ori cu strig[te de bucurie, apoi se a=ez[ pe strea=ina casei, c`nt`nd mereu... Dar ]ntr-o diminea\[ raza de soare nu mai veni. Cerul r[mase acoperit de nori. Cea dint`i pic[tur[ de ploaie o izbi rece, greoaie. C`teva zile a plouat. Nici r`ndunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se ]mpr[=tia puternic, umed: o ame\ea. Dup[ zilele acestea, lipsite de sc`nteiere, soarele r[s[ri ]ntr-o diminea\[ ]nfocat, v[rs`nd parc[ fl[c[ri, ]nc[lzind totul ]n c`teva clipe. Raza o fripse. }n dup[-amiaza zilei acesteia, o p[s[ric[ cu pene verzi =i galbene, un scatiu, veni, mole=it de c[ldur[, de se furi=[ sub d`nsa, la umbr[, la ad[post. +i

259

Emil Gârleanu

frunza se bucur[, acoperi cum putu mai bine p[s[rica; iar aceasta ciripi, ]nt`i ]n[bu=it[, din gu=[, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza c`ntec. +i ]n fiecare zi pas[rea venea s[ se ascund[ de c[ldura cotropitoare, ]n fiecare zi frunza o ferea, =i seara c`ntecul se ]mpr[=tia vesel. C`t n-ar fi dat acuma frunza pe o pic[tur[ de ploaie! Dar norii fugeau goni\i de v`nturile din ]n[l\imi; cerul de sticl[, ]nfl[c[rat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; c`nd =i c`nd, rozeta, care ]=i scutura semin\a coapt[, ]mpr[=tia mireasma ei ]n zorii unora din dimine\i. Prea mult[ lumin[, prea mult[ c[ldur[. Nop\ile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut s[ fie ve=nic noapte... Pas[rea venea mereu, c`teodat[ =i noaptea r[m`nea acolo, a\ipind, cu c[pu=orul sub arip[. +i trecu mult p`n[ ce, odat[, v`ntul de toamn[ ]ncepu s[ bat[. Zilele erau mai r[coroase, nop\ile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla v`ntul tomnatic! Apusurile erau ca s`ngele =i parc[ ]nro=eau =i p[m`ntul. Frunza ]=i sim\i puterile sl[bite; cu greu putea s[ \ie piept v`ntului, care o cl[tina ]n toate p[r\ile; c`teva tovar[=e, smulse, fluturar[ prin aer, apoi fuseser[ duse departe. Pas[rea ]i venea mai rar, nu mai c`nta, =i asta o m`hnea cumplit. Frunza t`njea, se ]ng[lbenea; celelalte, de pe acela=i copac, parc[ se ]ng[lbeniser[ =i mai repede. }ncepuser[ s[ cad[. Frunza auzea mereu, de acolo, din v`rf, fo=netul cobitor al tovar[=elor ce o p[r[seau, strecur`ndu-se u=or, ca o =oapt[, ca o rug[ciune, a=tern`ndu-se jos, ]ntr-un l[vicer, pe deasupra c[ruia v`ntul alerga gr[bit. De diminea\[ p`n[ seara, =i noaptea, frunzele c[deau ]ntruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, leg[n`ndu-se ]n aer ca o arip[ de fluture, anin`ndu-se de ramuri ca cer`nd ajutor; numai ]ntr-un t`rziu, d`ndu-se ]nvinse, c[deau, ]ngrop`ndu-se ]ntre celelalte. 260

Din lumea celor care nu cuvânt[

}ntr-o diminea\[ se sperie. }n tot copacul r[m[sese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremur`nd ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; ]n largul lui, stoluri ]ntregi de p[s[ri plecau ]n =ir; atunci b[g[ de seam[ c[ =i cuiburile r`ndunelelor r[m[seser[ goale. Un fior o str[b[tu =i se g`ndi la pas[rea care nu o v[zuse de c`teva zile. }n clipele acestea, c`nd parc[ se cutremura la g`ndul c[ poate =i d`nsa va trebui s[ se desprind[, s[ moar[, ca =i celelalte, vederea prietenei pe care o ad[postise at`ta i-ar fi fost de ajutor. +i pas[rea parc[ auzi chemarea tovar[=ei de alt[dat[; veni, dar se opri pu\in, pe o alt[ ramur[, ca =i c`nd n-ar fi cunoscut locul obi=nuit ]n care c`ntase; apoi ]=i lu[ zborul =i, ]n trecerea gr[bit[, f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul, lovi cu v`rful aripii frunza care, de-abia mai \in`ndu-se, c[zu la r`ndul ei. +i l[vicerul de jos nu se mai ]ngro=[, din ce fusese, cu aceast[, cea din urm[, moart[.

261

Emil Gârleanu

CUPRINS

O RAZ{

S-a desprins raza din ghemul ei de aur =i a r[t[cit prin senin. +i-n ]nt`ia zi, tremur[toare, c[ut[ pe ce s[ se opreasc[. }ntr-o poian[ din mijlocul unei p[duri g[si urma copitei unui cerb plin[ ochi de apa ploilor. Vroi s[ se strecoare ]n unda rece, dar ]n clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, d[du buzna dintr-un de=i=, se repezi, sorbi apa, tulbur[ ce mai r[mase, apoi se pr[bu=i ]n cealalt[ margine a p[durii, dup[ o c[prioar[ care tocmai trecea. Raza c[l[tori mai departe. Mun\i, dealuri, v[i: ai ce cutreiera ]n lume c`nd te-ai a=ternut la drum. Pe-un c`mp, o gr[mad[ de oameni pr[fui\i, osteni\i, adu=i de =ale, merg delaolalt[. Pe umeri de-abia ]=i duc pu=tile cu sp[ngile ascu\ite. Raza ]i urm[re=te; ar vrea s[ se ]nf[=oare ca o s`rm[ de aur ]mprejurul sp[ngii c[l[torului celui mai obosit, r[mas ]n urm[. Dar, deodat[, un sunet de goarn[ r[zbate p`n[ ]n ad`ncuri. C[l[torii se opresc, ]=i ]ndreapt[ trupurile, privesc, iscoditori =i crun\i, ]nainte, scot pu=tile, =i-ntr-o clip[, dimpotriva lor al\i oameni se arat[. O clipire: du=manii se arunc[ unii spre al\ii, pu=tile r[zbubuie, sp[ngile se-nro=esc ]n piepturi. C[l[torul obosit din urm[, ]nsetat adineoare poate ca =i lupul din p[dure, acum e =i el o fiar[. Pe luciul de o\el al pu=tii lui se prelinge s`ngele. }nfiorat[, raza c[l[tore=te mai departe. C`nd vrei s[ r[t[ce=ti, ai unde. A=a, raza ajunge deasupra unui t`rg. }ntr-o cas[ mare, bogat[, ]ntr-un salon, o mul\ime de femei =i de b[rba\i sorb ceaiul aromat. R`s, vorb[; =i-un vals molatic se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele sub\iri =i 262

Din lumea celor care nu cuvânt[

albe ale c`nt[re\ei. Ce m`ini frumoase! Iar la degetul cel mic, o piatr[ pre\ioas[, un diamant, parc[ atr[gea raza: din ]nalt, ea se coboar[, =i-n clipa ceea degetul fetei p[rea c[ fulger[ de focuri. Uimit[, m`ndr[, c`nt[rea\a se opre=te, fr`nge c`ntecul =i se uit[ cu ]ng`mfare ]mprejur: — Uita\i-v[ la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furi=eaz[, =i ochii tuturor privesc r[ut[cio=i. Mai departe. Un col\ curat, senin =i lini=tit nu e pe lumea aceasta? }ntr-un alt t`rg, ]ntr-o mahala s[r[c[cioas[, la o colib[. Fereastra mic[ e deschis[; l`ng[ fereastr[, mama, cu fa\a supt[ de neodihn[, ]=i leag[n[ copila=ul bolnav pe genunchi. Micu\ul st[ cu ochi=orii verzi deschi=i, pieptul mai nu i se ridic[, buzele albe mai nu se pot mi=ca. Se g`nde=te mama: c`te necazuri, c`te n[dejdi, =i acum! +i cum g`ndea astfel, o lacrim[, curat[ ca un m[rg[ritar, ]i izvor[=te din ochi, mamei, =i i se anin[ de gean[. +i-atunci raza pribeag[ se topi ]n lacrim[ =i o polei. Iar copila=ul, care de mult nu se mai ]nviorase, o z[ri; ]ntinse m`nu=i\a spre obrazul mamei =i z`mbi u=or.

263

Emil Gârleanu

CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO–LITERARE Este o adev[rat[ pl[cere s[ ]nt`lne=ti ast[zi ]n literatura noastr[, prinse cu at`ta iscusin\[, clipe „din lumea celor care nu cuv`nt[“ — mici tragedii, banale pentru trec[tor, dar de toat[ frumuse\ea pentru artist. Vulturul dlui G`rleanu, cu zborul s[u m[re\, cu tragica-i c[dere =i cu ghearele ]nfipte ]n ochii nevinovatului c[prior, este un poem ]ntreg. Frunza d-sale, cea dezvoltat[ sub ochii no=tri, ]n raze de soare =i ]n picuri de ploaie, ca s[ dea ad[post unei p[s[ri =i s[ fie dobor`t[ de aripa aceleia=i, este o tragedie duioas[. Jertfirea „c[prioarei“, pentru a salva via\a iedului din m`na v`n[torului, te mi=c[. C[derea „Martei“ ]n pr[pastie =i felul cum se apleac[ m[nunchiurile ]nalte ale cimbrului s[lbatic peste trupul ei zdrobit este o icoan[ de me=ter. Lirismul cel fin =i cadrul bogat al naturii, precum =i contrastul cel mare dintre armonia din natur[ =i aceste tragedii de o clip[ ridic[ =i mai mult valoarea acestor buc[\i. Iar o not[ simpatic[ este faptul c[ nici ]ntr-una din buc[\ile acestea, de altfel simbolice, autorul nu tr[deaz[ vreo inten\ie de a instrui, de a ob\ine vreo moral[, ci se restr`nge la partea pur artistic[. Calitatea cea mare ce se desprinde din aceste pagini ale autorului este ]n\elesul lui cel ad`nc pentru poezia vie\ii. Cititorul va observa ]ns[ repede o a doua calitate, care d[ ]ntregului volum o culoare special[, anume humorul blajin ce se a=terne peste tot, f[r[ ironie =i f[r[ vreo tendin\[, ca un aer de bun[tate. B[tr`neasca ]n\elepciune a lui „Seneca“, z[p[ceala politic[ a oratorului „Tase“, ca =i soarta Musculi\ei strivite ]n ceaslovul p[rintelui Gheorghe, au aceea=i not[ de umor binevoitor =i bl`nd. Povestea cu „Hambarul“, despre ]nfr`ngerea unui primar cerbicos prin puterea dragostei =i a farmecului nop\ii de var[, face parte din aceea=i atmosfer[ glumea\[. Un mic giuvaier ]n acest gen r[m`ne ]ns[ „Coco=ul“, cel ce ]n zori de zi „r[sufl[ fericit, apoi ]=i ud[ pliscul ]n m[rg[ritarul de rou[ de pe frunza cea mai apropiat[... =i salut[ r[s[ritul soarelui, b[t`nd din pinteni =i f`lf`indu-=i aripile, ca dou[ steaguri...“ Fa\[ de gravitatea scenelor din b[tr`ni, cuprinse ]n volumele anterioare ale dlui G`rleanu, micile aceste =treng[rii =i r[sf[\[ri de acum prind bine cititorului.

264

Din lumea celor care nu cuvânt[

}n o singur[ nuvel[ mai lung[ dl G`rleanu p[r[se=te acest gen filigran: ]n Nucul lui Odobac. Aici construie=te c`teva suflete de \[rani ]n ni=te tr[s[turi de bronz. Las[ ca poezia cadrului, lumina fantastic[ ]n care se ]nv[luie nucul secular s[ fie iar[=i p[r\ile de atrac\iune. Dar figura mo=neagului Toader Odobac, reprezentant ]nd`rjit al tradi\iei, precum =i Ruja, femeia cea plin[ de temperament — un soi de amazoan[ de la \ar[ —, sunt fiin\e at`t de bine redate sub raport psihologic, ]nc`t ]i fac onoare talentatului autor. Mult priceput[ este =i intriga ]n aceast[ nuvel[, \esut[ din clevetirea satului =i din naivitatea ]n credin\ele poporului... ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1969, p. 453—454. Proza lui Emil G`rleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Br[tescu-Voine=ti =i I. Bassarabescu. Reduc\ia vie\ii suflete=ti este urm[rit[ aci ]n „via\a boierilor moldoveni“. „Boierii“ sunt ni=te b[tr`ni, fie ]nc[ boga\i, fie mai ales sc[p[ta\i, oricum dep[=i\i de vreme =i refugia\i ]n patriarhalit[\i =i nu se deosebesc ]ntru nimic, prin inteligen\[ =i stilul de via\[, de fiin\ele cele mai rudimentare, except`nd con=tiin\a lor c[ sunt „boieri“, oroarea de a se amesteca cu prostimea =i spiritul reac\ionar. Ca b[tr`ni ei sunt ]n razboi cu tinerii, cel pu\in cu aceia care ies din punctul lor de vedere... G`rleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totu=i l-a umbrit f[r[ dreptate, o vreme. Limba e corect[ =i =tears[, descrip\ia aproape banal[. Nop\ile sunt „fermec[toare“, florile „str[lucesc ca fulgii de om[t“, =opotul e „dulce“, razele sunt „bl`nde“ =i fa\a unei fete e „plin[ de voio=ia celor 17 ani de copil[rie“. Totu=i, prin compozi\ie, prin vibra\ia sentimental[, prin idilicul acelei vie\i naive, povestirile sunt nu rareori ]nc`nt[toare. F[r[ s[-=i schimbe temele, deplas`ndu-se doar spre p[tura \[r[neasc[, Emil G`rleanu dovede=te ]n operele urm[toare o tehnic[ narativ[ mai str[ns[, ]ntemeiat[ pe criteriul dramatic. Modelul pare a fi Gui de Maupassant, din care nuvelistul a tradus... George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 631. }n ampla structur[ a vitalului, dincolo =i mai ad`nc dec`t omul „m[runt“ =i dec`t cel „elementar“, G`rleanu g[se=te o nou[ form[ a vie\ii, sprijinind =i incluz`nd pe toate celelalte mai ]naintate =i mai

265

Emil Gârleanu

complexe, forma „umil[“ a vitalit[\ii, expresia ei cea mai simpl[ =i cea mai general[. Povestitorul ]i ]mbr[\i=eaz[ destinul cu pietate panteist[ =i, ]nveselindu-se sau v[rs`nd o lacrim[ pe seama ei, pl`nge =i r`de de sine ]nsu=i, de to\i oamenii laolalt[ =i poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipic[ a naturalismului modern, adic[ a acelei ]ndrum[ri literare formate ]n =coala interpret[rii =tiin\ifice a vie\ii, care se c[l[uze=te de convingerea c[ umanul se rezolv[ ]n biologie =i c[ spiritul nu are alte legi dec`t acele ale vie\ii ]n general. Unitatea vie\ii permite aflarea t`lcurilor ei generale ]n acele din formele ei, care, fiind mai simple, sunt, ]n acela=i timp, mai limpezi... Tudor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1991, p. 179—180. Al[turi de St. O. Iosif, Panait Cerna, Dimitrie Anghel, I. A. Bassarabescu =i al\ii, Emil G`rleanu se ]nscrie ca o prezen\[ activ[ ]n literatura rom`n[ din primele dou[ decenii ale veacului al XX-lea, situ`ndu-se printre cei care au cultivat genul scurt. Opera lui Emil G`rleanu aduce imagini din societatea rom`neasc[..., aspecte caracteristice din via\a grea a \[r[nimii, din via\a minat[ de neajunsuri a intelectualit[\ii, critic[ putreda moral[ a or`nduirii burgheze =i institu\iile acesteia. P[truns[ de un cald sentiment de umanitate, cu pagini de duio=ie =i bl`nde\e, relev`nd cu deosebire calit[\ile morale ale oamenilor =i procesele lor l[untrice, zugr[vind ]n culori pline de ging[=ie =i sensibilitate universul g`zelor, plantelor =i animalelor, pres[rat[ cu un umor fin, opera lui Emil G`rleanu continu[ s[ emo\ioneze =i pe cititorul de azi. Teodor V~RGOLICI, Doi nuveli=ti: Emil G`rleanu =i I. A. Bassarabescu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965, p. 89. O not[ proprie ]n evocarea vechilor boieri patriarhali moldoveni, av`nd, chiar ]n actuala stare modest[, orgoliul genealogic, deda\i la tabieturi, dar lovi\i de „metehne“ =i „sl[biciuni“, aducea ]n B[tr`nii (1905) ofi\erul Emil G`rleanu (1878—1914), Sineturile conului Gheorghie= ap[rea... dup[ Neamul Udre=tilor de I. Al. Br[tescu-Voine=ti. La G`rleanu e vizibil[ o anume ironie ]n zugr[virea acestei lumi crepusculare, pierdut[ ]n exersarea interminabil[ a pasian\ului =i a concinei pr[date. +i ]n observarea lumii rurale, sub ]nr`urirea lui Maupassant, din care a tradus Une vie, G`rleanu e antisentimental, obiectiv. Caracteristice din acest punct de vedere sunt schi\ele }necatul, Ochiul lui

266

Din lumea celor care nu cuvânt[

Turcule\, Punga, publicate ]n „Convorbiri critice“ ]n 1907, ca =i volumele Cea dint`i durere (1907) =i }ntr-o noapte de mai (1908). Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura „Grai =i suflet — Cultura na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 143. Printre prozatorii de la începutul veacului Gârleanu fãcea figurã onorabilã, av`nd incotestabil ]nzestrare. C[linescu socotea c[ proza lui G`rleanu “e un ecou sintetic“ din Sadoveanu, Br[tescu-Voine=ti =i Bassarabescu. Avea, poate, numai par\ial dreptate. Pentru c[ acela=i material uman al sufletelor m[rginite (“reduc\ia vie\ii suflete=ti”), dup[ defini\ia lui C[linescu, ]l ]nt`lnim ]n proza tuturor acestor scriitori, f[r[ ca G`rleanu s[ le fie tributar colegilor. E acela=i univers al micului romantism cu proze duioase, patetice =i chiar pioase. B[tr`nii e populat cu asemenea personaje de mici boieri sc[p[ta\i, care-=i contempl[ sineturile sau hainele bogate de odinioar[, cu preocup[ri m[runte =i ]nchista\i ]n ighemonicon. Prozatorul ]i depl`nge, condamn`nd, implicit, =i dezagregarea unei lumi m`ndre odat[, =i ridicarea celei noi, avid[, ne]n\eleg[toare, nerespectuoas[ fa\[ de tradi\ii. I-a lipsit ]ns[ scriitorului capacitatea de a surprinde psihologia din ad`nc a personajelor sale, totul aproape reduc`ndu-se la anecdotic, comportament =i habitudine. De abia ]n Nucul lui Odobac puterea plasticiz[rii e mai bine reliefat[, buc[\ile din acest volum (mai ales nuvela care ]i d[ titlul) semnal`nd ]n moment de v`rf ]n proza sa social[. +i de=i i-a prizmuit lui Sadoveanu autoritatea literar[ c`=tigat[ ]nc[ ]n 1904, G`rleanu nu i se putea, evident, asemui. A r[mas din opera sa (care a apucat poate s[ se rotunjeasc[, datorit[ prematurii dispari\ii) un volum care continu[ s[ ]nc`nte. E, desigur, Din lumea celor care nu cuv`nt[, alc[tuit, dup[ modelul lui Jules Renard din Histories naturelles, din mici portrete monografice ale unor vie\i (g`nd[celul, g`za, c[r[bu=ul, furnica, gai\a, motanul, scatiul, calul etc.) Duio=ia prozatorului se manifest[ de ast[ dat[ benefic, cartea citindu-se =i azi (nu numai de c[tre cei mici) cu delicii. Zigu ORNEA, }n\elesuri, Editura Minerva, Bucure=ti, 1994, p. 150 ...Emil G`rleanu..., prezen\[ activ[ ]n mi=carea literar[, asemenea lui +t. O. Iosif, ]n pofida firii vis[toare, ]ntemeetor =i redactor de publicat[\ii =i edituri, ca fondator al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni, director al teatrului din Craiova, a pictat, ]n primul s[u volum B[tr`nii. Scene din via\a boierilor moldoveni(1905), o galerie de mici portrete aureolate ]nf[\i=`nd supravie\uitori ai defunctei boierimi patriarhale, ruina\i

267

Emil Gârleanu

economic, anacronici, tr[ind ]n amintiri. Fantome ale altor timpuri, “b[tr`nii” nu fac toat[ ziua nimic altceva dec`t s[ trag[ din lulele, s[ soarb[ cafea, s[ priveasc[ ]n z[ri, s[ joace pasien\e =i s[ converseze banal sau s[ contemple hrisoave ce atest[ vechimea =i vrednicia familiilor ilustre din care se trag. Nostalgia trecutului se declar[ precis =i ]n nuvele din urm[toarea culegere, Nucul lui Odobac ( 1909), ]ndeosebi ]n cea titular[, unde un mo=neag se sp`nzur[ de nucul s[u, simbol al puterii r[ze=imii, ce urmeaz[ a fi t[iat. }n alte nara\iuni ]ns[, cuprinse ]n volumele Cea dint`i durere (1907), }ntr-o noapte de mai (1908), Trei vedenii (1910), romantismul paseist e contracarat p`n[ la eliminare de un realism brutal, cu accente naturaliste, Punga =i }necatul, de pild[, ]nf[\i=`nd \[rani stupizi, abrutiza\i de mizerie, dezumaniza\i. Deosebit[ de toate c[r\ile anterioare ale autorului, apari\ie f[r[ precedent ]n ]ntreaga proz[ rom`neasc[ este Din lumea celor care nu cuv`nt[ (1910), album de pictur[ animalier[ ]n genul celui din Histoires naturelles de Jules Renard =i care o anticipeaz[ pe aceea, mai rafinat[, a lui Anghel, Arghezi, =i E. Lovinescu. Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1. Editura Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 354-335.

268