Zece Fete Care Au Schimbat Lumea (Irene Howat) PDF [PDF]

Zitiervorschau

ZECE FETE CARE AU SCHIMBAT

LV

M E

Irene Howat

Ten Girls Who Changed the World @ Copyright 2001 Irene

Howat

Publicată în 2001 de Christian Focus Publications Ud.

Geanies House, Feam, Tain, Ross-shire, IV20 1TW,

Scotland, UK. Toate drepturile rezervate.

Toate drepturile asupra ediţiei în limba română aparţin

editurii Casa Cărţii. Orice reproducere sau selecţie de texte din această carte este permisă doar cu aprobarea în scris a

editurii Casa Cărţii, Oradea.

Toate întâmplările repovestite în aceste istorisiri sunt

bazate pe fapte reale. Autoarea a scris unele pasaje cu

amănunte referitoare la copilăria personajelor care nu

pot fi cunoscute, folosindu-se de informaţii suplimentare

privitoare la viaţa de familie, preocupări specifice, mod de trai sau relaţii pe care le-a preluat din alte biografii

sau surse istorice.

Zece fete care au schimbat lumea de lrene Howat

Copyright © 2014 Casa Cărţii

•

OP 2, CP 30,

410670, Oradea

Tel./Fax: 0259-469 057; 0359-800 761; 0728-874 975 E-mail: [email protected]

www.ecasacartii.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Howat, Irene Zece fete care au schimbat lumea / lrene Howat ; trad.:

ISBN 978-606-732-000-8 1. Antal, Ofelia (trad.) 821.111-93-97=135.1 Traducerea: Ofelia Antal

Editarea şi tehnoredactarea: Timeia Viman

Coperta: Marius Bonce

Desenul de pe copertă: Andrada Manuela Pleşa

Tiparul executat la Metropolis srl, str. Nicolae Jiga 31, Oradea. Tel./fax: 0259-472 640

Lui

Georgia Hol�

Cuprins

Isobel Kuhn. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Elizabeth Fry. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Amy Carmicnael . .. . .. . ... . . . . . . . .. . .. . Gladys Aylward . . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Mary Slessor Catherine Booth. . . . . . . . . . . . . . Jackie Pul/inger. . . . . . . . . . . . . . Evelyn Brand . . . . . . . . . . . . . . . . Joni Eareckson Tada . . Corrie ten Boom . . . . . . . . . . . . . întrebOri de verificare. . . . . . . . . ROspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..... 9 . . . . 23 . ... 37

. . '+9 61 . . . . . . . . . . . . . 73 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . . . . . . . . .. .. 85

. ............ .. . ............ . ....... ..... . ............ .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

97 109 121 132 136

Isobel Kuhn

lsobel şi fratele ei şedeau in grOdinll, in COsuţa lor din copac, şi aşteptau slI so.seasell mu.saflrii I>lIrinţilor lor. - Sunt chinezi, Sl>use I.sobel. Oare au cosiţe lungi şi negre şi I>oartll I>lIllirii turtite cu boruri largi, cum au hamalii? Bliieţelui I>ufni in ras. - Misionarii nu aratll ca oamenii de I>rin I>artea locului unde lucreazll! Isobel dOdu din cal> a neincredere. - Nu neal>lIrat, dar o mai ţii minte I>e femeia care a venit 'imbrOcatll in haine africane? Avea I>lIrul negru şi carlionţat şi era bronzatll. Jurai cll e africancO. - Ştiu, in�u fratele lui lsobel slI-şi piardll rObdarea. Dar dacll stai in China, asta nu in.seamnll cO ţi se vor face ochii ca ai chinezilor; nu? - Poate cll nu, mormoi ea, dar mai ştii? în timl> ce vorbeau, un mic grul> de oameni apllru la I>oartll. - Şşş, şopti !sobeI. Au ajuns. Erau un blIrbat, o femeie şi trei fetiţe. - Aratll cat se poate de canadieni, ca tine şi ca mine! pufni fratele ei. Uito-te şi tu! 9

10

Z�ce fete ca re au schimbat lumea

lsobel Î\1cepu sO chicoteascll. - Ce glIseşti de ros? Fetiţa nu-şi putea stllpani rosul nici cât sO rosfeaseO mOcar un cMnt. - Nu e adeYllrat. spuse ea. Prilleşte-o pe fata cea mai mare. Poartll o polllrie de soare, turtito şi cu boruri largi şi .. cHIAR ARE pllrul strans Î\1 coadO! Hai sO coboram sO-i salutOm. Coborară din copac şi o luară la goană spre casit - Tu nu te-ai sOturat de ataţia misionari pe care îi cheamO tata la noi? Î\1trebO bOiatul. gafClind. !sobeI surose. - Nu şi daca sunt fete şi aratll precum chinezoaicele! .

.It

Cand lsobel Miller (acesta � numele ei de fatO) s-a dus la facultate, a declarat cO nu crede Î\1 Dumnezeu. Parinţii ei s-au mahnit foarte tare cand au aflat asta. S-au rugat pentru ea, cerandu-I lui Dumnezeu sO-i arate fiicei lor cat de multa ne\lOie 0\Iea de Mantuitorul. A durat caţilla ani, î\1.sO, Î\1 cele din urma, rugaciunile lor au fost aseultate. lsobel, care î\1tre timp dellenise profesoară, a deseoperit ca a crede Î\1 Isus şi a se Î\1crede Î\1 EI nu este nicidecum un lucru plictisitor. doar pentru moşnegi. Credinţa o facea mai fericita ca niciodata .

.It

La o conferinţa, Isobel l-a aUzit pe un misionar lIorbind

despre lucrarea sa cu gruparea etnico lisu din China. în timp ce aseulta, s-a trezit Î\1 ea o dorinţă arzlltoare sO meargă şi ea acolo sO le spuna acelor oameni despre Domnul Isus. - AIIem neIIOie de oameni care sO lucreze cu gruparea lisu, îşi Î\1cheie misionarul cMntarea.

!sobei Kuhn

II

.. Oare o fi nevoie şi de femei?" se întrebă Isobel în sinea ei. U nul dintre participanţii la conferinţO i-a plotit lui !sobeI studiile la Colegiul Biblic din America; acolo l-a întdlnit pe John Kuhn. Şi el se preglltea sO devino misionar; şi el simţea eli Domnul il cheamO în China. John, care era într-un an mai mare decdt !sobeI, la cole­ giu, şi-a terminat studiile şi a plecat pe terenul de misiune. Se îndrogostisero între timp unul de celOlalt iar lui Isobel îi era ta re dor de el. Abia duţ>O doi ani, în octombrie 1928, Isobel s-a imbarcat pe un vas din portul Vancouver pentru a pomi spre China, unde era viitorul ei soţ. însO a durat mult pdnO ce soţii Kuhn au plecat din cdmpiile întinse ale Chinei ca sO lucreze cu gruparea etnicO lisu, din munţii îndepOrtaţi. între timp, a venit pe lume prima lor fetiţO, Kathryn. Lui Isobel nu-i venea a crede cdnd, în sfdrşit, au pus piciorul în Lisuland! 1stJs. ştiu, mii iubeşte,

Biblia-mi spune mie!

Kathryn le cdnta prietenilor ei pe limba lisu. - Acum cdntaţi şi voi. Şase copilaşi zdmbitori, cu ochii negri ca mura, i se aloturaro în cdntec. Cei mici Lui îi aparţin.

Cop,10Ş1i· la EI vi". Mama sa a început şi Da.

mii

ea

sO cdnte cu ei:

iubeşte, � mii iubeşte.

EI mii iubeşte, Biblia-mi spune mie.

12

Zece fete care au schimbat lumea

.Doamne", se ruga Isobel. .îţi mulţumesC cO pană şi Kathryn este misiona� aici. Te rog, fO ca aceşti copilaşi sCI asCulte cu adevllrat ce zice ea şi sCI înţeleagO cO Tu îi iubeşti: Pe vremea cdnd familia Kuhn locuia în ţara aborigenilor lisu, între China şi Japonia a izbucnit �zboiul. Uneori soldaţii venea u în satul în care locuiau şi-i bagau în sperieţi pe sOteni. cand a venit vremea ca John şi Isobel sCI meargO aca.sO în concediu pentru a o prezenta pe micuţa Kathryn rudelor din Canada şi America, le-a pOrut tare rOu cO pleacO, �indcO populaţia lisu trecea prin vremuri grele. însO concediul a trecut rapid, iar ei au trebuit sO se îndrepte spre China, în ciuda faptului cO cel de-al Doilea ROzboi Mondial le punea viaţa în pericol în timpul colotoriei .

.

-

- John, a sosit o telegramO pentru voi, primi vestea, cdnd vasul lor coborî ancora în Hong Kong. Soţia sa tt privi cum o desChide. Oare sCI �e veşti proaste de acasCI?" se întreba ea. - Trimiteţi-o pe Kathryn la Chefoo cu Groce Liddell, citi John cu voce tare. Isobel se sChimba la faţo. - Dar asta înseamnO cel trebuie sCI ne despOrţim de ea chiar acum! Soţii Kuhn se aşteptau ca �ica lor să meargO la şcoalO în altel parte cdnd aveau sO ajungO în China, însO conducerea misiunii le trimitea instrucţiuni sCI o trimitO îlnpreunO cu o alto misiona� care mergea la o şcoalO a misiunii din ţara ce acum se numeşte Malaysia. Nici mOcar nu aveau sO �e în aceeaşi ţa�! •

Isobel Kuhn

13

A urmat o despOrţire dureroa5O, în50 îşi adunau cu toţii puterile ca 50 .fie tari. Din fericire, Jonn şi !sobeI nu ştiau CO şcoala din Chefoo avea 50 fie curând ocupato de japonezi şi CO avea 50 treacO multo vreme panO 50 primeascO o sCrisoare din partea lui Katnryn, în care le spunea CO era teafCJrO şi 5OnOtoasd. Isobel a simţit cO se rupe ceva în ea cand a plecat Katnryn şi a trebuit 50 treaco o bunO bucatO de vreme panO 5O-şi revinO din tristeţea profundO care o cuprinsese.

A

- Mo întreb cum sO facem sO avem un impact cat mai mare asupra locuitorilor din acest sat de munte, reflectO Jonn cu voce tare, pe cand stOtea de vorbO cu Isobel în cabana lor, în seara imediat urmotoare dupO ce se întorse­ serO în Lisuland. - Un lucru e cert, spuse soţia sa, nu putem ajunge la toţi o dato. Se 1050 tocerea.

- Ştii, mO gc3ndeam, continuO soţul ei. Cel mai bine ar fi 5O-i preglltim pe creştinii proaspllt botezaţi 50 fie misionari

în propriul lor popor. - Dar cum vom face acest lucru? Ei nu pot veni aici o zi pe 5OptomanO la pregotire, fiindCO unii dintre ei locuiesC departe şi le ia patru zile de mers pe jos, argumento !sobeI. În sezonul secetos nu pot veni pentru cO trebuie sO lucreze pomanturile. Iar

în sezonul ploios nu sunt în siguranţO pe potecile alunecoase de munte. în fiecare an mor oameni alunecâncl astfel. - Mo gc3ndeam, continuO Jonn, cO am putea organiza

o

şcoalO bibliCO pe sezonul ploios. BOrbaţii tineri ar putea veni

I�

Zece fete care a� schimbat lumea

inainte ca ploaia sO le peric/iteze drumul, sO .stea aici şi sO înveţe pdna ce trec ploile torenţiale şi se pot intoarce cu bine acasO. Lui Isobel incepura sO-i sednteieze ochii. - Asta chiar ca e o idee minunata! John surdse. - MulţumesC, şi eu cred la fel! A fost înfiinţata şcoala Biblica pe timpul sezonului ploios şi s-a bucurat de un succes imens. Tinerii veneau de la mari departari pentru a studia Biblia. La fiecare sfdrşit de sOptCI­ mdna se deplasau in satele învecinate unde predicau şi îi Mţau pe copii. La sfdrşitul studiilor se intorceau aca,sO la ei şi le vorbeau oamenilor de acolo despre Domnul Dumnezeu.

.-

.

Dupa ce a vOzut ce succes a awt şcoala biblica pentru bOieţi, Isobel s-a hotardt sO înfiinţeze şi una pentru fete. Barbaţii din biserica au inceput sO rdda cdnd au auzit ce-i trecuse prin minte. Ei nu credeau ca fetele erau destul de isteţe ca sO înveţe eate ceva din carţi! John lucra in alta parte a Chinei cdnd a fost infiinţata prima şcoala biblicO pentru fete. Isobel i-a sCris ca sO-i povesteasCa cum a fost. Au participat douClzeci şi doua de fete·, seria ea Le-am dat teste şi le-am inmdnat diplome celor care au promovat exa­ menul. Au luat note bune. Una dintre fete chiar a avut rezultate excepţionale. Ia ghici cine a fost aceea? Fata aceea nMzCltoare dintr-un sat din 'ldrf de munte! Am intrebat-o cum a facut de-a invaţat pasajele din Biblie. •

.

•

Isobel Kunn

15

A zBmbit cBnd mi-a mărturisit: «Le-am auzit pe celelalte fete

care stateau în cabană cu mine cum repetau cu voce tare lecţiile şi invaţau cu voce tare versetele, iar eu am invaţat aseultBndu-le pe ele.»"

.It

În timp ce studiau la şcoala biblica, unele fete au organizat o şcoala duminicala în satul în care locuiau soţii Kuhn. Dar; de fiecare data cBnd Isobel îi aUzea pe copii cBntBnd .Isus mă iubeşte", gdndul îi fugea la fetiţa ei şi se ruga sa dea Dumnezeu sa fie sanatoasa şi EI sa le poarte de grija copiilor de care se ocupa misiunea de la CheToo.

Jt

- Au! gemu Isobel în somn. Maseaua mea... John nu avea cum s-o auda. Era la sute de kilometri depar­ tare, plecat cu treburi de-ale misiunii. Durerea nu se potoli nici a doua zi dimineaţa, ci, dimpotriva, se înteţea din ora în ora. Cel mai apropiat stomatolog se afla la o departare de doua saptamâni de mers pe jos, dar în cele din urma conducerea misiunii hotari ca ea sa plece. Un tanar dintre aborigeni o însoţi pe Isobel ca sa-i ţina de urat şi s-o ocroteasca de soldaţii şi talharii care puneau în pericol viaţa calatorilor. - Ma voi întalni cu John şi ne vom întoarce "impreuna acasa, îi spuse tovarăşului sau. Însa razboiul dintre China şi Japonia a "impiedicat-o .sa revioO în sat; abia dupa câteva luni au reuşit sa se întoarca. Tot în acea perioada, primi şi o sCrisoare de la Kathryn, din care află ca japonezii se îngrijeau bine de şcolari şi ca nu avea motiv de îngrijorare.

16

Zece fete care au schimbat lumea

- Ce mlI bucur că măseaua m-a adus la oraş, îi .spuse ea unei prietene misionare. Dacă aş fi rămas ih sat, probabil că nu aş fi primit serisoarea de la Kathryn.

,.

Din acel moment, au început să plece regulat serisori către Chefoo, iar una dintre ele conţinea veşti minunate. Draga mea fetiţă", scria Isobel. ai devenit surioară mai " mare! Micuţul Donny s-a năsCut ieri, iar eu [ţi scriu numaidecat ca să-ţi dau vestea. Frăţiorul tău are nişte urechiuşe cat nişte seoici. Ochii îi sunt albaştri ca apa lacului. M-am uitat cu atenţie la degetele de la mdini şi de la picioare; să ştii că are câte zece din fiecare. E o dulceaţă de bebeluş, aşa cum erai şi tu cand e când se ilnbrOţişau pentru ultima oaro, Isobel îşi şterse o lacrimO şi rasuflo uşurato. Se bucura cO toţi acei ani de separare, de zbucium şi de durere nu o afecfaserO prea tare pe Kathryn.

Isobel Kuhn

i9

Fetiţa lui Isobel cresCuse şi acum pleca, la rdndul ei, ca misio­ nara în China! în acea seara, lui Isobel i se depănara pe dinaintea ochilor toţi acei ani petrecuţi în China. Apoi îi CăzUră ochii pe cărţile pe care le sCrisese despre populaţia lisu de cdnd se reîntorsese în America. luă stiloul în mană. Isobel ştia că nu mai avea mult de trait, dar munca ei nu se încheiase.

20

Zece fete care au schimbat lumea

Repere culturale: � unft sC1Vori În trecut, serisorile erau expediate printr-o persoane':!. Fie 00 pioteai pe cineva sO-ţi ducO serisoarea, ne o trimiteai printr-un prieten care mergea în aceeaşi direcţie. Era un pro­ cedeu foarte costisitor şi nu erai niciodata sigur ca ajunge la destinaţie. Tlmbrul poştal a fost inventat în 18'tO. De fapt este o chitanţO prin care demonstrezi cO ai pllrtit o .sumO de bani pentru ca serisoarea so

ne expediato prin poştO.

La vr emea cand IsobeI era în China, corespondenţa avea nevoie de luni de zile pentru a aju� la destinaţie. În ziua de azi, corespondenţa poate n trimisO par avion în China şi ajunge în cateva zile, iar prin poşta electronicO, în doar cateva minute. Idee principala: Isobel şi membrii familiei

sale erau adesea despOrţiţi unii de ceilalţi. Le

dar

'lenea se

întotdeauna greu

so se

despartO,

consolau ca Dum nezeu era cu necare

dintre ei. Învaţa din experienţa lui Isobel ca dacO eşti creştin nu eşti niciodata singur. Isus promite ca nu te va losa niciodatO.

Meditează: Te-ai gandit vreodata sO-i serii o sCrisoare unui misionar? �rimirea unor veşti de acasO şi cateva vorbe de încurajare vor

Isobel Kuhn

21

însemna foarte mult pentru un misionar care se �O departe de familie şi prieteni. Rugăciune: Doamne Isuse, Îţi mulţumese pentru misionarii care îşi pOrOsese cominul. familia şi prietenii pentru a duce mesajul rau celor care nu au auzit de line. Mdngdie-i când se simt singuri şi fii alaturi de cei rOmaşi acaso, cOrore le este tare dor de ei. Amin.

Elizabeth Fry

COfliia îşi schimonosi faţa şi se privi în oglindO . Sunt frurnoasll?· se întrebcl ea. Atatea doamne frumoase veneau în vizită la mama ei, încât uneori casa lui Elizabeth, Earlham •

Hali, ce se affa lângO Norwich, pOrea cO este mai degraba locuito de fluturi decât de oameni. Doamnele erau îmbrOcate în rochii lungi, din mOtase de toate culorile, care foşneau cdnd se mişcau. îi plocea teribil de mult sO atingO moliciunea rOcoroasO a mătOsii, cdnd doamnele treceau pe Idngă ea.

cit

.Abia aştept sO fiu şi eu o doamnO·, oftO ea visOtoare privindu-şi reflecţia în oglindO Voi purta cele mai splendide rochii de pe faţa pOmdntului." - V-aţi terminat de periat pOrul, domnişoarO Elizabeth? .

•

o întreba servitoarea ei, Jane. Fata sOri ca arsO. Uitase de ce se afla în faţa oglinziil - Ajută-mO, o rugă ea. îmi oboseşte braţul de atâta pieptOnat. - De câte ori v-aţi periat? întrebO femeia. Elizabeth era prinsO între dorinţa de a nu minţi şi neplOcerea de a-i fi periat pOrul cel lung. PânO la urmă cinstea învinse. 23

2'1

Zece fete ca,e au schimbat :ul'1ea

- Nici o dato. Luand ihtr-o mâna peria, ih timp ce

cu cealalto mana des­ câlcea parul copilei. Jane ihcepu sa numere fiecare mişcare de periere de la radacina pâna la vârf. "Una, doua, trei..." pâna ce ajunse, dupa o buna bucata de vreme, la "nouazeci şi opt, nouazeci şi noua, o suta".

Oftând din adâncul suffetului, femeia IlIslI peria jos. - Uneori tare imi doresC sa nu aveţi părul atât de lung, spuse ea. Ma doare spatele când ma aplec atat de jos. Copila flIcu o pirueta, fluturându-şi parul lung. - Hai sa dansllm, o invito ea. Hai sa ne imagioom cO suntem la o petrecere dintre acelea grandioase, date de mama şi tata. 5ervitoarea lui Elizabeth rase, se ihclioo ih faţa tinerei sale partenere, dupO care ihcepura sa sChiţele paşii unui dans de societate ce era la modo atunci.

4

În seara aceea, pe când era ihvelito bine ih potuţ, Elizabeth privea ihgândurato. - Dau un blInuţ dacO-mi spuneţi la ce vO gândiţi, îi propuse Jane. - Ştii, mO gândeam ce voi face peste zece ani, ih anul 1800, când voi avea douOzeci de ani. Voi avea rochii de matase flnO şi voi lua parte la câte o petrecere ih fiecare saptOmână. Voi dansa cu cel mai chipeş dintre toţi tinerii. Crezi cO voi face aşa ceva la douazeci de ani? 5ervitoarea se aplecO peste cearşaful din pânza de in şi o ihveli mai bine cu potura. - Mâine este duminicO şi cred cO aţi face mai bine sa vO gândi� la ziua de maine, şi nu la tot soiul de petreceri.

Elizabeth Fry

25

Elizabeth Gumey ţinu ochii închişi pana ce ieşi servitoarea, dupa care îi deschise din nou. îi placea sa privea.sea focul facut cu carbuni din camera copiilor; dupa stingerea lumanarii. " Duminica", se gandi ea. " De ce or fi atat de multe duminici? Nu sunt nici pe departe atat de amuzante ca celelalte zile ale saptamânii. Slujbele de la Casa de Rugaciune a prietenilor sunt lungi cat o zi de vara. Iar predicile sunt atat de plictisitoare şi de lungi, de nici nu mai ştiu la ce sa ma gandesc în timpul lor'" Se întoarse pe o parte şi închise ochii, deja obosita, numai ca sa uite ca a doua zi era duminica. Pana ce sosi anul 1800, Elizabetn era total schimbata. Cu trei ani mai devreme, la şaptesprezece ani, rt auzise predicând pe un pastor american, William Savery, şi a at1at de la el ca Isus a murit pentru a o mantui pe ea de pacate. A fost foarte încantata de cele auzite şi şi-a daruit inima Domnului. La cateva luni dupa aceea, când i s-a spus în cadrul unei întalniri a quakerilor (familia ei era o familie de quakeri, foarte renumita şi bogata) ca avea sa fie .lumina pentru cei orbi, vorbire pentru cei muţi şi picioare pentru cei şchiopi " , Elisabeth a avut sentimentul ca Dumnezeu o chema la o lucrare speciala. Din acel moment era preocupata tot timpul sa dea o mana de ajutor atunci când vedea o nevoie .

.It

sa-ţi fie dor de munca pe care o faci? o întreba Joseph Fry, logodnicul lui Elizabeth, chiar înainte de a se casatori, când ea avea douazeci de ani. Ea dadu afirmativ din cap. - Probabil ca da, însa nu-i pot lua cu mine la Londra pe copiii de la şcoala duminicala şi nici nu ma aştept sa mai am - O

26

Zece fete care aL, schimbat lumea

timp să Cos haine pentru săraci. Treburile cosei noastre îmi vor ocupa tot timpul. - Aşa este, zâmbi Joseph. Dar pot să te Întreb ceva? Elizabeth îşi ridicO brusc privirea. - 5-0 întâmplat ceva? - A nimic. MO întrebom, doar, dacO vei continua să porţi haine simple de quaker conservator şi când vei ajunge în capitalo. Încdntătoarea tânăro îşi pleca privirea asupra rochiei simple din lânO gri şi duse mâna la boneţica cea gri.

- Da, spuse ea

blândeţe. Cred cO da. Nu consider cO Domnul vrea să mă îmbrac ca un papagal multicolor cu tot felul de culori stridente. N-aş face decât să atrag atenţia asupra cu

şi asta nu ar fi deloc bine. Elizabeth a purtat tooM viaţa � haine simple, dupO portul

mea

quakerilor conservatori. Femeile din grupul de quakeri în care crescuse nu aveau restricţii cu privire la îmbrocOminte; cu cât erau mai încântotoare ţinutele lor, cu atat era mai bine, iar agendele lor sociale erau pline. Quakerii conservatori, în schimb, erau diferiţi; ei îşi duceau traiul în linişte şi simplitate şi se îmbrocau cat mai simplu cu putinţO. Când îşi aduse aminte de visele pe care le avea în copilOrie, proospăta doamnO Fry zâmbi şi clătinO din cap.

•

După ce s-a căsătorit, viaţa ei a devenit foarte ocupată, dar nu era genul de ocupaţie care să-i aducO împlinire. Prin urmare, vreo opt ani mai târziu, în 1808, când Elizabeth şi soţul ei s-au mutat la Plashet în Essex, a fost mai mult decât bucuroasO să facO ceva folositor pentru comunitate. Mai întâi a angajat o învOţotoare şi a înfiinţat o şcoalo. Apoi a organizat un locşor

Elizabeth Fry

27

unde oamenii sărmani să poata primi o porţie de supa. Iar cdnd auzea ca se imbplnavea careva dintre vecini, se ducea iI'l vizita, iI'lcarcata cu bunataţi. La vremea respectiva, daca barbaţii se jtnbolnOveau şi nu puteau să lucreze, iI'ltreaga familie ramânea fO ra niciun venit. Era pericolul ca toţi ai casei să moara de foame. Elizabelh fOcea tot ce îi statea iI'l putinţa ca să ajute acolo unde ştia de vreun necaz de orice fel.

II

Era iI'l anul /8/3, iar Elizabeth Fry luase iI'l mod imperios cuvantul iI'l faţa unui grup de femei imbracate la fel de simplu ca şi ea. - V-am chemat ca să va vorbesc despre domnul 5tephen Grellet, quaKerul american. Femeile ascultau atente, iI'ltrucdt un vizitator de peste ocean nu era de ici, de .colo. - EI a profitat de ocazie ca să viziteze iI'lchisoarea din Newgate şi a ramas foarte surprins de ceea ce a vazut acolo. în ace/loc sunt iI'lchişi femei, copii şi barbaţi. Se pare ca e un loc infect unde miroase groaznic. - Pai şi noi ce putem face? iI'ltreba o femeie din adunare. - Ar trebui să facem ceva, interveni iI'lca una. - Trebuie să mergem pana acolo, anunţa Elizabeth. Trebuie să mergem şi să vedem cu ochii noştri ce se poate face. - Putem să mergem cu nişte haine? - Şi cdteva paturi? - Mai mult ca sigur ceva mâncare mai buna nu le-ar strica. Ceea ce la iI'lceput a fost o iI'ltrunire iI'l care Elizabeth le informa despre îI'lchisoarea Newgate, s-a transformat iI'ltr-o iI'ltalnire iI'l care au iI'lceput să planuiasca ce ar putea face

28

Zece fete care au schimbat lumea

pentMJ a sChimba lucrurile acolo. Împreuna cu gMJpul sau de quakere, Elizabeth Fry a mers la i\1chisoare, ducdnd cu ele care un coş, care o boccea, care o geanta. Condiţiile de acolo le-au şocat. Pdna şi femeile şi copiii dormeau pe jos, pe un strat subţire de fan putrezit. Înainte de a pleca, femeile i-au dat bani paznicului i\1chisorii ca sa sChimbe regulat stratul de fan. Femeile din i\1chisoare se i\1trebau, desigur. daca aveau sa le mai vada vreodata pe vizitatoare sau veniserli doar o data sa dea o mdnli de ajutor şi atat. Daca asta credeau, se i\1şelau.

. cit

Închisoarea Newga1:e îi ţinea pe deţinuţi i\1 doar patMJ i\1d1peri, deşi erau de toţi trei sute de femei şi copii. Acolo îşi duceau zilele: acolo se glitea, aColo se mdnca, acolo se dormea şi tot acolo se facea absolut orice altce9a. În fiecare zi li se dlidea voie femeilor şi barbaţilor sa se i\1tdl neasca, iar Elizabeth s-a i\1grozit cdnd a aflat dI îşi petreceau timpul jucilnd jocuri de noroc, bdnd, certdndu-se şi dan,sdnd. Nu era o atmosferli placuta, cu siguranţli nicidecum una educativll pentMJ copiii mici, iar acolo se aitau mulţi copilaşi. Nu toţi cei i\1chişi erau vinovaţi de vreo infracţiune, ci mulţi se aflau acolo aşteptdnd sa fie judecaţi. Iar cei ce îşi ispaşeau acolo pedeapsa ieşeau mai rlii decat intraserli .

.,It

- Uite-o pe quakera aia, îi spuse o deţinuta alteia, cdnd Elizabeth merse din nou i\1 vizita. Nu am mai vlIzuf-o de ani de zile. Credeam ca n-o s-a mai vlId niciodata. - De ce n-ai mai trecut pe aici? strigii ea, cdnd doamna Fry a fost introdusa i\1 i\1caperea i\1tunecata şi plina de miasme. Elizabeth le explicer faptul ca i\1 cei patru ani care se sCUrseserli de la ultima ei vizita nu reuşise nicicum sa-şi faeli

Elizabeth Fry

29

timp pentru altceva decât să se îngrijeaseo de familia ei. Însă de-acum intenţil;>na să faca ceva ca să le .sChimbe condiţiile din închisoare. - Şi ce ai de gdnd să faci? întreba dintr-un colţ o femeie îşi ce alopta copilul. Un baieţel mai mOrişor şi o fetiţo stateau ghemuiţi IdngO ea. - Pai, în primul rdnd, sper să pot înfiinţa o şcoala pentru aceşti copii, începu doamna Fry. Ei nu ar trebui nicidecum să se affe aici şi cel puţin ar trebui să le oferim un pic de educaţie. - O şcoala! - Între zidurile închisorii! O femeie firavă o aduse pe fetiţa ei numai piele şi os în faţa vizitatoarei. - O veţi primi şi pe Ann a mea printre eleve? Elizabeth îi zdmbi copilei murdare. - Da, spuse ea. Ea va fi prima elevO a acestei şcoli. Nu dura mult pdnO ce începu şcoala, iar mamele se ofereau să ajute la predare. Altele doreau să înveţe împreuna cu copiii. - Vorbiţi serios? le întreba Elizabeth. Cdteva dadura aprobator din cap, nerabdatoare să înceapO. - Ce anume vreţi să învOţaţi? - Croitorie, rOspunse una dintre ele. Aşa voi putea cdştiga ceva cdnd voi ieşi de aici. - Eu vreau .să învăţ .să tricotez. veni altă femeie cu ideea. Micuţa mea cathy are nevoie de hOinuţe groase la iarna. Din octombrie deja tremuram de frig. - Şi am putea vinde ceea ce producem, adauga o femeie isteaţă. Aşa vom putea cumpara lucrurile de care au nevoie copiii. Eu vreau să-i iau lui John o pereche de cizme pentru

30

Zece fete care au schimbat lumea

iama. Anul trecut adormea plangand iO fiecare searll din caUza degetelor ihgheţate. Cu siguranţa nu le lipseau ideile, iar lui Elizabeth nu-i lipsea entuziasmul. în curand s-au format mai multe dase cu cate douOsp rezece femei, fiecare î\1vOţand o meserie diferita. Iar doamna Fry a desChis un magazin iO iOchisoare de unde femeile puteau cumpllra eate ceva cu puţinii bani pe care-i caştigau. I s-au alaturat şi alte prietene quakere şi cel puţin una dintre ele

venea

zilnic iO vizita la iOchisoare.

.It

În fiecare zi la ora 9 dimineaţa şi la 6 seara, Elizabeth se ducea la Newgcrle ca sa ţina un seurt serviciu divin pentru deţinute. Multe au fost mişcate de cuvintele ei, mai ales ca nu se limita la predica, ci le şi ajuta' iO mod practic. Lucrarea sa din iOchisoare a devenit atat de cunoscuta, iOcat au fost înfiinţate comitete ca ale ei peste tot iO ţarll pentru a le ajuta pe femeile din iOchisorile iO care condiţiile erau la fel de proaste ca şi la Newgate. Iar veştile despre ce se iOtampla acolo calatoreau şi peste graniţe, ca şi Elizabeth, de altfel. Ajungem chiar şi pario Rusia sa le vorbeasca oamenilor despre nevoia de a face ceva cu privire la condiţiile din iOchisori.

.It

- Nu-mi vine sa cred ce-mi aud urechile! suspină Elizabeth

Fry. cand, iO anul /8/8, a auzit pentru prima datO despre condi­ ţiile rele din timpul transportului deportaţilor. Spune-mi cu lux de amllnunte ce se iOtampla. Omul trase adanc aer iO piept şi iOcepu. - Un deţinut poate fi transportat la coloniile unde se glIsesc cei condamnaţi pe viaţa pentru c-a furat un şorţ sau o bucata

Eiizabeth Fry

31

de şundl Iar pentru furtul unei jumatăţi de kilogram de cartofi sau al unei perechi de pantofi poate fi condamnat la paisprezece ani de mundl În colonii. - Sunt trimişi la capotul pOmdntului! Ce se întdmplO cu Întrebă ea. eile? fem - Sunt înlOnţuite unele de altele şi .sunt transportate spre corObii în dlruţe fOrO coviltir. Elizabeth fOcu ochii mari de uimire. - Iar cdnd ajung în colonii .sunt tratate ca nişte sclave. Stau pe unde apucO şi presfeazO muncile cele mai josnice. - Trebuie slI fac ceva în privinţa asta, hotărî Elizabeth. eapărat. N

Jt

Nu a durat mult pdnă slI-1 convingO pe comandantul închisorii Newgate să îmbunătăţească condiţiile de transport ale prizo­ nierilor. Între timp acesta affase că vizitatoarea închisorii pe care o conducea era pusă pe fapte mari. în orice caZ, femeile din închisoare îi dădeau mult mai puţină biitaie de cap de cdnd începuserO şcoala şi orele de lucru manual. însă Elizabeth nu s-a oprit doar la a schimba condiţiile de transport ale deţinuţilor din Newgafe. A ajuns cu pldngerea pdnO la guvem şi s-a asigurat dI parlamentarii erau interesaţi de ceea ce avea ea de spus. în urma campaniei sale, femeilor deţinute din colonii li s-a asigurat un loC mai acotOrii unde slI stea şi li se dOdea ceva respectabil de lucru cdnd ajungeau în colonii. Timp de douOzeci şi cinci de ani, Elizabeth Fry era prezentei în port cdnd pleca un vas cu deţinute din Londra. Ea dOruia fiecOrei deţinute o Biblie şi o trusll de cusut. în acei douOzeci şi cinci de ani, din portul Londrei au plecat 126 de vase avdnd

32

Zece fete care au schimbaI iumea

la bord

12 000 de deţinuţi. ÎnsO, datoritll lui Elizabeth, ih princi­

pal, numărul celor deportaţi a ihceput sa scader şi, pdner ih anul I85Lt, nimeni nu a mai fost trimis ih coloniile ihdeperrtate.

Jt

- Ai flrcut minuni de-a lungul anilor; îi spuse lui Elizabeth o prietener, fiind de-acum amdndoulr ihaintate ih vdrster. Doamna

Fry cllrtiner din cap.

- Aş fi putut face mult mai mult, spuse ea. Prietena ei rCrspunse, niţel imbufnater: - Peri ce ai fi putut fQce mai mult? Pe langer faptul cer ai imbunlrtCrţit condiţiile din ihchisori, ai mai deschis şi o casa unde ser rlrmdner peste noapte persoanele flrrlr aderpost, ai deschis o

instituţie de instruire a surorilor medicale, ca sa nu mai punem la •

socotealer toate 50cietCrţile de caritate din regiune şi... - Opreşte-te! interveni Elizabeth. Gata! Nu am făcut abso­ lut nimic flrrlr ajutor. Doamnele quakere m-au sprijinit tot timpul. la fel şi familia mea şi nenumăraţi alţi oameni binevoitori. Hai sa ne referim numai la Newgate. Flrrlr ajutorul comandantului ihchisorii, nu am fi reuşit ser facem absolut nimic. - Dar

tu ai fost cea care ai awt iniţiativa, insistă prietena ei.

Elizabeth

Fry ofter obositll.

- Cdnd eram tdnărlr, mi s-a spus că Dumnezeu mO cheamO la o lucrare specială. EI dorea ca eu sa fiu o luminlr pentru orbi, cuvdnt pentru muţi şi picioare pentru cei şchiopi. Asta e tot ce am ihcercat sa fac. Ceea ce este uimitor atunci cdnd faci lucra­ rea Domnului este faptul cer EI do suficientll putere din puterea Sa pentru a implini ihdatoririle zilnice. Eu L-am dezamăgit

de multe ori, dar EI nu m-a părăsit niciodater.

Elizabeth Fry

În

33

1845, la 65 de ani, pe Elizabeth au început s-o pără­

seasCă puterile şi apoi a murit în pace. Cu toate că nu-i plăcea

să primească laude pămdnteşti, cdnd a murit. Domnul i-a spus: .Bine, roabă bună şi credincioasCl! Bine ai venit acasă."

3'1

Zece fete care au schimbat lumea

Repere culturale: �rt!tI Pe la 1700. un deţinut putea fi sa

fie

deportat

pentru

condamnat

infracţiuni

cum

ar fi furtul unui şorţ sau al unei bucllţi de şuncă. Deportarea insemna ca deţinutul era îmbarcat pe un '4S şi trimis fie în coloniile americane. fie în golful Botany din Australia. Putea fi condamnat la paisprezece ani de închisoare pentru ca furase cartofi sau o

pereche de pantofi. înainte ca Elizabeth Fry sa se fi implicat în reformarea condiţiilor deţinuţilor. Ia sosirea lor în colonii. femeile nu primeau un acoperiş deasupra capului

şi

nici

Ceeteniei nu mai are zile multe de trtlit. - TerminO de mâncat, o indemnO soţia misionarului. Mary era atât de vrtljito de cele auzite, incat uito de mâncare! - Femeile nu au deloc zile bune, continue. soţia. Nu sunt decât nişte selave ale barbaţilor şi e cumplit ce li se intâmplo. - Ce anume? intreba Mary. - Cred cO pentru moment am discutat suficient despre partea urâto a Calaborului, spuse soţul. Nu vreţi 50 ne plim­ bOm niţel? Nu bine ieşirtl din casO, cO un grup de copiii se îngrămădiră în jurul lui Mary. - Sunt atraşi de porul tou roşcat, zise tovartlşa ei. Mary se 1050 pe vine şi culese două pietre, după care pe una o aruncO în aer: şi o lovi apoi cu cealalto în zbor. Copiii se uitau uimiţi. Mai facu o dato acelaşi lucru, apoi şi a treia oortl.

66

Zece fete care au schimbat l umea

De îndato, se produse o i'nvOlmOşealo între copilaşii care Îşi cOu!au fiecare câte douO pietricele. Mary zambi cdnd rnisionarii se aciuiarO în casO pentru a nu fi loviţi de pietrele ce zburau prin aer. . în ciuda poveştilor teribile care se t:fOnesc·, se gClndea ea, .are sO-mi placO aici: DupO ce a petrecut o perioadO cu familia de misionari, Mary s-a mutat ceva mai în inima ţOrii. între timp i'nvOţase cat de cat limba. - Am auzit bebeluşul acela plangand în tufiş, le povestea o femeie africancO altor douO femei, pe cand treceau pe langO Mary Slessor într-o dupO-amiazO. - E o minune cO încO mai troieşte. De-acum se fac cinci zile de cand e acolo. - Despre ce vorbiţi? le întrebO Mary pe femei. •

Ele ridicarO din umeri. - Spuneţi-mi şi mie ce povesteaţi, insisto ea. Ceea ce auzi fOcu sO-i treacO un fior pe şira spinOrii . - O

.It

femeie din sat a nOscut un copilaş acum cinci zile,

îi povestirO ele. Mama a murit la naştere, iar copilaşul a fost

Iflsat în tufişuri sO moarO şi el. Lui Mary nu-i venea sO creadO ce auzea. - Avea un duh necurat, continuă femeia. De aceea a murit

maicO-sa şi de aceea nu-I vrea nimeni altcineva. DacO ia cineva copilaşul, o sO moarO negreşit. Mory sOri ca arsO. - Unde este? întrebO ea. De unde venea plansul de copil?

Mory Slessor

67

Doull dintre ele dOdurO din cap cO nu ştiu. Cea de-a treia arOtO, într-o doarO, spre tufişuri. - SO-mi spui exact unde ai auzit seancetele, sa nu mO amOgeşti! Mary aseulto indicaţiile şi o rupse la fugO. Cdnd se gandea eli ajunsese suficient de departe, se oprea şi aseulta. ÎnsO gafaia atat de tare, încat trebuia sa facO o pauzO ca sa poato auzi vreun seclncet. Apoi urmO sunetul care o duse pdnO la o fetiţll micuţO de tot, ce zOcea sub un tufiş usCat. - Mieluşeaua mea spuse ea, ridicand bebeluşul în braţe. Mieluşeaua mea ,

.

tit

Nimeni nu s-a apropiat de ea dupO ce s-a întors în sat. Locuitorii din Calabar credeau cO Mary avea sa fie pedepsito de duhurile rele. Erau înfricoşaţi şi nu doreau sa se apropie de ea ca nu cumva sa li se întample şi lor vreo grozOvie. Aşa considerau ei şi şuşoteau între ei tot timpul cand o vedeau în depOrtare: - ÎnCO puţin şi o sa vedeţi. Duhurile rele au s-o omoare. Mary prinse şi ea din zbor eate ceva din toate acestea, însa nu le bOga în seamO. "Jinand-o pe micuţO în braţe, cu gingOşie şi ferm totodatO, îmbOie firawl trupuşor şi � unse cu singura cremO pe care o avea la ea. Fetiţa fusese groaznic pişcato de furnicile albe. Mary nici nu .spera cO micuţa avea să supravieţuiascO. ÎnsO apoi s-a gandit ce copil putemic trebuia sa fie de a supravieţuit primele cinci zile de viaţo într-un tufiş, fOrO un strop de lapte. Însa bOştinaşii mai aveau încO suspiciuni. - Femeia albO cu pOrul roşu va muri în curând, îşi spuneau femeile unele altora, în timp ce Mary îngrijea bebeluşul. stoteau

6B

Zece fete care au schimbat lumea

la distanţO faţO de misiona!'O şi de micuţO. DupO părerea lor, era periculoasa. Însa Mary Slessor nu a murit iar în cele din urmă sătenii au declarat că bebeluşul nu � niciun duh !'Ou. În fond, poate Că puteau sa păstreze copilaşii ale căror mame mureau la naştere.

Jt

Într-o bună zi tot satul în care locuia Mary fu cuprins de o mare tristeţe. - Ce s-a întamplat? le îhtrebă ea pe femei. - Sora mea a născut gemeni, răspunse o africancă cu faţa alungită de tristeţe, şi bebeluşii vor fi ucişi, iar ea va fi alungată în tufişuri. - POF11M? ! urlă Mary, sărind în picioare. Du-mă la ea! •

Sărmana femeie ezita. - ACUM!

Jt

În jurul colibei se stransese puzderie de oameni. Câtă vreme era acolo, Mary ştia că bebeluşii erau în siguranţă. - Explicaţi-mi ce se întamplă, se ruga ea. - cand se nasc gemeni, unul dintre ei aparţine unui duh !'Ou. însa, întrucat nu ştim exact care dintre ei este, amandoi sunt omoraţi. Şi deoarece mama a făcut un copil cu un duh, este dusă în zona cu tufişuri, unde

va

fi .sfaşiată de fiarele salbatice.

- BA NU SE VA îNTAMPIJI AŞA CEVA!

Cu Mary Slessor nu � rost să te pui. - Eu mă voi îngriji de gemeni, spuse ea. Aşteptaţi să vedeţi ce se

va

întampla. Niciunul dintre ei nu este copilul vreunui duh

!'Ou. Domnul Dumnezeu i-a făcut pe amandoi.

Mary 51essor

69

Furia şi lhcOplrţânarea lui Mary i-au ţinut pe femeie şi pe copiii ei lh viaţă. Mary lhcepuse să adune o mică familie lh jurul ei. Sătenii erau uimiţi pentru că bebeluşii nu păreau să aiba vreun duh rău. Zvonul despre aceste lucruri s-a răspândit. iar lh cele din urmă, locuitorii din Calabar au lhcetat să mai lase i\1 tufişuri copilaşii ale căror mame muriseră la naştere şi nu i-au mai omorât pe gemeni.

Jt

- Isus iubeşte copiii, povestea Mary familiei ei adoptive. îi iubeşte atât de mult lhcât a coborât din ceruri pentru ei. Unele femei din sat, ba chiar şi câţiva barbaţi o ascultau povestind. - Isus ne iubeşte şi pe noi? o lhtrebară mai târziu femeile. Mary le-a istorisit fapte din Biblie, iar unii au crezut.

Jt

Când Mary Slessor a mers la Calabar, baştinaşii aveau inimile la fel de lhtunecate precum pielea lor africană, din cauză că credeau lh duhuri rele. Când au crezut lh Domnul Isus lhsă, inimile lor au devenit la fel de strălucitoare ca ochii lor negri.

70

Zece fete care al,; schimbat lumea

Repere culturale: /rfriCQ Un alt seoţian celebru care s-a dus în Africa a fost David Living5tone, care este conside­ rat a fi cel mai mare explorator al acestui continent. Africa fusese numită .continentul întunecat", întrucat se cunoştea foarte puţin despre ea până la momentul când a pus Livingsione piciorul acolo. Într-una dintre expediţiile pe râul Zambezi, Livingstone a deseoperit una dintre cele mai uimitoare caseade din lume, .Caseada Victoria", ce era cunOsCută de africanii ce locuiau lângă ea sub numele de .Fumul Tunător". Ce-ar ft să iei un atlas şi să o cauţi? Idee principală: Mary nu a ezitat să pro­ testeze când a văzut răul în jurul ei, însă nu a pus accentul pe păcate. Ea le-a arătat oamenilor o altemativă şi o cale mai bună. Le-a arătat ce dorea Isus de la ei. Învaţă de la Mary şi dârzenia ei să le spui oamenilor ce doreşte Isus de la noi.

Meditează: În copilărie, Mary era foarte arţăgoasă şi irascibilă, însă Dumnezeu a folosit încăpăţâna rea şi voinţa ei putemică într-un mod minunat. Tu eşti unică, iar Dumnezeu te poate folosi şi pe tine într-un mod deosebit. Începe prin

Ma ry 5/essor

71

a face lucruri mici pentru EI şi nu te ruşina sO le spui celorlalţi despre Isus. Merito sO vorbeşti despre EI!

Rugăciune: Doamne Isuse. îţi mulţumesc cO m-ai fOcut exact aşa cum sunt. Te rog sti-mi arOţi ce pot face pentru line şi dO-mi curajul sO vorbesc îh Numele �u ori de cdte ori am ocazia. Amin.

Catherine Booth

Fetiţa şedea îh faţa focului, avdnd la ea cartea cu ţ>oze. Martha, pOpuşa ei, era alerturi. - la uitCI-te, Martha, 5\luse ea arCrtând literele din carte. Literele formeazO cuvdntul ţ>-i-s-i-c-O şi se ţ>ronunţO "ţ>isico". Întoarse ţ>agina. - Literele acelea formeazO cuvdntul ţ>-i-x şi se pronunţa " .p ix . Duţ>O care ţ>use degetul ţ>e litera .X". Ştii, uneori aceasta ihseamnă ţ>uţ>ic, exfllică ea, aţ>oi ridico ţ>Oţ>uşa şi îi dădu un ţ>uţ>ic. - Ce fetiţă isteaţO, surâse vizitatoarea doamnei Mumford. Câţi ani 5\luneai cO are? - catherine are trei anişori, �unse ea. Pare ca îhvaţă literele din zbor, pe măsură ce îi citesc din cărţi. - POi ai grijO să nu-i oboseşti prea tare creierul. o avertiza vizitatoarea. Doamna Mumford zâmbi. Ştia că mintea fiicei sale nu era atât de uşor de extenuat.

..

Până ce fetiţa împlinise cinci ani, îh 183't, primea constant lecţii de la mama ei, cu toate că nu mergea la şcoală. Cartea 73

7'f

Zece fete care au schimbat lumea

di n care citeau cel mai des cand erau împreună era Biblia, iar pană la varsta de doisprezece ani, Catherine o citise din seoarţă în seoarţă de opt ori! Dar viaţa nu era făcută doar ca să mun­ ceasCă. cand tatăl ei pleca în călătorii de afaceri la ceva distanţă faţă de casa lor din Boston, în Lincolnshire, o lua uneori cu el. - Ai vrea să înveţi să struneşti calul? o întrebă tatăl rond fetiţa avea vreo nouă ani. Ochii lui Catherine seanteiară. - Da. tati, chiar te rog. Trăgand-o pe genunchii �i. îi puse hăţurile în mdini. ţinan­ du-le uşor ca nu cumva s-o ia calul la goană. - Hai. uşurel. spuse el. lasă calul să-şi poată mişca capul. Animalul mergea la pas, relativ constant. •

- Şi acum hai să încercăm nişte chestii niţel mai complicate. propuse tatăl. cand ajunseră la o porţiune de drum mai liniştită. Trage cu blandeţe de hOţul din dreapta şi vezi ce se întamplă. Calul se îndreptă spre partea dreaptă şi îşi văzu de drum. - Acum fă acelaşi lucru şi cu hOţul stang. Fetiţa făcu după cum i se spusese şi era teribil de încantată rond vOzu că. supus. calul se îndreptă imediat spre stanga. - Mami. strigă ea rond se întoarseră acasă în acea după-amiază. Pot să mdn calul şi căruţa! Tata m-a lăsat să ţin fraiele! - Catherine e foarte pricepută la cai. spuse tatăl ei. Doamna Mumford se uită la fiica ei. - Dar tu iubeşti toate animalele, nu-i aşa?

tit

Catherine Booth

75

Tocmai pentru că iubea animalele, Catherine a suferit enorm atunci cand, pe. Ia vreo doisprezece ani, cainele ei a trebuit sa fie omorat. De suparata ce era, nici nu a vrut sa desehida .subiectul. cu toate ca s-a rugat pentru aceasta. La puţina vreme dupa acel trist eveniment. fata a mers la şcoala. Îi placea tare mult la şcoala. Însa acea libertate nu a ţinut mult. Catherine a fOcut nişte complicaţii la coloana de a trebuit sa zaca la pat un an de zile. - Ce ai vrea ser faci astazi? o îhtreba mama ei îh fiecare dimineaţa dupa ce terminau de facut lecţiile. Înser cunoştea deja raspunsul. - Eu sunt foarte fericita cu carţile mele, era răspunsul invariabil pe care � dadea copila îh fiecare zi. Timp de un an de zile COtherine a citit carţi pe care nici mOcar oamenii mari nu le citeau. La sfarşitul perioadei de con­ valescenţa, cand se simţea mai bine cu spatele, citise deja carţi foarte groase şi serioase despre Dumnezeu. În anii care au urmat, nu îhceta ser-şi puna îhtrebOri cu privire la Dumnezeu. Oare chiar o iubea? Avea nevoie ser fie iertata? Cum ar putea şti daca va merge îh rai? Înser, pe la şaptesprezece ani, a desCoperit adevarul ca pe o revelaţie. Isus chiar o iubea. Da, avea nevoie ser fie iertata. Şi da, ştia cu siguranţa ca avea ser mearga îh cer pentru ca aşa afirma Biblia, ca cei care cred îh Isus vor ajunge îh cer. Iar ea era convinsă că Biblia era ade­ vOrata. În sfarşit, Catnerine era fericita!

Jt

Trei ani mai tarziu Catherine şi mama ei participau la o îhtalnire creştina şi acolo l-au îhtalnit pentru prima oarO pe William Booth, care era ucenic de camatar. Înser, pana ser ajunga

76

sO

Zece fete care au schimbat :umea

se îndrOgosteasCă de Catherine, s-a pregOtit sO devinO pre­

dicator itinerant. Timp de şase ani, cei doi tineri şi-au trimis sCrisori, la început o datO pe sOptamdnO, apoi de douO ori pe sOptomdna, apoi aproape în fiecare zi pdnO ce s-au casatorit, în 16 iunie 1855 . Amdndoi O'IeCIU 26 de ani .

..

_Nu �-e greu sO fiţi mereu pe drumuri?- o întreba doamna Mumford într-o sCrisoare pe Catherine. Fiica sa rOspunse a doua zi . Draga mamica, tumeele lui William nu sunt atat de obosi­ toare pe cat ai crede. De obicei rOmdnem în acelaşi loc apro­ ximativ o luna, iar oamenii ne fac sO ne simţim ca acasO peste tot pe unde mergem. Am vOzut cdteva locuri interesante pe care nu le-am mai vOzut. În Hu" erau multe neveste de pescari. Aceştia calatoresC în jurul coastei dupO cum migreaza bancurile de heringi. Apoi am mers în 5heffield unde se fabrica cuţite. Dupll aceea am stat o luna în Halifax. Te rog sa nu-ţi faci griji cu privire la cOIOtorii, mama. William itni poarta de grija într-un mod deosebit.· •

..

- Am fost rugat sa fiu superintendent în Gateshead, îi spuse William soţiei sale caţiva ani mai tdrziu. Ea rOmase pe gânduri preţ de o clipa. - N-ar fi rou deloc sa avem o reşedinţa permanenta, deşi mi-au placut şi colatoriile pe care le-am fOcut. Cu toate ca uneori William trebuia sa plece sO predice, pe Catherine n-o deranja pentru cO era ocupata cu trebu­ rile ei. Între timp începuse sa faca şi ea o lucrare creştinO. Totul a început cdnd le-a vorbit odata femeilor de pe stradO

Catherine Booth

despre Domnul Isus

n

şi n-a durat mult panO ce a început

sa facO misiune! - Sunt foarte uimitO de mine însOmi! îi spuse lui William când acesta se întoarse acasO dupO douO saptOmani.

avea sa urmeze. - Domnul parcO m-a caloUzit sa le vorbese unor beţivani.

EI se întreba ce

La început am fost foarl'.e emoţionatO. însa EI mi-a dat CU\lintele potrivite, iar acum constat ca pot aborda astfel de oameni pen­ tru a le vorbi despre Domnul Isus. William nu era atât de surprins pe cât fusese Catherine. Sub ochii sOi soţia lui se implicase din ce în ce mai mult în lucrare, cu toate ca trebuia sO aiba grijO şi de copii. - Oare unde avea sa ducO toate acestea? se întreba el.

.It

Din Gateshead s-au mutat în Sud, panO ce au ajuns, în cele din urma, la L ondra. Catherine tot mai des era invitato sO vor­

beascO, pe cand William, tot mai puţin. Treceau prin momente dificile. într-o searO

ea a ajuns acasO înaintea lui şi şedea langa

foC, când el a intrat pe uşo. - Vai, Catherine, spuse el, 1000 ndu-se să cadO în seaun, când am trecut în seara asta pe langO bodegi, pareo am aUzit o voce care mO întreba unde altundeva aş putea gOsi atât de mulţi

oameni

care

au

nevoie de vestea cea bunO despre Isus decât

în astfel de locuri. Simt cO Domnul

ma cOIOuzeşte sO lucrez aici,

în Suburbia de Est a Londrei cu aceşti barbaţi şi femei. catherine 1050 privirea să-i rO'tOceaseO spre foc. •

De unde o sO ne vinO banii cu care să ne întretinem?" seîntreba

ea BOrbaţii chercheliţi din bodegi cu siguranţa n-or să ne dea .

•

78

I.umea Zece fete care au schim bat

la toţi şapte hranO şi haine, ca sO nu mai spun cO mai e un copil pe drum." ÎnsO atunci cdnd a deschis gura, a spus cu totul alt�. - Domnul nu ne-a 1O.sat niciodata panO acum. Daca EI vrea sO faci asta, EI ne va purta de grijO .

.-

William a scris la un ziar creştin, descriind planurile sale . Din caUză eli majoritatea celor ce locuiesc în astfel de regiuni nu merg la bisericO, îi vom vizita noi şi vom oficia serviciul religios acolo unde sunt ei, în aer liber. în teatre şi în alte locuri. Vom merge noi la oameni, acolo unde se �O, şi nu vom aştepta sO vinO ei la noi." În clipa aceea a luat flinţO Armata SalvOrii. •

.It

Era 1870 şi, dupO un efort uriaşode strangere de fonduri, a fost deschisO Casa Misiunii Poporului într-una dintre cele mai sOrace pOrţi ale Lendrei. - cand ţineţi întrunirile? o întreba pe Catherine unul dintre vizitatorii prezenţi la slujba de inaugurare. - Suntem aici în flecare searO, veni surprinzlltorul raspuns. Aici va fi mereu o uşO deschisO pentru cei aifaţi în nevoie. De aceea avem o cantinO a sOracilor. Aveţi idee caţi oameni ifOmdnzi sunt pe-aici? Vizitatorul SCoase din portofel cdteva bancnote şi i le întinse lui Catherine. - poftiml spuse el. Aceşti bani vor cumpOra legumele din supa de maine.

cit

Armata Salvllri i s-a îndreptat spre cei sOraci şi nevoiaşi, luand vestea cea buoo despre Isus într-o mdnO şi un castron

Cotherine BDDth

79

supa şi haine groase în cealalta. Acolo unde erau oameni ffamânzi, erau prezenţi şi cei din Armata ca slI-i hrănea.sca. Unde erau oameni înfriguraţi, erau prezenţi şi cei din Armata slI le dea haine. Şi acolo unde oamenii aveau nevoie de Isus, Armata era prezenta slI le spuna ca îi iubea atât de mult, încât şi-a dat viaţa pentru ei. William a devenit " Generalul Booth", un general în armata Domnului. Şi lui Gatherine i-au dat o titulatură: " Mama Armatei". Familia Booth nu a uitat niciodata chemarea ei de a-i sluji pe beţivi, tratându-i cu o iubire pe care nu o mai gllseau nicaieri. Barbaţi, femei şi tineri erau iubiţi în Armata Salvării, iubiţi de Generalul Booth şi de Mama Armatei şi iubiţi de Domnul Isus Cristos. cu

Jt

,,�O'Vesteşte-mi despre o întâlnire a Armatei Salvării", i-a scris lui Gatherine un prieten scoţian când i-a trimis nişte bani pentru lucrare. " Daca ai fi în Londra ne-ai recunoaşte imediat dupa uni­ formele Armatei şi dupa steaguri. Barbaţii poarto pOlllrii, iar femeile poarto bonete cu benzi de un roşu aprins pe care scrie Armata SalvOrii. Adunarile noastre sunt pline de viaţO, se cânta " mult şi se proclamO adesea " aleluia . Nici vorbă ca slujbele noas­ tre slI fie posomorâte sau plictisitoare. Oamenii vin de pe strOzi numai ca slI audo muzica noastrO plina de bucurie şi felul voios în care cântam. Majoritatea oamenilor care vin la noi sunt slIraci şi mulţi dintre ei n-ar pune piciorul într-o biserica obişnuita. însll la Armato oricine e primit. Femeile şi copiii au un loc special. Femeile-ofiţer predicO în Armato la fel ca bărbaţii şi ţinem misiuni şi servicii divine speciale pentru copii."

�

80

Zece fete care au schimbat lumea

- Nu vrei sO vii şi sO ne dai o manO de ajutor pe strada asta searO? o rugO Catherine pe o tanOrO din biserico ce venise sO vadO cum se desfOşura lucrarea. - Ce trebuie sO fac? vru sO ştie tanOra. - DouO dintre voi va trebui sO mergeţi pe nişte strOzi care va vor ii desemnate iI1 coutarea oamenilor nevoiaşi. Veţi gOsi neveste ai cOror bOrbaţi le-au dat afarO din casO, uneori având pe ele doar o cOmaşO de noapte cu o hainO pe deasupra şi adesea iiind iI1soţite şi de copii. Veţi gdsi tineri care s-au certat cu pOrinţii şi care au fugit de acasO. Şi veţi gOsi bOrbaţi şi femei bolnavi psihic care au nevoie de mantuire. �e chipul femeii apOru o expresie de groazO. - Dar n-am mai avut panO acum de-a face cu astfel de oameni. Nu aş şti ce sO le spun. Catherine Booth o privi ţinta iI1 ochi. - De rond eşti creştinO? - De opt ani. - Şi nu ai avut niciodata de-a face cu oamenii care au cea mai mare nevoie de tine? spuse cu tristeţe iI1 glas Mama Armatei. Expresia feţei tinerei se iI1muie. - Nu, spuse ea. Nu am avut de-a face cu ei panO acum. Dar voi avea iI1cefldnd din seara asta. •

..

Chiar iI1 seara aceea, cele douo femei se iI1talnirO la cantina socialo. Vizitatoarea deborda de iI1cantare. - Te-a folosit Dumnezeu iI1 seara asta? o iI1trebO Catherine BDoth. însoţitoarea ei dodu aii rmativ din cap.

Catherine Booth

81

- Ab50lvt. Şi mi-a dat şi o lecţie. - Ce ai îI'Mlţat? dori sa ştie doamna mai ih vdrstă. Zâmbind, vizitatoarea ihcepu sa povestească ce îhsemnase pentru ea o .searO pe strOzi. - Am descoperit ro a fi creştin ih.seamnă sa fii precum Isus, iar ih .seara asta am fOcvt ce a fOcvt şi EI. Mânată de iubire, am ihtins mâna spre cei care nu sunt iubiţi, dar aş vrea sa va ihtreb ceva. eatherine se ihtrebO despre ce plltea fi vorba. - Ştiu că aveţi o familie numel'Ouse lUţ>a la ochi, ca sO vodo mai bine Cum funcţioneazO comt:>Onentele ceasului de mdnO. Luand o şurubel­ niţO, regIO un şurub de dimensiunile unei gOmOlii de ac. Corrie 'il t:>rivea cum lucreazo. EI se cufundase atât de mult în lucru, cO uitase de t:>rezenţa ei. Cu toate cO avea numai şase anişori, Corrie Mţase sO stea foarte cuminte cdnd tatol ei lucra la cea­ suri de manO sau la ceasuri de masO. Uneori Corrie se întreba oare ce Cl\Iea sO se întamt:>le dacO strCInuta. Dar chiar dacO simţea cO o mllnancO nasul, reuşea întot­ deauna sO se stllt:>anea.scO. - Vrei sO te uiţi cu IUţ>O la comt:>onente? o întrebO tatal ten Boem. Corrie surose. - Da, cum sO nu, .5ţluse ea, cu toate că îi era foarte greu sO ţină lut:>a t:>e feţişoară. Trebuia să se sehimonosea.sco rău de tot ca să îi stea la ochi. - Acelea sunt diamante. îi arăta tatol ei. Poţi sO le numeri? - Unu, doi, trei ... t:>atru ... cinci! AI cui ceas e, tati? Doamna trebuie să fie tare bogata. Domnul ten Boom zambi. 121

i 22

Zece fete care au schimbat lumea

- Într-adevll r. e putred de bogată. - Cred că eşti cel mai bun ceasomicar din Olanda, se bucură 'Corrie, dacă doamnele bogate îşi aduc cea.surile la tine. Îmi place tare mult .să stau cu tine în magazin. - Şi mie imi place că stai aici cu mine, îi spuse tatăl ten Boom, pentru ca nu seoţi o vorbuliţă.

Jt

Pe cand Corrie creseu mare, cel de-ai Doilea Razboi Mondial era în toi. Avioanele englezeşti şi cele naziste atacau adesea în aer. chiar pe deasupra cllpetelor lor. Într-o noapte, cand Cl'iioanele fOceau atâta zgomot. încat Corrie şi sora ei, Bet.sie, nu reuşeau .să adoarmă, au coborât seările în spirală ale ciudatei lor case olandeze ca să bea o ceaşcă de ceai impreună. Cdnd Corrie ajunse înapoi. un fragment de �Iozibil zăcea pe pema ei. - Dacă aş fi dormit. m-ar fi ucis, îi spuse surorii sale. Betsie încuviinţă din cap. - SigJr Dumnezeu te-a scăpat cu un motiv 'ihterreiat, spuse ea. Corrie, care ÎI iubea din inimll pe Domnul Isus, fu de acord. - Dar oare care o fi motivul? se întrebă ea. Tclre aş vrea .să ştiu. Nu trecu mult pană Cl'iea să afle.

Jt

După cate...a luni de zile, într-o seara. familia ten Boom vorbea despre război, în timp ce îşi mdncau painea de secara cu bronză Gouda. - Naziştii îi obligă pe toţi evreii .să poarte o stea galbenă, steaua lui DCl'iid, spuse Betsie. Dar nu înţeleg de ce, nici în ruptul capului. Pe chipul tatălui ten Boom apăru o expresie g�.

Corrie ten Boom

1 23

Nici eu, dar mă cuprinde teama de ei. N imeni nu se apucă să marcheze oamenii aşa degeaba. Şi ClIIea dreptate. În săptămdna care a urmat, Corrie i-a al/Zit pe soldaţii nazişti vorbind foarte urdt cu nişte băieţi evrei, doar pentru ca purtau stele galbene. După care s-a raspdndit zvonul că barbaţii evrei erau duşi Î\1 lagare. Dar ce era mai rOu abia urma. Într-o zi, Corrie a vOzut cum familii Î\1tregi de evrei au fost ÎI19hesuite Î\1tr-un camion, dupa care au disparut fOra urma. A ştiut Î\1 inima ei că nu mai ClIIeau să se Î\1toarcă acasă . Bunule Isus, pot să fac ceva cât de neÎ\1semnat pentru aceşti sărmani oameni?· se ruga ea Î\1 seara aceea . Pe cdnd Corrie statea Î\1tinsă Î\1 pat, îşi aminti ca şi Isus era evreu, ceea ce o îmboldi şi mai mult să vrea să-i ajute. - Mi-a venit o idee, le spuse mama ten Boom fiicelor ei dupa ce vOzuserO plecdnd Î\1ca un camion Î\1carcat cu evrei. Casa noastra este un loc aşa ciudat, cu seari Î\1 spirala, camere micuţe, mansarde şi spaţii goale pe sub podea ... Nollie, cealalta soro a lui Corrie, o Î\1trerupse: - Şi eu mă gdndeam la fel. Am putea să ascundem evrei aici! Corrie şi Betsie se uitara una la alta. - E ca o creseOtorie de iepuri de casa, spuse Betsie. Cdnd eram mici ne jucam adesea de-a v-aţi aseunselea şi uneori dura o veşnicie să ne gasim unele pe altele! Inima lui Corrie Î\1cepu să bata cu putere Oare asta doreşte Dumnezeu de la mine?· se Î\1treba ea. •

.

�

•

Familia ten Boom Î\1cepu să ticluiasea tot felul de planuri. Au instalat un clopoţel la etaj astfel Î\1cdt daca vreun nazist intra Î\1 magazin cu intenţia de a urca la etaj pentru a percheziţiona

12'1

Zece fete care au schimbat lumea

casa, oricine era ih magazin sa-şi poatO avertiza familia şi orice evreu care era acolo. Ar fi avut exact douO minute la dispoziţie pentru a dispOrea ihtr-una dintre multele aseunzotDri. - Pe mine mO îngrijoreazO un lucru, spuse Nollie cdnd pregcltirile erau aproape gata. Oare copiii vor putea sa rOmdoo tocuţi dacO sunt aseunşi pe sub sedndurile podelei sau ihtr-o mansardO? S-ar putea sa le vinO sa strOnute de la praf. Pe feţele tuturor din ihcăpere apllruse o expresie de îngrijorare, numai pe faţa lui Corrie nu. - Da, spuse ea ferm. Vor fi tocuţi şi nu vor strOnuta. - Ce te face sa fii atat de sigurO? o ihtrebO Betsie. - Cdnd eram micuţe, le aminti Came surorilor ei, pOstram o tOcere de mormant cdnd tata lucra la ceasuri. Cdnd trebuia sa strOnut, mO stOpdneam. Iar pe atunti, nu era o chestiune de viaţo şi de moarte.

.It

Mulţi evrei au fost SOMlţi datorito familiei ten Boom, iI'1slI au trecut şi prin momente de fricO de li se fOcea pielea de gOioo. într-o bunO zi ihtreaga familie şi mai mulţi .oaspeţi· stoteau ih jurul mesei din bucotOrie, cdnd un om care ştergea geamu­ rile s-a suit pe searO şi a ihceput sa cureţe partea exterioarO a ferestrelor! Unul dintre evrei veni imediat cu o idee. - începeţi sa cdntaţi ,Mulţi ani traia.seOl", şopti el. ca sa se creadO cO e vorba de o petrecere. Zis şi fOcut. I-au cdntat cu toţii .Mulţi ani trOia.seol" tatolui ten Boom şi nu au �at niciodatO dacO omul cu geamurile pur şi simplu greşise casa sau era vreun spion neamţ! însa, ih cele din urmO, naziştii au deseoperit .refugiul ', iar membrii familiei ten Boom au fost arestaţi, despll rţiţi şi bOgaţi

Corrie ten Boom

125

la închisoare. A durat multo vreme pdnO ce au primit veşti unii de la alţii, timp care pOrea o veşnicie. într-o zi, Corrie a primit un mesaj codificat cum cO toate ceasurile din dulapul ei erau în siguranţO. A înţeles despre ce era vorba: evreii care erau ascunşi în casa ei cdnd se facuse raidul seOpasero teferi. Corrie nu mai putea de bucurie, revelrsdnd un şuvoi de mulţumiri lui Dumnezeu. însO u rmătoa rea veste pe care a primit-o i-a sfdşiat inima. Tata ten Boem murise.

Jt

- Hai, îmbrOcarea! Şi strdngeţi-vO lucrurile! striga rO gardienii într-o dimineaţO, cdnd abia se revelrsaserO zorii. Deţinuţii se uitară unii la alţii, citindu-li-se în ochi un amestec de groazO şi speranţO. Corrie începu sO se roage în timp ce se strOduia sO se îmbrace cat mai repede. flaznicii mdnarO puhoiul de deţinuţi în autobUze şi microbuze care pOrOsirO închisoarea. Dar nu le lua mult sO-şi dea seama cO nu aveau sO fie eliberaţi şi trimişi înapoi acasO. Autobuzele şi microbuzele oprirO IdngO garO, iar captivii furO sCoşi afarO ca animalele. Şi atunci, s-a întdmplat minunea! Corrie o zOri în mulţime pe Bet.sie! Îşi croi drum spre sora ei, fOrO a atrage atenţia gardienilor. şi se prinserO strdns în braţe. Betsie abia o auzea pe Corrie din cauza gOIOgiei din jur. - 51avO Domnului! spunea ea. Domnul fie IOudat! Cdnd o locomotivO ce trOgea vagoane cu care se transportau vitele trase IdngO peron, bOrbaţi, femei şi copii furO împinşi în vagoane, pânO ce ajunserO sO stea precum sardinele în con­ servO. Corrie şi Betsie se ţinurO de braţ ca sO nu fie despOrţite. Nu mai conteneau sO vorbeascO despre cele întamplate cat timp

126

Zece îeie ca re au schimbat lumea

fuseserO de�rţite. Nici lacrimile nu lipsiră, mai ales cand îşi aduserO aminte de tata ten Boom.

Jt

- Mergem spre Germania, strigO un blIrbat, acoperind zgomotul. Trecem pe langO casa mea, care e situata pe drumul spre Germania. O femeie se aUzi 'IOcOrindu-se: - Oare ce ne vor face acolo? Ce le vor face copiilor noştri? - Nimeni nu se mai întoarce înapoi din Germania, spuse o voce sumbră. Şi toato lumea credea cO acesta era ade'lOrul. - Vreau la toaleto! planse o voce de copilaş. În vagon se 1050 brusc tOcerea. Vocea unei mame înlOcrimate îi răsţ5unse copilului: - Va trebui sO-ţi dai drumul în pantaloni. Şi toţi cei din vagon sperau cO aveau sO ajung{! în Gennania înainte ca şi ei sO aibll nevoie la toaleto şi sO trebuiascO sO-şi dea drumul tot în pantaloni. Corrie şi Betsie fură duse la Ravensbruck, unul dintre fai­ moasele lagOre de concentrare ale lui Hitler. Acolo au fost tra­ tate ca animalele. În fiecare zi trebuiau sO defileze dezbrăcate în faţa gardienilor: chiar şi în zilele cele mai geroase. Gardienii de la Ravensbruck nu cunoşteau ce era mila. - Nu-mi dau seama cam caţi oameni sunt aici, îi spuse Corrie într-o zi surorii sale. Nici Betsie nu ştia sO aproximeze. - Dar un lucru ştiu cu siguranţO, spuse ea. Cred cO sunt eate zece şobolani de persoaoo. - Şi eate o suto de purici, adOugo sora ei.

Corrie ten 800m

1 27

- îi mulţumesc Domnului pentru purici, spuse Betsie. în fiecare zi îi mulţumesc Domnului pentru purici. Corrie ştia bine ce voia sO spuoo. Gardienii nazişti nu suportau puricii, iar cdnd într-o baraoo erau foarte mulţi purici, se cam fereau sO intre acolo.

.It

- De ce nu ne-a înglIduit Dumnezeu sO-i ajutam mai departe pe evrei? se întreba cu voce tare Corrie într-o buna zi. - Pentru ca aveam de lucru aici, treburi pe care nu le vom împlini daca vom sta cu mdinile în sdn, plangdndu-ne de mila. Sora ei ştia ca era adevarat. Erau puţine lucruri pe care le puteau face într-un lagar de concentrare, însO într-un asemenea loc lucrurile marunte însemnau foarte mult. Corrie şi Betsie cautau modalitaţi prin care sa le ajute pe tovaraşele lor de captivitate. E greu sO ne imaginam, dar chiar au încercat sO sOrbatoreasca zilele de naştere, mai ales pentru fetele tinere ce se aflau acolo. Aveau grija de copiii bolnavi pentru a le oferi mamelor un rOgaz de odihna şi faceau tot ce le statea în puteri pentru cei care erau bolnavi şi muribunzi. Exista iubire pana şi în Raven.sbruck

.It

- Ce slaba eşti, o caina Corrie pe sora ei pe la începutul iemii, şi tremuri de frig. - Nu prea vezi graşi pe aici, spuse Bet.sie. Apoi zClmbi. Şi ai face bine sO chemi tehnicianul. ooci se pare 00 s-a defectat centrala! .Ce mai încearca Bet.sie sO faca haz de necaz', se gandea Corrie Chiar şi aici. Chiar şi acum. Chiar daca e foarte bolnM: .

•

Zece fete care au schimbat lume a

1 28

Pe Betsie o lull un acces de tuse. Însa nimeni, afara de Corrie, nu obser'ill acest lucru, întrucât tusea era la ordinea zilei în baracll.

cit

Mat timp cât îşi mai putea glIsi vreo farâmll de putere, Betsie ţinea studii biblice şi conducea grupuri mici de rugllciune. - Macar atat putem face ca sa dllm o manll de ajutor, fi spunea adesea surorii ei. Nu se ştie cand ne va suna ceasul ori­ careia dintre noi, aşa cll trebuie sa fim pregătite pentru moarte. Uneori Corrie se ruga ca Betsie sa se înslInlItoşeascll, înslI alteori se ruga ca sora ei sa moara şi sa plece din acel loc groaz­ nic în cerul plin de frumuseţe şi splendoare. Asta s-a şi întamplat. Betsie nu s-a mai facut bine. Isus a luat-o la Sine, acasll .

cit

e

La puţina vreme dupa moartea lui Betsie, Corrie a fost elibe­

rata din lagOrul de concentrare. Înainte de a pleca, a trebuit sa o declaraţie cum ca fusese bine tratata acolo şi ca era sanatoasa tun. Însa Corrie era atat de bolnava, încât a fost dusa direct la spital. Pe cand era acolo, s-a privit în oglinda şi nici ea nu se mai recunoşfea. Timpul a trecut. iar ea s-a recuperat suficient de mult încat sa plece acasa . Mai ai ceva de lucru pentru mine?" ÎI întreba adesea pe Dumnezeu în rugaciune. Iar EI avea. Corrie a deschis o casa în Olanda unde au venit alte victime ale razboiului în căutare de ajutor şi de linişte. semneze

•

cit

Într-o buna zi, la multa vreme dupa aceea, s-a apropiat de ea un barbat, dupa un serviciu divin. Fusese gardian la Ravensbruc/(

Corrie ten Boom

129

- Nu-i aşa cO e minunat cO Isus mi-a .sţ:>olat pOcatele? .sţ:>use el. întinzând .sţ:>re ea mâna pentru a o strânge pe a ei. În mintea lui Corrie nOpOdirO o groazO de amintiri. Oare el o forţase sO defileze dezbrOcatO? EI râsese de sOrmana Betsie când tuşea de-şi sCUipa plOmânii? Preţ de un minut, fu incapa­ bilo sO-şi mişte braţul. Apoi înO�O în linişte o sCUrM rugelciune, iar Dumnezeu puse iertare în inima ei. Corrie ten Boom luo mâna blrrbatului şi o strdnse cu coldurO. Asta da minune!

i30

Zece fete care au schimbat :umea

�

Repere culturale': Ct!I de-aI Doiko Război Mondial

Cel de-al Doilea Război Mondial a durat din 1939 pană în 191f5. Olanda, ţara în care locuia eorrie, a fost atacată de armata nazistă în mai 19'+0 şi, în patru zile, ţara a fost cotropită. Mişcarea de rezistenţa olandezCr s-a opus cu curaj dominaţiei naziste. însă mai bine de o sută de mii de evrei olandezi au murit în lagăre de concentrare şi aproximativ cinci sute de mii de olandezi au fost trimişi la mund1 în Germania. După o iarnă groaznică în care prizonierii alfîhdurat foamete şi ger în Vest. iar în Est se duceau lupte grele, în luna mai din anul 19'i5 trupele naziste au capitulat. Idee

�

principală: Corrie şi familia ei au suferit atat de mult. încat ar � fost uşor pentru Corrie să se împietrească în amărăciune şi furie. Însă Dumnezeu i-a pus în inimă adevărata pace şi capacitatea de a-i ierta pe cei care fuseseră duşmanii ei. Aminteşte-ţi că e o minune chiar şi mai mare că Isus poate să-ţi ierte păcatele.

�

Meditează: \loate că simţi că ai dreptul să urăşti anumite persoane pentru ceea ce ţi-au făcut. Însă ura iţi va umple inima de răceală

Corrie ten Boom

131

şi amărllciune. Nu va fi uşor. dar cere-I lui Dumnezeu sa te ajute să-i ierţi şi Începe sa te rogi pentru ei. Rugăciune: Doamne Isuse. îţi mulţumesC că ai bunăvoinţa sa mă ierţi chiar dacă am păcătuit impotriva Ta de atat de multe ori. Ajută-mă sa-i iert pe ceilalţi şi chiar sa ajung sa-mi iubesC duşmanii aşa cum mă înveţi Tu. Amin.

Întrebări de verificare

cat de mult iţi mai aminteşti

despre aceste zece fete care au sChimbat lumea?

•

Încearcll slI rospunzi la urmlltoarele întrebllri ...

Întrebări de verificare

1 3;

ISOBEL �UHN

1.

Isobel a, plecat in China; cum se numea gruparea etnicll cu care a lucrat? 2. Cum se numea acea şcoalll specialll pe care o organi­ zau John şi Isobel in timpul sezonului umed? 3. Cum îi chema pe copiii lui Isobel? EUS"BETH FRY

It.

Cum se numea predicatorul american pe care l-a ascultat intr-o bună zi Elizabeth? 5. Ce le dlldea Elizabeth deţinutelor inainte .sll fie deportate? 6. eate femei erau inghesuite in cele patru incllperi ale inchisorii Newgcrle? "MY �RMICH"EL

7. Din ce ţarll provenea Amy? 8. Ce culoare aveau ochii lui Amy? 9. Unde a plecat Amy ca misionarll? GLltDYS "YLW"RO

10, Cum a cllllltorit Gladys spre China? I I . Unde a lucrat Gladys cand a ajuns in China?

12, eat le-a luat lui Gladys şi copiilor slI treacll munţii panll au ajuns la loc sigur? MMN SLESSOR

13. Unde a lucrat Mary când era Copilll? IIt. în ce parte a Africii s-a dus Mary? 15, înainte ca Mary .sll ajungll in Africa, ce se intampla acolo cu gemenii, la naştere?

13'1

Zece fete care au schimbat l u mea

c" n+ERIN E BOOTH

16. De ce a trebuit Catherine să zaCO la pat timp de un an de zile? 17. Cum se numea organizaţia 1hfiinţato de Ccttherine şi William Booth? 18. Cum se numea casa pe care au desehis-o ihtr-una dintre cele mai sărace cartiere ale Londrei? JACtc:IE PuLUNGER

19. La ce instrument a cclntat pentru prima dato Jacl