Lumea Zeilor Si Cea A Oamenilor Din Epopeele Homerice [PDF]

Zitiervorschau

LUMEA ZEILOR SI CEA A OAMENILOR DIN EPOPEELE HOMERICE

Homer poet epic s-a născut în secolul VII (700-620) î.d.Hr.,nu se ştiu date exacte privind locul şi data naşterii se spune ca s-ar fi născut în Ionia sau în insula Chios.Nu cunoaştem prea multe date despre autor ceea ce ştim sunt nişte bibliografii fictive şapte la numar.S-a pus la îndoiala existenţa fizică a lui Homer deşi vechii greci nu au pus la îndoială acest lucru.Marile creaţii care i se atribuie lui Homer sunt Illiada şi Odiseea.1 Iliada este o capodopera a litetraturii universale care prelucreaza teme din fondul eroic tradiţional pe când în Odiseea apare o varietate a planurilor de acţiune iscusinţa în aritcularea celor trei mari teme ale epopeei.2 Ştim ca pentru greci Iliada şi Odiseea reprezintă cel mai pătrunzător element al cunoştinţei grecilor şi că perioada în care s-au redactat aceste două lucrari nu este sigură se presupune ca ar fi scrise în jurul anului 650î.d. Hr.Ele sunt cele mai vechi creaţii literare greceşti cunoscute nouă , dar pentru grecii din epoca arhaică ele au reprezentat o culme şi nu un început.3 Odiseea faţă de Iliada prin varietate planurilor compoziţionale pune în relaţie alte personaje aparţinând celor mai diverse categorii sociale, ambele epopei datorită subiectelor pe care le dezvoltă urmăresc în primul rând destinele eroilor şi dacă aceştea sunt sau nu ajutaţi de zei.4 Creaţi de Homer zeii greci devin umani prin prezenţa lor fizică pe care o simţim cu toate simţurile este pţin a spune că ei sunt vii le auzim stigătele şi uneori urletele.Aceşti zei din carne şi oase par mai degrabă a reflecta propria noastră înfăţişare.5

1

N. I. Barbu, A.Piatkowski, Scriitori greci si latini, 1978, p. 97-102. Ibidem, 1978, p. 98-100. 3 M. Marinescu-Himu, A. Piatkowski, Istoria literaturii eline, 1972, p. 82-87. 4 R, Flaceliere, Istoria literară a Greciei antice, 1970, p. 45-46. 5 A. Bonnard, Civilizaţia greacă vol. I, 1967, p. 158-162. 2

1

Toate personaje lui Homer sunt frumoase fie ele femeii sau bărbaţi, el este mai întâi de toate un creator de caractere. Psihologia eroilor săi este una foarte simplă şi redusă la câteva trăsături puţin numeroase dar constante şi bine marcate făcându-le să acţioneze în chipul lor cel mai natural.6 Zeii şi zeiţelle care apar atât de des în Iliada şi Odiseea fie ei strânşi în adunările din Olimp fie amestecaţi printre oameni pe pământ îi încercă aceleaşi sentimente aceleaşi pasiune ca pe întreaga omenire de care-i separă o trăsătură esenţială nemurirea fiind nemuritori ei nu se tem de moarte şi nici că vor îmbătrâni. 7 Lumea zeilor în epopeea homercă nu reprezintă numai ficţiune ci constitue un adevărat sistem de forţe un angrenaj în care fiinţele umane sunt prinse cu sau fără voia lor. Zeii homerici sunt înzestraţi cu figuri omeneşti bine conturate din punct de vedere discriptiv precum şi însuşiri şi slăbiciuni omeneşti.În Olimp adunările şi petrecerile zeilor amintesc de practicile curente din viaţa publică a oamenilor din Grtecia antică.8 Pentru oameni a căror preocupaţie este războiul cel mai înalt ideal al său rămâne gloria şi bunul renume. Acest ideal este comun atât lui Hector cât şi lui Ahile deoarece amândoi eroii îşi jerfesc viaţa în numele războiului, după cum mărturiseşte Ahile că principala sa grijă o constitue gloria sa după moarte. Această mărturie poate fi apropiată de cuvintele rostite în prag de moarte de către Hector, aceasta nu înseamnă că eroii nu iubesc şi ei viaţa şi că nu răsvrătesc împotriva morţii sau că nu speră asemenea lui Hector arătând fireasca slăbiciune omenească în posibilitatea ocolirii destinului tragic.9 Pentru oameni zeii nu sunt exteriori lumii . Ei nu sunt eterni ci sunt nemuritori au fost creaţi ci nu au existat din totdeauna, nu au puteri absolute şi intervin frecvent în viaţa oamenilor de care sunt apropiaţi. Homer a adunat zeii de origine diferită şi i-a organizat după modelul aristocraţiei care a existat în epoca miceniană.10

6

R. Flaceliere, op cit., 1970, p. 46. Ibidem, p. 63-64. 8 M.Marinescu-Himu, A. Piatkowski, op cit. , 1972, p. 89-90. 9 Ibidem, 1972, p. 93-95. 10 Anne-Marie Buttin, Grecia clasică, 2002, p. 131-132. 7

2

Homer şi Hesiod stabilesc numele zeilor, cultul, atribuţiile şi înfăţişarea lor şi le formează principii morale. Statuile zeilor sunt prezentate concret iar sculptura umanizează religia ea nu este o reprezentare a zeului ci el însuşi. Zeii au primit atribuţii precise dar în realitate li se dau porecle de fiecare dată când oamenii li se adresează pentru anumite servicii.11 Personalitatea zeilor diferă şi ea de felul cum aceştia erau prezentaţi în Iliada, în Odiseea zeii pierd înfăţişarea hiperbolică precum şi însuşirile fantastice care îi transformau în personaje de poveste. Ca urmare a modificărilor făcute de Homer la lumea zeilor se observă şi-n modificarea esenţei raporturilor directe pe care poetul le stabileşte între oameni şi zeii. Sub diferite chipuri zeii se amestecă în lumea şi veghează comportamentul oamenilor pentru a pedepsi pe cine se cuvine, oamenii au o directă contribuţie la toate relele care se abat asupra lor. Deci mult mai diversificată în raport cu lumea zeilor lumea oamenilor din epopeile homerice înfăţişează o adevărată galerie de tipuri umane specifice societăţii greceşti post miceniene.12 În epopeile homerice , în special în Iliada ne este prezentată o interpătrundere între lumea zeilor şi cea a oamenilor. Pe vremea când au fost compuse marile epopei procesul de formare a religiei greceşti era definitiv încheiat şi fiecare zeu avea propria sa înfăţişare caracterizată prin elemente specifice. Lumea homerică cu toate că-n alcătuirea ei poetică păstrează numeroase caracteristici miceniene, corespunde în linii mari aşa cum arată societatea post miceniană.13În poemele homerice sunt limitaţi de a se sustrage dominaţiei propriilor pasiuni şi interese de aceea au un caracter pătimaş, subiectiv şi şi adeseori schematic.14 Ne putem da seama că zeii sunt foarte răzbunători, Poseidon îl va urmări pe Ulise cu mânia sa. Mânia divinităţilor mării şi a materiei pe care nici un om nu o poate evita aceste divinităţi trebuie îmblânzite doar prin sacrificii şi suferinţă.15

11

Anne-Marie Buttin, op cit., 2002, p.133. Ibidem, 1972, p. 93. 13 Ibidem, 1972, p. 88-89. 14 Hesoid, Naşterea zeilor, 1973, p. 16. 15 F. Buffiere, Miturile lui Homer şi gândirea greacă, 1987, p. 334-335. 12

3

Subiectul Iliadei în forma la care s-a oprit, poetul şi-a ales ca subiect o singură parte a războiului iar de celelalte se slujeşte ca de simple episoade. Acţiunea Iliadei epopee războinică prin excelenţă se petrece în circa 53 de zile, poetul descrie puţin opoziţie viaţa în tabăra militară a coaliţiei greceşti care atacă Troia. Bărbaţii şi femeile din Iliada fie că iau sau nu parte la luptă, trăiesc în ambianţa războiului într-o nesiguranţă a zilei de mâine. Personajele principale din epopee sunt în majoritatea lor oameni tineri conştienţi că moartea şi robia îi pândesc.16 Pentru a sugera atmosfera războinică în care se desfăşoară acţiunea Iliadei Homer încredinţează prima parte a epopei descrierii scenelor de luptă dintre ahei şi troieni arătând în acest fel calităţile războinice ale unor şefi, personalităţi cu mare faimă. Homer a cunoscut istoria generaţiilor de zei vrăşmaşe între ele şi istoria a cel puţin două generaţii de eroi nenumărate legende despre raporturile dintre zei şi oameni poveşti despre lupta oamenilor cu forţele dezlănţuite ale naturii 17 .Subiectul Odiseei este alcătuit dintr-un triptic îmbinat de poetul epopei cu multă abilitate. Spre deosebire de Iliada, Odiseea a fost păstrată integral. Spiritul de concurenţă care domină societatea secolului al VIII-lea î.e.n.18 Alături de zeii minori care sunt în număr infinit există panteonul grec care îi cuprinde pe principalii zeii în număr de doisprezece. Au fost clasificaţi pe cupluri zeuzeiţă Zeus-Hera, Poseidon-Amfitria, Apollo-Artemis, Atena-Heracles, Hermes-Hestia, Hefaistos-Caris.Această reprezentare nu este cel mai des întâlnită, nu este posibil să avem să avem o listă sau un model absolut deoarece zeii variază în funcţie de loc. Cei doisprezece zei din panteonul grecesc aşa cum i-a citat Homer cu toate că sunt cunoscuţi de toţi grecii diferă de la un loc la altul în funcţie de cult de epitete care le-au fost date şi de simbolurile care le-au fost atribuite, ei locuiesc în Olimp într-un loc dificil de situat.19

16

Ibidem, 1972, p. 71-72. Ibidem, 1972, p. 76. 18 Ibidem, 1972, p. 77. 19 Ibidem, 2002, p. 135. 17

4

Raporturile dintre oameni şi zei aşa cum au fost ele înfăţişate de Homer ridică numeroase probleme la influenţa zeilor asupra desfăşurării vieţii pe pământ. Zeii homerici au fost înzestraţi cu figuri omeneşti bine conturate precum şi cu însuşiri şi slăbiciuni omeneşti. Pentru a-şi înlesni intervenţia în lumea oamenilor zeii i-au adeseori înfăţişarea oamenilor. Cu toate acestea oamenii recunosc uşor pe zei care nu se sfiesc să ia chipul unei rude sau a unui prieten. Ipostazele în care apar zeii indiferent dacă apar sau nu în chipul unui muritor au o mare influenţă asupra celor care le simt prezenţa sau intervenţia.20 Trăsăturile comune in lumea eroilor homerici se grupează de obicei după vârstă şi rang : prestanţa fizică, dispreţul faţă de moarte, cinste sunt comune principalelor figuri masculine din tabăra aheilor cât şi din tabăra troienilor. Totuşi dacă facem abstracţie de aceste însuşiri generale care reflectă modul de gândire şi comportament al diferitelor pături din societatea gentilică greacă, observăm că prin neîntrecuta artă care poate fi admirată îndeosebi în dialoguri şi monologuri Homer a reuşit să creeze tipuri de eroi puternic individualizaţi.21 Pentru a face să trăiască un personaj fără a-l descrie se poate spune că Homer nu descrie niciodată astfel pentru sutele de soldaţi care mor în luptele din Iliada, unele personaje nu intră în poem doar pentru a muri, ci întotdeauna există un sentiment diferit faţă de moarte pe care îl exprimă acest gest prin care poetul dă viaţă chiar în momentul în care el o retrage.22 ,,Dificultatea nu constă în a înţelege că arta şi epopeea greacă sunt legate de anumite forme de dezvoltare socială. Dificultatea constă în faptul că ele ne procură şi astăzi o desfătare artistică şi că într-o anumită privinţă servesc ca normă şi ca model inegalabil’’. Karl Marx

20

Ibidem, 1972, p. 90-91. Ibidem, 1972, p.97. 22 A. Bonnard, op cit., 1967, p. 73. 21

5

-BIBLIOGRAFIE-

1.Bonnard A., Civilizaţia greacă, vol. I, 1967. 2. Barbu N.I., Piatkowski A., Scriitori greci şi latini, Ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978. 3. Buffiere F., Miturile lui Hmer şi gândirea greacă, Ed. Univers, Bucureşti, 1987. 4. Buttin A-M., Grecia clasică, Ed. Big-All, Bucureşti, 2002. 5. Flaciliere R., Istoria literară a Greciei clasice, Ed. Bucureşti, 1970. 6. Hesiod, Opere,. Naşterea zeilor(Teogonia), Ed. Univers, 1973. 7. Marinescu_Himu M., Pitkowski A., Istoria literaturii eline, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.

6

7