Curs 4 DP Forme de Organizare A Activitatilor Matematice [PDF]

Zitiervorschau

CURS 4 Tipuri şi forme de organizare a activităţilor matematice la preșcolari

Categoriile de activități de învățare sunt: • activităţile pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), • jocurile şi activităţile didactice liber-alese, • activităţile de dezvoltare personală.

Activitățile pe domenii experiențiale (ADE) sunt activităţi integrate ori disciplinare, desfăşurate în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele de integrare curriculară, având ca mijloc de realizare jocul cu toate valenţele şi sub toate formele sale, dar și discuţiile libere, convorbirea, povestirea, lectura după imagini, exerciţiile cu material individual, experimentele, construcţiile, observarea.

Jocurile şi activităţile didactice liber-alese (JALA) de copii sunt organizate simultan pe centre de interes (Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele) pot fi abordate integrat ori pe domenii experiențiale. Curriculumul pentru învăţământul preşcolar precizează că activităţile realizate pe centre de interes „se desfăşoară într-un cadru bine gândit şi amenajat de educatoare, în cel puţin 3 centre de activitate deschise, din cele 6 existente în fiecare grupă de preşcolari”. Activitățile în centrele tematice se desfăşoară în grup, în perechi, individual şi nicidecum frontal; activităţile de la toate centrele deschise se desfăşoară simultan şi nu succesiv; nu există obligativitatea ca fiecare copil să parcurgă zilnic toate centrele deschise; fiecare copil are libertatea de a opta pentru centrul ales, însă, în cazuri speciale profesorul îl poate îndruma discret spre un anumit centru de interes (pentru activităţi recuperatorii, ameliorative).

Pentru jocurile şi activităţile alese desfăşurate în alte spații decât spațiului obișnuit al grupei (outdoor), o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente. De asemenea, în funcție de spațiul ales pentru desfășurarea activităților outdoor, care poate fi și în afara instituției (parc, crâng, pădure, pajiște, fermă, gospodăria bunicilor etc.), va fi acordată atenția cuvenită adecvării jocului și explorării la condițiile oferite de acesta.

Activitățile de dezvoltare personală (ADP) includ rutine, tranziții, opționale și extinderi. Rutinele reprezintă activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zile: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, salutul adresat fiecărui copil diferențiat, prin scurte mesaje particularizate, micul dejun, gimnastica de înviorare, calendarul naturii, spălatul pe mâini înainte de masă, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea. Tranziții sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta. Opționalele sunt discipline la decizia școlii pe care le aleg toți copiii împreună cu părinții, la care educatoarea trebuie să facă programa. Extinderile sunt conținuturi care sunt structurate pe un anumit domeniu experiențial pentru obținerea performanței (doar pentru cei dotați), țin de curriculumul extins (sunt notate cu asterisc).

Repere Jocuri şi orare activităţi liber alese

Activități pe dom. exper.

Rutine, Tranziții / Activităţi pentru dezvoltare personală

8,00 – 9,00

Jocuri şi activităţi liber alese (joc liber)

-

Rutină: Primirea copiilor (deprinderi specifice) Activitate individuală de explorare a unui subiect de care este interesat copilul / activitățí recuperatorii individualizate sau pe grupuri mici

9,00 – 11,30

Jocuri şi activităţi liber alese (pe centre de interes)

Activități pe domenii experienţiale

Rutină: Întâlnirea de dimineaţă (15/30 min.) Rutine şi tranziţii care să vizeze pregătirea copiilor pentru activitățile care urmează (deprinderi de igienă individuală şi colectivă, deprinderi de ordine şi disciplină, deprinderi de autoservire etc.) Rutină: Gustarea (deprinderi specifice)

11,30 Jocuri şi – activităţi liber 12,30 alese (jocuri de mișcare, jocuri distractive, concursuri, spectacole de teatru, audiții literare/ muzicale, activități în aer liber, vizite etc.)

Rutine şi tranziţii care să vizeze pregătirea copiilor pentru activitățile liber alese și, implicit, derularea jocurilor și a activităților recreative, în aer liber (deprinderi igienă individuală şi colectivă, deprinderi de ordine şi disciplină, deprinderi de autoservire, deprinderi motrice, deprinderi de comunicare și cooperare etc.) Opțional (în cazul în care se derulează, acesta se va desfășura o dată pe săptămână)

12,30 Jocuri şi – activităţi liber 13,00 alese (joc liber)

Activitate individuală de explorare a unui subiect de care este interesat copilul Rutină: Plecarea acasă (deprinderi specifice).

Tipurile de organizare a activităților de învățare în grădiniță: •Corective (care se adresează copiilor care au ușoare rămâneri în urmă) •Recuperatorii (destinate copiilor cu ușor handicap, tulburări de limbaj, memorie, gândire, tulburări de atenție, motivaționale, voliționale sau relaționale) •De suplimentare a programului de instruire (de dezvoltare sau de elaborare).

Exemple de tipuri de organizare a activităților matematice de predare-învățare la grupa mică (Obiectiv, etape în funcție de baremele minime de cunoștințe, deprinderi și capacități, exemple de activități). O1: Să constituie mulțimi de obiecte după criteriul discriminării dintre genul proxim și diferența specifică: Etape ale activității de identificare a obiectelor care au o anumită proprietate: •Contactul cu obiectele care au o anumită proprietate, identificate: de către colegi, de către el însuși. •Identificarea obiectelor care au o anumită proprietate dorită. •Exemplificarea de obiecte care au proprietatea dorită. •Sesizarea/ discriminarea proprietății la care întâmpină dificultăți în contextul altor proprietăți. •Numirea obiectelor care au o anumită proprietate.

Activități integrate de predare-învățare: Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate: un brad, 3 tablouri și o minge. Colorează coroana bradului și încercuiește mingea. Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt desenate: un coș, iar alături sunt fructe și legume. Așează în coșul toamnei 3 fructe și 2 legume (copilul trebuie să traseze o linie de la fiecare fruct sau legumă la coșul toamnei). Exercițiul 3. Context: Pe fișă sunt desenate legume și flori. Colorează legumele care au culoarea verde. Exercițiul 4. Context: Pe fișă sunt desenate: un măr, o pară, o cireașă și 2 legume: dovleac, vânătă. Încercuiește grupa fructelor și așeaz-o în coșul toamnei (prin trasarea unei linii de la mulțimea fructelor la coșul desenat pe fișă).

O2: Să discrimineze corect și să numească culorile învățate (roșu, galben, albastru etc.) Activități recuperatorii: Context: Copilul manipulează obiectul care are culoarea dorită. Etape ale activității de sesizare a culorilor: •Contactul cu obiectul de o anumită culoare, identificat:de către colegi; de către el însuși. •Identificarea obiectelor care au o anumită culoare dorită (cea care nu este recunoscută de copil): •Exemplificarea de obiecte care au culoarea dorită. •Sesizarea/ discriminarea culorii la care întâmpină dificultăți în contextul altor culori. •Numirea culorilor văzute sau amintite de către cineva (un copil sau profesorul specifică obiecte care au tot timpul culoarea respectivă, iar copiii trebuie să identifice culoarea, de exemplu: foc roșu, soare galben, mare albastră).

Activitate recuperatorie de discriminare a culorilor: Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt trecute 4 obiecte colorate, o minge roșie, un măr roșu, o banană și o pară galbene, așezate în linie. Formează mulțimea obiectelor colorate cu roșu. Taie cu o linie obiectele care sunt galbene. Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate cu roșu, galben și albastru, așezate în linie, iar sub fiecare obiect este desenat un pătrat. Marchează cu un X în căsuța de sub obiectele colorate cu roșu. Exercițiul 3. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate necolorate: un măr, o cireașă, o pară, o sfeclă, o pară, așezate în linie, iar sub fiecare obiect este desenat un pătrat. Colorează obiectele care sunt roșii. Marchează cu un X în căsuța de sub obiectele care au culoarea roșie.

O3: Să identifice și să numească poziții și relații spațiale: sus-jos, în față-în spate, sub-deasupra, lângă. Etape ale activității de sesizare a poziției spațiale a unui obiect: •Contactul cu obiectul care este în poziția spațială dorită. •Identificarea obiectului ce se află într-o anumită poziție spațială. •Exemplificarea de obiecte care se află într-o anumită poziție spațială. •Sesizarea/ discriminarea pozițiilor la care întâmpină dificultăți în contextul altor poziții. •Numirea poziției spațiale în care se găsește un obiect.

Activitate corectivă de sesizare a poziției spațiale a unui obiect: Exercițiul 1. Context: Pe fișă este desenată o masă, pe masă este desenat un brad, sub masă o jucărie, în fața mesei o minge, în spatele mesei un scaun. Încercuiește obiectul care este pe masă. Taie cu o linie obiectul care este sub masă. Colorează cu roșu obiectul care este în fața mesei. Colorează cu galben obiectul care este în spatele mesei. Exercițiul 2. Context: În sala de clasă, pe masă este un brăduț, sub masă o jucărie, în fața mesei o minge, în spatele mesei un scaun. Numește unde este bradul? Spune unde este mingea? Unde este jucăria? Spune unde este scaunul.

O4: Să discrimineze și să numească forme geometrice: pătrat și cerc sau disc. Etape ale activității de sesizare a formei unui obiect: •Contactul cu obiectul care are forma dorită. •Identificarea obiectului care are forma numită. •Exemplificarea de obiecte care o anumită formă. •Sesizarea/ discriminarea formelor la care întâmpină dificultăți în contextul altor forme de obiecte. •Numirea formei obiectului indicat.

Activitate de dezvoltare pentru discriminarea formei unui obiect: Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate un pătrat, un cerc și un triunghi. Încercuiește pătratul. Taie cu o linie cercul. Exercițiul 2. Context: Pe fișă este desenată o masă, pe masă este desenat un cerc, un triunghi și un pătrat, sub masă un cerc, un triunghi și un pătrat. Încercuiește cercul care este pe masă. Taie cu o linie cercul care este sub masă. Colorează cu roșu pătratul care este pe mesei. Colorează cu galben pătratul care este sub masă.

Activitate de elaborare pentru discriminarea formei unui obiect: Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate un cerc, un dreptunghi și o căsuță căreia trebuie să i se deseneze geamuri și o ușă. Completează desenul astfel încât să obții un pom fructifer, un brăduț de Crăciun și o casă a piticilor. Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt desenate o căsuță fără geamuri sau uși și un om de zăpadă, căruia nu i se vede decât nasul și mâna dintr-o mătură. Completează desenul astfel încât să obții căsuța piticilor și un om de zăpadă.

Structura matematice

unei

activități

Structura unei activități matematice,organizate conform modelului învăţării secvenţiale a cunoştinţelor în lecţie (ISC) (Gagné, 1968) Structura unei activități matematice cuprinde următoarele secvențe instrucționale: •moment organizatoric, •enunțarea scopului și a obiectivelor, •reactualizarea structurilor dobândite anterior, •prezentarea conținutului și dirijarea învățării, •obținerea performanței și asigurarea conexiunii inverse, •asigurarea retenției și a transferului, •evaluarea performanțelor, •încheierea activității.

Secvența instrucțională de tipul moment organizatoric presupune asigurarea condițiilor propice pentru ca fiecare copil să poată recepta optim activitățile organizate de profesor. În această etapă este necesară captarea atenției copiilor printr-un personaj surpriză, care să fie prezent permanent prin mesajul cadrului didactic și să îi țină motivați întreaga activitate. Profesorul trebuie să povestească despre acel personaj surpriză și să facă apel ori de câte ori este nevoie pentru a aminti despre personaj și rugămintea sa privitoare la comportamentul copiilor.

Secvența instrucțională de enunțare a scopului și a obiectivelor prezintă copiilor într-un mod accesibil ceea ce se urmărește prin această activitate, respectiv ce ținte de învățare comportamentale își propune profesorul. Această secvență are și ea rol motivator, îndrumând copilul spre rezolvarea conștientă a sarcinilor propuse în activitate. Enunțarea obiectivelor poate fi reluată ori de câte ori este necesar, la începutul oricărei alte secvențe de învățare.

Secvența instrucțională de reactualizare a structurilor dobândite anterior trebuie să cuprindă succint actualizarea principalelor elemente dobândite anterior și care vor fi utile în rezolvarea sarcinilor didactice propuse în această activitate.

Secvența instrucțională de prezentare a conținutului și dirijarea învățării cuprinde prezentarea optimă a noilor cunoștințe, astfel încât să fie pe înțelesul tuturor copiilor. Ea cuprinde o fază demonstrativă, în care profesorul ilustrează modul de lucru și o fază de probă, în care copiii sunt ajutați să deprindă noile cunoștințe și noile metode de lucru necesare în rezolvarea sarcinilor didactice prezentate, în vederea atingerii obiectivelor operaționale propuse, care nu trebuie să fie mai mult de 3-4 într-o activitate.

Secvența instrucțională de obținere a performanței și asigurarea conexiunii inverse corespunde fazei de lucru propriu-zis al copiilor, sub directa îndrumare a profesorului, urmărindu-se exersarea sarcinilor în contexte variate, astfel încât să se asigure trecerea copiilor de la nivelul exersării dirijate și nivelul exersării semidirijate, la nivelul execuției independente. Pentru aceasta este necesar ca preșcolarii să fie informați asupra modului în care îndeplinesc sarcina, prin conexiunea inversă care apelează la aprobare, dezaprobare, întărire (când execuția este independentă și corectă) ori revenire întărire (când execuția necesită sprijin și nu este în totalitate corectă) pentru ca apoi, prin autoreglare comportamentală, copiii să reușească să-și însușească cunoștințele și deprinderile necesare rezolvării sarcinii.

Secvența instrucțională de obținere a performanței și asigurarea conexiunii inverse corespunde fazei de lucru propriu-zis al copiilor, sub directa îndrumare a profesorului, urmărindu-se exersarea sarcinilor în contexte variate, astfel încât să se asigure trecerea copiilor de la nivelul exersării dirijate și nivelul exersării semidirijate, la nivelul execuției independente. Pentru aceasta este necesar ca preșcolarii să fie informați asupra modului în care îndeplinesc sarcina, prin conexiunea inversă care apelează la aprobare, dezaprobare, întărire (când execuția este independentă și corectă) ori revenire întărire (când execuția necesită sprijin și nu este în totalitate corectă) pentru ca apoi, prin autoreglare comportamentală, copiii să reușească să-și însușească cunoștințele și deprinderile necesare rezolvării sarcinii.

Secvența instrucțională de evaluarea performanțelor constă în măsurarea cunoștințelor achiziționate prin aprecierea sub diferite forme, inclusiv prin probe de evaluare formativă a rezultatelor învățării, în raport cu obiectivele operaționale propuse.

Secvența instrucțională de încheiere a activității are o semnificație deosebită în economia activității, asigurând o evaluare formală a activității copiilor, prin aprecieri verbale şi observaţii despre desfăşurarea activităţii şi participarea copiilor. În plus, în această secvență se așează materialul distributiv la loc, se aranjează scaunele și mesele.

Formele specifice de organizare a activității matematice în grădiniță •Exerciții cu material individual •Jocuri didactice matematice cu material individual •Jocuri didactice matematice cu material colectiv

Frecvența și distribuția formelor specifice de organizare a activităților matematice pe niveluri de vârstă sunt evidențiate de tabelul sinoptic Tip de Grupa mică activitate Dobândire de Joc cunoștințe Consolidare

Grup mijlocie Joc Exercițiu Exercițiu

Joc

Grupa mare Exercițiu

Joc Exercițiu

Exercițiu Verificare/ Exercițiu Sistematizare

Joc Joc

Exercițiu

Activitățile pe bază de exerciții cu material individual sunt forme specifice de organizare a activității, care permit realizarea tuturor tipurilor fundamentale de activități matematice, prin exerciții. Elementele specifice acestei forme de organizare a activității matematice sunt următoarele: este centrată pe obiectivele operaționale asumate; îmbină activitatea frontală cu cea individuală, diferențiată; impune folosirea de material distributiv; solicită, dar nu cu necesitate, existența unui model, caz în care se utilizează ca metodă auxiliară demonstrația și explicația; sunt structurate pe secvențele instrucționale; favorizează învățarea conștientă, activă și progresivă a cunoștințelor declarative ori procedurale; formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol; facilitează însușirea unui limbaj matematic adecvat; constituie itemi în structurarea probelor de evaluare.

•Exercițiul este o metodă activă care are la bază exersarea repetată, conștientă și sistematică a unor cunoștințe sau acțiuni. Exemplu :Asocierea numărului la cantitate. Se aleg diverse mulțimi cu 5 obiecte, elevii sunt rugați să numere câte elemente sunt și apoi să asocieze numărul și cifra corespunzătoare la cantitate. Funcțiile exercițiului sunt: •Formarea deprinderilor prin acțiuni concrete; •Adâncirea înțelegerii prin exersarea în contexte noi și variate; •Dezvoltarea operațiilor mintale; •Operaționalizarea achizițiilor (transformarea lor în abilități de a utiliza deprinderile specifice unei situații date)

Prin exersarea operațiilor în cadrul activităților, operațiile devin reversibile si associative. Caracterul reversibil se asigura prin operații efectuate la nivel global, dar și la nivel fragmentat. Exemplu : compunerea numărului 4 este operația care se efectuează la nivel global (2 plus 2 egal 4), iar descompunerea lui 4 este operația care se efectuează fragmentat (4 egal 2 plus 2). Descom -punere

Descom -punere

4

7

2

2

2

2

Compunere

4

3

4

3

4

Compunere

7

Caracterul asociativ poate fi exersat prin implicarea în situații problematice în care educatoarea solicită rezolvarea prin mai multe căi. Exemplu : 4

1

4

3

2

4

4

4

3

4

1 4

2

0

4 4

Tipuri de exerciții: •De imitare •De exemplificare Traseul metodic al exercițiului cuprinde: •Motivarea •Prezentarea, explicarea și demonstrarea exercițiului de către educatoare •Exersarea în diverse contexte •Îmbinarea execuției globale cu cea fragmentată •Verificarea, autocontrolul •Concluzionarea de către educatoare/ profesor

Exemplu de activități desfășurate sub formă de exerciții cu material individual •Captarea atenției Se prezintă materialul didactic prin intermediul elementelor ludice: (De exemplu, pătratul și cercul sunt prietenii lui Geometrilă, un iepuraș pasionat de geometrie). Se intuiește materialului didactic (distributiv - al copilului, demonstrativ – cu care educatoarea demonstrează sarcina de învățare) presupune ca preșcolarii să analizeze fiecare element în parte. Se evidențiază caracteristicile elementelor prin utilizarea terminologiei specifice, moment în care se observă modul în care copiii rostesc cuvintele, pentru a remarca pe cei care au probleme de rostire a sunetelor. •Enunțarea scopului și a obiectivelor Se prezintă tot prin elemente ludice scopul activității și se fac unele precizări privind modul de desfășurare a activității și de utilizare a materialului.

Reactualizarea cunoștințelor Se realizează cunoștințele declarative ori procedurale prin exemplificare dirijată sau semidirijată de instructajul verbal, de către cadrul didactic sau copii, în scopul reamintirii conținuturilor ce vor fi folosite. Se execută exerciții de același tip ca cel demonstrativ, dar frontal, solicitându-se în același timp verbalizarea pentru a justifica acțiunile făcute și rezultatul obținut. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării Se demonstrează și se explică modul de realizare a exercițiului, se subliniază criteriile de rezolvare corectă a acțiunilor și se verbalizează utilizând corect termenii specifici. Obținerea performanței și a conexiunii inverse Se execută exercițiile de către copii, cadrul didactic urmărind modul în care copiii respectă precizările făcute, se pot introduce elemente de joc în repetarea exercițiilor și se verbalizează •

•Prezentarea conținutului și dirijarea învățării Se demonstrează și se explică modul de realizare a exercițiului, se subliniază criteriile de rezolvare corectă a acțiunilor și se verbalizează utilizând corect termenii specifici. •Obținerea performanței și a conexiunii inverse Se execută exercițiile de către copii, cadrul didactic urmărind modul în care copiii respectă precizările făcute, se pot introduce elemente de joc în repetarea exercițiilor și se verbalizează repetat descriind și motivând acțiunea și rezultatele ei.

Jocul matematic

didactic

Jocuri didactice matematice cu material individual sau colectiv se clasifică în : •Jocuri didactice de formare de mulțimi (în care se exersează următoarele abilități matematice: identificare, grupare, triere, sortare, clasificare, ordonare) •Jocuri didactice matematice de numerație (în care se exersează următoarele abilități matematice: asocieri în perechi, seriere, aprecierea globală a cantității, sesizarea schimbărilor ce survin într-o cantitate) •Jocuri didactice logico-matematice (în care se exersează următoarele abilități matematice: elaborarea judecăților de valoare și exprimarea unităților logice). Ceea ce diferențiază jocul logico-matematic de celelalte două jocuri este faptul că sunt introduși conectorii logici (conjunctiv-și, disjunctiv-sau, negația-nu) și cuantificatorii logici (existențial și universal)

Jocul didactic are următoarele componente: scopul, sarcina didactică, elementele de joc, materialul didactic, conținutul matematic, regulile de joc. Sarcina didactică formulează o problemă ce trebuie rezolvată de toți copiii. Elementele de joc pot fi: întrecerea, recompensa, penalizarea, aplauzele, cuvinte stimulative. Conținutul matematic trebuie să fie accesibil și atractiv, conform programei și adaptat nivelului copiilor. Materialul didactic trebuie să fie variat și adecvat (fișe individuale, trusa Dienes, cartonașe, jetoane, jucării, Logi1, Logi 2). Fiecare joc are cel puțin 2 reguli: prima regulă traduce sarcina didactică într-o acțiune concretă sau într-un comportament. A doua regulă are rol organizatoric (cine trebuie să facă o acțiune, când, în ce ordine, în ce condiții etc.).

Etapele jocului didactic (corespund secvențelor instrucționale): •Introducerea în joc – se prezintă materialul didactic (demonstrativ sau distributiv) și se intuiește. •Prezentarea jocului – se precizează titlul, scopul, conținutul și forma de organizare. •Reactualizarea conținutului jocului –se reamintesc cunoștințele utile. •Ilustrarea jocului – explicarea și demonstrarea regulilor jocului (jocul demonstrativ), fixarea și repetarea regulilor jocului (jocul de probă). •Desfășurarea jocului –jocul propriu-zis. •Complicarea jocului –prin introducerea de reguli noi, de variante noi de sarcini sau elemente problematizante. •Încheierea jocului – se fac aprecieri globale și individuale, se repetă titlul și scopul jocului, se așează la loc materialul distributiv.

Secvențe instrucțion ale 1. Captarea atenției

Etape ale jocului Exemplificări didactic Introducerea în Copiii sunt anunțați că spiridușii Moșului Crăciun vor să fie ajutați să găsească locul joc: fiecărei figuri geometrice în căsuța Prezentarea potrivită. materialului distributiv sau Un coleg deghizat în poștaș aduce în tolba demonstrativ sa figuri geometrice mari din carton care reprezintă “căsuțele figurilor geometrice”. Intuirea Intuirea materialului: copiii sunt materialului îndrumați să manipuleze obiectele și să sesizeze calitățile fiecăruia, verbalizând, folosind terminologia specifică.

2.Enunțarea Prezentarea jocului: Du-mă la căsuța potrivită! scopului și a Titlul jocului Scopul: exersarea abilității obiectivelor Scopul jocului matematice de clasificare. Conținutul și forma Conținutul: vom folosi piesele din de organizare trusa Diènes pe care le vom clasifica în funcție de formă. Forma de organizare: pe grupe omogene (copii foarte buni, copii de nivel mediu și copii de nivel scăzut) 3. Reactualizarea Reamintim denumirea formelor Reactualiza- conținutului jocului: geometrice, culoarea și dimensiunea rea Reactualizăm fiecărei piese. cunoștințe- cunoștințele și lor terminologia utilizată în desfășurarea jocului

4. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării

Ilustrare Regula care implică sarcina: a jocului: Educatoarea explică copiilor faptul că vor trebui să Explicare aleagă o formă geometrică și să o așeze în căsuța a și potrivită, criteriul fiind forma. demons- Regula de organizare: trarea 1.Un copil asistent verifică dacă fiecare grupă a realizat regulilor corect sarcina didactică. jocurilor 2.Fiecare grupă merge în față si rezolvă sarcina Fixarea didactică. regulilor 3.Câștigă cine rezolvă cel mai corect și rapid sarcina Jocul didactică. demons- Fixarea: Copiii sunt puși să repete regulile jocului. Cine trativ și câștigă? Repetă o regulă pe care ai reținut-o. jocul de Jocul demonstrativ: educatoarea se constituie într-o probă grupă de copii și rezolvă integral sarcina. Jocul de probă: fiecare elev merge în față și rezolvă

5. Obținerea Desfășurarea Fiecare din cele 4 echipe primește un performanțe jocului: nume: echipa pătratelor, a discurilor, a i și Executarea triunghiurilor, a dreptunghiurilor. Fiecare asigurarea jocului de către echipă rezolvă sarcina fiind supravegheați conexiunii copii pe echipe de educatoare și asistent.

6. Asigurarea Complicarea Noua sarcină va fi ca echipa triunghiurilor să asocieze retenției și a jocului: doar triunghiurile roșii mari căsuței lor care este un transferului prin triunghi roșu mare, celelalte rămânând neasociate: introducerea abilitatea matematica fiind trierea. Echipa pătratelor de noi trebuie să asocieze doar pătratele mici și galbene căsuței variante, lor care este căsuța pătratului mic galben din cartonașe. prin Echipa discurilor trebuie să asocieze doar discurile mari și elemente galbene căsuței lor care este căsuța discului mare galben problemanti din cartonașe. Echipa dreptunghiurilor trebuie să asocieze zante, prin doar dreptunghiurile mici și roșii căsuței lor care este adăugarea căsuța dreptunghiului mic roșu din cartonașe. Se de noi reguli introduce următorul element problematizant: elevii se întorc cu spatele, timp în care profesorul modifică poziția unei piese, iar apoi copiii trebuie să identifice “intrusul”. Reguli: apare elementul competitiv. Se introduce competiția între membrii aceleiași echipe: cine găsește mai multe piese și le așează corect în căsuța pe care o reprezintă, primește o bulină.

7. Evaluarea performan țelor

Încheierea Profesorul precizează ce echipă a câștigat, jocului: care copii au fost mai receptivi și mai Se va evalua atenți, îi atenționează pe cei neatenți și conduita sunt penalizați prin a desena o figură individuală și de geometrică pe care nu au recunoscut-o. grup (Penalizarea trebuie să fie strict legată de Se repetă titlul și sarcina didactică, pentru a conștientiza scopul jocului unde au greșit). Fixarea: li se cere copiilor să spună care a fost titlul jocului, care a fost scopul, o apreciere globală, descrierea succintă a activităților desfășurate în cadrul jocului.

8. Se aranjează Rearanjarea materialului distributiv Încheierea materialul activității

Traseul metodologic al introducerii numărului și cifrei n, în concentrul 110

•Traseul metodologic al introducerii numerelor în concentrul 1-10 Strategia inductivă I.Faza de familiarizare: Introducerea noului număr și a cifrei corespunzătoare Etapa concretă: •Se construieşte o mulţime care reprezintă numărul anterior învăţat şi se verifică prin numărare (conștientă, prin încercuire succesivă, de jos în sus), ataşându-se eticheta cu cifra corespunzătoare. •Se formează, prin punere în corespondenţă, o mulţime cu un element mai mult. •Se numără conştient, prin încercuire, elementele din noua mulţime, numindu-se numărul care îi corespunde (noul număr predat).

•Se prezintă simbolul grafic al noului număr (cifra corespunzătoare) și se atașează mulțimii (se face corespondența mulțime-etichetă). •Se scrie cifra respectând etapele de scriere: se intuieşte forma cifrei, se recunoaşte cifra în diverse contexte, se familiarizează elevii cu forma cifrei prin scriere în aer, se modelează din sârmă, plastilină, se scrie pe bancă, pe caiet fără liniatură, se scriu după model 3-4 cifre, se corectează, se scriu 1-2 rânduri, se corectează, având grijă la greșelile de percepție (când văd cifra în oglindă), formă (când nu sesizează toate elementele componente ale cifrei), poziție (când nu sesizează poziționarea corectă a cifrei în spațiul rândului).

•Faza de structurare noțională: Construirea clasei de echivalenţă a noului număr (caracterul cardinal) Etapa concretă: •Se fac exerciţii de recunoaştere (identificare) în spaţiul înconjurător a mulţimilor de elemente concrete care reprezintă noul număr; se verifică prin punere în corespondenţă şi numărare. •Se fac exerciții de formare de mulţimi cu elemente concrete care reprezintă noul număr; se verifică prin punere în corespondenţă şi numărare.

Se construiește trecerea de la etapa concretă la cea semiabstractă realizând două mulțimi cu același număr de elemente, una reprezentată cu elemente concrete și una cu elemente iconice, semiabstracte.

Etapa semiabstractă: Se fac aceleași exerciții ca în etapa concretă, dar cu mulţimi de elemente semiabstracte (jetoane, piese din trusa Dienes, imagini, desene) care reprezintă noul număr; se verifică prin punere în corespondenţă şi numărare.

•Faza de aplicare și exersare direcționată: Prezentarea caracterului ordinal al noului număr Etapa abstractă: •Se introduce noul număr în şirul numeric: se numără crescător şi descrescător până (de la) numărul nou, se compară noul număr cu precedentele, subliniindu-se faptul că acesta este cu o unitate mai mare decât precedentul, se numesc vecinii şi se fac exerciţii de completare a vecinilor. •Se fac exerciţii de ordonare a unor mulţimi de numere care conţin noul număr. •Se compune noul număr din precedentul şi încă o unitate; se compune apoi şi din alte numere. •Se descompune noul număr în diferite forme. •Se compun probleme în care intervine noul număr și operația de adunare sau scădere.