Activitatea Politică A Lui Alexandru Cel Bun [PDF]

Zitiervorschau

Activitatea politică a lui Alexandru cel Bun Politica externă: 

a acestui domn se axează pe apropierea de Polonia,, încercând astfel să contracareze pretenţiile Ungariei. El recunoaşte suzeranitatea lui Vladislav Jagello, mai întâi în 1402, apoi, reînnoind-o, în 1404, 1407, 1411. Se află, de asemenea, în relaţii bune cu cneazul Lituaniei, Vitold, frate al regelui polon, dar şi cu Mircea cel Bătrân, care l-a ajutat să ocupe tronul. Credincios suzeranului său polon, îl ajută în 1410, la Grünwald, să-i înfrângă pe cavalerii teutoni, care încercau să se extindă pe seama statului polon.



uitând de ajutorul primit, în 1412, la Lublau, regele polon încheie un tratat cu Sigismund de Luxemburg al Ungariei, prin care Moldova urma să fie împărţită între cele două ţări (Ungaria lua sud-vestul cu Chilia iar Polonia nord-estul cu Cetatea Albă), dacă domnul moldovean nu participa la lupta antiotomană. Despre acest tratat Alexandru va afla însă mai târziu, aşa că în 1422 la Marienburg (Malbork) îl mai ajută o data pe Vladislav Jagello să-i înfrângă pe teutoni.



relaţiile cu urmaşii lui Mircea vor fi bune, chiar dacă va ocupa Chilia de la munteni, el ajutându-i în luptele pentru tronul Ţării Româneşti, luptând împotriva lui Dan al II-lea, duşmanul fiilor lui Mircea. În 1420, Alexandru va respinge un atac al turcilor asupra Chiliei, aceasta fiind prima ciocnire dintre moldoveni şi turci. Aflând despre prevederile tratatului de la Lublau, se supără pe regele polon şi în 1431 se aliază cu lituanienii împotriva acestuia. Deşi la început războiul este favorabil pentru lituanieni şi moldoveni, el se va încheia cu înfrângerea acestora.



Alexandru cel Bun nu va mai apuca sfârşitul războiului, stingându-se din viaţă şi fiind înmormântat la Mănăstirea Bistriţa

Politica internă: 

se bazează pe relaţii bune cu marea boierime, căreia îi întăreşte prin acte dreptul de proprietate asupra moşiilor. Încurajează economia prin privilegiile comerciale, acordate negustorilor poloni din Liov (1408), dar şi celor braşoveni sau bistriţeni. Menţine în sfatul domnesc pe boierii cu dregătorii şi îi scoate pe cei cu funcţii regionale.



în domeniul bisericesc are o activitate intense, reluând legăturile cu Patriarhia de la Constantinopol şi ctitorind mai multe mănăstiri. Astfel, îl primeşte în ţară pe trimisul patriarhiei, Grigore Ţamblac, care duce o intense activitate ortodoxă. Iosif este recunoscut mitropolit al Moldovei (1401) şi conflictul cu patriarhul este stins. Tot Alexandru adduce în ţară moaştele Sf. Ioan cel Nou, pe care le depune la Suceava şi ctitoreşte mănăstirile Bistriţa şi Moldoviţa, iar sub influenţa celei de-a doua soţii mai înfiinţează o episcopie catolică la Baia, unde se afla o comunitate de negustori şi meşteşugari germani.



de asemenea, el primeşte de la Vladislav Jagello, Pocuţia, deoarece acesta nu returnase în întregime împrumutul primit de la Petru I Muşat.

Activitatea politică lui Mircea cel Bătrîn Politica internă 

Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Curtea de Argeș. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail I, acesta avându-și curtea la Târgoviște.



Economia țării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite și taxe, prin emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările vecine cu care încheie tratate și privilegii în acest sens. Se înființează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producțiile de cereale, animale și sare cresc. Administrația este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul boieresc alcătuit în principal din dregătorii curții. De asemenea, se înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele pentru strângerea dărilor.





Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani, și oastea cea mică sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că reactivează această obligație pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți în punctele strategice ale țării.



Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de „exarh al plaiurilor”, având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal.

Politica externă 

În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe solide pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Trebuie menționat faptul că Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran și cetatea Bologa cu 18 sate[22]. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se regăsesc în tratatul de ordin politic și militar între cele două țări, încheiat la Brașov în 1395[23]. Tratatul încheiat la Brașov de Mircea cel Bătrân cu regele Sigismund la 7 martie 1395 conține clauze reciproce pe picior de egalitate: „Nos, Mirchya, vaivoda Transalpinus, dux de Fugaras et banus de Zeuerin” - așa începe actul latinesc păstrat (în Arhiva Națională a Ungariei), care amintește apoi de Sigismund: „a arătat față de noi osebita bunăvoință a maiestății sale, de când ne-am cunoscut prielnicul și prietenescul său sprijin...”



Domnitorul muntean a stabilit o alianță cu voievodul Petru Mușat al Moldovei încă din 1389.[25] Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a reușit în 1389 să încheie cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei o alianță îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una din cele două țări. Tratatul a fost înnoit în 1404, cu termeni mai puțini preciși. După întrevederea din 1406 de la Severin, în care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo (Chilia Veche),[26] relațiile dintre Ungaria și Țara Românească se înrăutățesc. Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reînnoiește în 1410 tratatul cu Polonia.



În 1400 Mircea l-a îndepărtat de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul și l-a impus ca domn pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat. Până la moartea voievodului muntean, relațiile dintre cele două țări vor rămâne cordiale.



Mircea a mai întreținut relații de bună vecinătate și cu regii/țarii din sudul Dunării.[27] În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea preia inițiativa și o alipește Țării Românești în 138