1540799337-Ui - 1 - Introducere În Dreptul Proprietăţii Intelectuale [PDF]

Zitiervorschau

Drepturile conexe dreptului de autor

Unitate de învăţare Nr. 1 INTRODUCERE

ÎN

DREPTUL

PROPRIETĂŢII

INTELECTUALE Pagina

Cuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1…………………………………………………...

11

1.1 Importanţa disciplinei dreptul proprietăţii intelectuale...............................................

11

1.2 Importanţa disciplinei dreptul proprietăţii intelectuale...............................................

13

1.3 Alte teorii privind natura juridică a D. P. I..................................................................

14

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………….....

16

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………..............................

16

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………………...

17

10

Drepturile conexe dreptului de autor

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1 Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt: • •

să rezume importanţa studierii dreptului proprietăţii intelectuale; să deosebească principalele ramuri şi subramuri a disciplinei dreptul proprietăţii intelectuale.

1.1 Importanţa disciplinei dreptul proprietăţii intelectuael (DPI) Când a fost recunoscută din punct de vedere legal proprietatea intelectuală (PI)

Importanţa proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pentru prima dată de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 18831, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 77/19982 şi de Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice3 din 9 septembrie 1886. Ambele tratate sunt administrate de către Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI).

Ce cuprinde PI

Proprietatea intelectuală, la modul general, cuprinde toate drepturile legale, izvorâte din activităţile intelectuale din domeniile literar sau artistic, ştiinţific şi industrial4. Într-o accepţiune mai tehnică, proprietatea intelectuală este definită asemenea unui domeniu (o submulţime în sens matematic a noţiunii juridice de proprietate), sub aspect patrimonial, care se referă la proprietatea unei opere rezultate în urma unui proces de creaţie intelectuală, de orice fel: literatură, ştiinţifică, didactică, metodică, artă plastică, etc.

Care sunt domeniile PI

Împărţirea formală a creaţiei intelectuale în domenii şi subdomenii, ori în categorii şi subcategorii, în grupe sau în segmente etc., este necesară pentru a înlesni înţelegerea normelor juridice, caracteristice acestei discipline, care au ca obiect de protecţie, produse ale spiritului creator, ale inteligenţei şi pentru a fi protejate, sunt necesare norme juridice derogatorii de la dreptul comun.

1

Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale, încheiată la 20 martie 1883 la Paris a fost revizuită la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, Ia Lisabona la 31 octombrie 1958. R. P. R. a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 427 din 02 08 1963, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 19 10 1963. Forma revizuită de la Stockholm la 14 iulie 1967, a fost ratificată de România prin Decretul nr. 1177 / 1968, privind ratificarea Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii intelectuale, în forma revizuită de la Stockholm la 11 iulie 1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 1 din 06 01 1969. 2 Primul număr al Monitorului Oficial a apărut, în baza Regulamentului organic, din 8 / 20 decembrie 1832, sub redactarea lui I. H. Rădulescu; se numea Buletin gazetă administrativă şi era un săptămânal tipărit cu litere chirilice, de format 19 x 24 cm. După 1945, Monitorul Oficial este redenumit „Buletinul Oficial” iar după 1 ianuarie 1990, revine la denumirea sa iniţială. Disponibil: http://www.monitoruloficial.ro/RO/article--Istoric--94.html. 3 România a aderat la Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1996 prin Legea nr. 77 din 08 04 1998, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 156 din 17 04 1998, Rectificată în data de 28 04 1998, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 28 04 1998. 4 Eugen Vasiliu, Decalogul proprietăţii intelectuale, Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 2 (7), anul III, Apare din iniţiativa Asociaţiei Ştiinţifice de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Bucureşti, 2006, p. 231.

11

Drepturile conexe dreptului de autor

În mod tradiţional, proprietatea intelectuală, ca ramură de drept distinctă, se împarte în două domenii principale cu subdomenii: Drepturile de autor şi drepturile conexe: o Drepturile de autor: Scrierile literare şi publicistice; Operele artistice; Operele ştiinţifice. o Drepturile conexe: Interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile/prestaţiile artiştilor executanţi; Fonogramele (înregistrările sonore/audiovizuale) şi emisiunile de radiodifuziune şi televiziune. o Drepturile sui generis: Ale fabricanţilor bazelor de date; Protecţia expresiilor de folclor. Proprietatea industrială: Creaţiile tehnice (invenţii, modele de utilitate); Creaţiile estetice (desene şi modele, semnele distinctive asociate produselor, marca, numele comercial, indicaţia geografică); Protecţia împotriva concurenţei neloiale. Această clasificare, îndreptăţeşte într-o oarecare măsură, opiniile exprimate în doctrina internaţională şi naţională, cât şi punctele de vedere exprimate în studiile şi documentele Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale. O clasificare adaptată condiţiilor prevăzute în legislaţia naţională va fi exprimată în cadrul fiecărui capitol care tratează materia respectivă. Definirea dreptului de proprietate intelectuală

Prin dreptul de proprietate intelectuală se înţelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind protecţia creaţiei intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic, precum şi semnele distinctive ale activităţii de comerţ. Dreptul de proprietate intelectuală se caracterizează prin posibilitatea titularului de a folosi în mod exclusiv obiectul dreptului său. Recunoscut de lege, dreptul subiectiv al titularului prezintă două aspecte: unul pozitiv şi altul negativ. Aspectul pozitiv constă în dreptul titularului de a fi singurul îndreptăţit să exploateze obiectul dreptului său de proprietate intelectuală. Prerogativa folosinţei se exercită de titular în mod direct şi nemijlocit. Aspectul negativ constă în dreptul titularului de a interzice altor persoane orice folosinţă a bunului, fără încuviinţarea sa. Prin opunerea de către titular a folosinţei bunului, terţii au obligaţia de a nu face nimic de natură a aduce atingere exercitării dreptului de proprietate intelectuală.

12

Drepturile conexe dreptului de autor Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar. 1. Care sunt domeniile şi subdomeniile dreptului proprietăţii intelectuale? 2. Definiţi D. P. I.?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 16.

1.2 Natura juridică a dreptului proprietăţii intelectuale (D. P. I.) DPI - drept de proprietate sau un drept distinct

Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală reprezintă una din cele mai controversate probleme. În funcţie de calificările folosite, punctele de vedere susţinute în literatura de specialitate pot fi grupate în două mari teorii. Dreptul asupra proprietăţii intelectuale este apreciat ca un drept de proprietate, sau ca un drept distinct ce formează o categorie specială. După o primă opinie, dreptul de creaţie intelectuală este caracterizat ca un drept de proprietate, conform dreptului natural. În această concepţie., creaţia intelectuală este considerată cea mai personală, cea mai legitimă, cea mai sacră şi cea mai inatacabilă dintre toate proprietăţile. Teoria proprietăţii a fost consacrată de legislaţia revoluţiei franceze, fiind împărtăşită de practică şi doctrină. Susţinătorii teoriei proprietăţii au arătat că monopolul de exploatare oferă o analogie izbitoare cu dreptul proprietarului asupra unui bun. El reprezintă stăpânirea cea mai completă pe care o comportă operele spirituale şi constituie o formă modernă de apropiere a bunurilor. După o altă opinie, dreptul asupra creaţiei intelectuale este considerat ca o grupare distinctă de drepturi. Aceste drepturi suigeneris sunt denumite intelectuale.

Teoria drepturilor intelectuale

Teoria drepturilor intelectuale a preconizat ideea unei noi categorii de drepturi. La diviziunea clasică a drepturilor, în personale, obligaţionale şi reale, consacrată de dreptul roman, Edmond Picard a adăugat încă o grupare, a drepturilor intelectuale. Ideea drepturilor intelectuale, ca o categorie specială, s-a bucurat de un 13

Drepturile conexe dreptului de autor succes deosebit. Ea a fost preluată şi susţinută în diverse variante. Potrivit unei susţineri, gruparea drepturilor în personale şi reale nu este completă. Drepturile intelectuale, care cuprind drepturile de proprietate literară şi artistică, drepturile de proprietate industrială şi dreptul de proprietate comercială, nu pot fi incluse în nici una din aceste categorii. Drepturile intelectuale au un caracter patrimonial, conferă titularului un monopol de exploatare şi sunt opozabile erga omnes. Spre deosebire însă de drepturile reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea şi gândirea omului. Clasificare DPI după criteriul obiectului

Conform altei susţineri, drepturile se clasifică, după criteriul obiectului, în drepturile personalităţii, drepturile reale, drepturile de creanţă şi drepturile intelectuale. Drepturile intelectuale au o valoare pecuniară, fără să poarte asupra unor bunuri corporale şi fără să constituie creanţe în raporturile cu debitorii. Ele sunt formate din creaţiile intelectuale, literare, artistice, invenţiile desenele şi modelele, semnele de atragere a clientelei, numele comercial, emblema, mărcile de fabrică, apelaţiunile de origine, drepturile asupra clientelei ca cele recunoscute reprezentanţilor, agenţilor de asigurări, membrilor unor profesii liberale. Prin opozabilitatea erga omnes şi caracterul lor imediat, drepturile intelectuale se înrudesc cu drepturile reale. Într-o altă susţinere, prerogativele care alcătuiesc drepturile intelectuale nu mai sunt separate. Scindarea celor două aspecte, moral şi patrimonial, ar însemna nesocotirea principiului fundamental al diviziunii drepturilor după natura obiectului. Drepturile intelectuale se situează în categoria unică a drepturilor asupra bunurilor, în care se deosebesc iura in re corporali şi iura in incorporali. Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar. Sunt argumentele controversate privind afirmarea disciplinei DPI?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 16.

1.3 Alte teorii privind natura juridică a DPI Teoria Admiţând ideea unei categorii distincte de drepturi, alţi autori se situează drepturilor pe poziţii diferite. Pentru a explica denumirea şi fundamentul acestei asupra bunurilor categorii de drepturi, ei recurg la alte argumente. imateriale Teoria drepturilor asupra bunurilor imateriale se bazează pe utilitatea socială. În această concepţie utilitatea socială înlocuieşte noţiunea de proprietate incorporală. Titularul unei creaţii de formă are un drept absolut. Dar, dreptul absolut al titularului nu poate fi perpetuu, deoarece creaţiile de formă au, în momentul în care s-a decis aducerea la cunoştinţa publicului, o forţă de propagare care nu poate fi infinit 14

Drepturile conexe dreptului de autor contrariată de voinţa suverană a unuia singur. Creaţiile de formă sunt destinate să facă parte din fondul comun al umanităţii. Teoria personalităţii

Teoria personalităţii drepturilor consideră că drepturile de creaţie îşi au izvorul în opera intelectuală, care este o prelungire a personalităţii. Avându-şi izvorul în opera intelectuală, drepturile de creaţie nu pot fi incluse în patrimoniu. Cele două elemente, dreptul moral şi dreptul privativ de exploatare sunt aspecte ale aceluiaşi drept, ce are un caracter personal.

Teoria drepturilor de clientelă

Teoria drepturilor de clientelă prevede că drepturile privative tind toate, sub diferite forme, fie pentru un bun material (invenţie, operă de artă), fie cu ajutorul unui bun material (marcă, nume, firmă), la formarea unei clientele cu scopul de a obţine un câştig în concurenţa economică. Obiectul acestor drepturi îl constituie clientela, pentru cucerirea căreia se dă o luptă organizată între industriaşi şi comercianţi. În cadrul acestei lupte, drepturile privative sunt chemate să fixeze anumite poziţii în favoarea titularului lor, pe care concurenţii vor trebui să le respecte. Drepturile de clientelă sau un caracter dinamic, deosebindu-se de dreptul de proprietate şi dreptul de creanţă, care face parte din statica juridică.

Teoria drepturilor de monopol

Teoria drepturilor de monopol are în vedere caracterul structural fundamental al drepturilor privative şi funcţia de concurenţă pe care o exercită. Prin prisma trăsăturilor tipice pe care le prezintă, ele nu pot fi incluse în categoria drepturilor obligaţionale, personale sau reale. Pentru aceste drepturi expresia cea mai potrivită este aceea de drepturi de monopol, al căror element esenţial constă în posibilitatea titularului de a interzice terţilor care au cumpărat obiectul invenţiei sau operei de a-l reproduce, multiplica şi vinde. Din analiza acestor opinii, rezultă că în argumentarea lor se manifestă tendinţe diferite. Calificările preconizate adoptă o soluţie dualistă sau monistă.

Teoria dualistă sau monistă

În concepţia dualistă, dreptul de creaţie intelectuală are o dublă natură, fiind compus din două elemente: dreptul privativ de exploatare şi dreptul moral la paternitatea şi respectarea creaţiei intelectuale. Dacă monopolul de exploatare este considerat un drept real de proprietate, dreptul moral reprezintă o manifestare a personalităţii. În concepţia monistă, cele două elemente ale dreptului de creaţie intelectuală nu sunt separate. Dreptul privind creaţia intelectuală este încadrat fie în categoria drepturilor asupra bunurilor, fie în categoria drepturilor personale. Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar. Reţineţi şi enumeraţi teoriile privind natura juridică a DPI.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 16.

15

Drepturile conexe dreptului de autor Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1. În loc de rezumat

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Prezentaţi în maxim o pagină importanţa studierii disciplinei D. P. I.?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare Răspuns 1.1 1. Domeniile DPI sunt: 1) dreptul de autor (Scrierile literare şi publicistice, Operele artistice, Operele ştiinţifice); drepturile conexe drepturilor de autor (Interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile/prestaţiile artiştilor executanţi, Fonogramele (înregistrările sonore/audiovizuale) şi emisiunile de radiodifuziune şi televiziune); drepturile sui generis (Ale fabricanţilor bazelor de date, Protecţia expresiilor de folclor) şi 2) proprietatea industrială (Creaţiile tehnice (invenţii, modele de utilitate); Creaţiile estetice (desene şi modele, semnele distinctive asociate produselor, marca, numele comercial, indicaţia geografică); Protecţia împotriva concurenţei neloiale). 2. Prin dreptul de proprietate intelectuală se înţelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind protecţia creaţiei intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic, precum şi semnele distinctive ale activităţii de comerţ. Răspuns 1.2 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală reprezintă una din cele mai controversate probleme. În funcţie de calificările folosite, punctele de vedere susţinute în literatura de specialitate pot fi grupate în două mari teorii. Dreptul asupra proprietăţii intelectuale este apreciat ca un drept de proprietate, sau ca un drept distinct ce formează o categorie specială. Răspuns 1.3 Teoria drepturilor asupra bunurilor imateriale; Teoria personalităţii; Teoria drepturilor de clientelă; Teoria drepturilor de monopol; Teoria dualistă sau monistă.

16

Drepturile conexe dreptului de autor Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 1) ANECHITOAE, Constantin. Dreptul proprietăţii intelectuale. Curs universitar. Bucureşti: Ed. Pro Universitaria, 2014, 188 p. ISBN 978-606-647-901-1. 2) ANECHITOAE, Constantin. Dreptul proprietății intelectuale. Drepturile de autor şi drepturile conexe. Curs universitar. Bucureşti: Ed. Pro Universitaria, 2014, 200 p. ISBN 978-606-647902-8. 3) ANECHITOAE, Constantin. Dreptul proprietăţii industriale. Creații noi. Curs universitar. Bucureşti: Ed. Pro Universitaria, 2014, 158 p. ISBN 978-606-647-903-5. 4) ANECHITOAE, Constantin. Dreptul proprietăţii industriale. Semne distinctive. Curs universitar. Bucureşti: Ed. Pro Universitaria, 2014, 184 p. ISBN 978-606-647-904-2. 5) ANECHITOAE, Constantin. Dreptul proprietăţii intelectuale. Bucureşti: Pro Universitaria, 2013.

17