Curs ERUPTIA DINTILOR TEMPORARI [PDF]

Zitiervorschau

MEDICINĂ DENTARĂ 2014-2015

PEDODONȚIE CURS 1

ERUPŢIA DENTARĂ II.1. TERMINOLOGIE Erupţia dentară reprezintă totalitatea mişcărilor efectuate de dinte din poziţia sa de formare intraosoasă (din grosimea oaselor maxilare) până la atingerea planului de ocluzie şi intrarea în funcţie. Erupţia dentară este un proces fiziologic, îndelungat, complex, dictat genetic, care aparţine odontogenezei. Emergenţa dentară reprezintă momentul în care dintele străpunge mucoasa bucală şi devine vizibil în cavitatea bucală. Dinţi succesori/succesionali = dinţii permanenţi (I,C,PM) care înlocuiesc dinţii temporari Dinţi accesori/accesionali = dinţii permanenţi (M1,M2,M3) care erup distal de ultimul dinte temporar şi care de aceea nu înlocuiesc nici un dinte temporar. În cursul erupției dentare se recunosc 3 etape:preeruptivă, prefuncțională și funcțională. Etapa preeruptivă corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar când se observă o migrare transversală a acestuia. Se desfășoară intraosos - totalitatea mișcărilor efectuate de germenele dentar intraosos, pentru a se adapta creșterii osoase. Este reglată de factori genetici Etapa prefuncțională începe în momentul formării rădăcinii dentare și se încheie odată cu atingerea planului de ocluzie și realizarea contactului cu dinții antagoniști și vecini. Se remarcă migrarea axială, mezială și transversală a fiecărui dinte. Se desfășoară mișcări endoosoase și exoosoase. Mișcările sunt axiale dar pot apărea și altfel de mișcări, iar mișcarea de debut apare când rădăcina începe să se formeze. După erupția dintelui în cavitatea bucală, rădăcina continuă să crească . După erupție dintele avansează cu 1-2 mm pe lună (avans mare la dinții temporari, mai mic la cei permanenți). După atingerea planului de ocluzie, formarea rădăcinii dintelui continuă caracteristic fiecărui grup dentar. Etapa funcțională începe în momentul contactului dintre dinți, atingerea planului de ocluzie. După ce a atins planul de ocluzie, dintele își continuă erupția până la intrarea în funcție și apoi și după, deoarece dintele trebuie să se adapteze unor fenomene complexe ce apar: dezvoltarea oaselor maxilare (mai intensă între 13-18 ani) și uzura ocluzală și aproximală. Au loc mișcări de mezializare fiziologică a dintelui.

1

Fenomene ce pregătesc erupția dinților permanenți: 





formarea de diasteme şi treme fiziologice, expresie a creșterii maxilarelor, spații ce vor fi necesare erupţiei viitorilor dinţi permanenți (Figura II.1. a)

Figura II.1. a. abrazia cuspizilor caninilor temporari și o ușoară mezializare a mandibulei (Figura II.1. b)

Figura III.1. b. mugurii dinților permanenți sunt dispuși spre oral față de dinții temporari (Figura II.2)

Figura II.2. Poziționarea mugurilor incisivilor : A. etapa preeruptivă; B. etapa prefuncțională (Sursa: Essentials of Oral Histology and Embryology,Ed: James Avery, 2nd edition. 2000)

.

2

Figura II.2. Pozitionarea mugurilor premolarilor: A. etapa preeruptivă; B. etapa prefuncțională (Sursa: Essentials of Oral Histology and Embryology,Ed: James Avery, 2nd edition. 2000)



molarii permanenți erup distal față de molarul secund temporar (Figura II.3)

Figura II.3. Pozitionarea mugurilor molarilor permanenți. (Sursa: adaptare după Essentials of Oral Histology and Embryology,Ed: James Avery, 2nd edition. 2000)

III.2. ORDINEA ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR PERMANENȚI Dinţii apar într-o succesiune bine precizată şi în anumite perioade de timp. Omul prezintă în ontogeneză trei tipuri de dentitie: a. dentiţia temporară (de lapte) - formată din dinţi care provin din lama dentara primara; ea este formată din 20 de dinţi (8 incisivi, 4 canini şi 8 molari), care se găsesc între vârsta de 6 luni până la 6 ani;

3

b. dentiţia mixtă - care este prezentă de la erupţia primului dinte permanent (primul molar) până la dispariţia ultimului dinte temporar; în această etapă, dinţii temporari coexistă cu dinţii permanenţi;

c. dentiţia permanentă (definitivă) - începe odată cu căderea ultimului dinte temporar; este formată din 32 de dinţi (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari şi 12 molari).

 

Dintii permanenti provin din: lama dentară primitivă (sau primară) dă naştere molarilor permanenţi (dinţi accesionali) lama dentară secundară dă naştere dinţilor permanenţi succesionali (dentiţia secundară). Dinamica erupției dinților permanenți:

 Prima etapă 6 -7 ani Începe la vârsta de 6 ani, cu primul molar inferior, locul de erupție al acestuia aflându-se înapoia molarului 2 temporar. De la această vârstă și până la 11 ani, copilul va avea dinți aparținând celor două dentiții (dentiția mixtă). Tot în jurul vârstei de 6 ani va erupe și molarul 1 superior, acești doi dinți stabilind rapoarte de contact ocluzal, realizând a doua înălțare a ocluziei, folosind totodată ca referință în aprecierea poziției dinților pe cele două arcade (cheia de ocluzie a lui Angle)



A doua etapă 7 – 9 ani

4

La 7 ani erupe incisivul central inferior, concomitent cu acesta apărând pe arcadă și incisivul central superior. După aproximativ un an erupe și incisivul lateral, prioritate având incisivul superior.

În continuare, după datele clasice, există diferențe de erupție între dinții arcadei maxilare și a celei mandibulare.  A treia etapă 9 – 12 ani La maxilarul superior, primul premolar erupe la 9 ani, la 10 ani cel de al doilea premolar, iar la 11 ani erupe caninul. Această ordine de erupție are consecințe importante pentru activitatea medicului dentist.

Prin erupția devansată a premolarilor, există pericolul de a se ocupa spațiul necesar caninului, iar acesta neavând loc, ocupă o poziție în afara arcadei (ectopie), dând copilului un aspect fizionomic neplăcut și necesitând un tratament ortodontic. Când spațiul este ocupat complet, caninul erupe anormal, iar alteori nici nu erupe, rămânând inclus în grosimea procesului alveolar al maxilarului.(Figura II.4.)

5

Figura II.4. Aspecte favorabile erupției caninului superior – etapa rățușca cea urâtă. UGLY DUCKLING STAGE (Broadbent phenomenon, B. H. Broadbent 1957) La mandibulă, în jurul vârstei de 9 ani erupe caninul, urmând ca la 10 și 11 ani să erupă succesiv premolarul unu și premolarul doi.  A patra etapa 12 – 13 ani La 12 ani, atât la maxilar cât și la mandibulă erupe molarul doi. Datorită vârstei la care erup acestor molari li s-a dat denumirea de „molari de 12 ani“. În condițiile pierderii molarului de 6 ani, molarul de 12 ani capătă o valoare restaurativă (protetică) deosebit de mare. (Figura III.5)

11 – 12 ani

9 ani

12 ani

Figura II.5. Dinamica erupției dinților permanenți.  A cincea etapă 18 – 25 ani Între 16-25 de ani erupe de „regulă“ molarul al treilea. Corespunzând vârstei maturizării somatice și psihice a mai fost denumit în limbajul curent „molar de minte“. Erupând la o vârstă la care maxilarele sunt complet dezvoltate, molarii de minte nu au întotdeauna spațiul suficient pentru a ajunge pe arcadă, dificultățile de erupție provocând o serie de accidente 6

inflamatorii. Asemănător caninilor superiori, molarii de minte pot rămâne incluși în grosimea oaselor maxilare. Cronologia erupției: Dintele

Vârsta de erupție

Dintele

Vârsta de erupție

incisivii centrali inferiori

5 ½ - 8 ani

PM secunzi inferiori

9 ½ - 15 ani

incisivii centrali superiori

6 - 10 ani

incisivii laterali

8 - 9 ani

6 – 7 ani

11 – 12 ani

10 – 12 ani

7 - 8 ani

7 - 8 ani 9 ½ -15 ani

caninii inferiori

9 – 10 ani 9 - 14 ani

caninii superiori

9 - 14 ani

PM secunzi superiori

primii molari inferiori

5 - 7 ½ ani

primii molari superiori

5 - 8 ani

6 ani

6 - 7 ani 10 - 14 ani

molar secund inferior

11 – 12 ani primii premolari inferiori primii premolari superiori

9 - 12 ½ ani

10 – 12 ani 9 - 14 ani

11 -13 ani molar secund superior

10 ½-14 ½ ani

ultimii molari

18 ani sau mai târziu

10 – 11 ani

12 -13 ani

17 – 21 ani

Figura II. 6 Creşterea şi erupţia dinţilor permanenți (“Dinţii deciduali, Evoluţie”după datele din Zarnea, Boboc, Gray, Firu, Papilian) (“Practica Pedodontică” – Elisabeta Bratu, Florica Glavan)

Erupţia dinţilor permanenţi şi temporari Dinţii temporari Dinte

Incisiv Incisiv Canin central lateral

Molarul Molarul 1 2

Dinţii maxilari

10 luni 11 luni 19 luni

16 luni 29 luni

Dinţii 8 luni 13 luni 20 luni mandibulari

16 luni 27 luni 7

Dinţii permanenţi Dinte

Incisiv Incisiv Premolarul Premolarul Molarul Molarul Molarul Canin central lateral 1 2 1 2 3

Dinţii maxilari

7– 8 ani

8– 9 ani

11–12 10–11 ani ani

10–12 ani 6–7 ani

12–13 ani

17–21 ani

Dinţii 6– mandibulari 7 ani

7– 8 ani

9–10 ani

11–12 ani 6–7 ani

11–13 ani

17–21 ani

10–12 ani

Figura II.7. Tiparul erupţiei dinţilor umani temporari şi permanenţi conform cercetărilor realizate de către Ash & Nelson, Wheeler (Dental Anatomy, Physiology, and Occlusion).

Figura II.8. Adaptare după Schour and Massler’s 1944 Diagrama intitulată “Dezvoltare dentiției umane” Variaţiile cuprinse între 6-12 luni de la aceste valori sunt considerate în limite normale. Următorul tabel prezintă etapele dezvoltării dinţilor permanenţi conform cercetărilor realizate de către M.M. Ash, Jr. și S.J. Nelson. Maxilarul superior Dinţii permanenţi

Incisiv central

Incisiv lateral

Caninul

Premolarul 1

Premolarul 2

Molarul 1

Molarul 2

Molarul 3

Calcificarea iniţială

3–4 luni

10–12 luni

4–5 luni

1½-1¾ ani

2-2¼ ani

la naştere

2½-3 ani

7–9 ani

Coroana terminată

4–5 ani

4–5 ani

6–7 ani

5–6 ani

6–7 ani

2½-3 ani

7–8 ani

12–16 ani

Erupția

7-8 ani

8-9 ani

11-12 ani

10-11 ani

10-12 ani

6-7 ani

12-13 ani

17-21 ani

Rădăcina terminată

10 ani

11 ani

13–15 ani

12–13 ani

12–14 ani

9–10 ani

14–16 ani

18–25 ani

8

Maxilarul inferior Dinţii permanenţi

Incisiv central

Incisiv lateral

Caninul

Premolarul 1

Premolarul 2

Molarul 1

Molarul 2

Molarul 3

Calcificarea iniţială

3–4 luni

3–4 luni

4–5 luni

1¾-2 ani

2¼-2½ ani

la naştere

2½-3 ani

8–10 ani

Coroana terminată

4–5 ani

4–5 ani

6–7 ani

5–6 ani

6–7 ani

2½-3 ani

7–8 ani

12–16 ani

Erupția

6-7 ani

7-8 ani

9-10 ani

10-12 ani

11-12 ani

6-7 ani

11-13 ani

17-21 ani

Rădăcina terminată

9 ani

10 ani

12–14 ani

12–13 ani

13–14 ani

9–10 ani

14–15 ani

18–25 ani

(Sursa: http://www.cixip.com/index.php/page/content/id/1250, 09.08.2013)

Următoarele ortopantomograme prezintă etapele dezvoltării dinţilor permanenţi (Figura II.9.):

9

Figura II. 9. A. Ortopantomograma dentiției la naștere. B. Ortopantomograma dentiției la 2½ ani. C. Ortopantomograma dentiției la 6½ ani. D. Ortopantomograma dentiției la 10 ani. E. Ortopantomograma dentiției la 16 ani. (Sursa: http://www.cixip.com/index.php/page/content/id/1250, 09.08.2013)

II.3. FACTORI CU REPERCURSIUNI ASUPRA ERUPȚIEI DINȚIOR PERMANENȚI 3.3.1. Factori fiziologici:  sex: influentează ordinea și vârsta de erupție la fete erupția are loc mai repede  rasa: la populația de culore erupția are loc mai repede iar la caucazieni mai târziu  zona: la populațiile din climatul cald erupția are loc mai repede  mediu urban: erupția are loc mai repede  condiții socio-economice bune: erupția are loc mai repede  perioade de calamitați, război: erupție întârziată 3.3.2. Factori patologici:  generali : influențează erupția pentru toți dinții  locali: influențează erupția localizat, pe grupe de dinți a. Factori patologici generali Boli endocrine:  Insuficiența hormonilor tiroidieni: erupție tardivă  Mixedem juvenil: erupție tardivă a dinților permanenți (dinții temporari erup normal)  Insuficiența STH: : erupție tardivă a dinților permanenți (dinții temporari erup normal)  Hipersecreția hormonilor sexuali: accelerează erupția Factorul genetic: erupție tardivă/precoce familială Boli genetice: sindromul Down determină întarzieri ale erupției precum și inversări ale ordinii de erupție Osteopetroze: determină densificarea osului și întarzieri ale erupției

10

Disostoza cleido-craniană: erupție tardivă a dinților permanenți (dinții temporari erup normal), inversări ale perioadelor de erupție. b. Factori patologici locali influentează vârsta și traseul de erupție Obstacol: dinții supranumerari Modificări de formă: dinți dilacerați (au o angulație) Cariile complicate de la nivelul dinților temporari pot provoca complicații atât de mari astefel încat să fie necesar să fie extrași precoce Extractia precoce a dinților temporari determină întarzierea erupției dinților permanenți (dacă extracția se realizează când aceștia sunt endoosos) sau erupția precoce a dinților permanenți. Traumatisme: pierderea prematură a dinților frontali accelerează erupția sau o încetinesc.

II.4. ACCIDENTELE ERUPȚIEI DINȚILOR PERMANENȚI a. Chistul de erupție Chistul de erupție (numit si hematom de erupție) este analogul la nivelul parților moi al chistului folicular. Apare în cazul unui dinte în erupție, aflat submucos, prin separarea foliculului dentar de suprafața coroanei dintelui.

Figura II.10. Chist de erupție (prezentare schematică). Apare cel mai frecvent în contextul erupției dentiției temporare, sau a incisivilor superiori sau a molarilor permanenti (la copii de 6-8 ani).

a.

b.

c. Figura II. 11. Chist de erupție în contextul erupției dentiției temporare (a), a incisivilor superiori permanenți (b) și a molarilor permanenți 11

Considerații clinice. Se prezintă sub forma unei leziuni cu aspect chistic, localizată în dreptul dintelui în erupție. Mucoasa crestei alveolare, care îl acoperă, este intactă, dar intinsă și subțiată, lăsând să transpară hematomul acumulat sub sacul folicular, ceea ce îi conferă prin transparenta o culoare albăstruie. La palpare, are o consistență fluctuentă și este discret dureros. Ceea ce alarmează este deformarea mucoasei gingivale, care acoperă coroana dintelui pe cale de erupție și colorația albăstruie care poate sugera existența unei tumori maligne. Considerații radiografice. Se evidențiază dintele în erupție, care a perforat corticala crestei alveolare, fară a fi vizibile modificări de ordin patologic. Diagnostic diferențial. Având în vedere caracteristicile chistului de erupție, diagnosticul diferențial nu ridică în general probleme, putând fi rareori confundat cu un hematom posttraumatic al crestei alveolare sau cu o malformație vasculară de mici dimensiuni.Coroborarea vârstei pacientului cu data normală a erupției eventualului dinte și examenul radiografic precizează diagnosticul. Tratament. Având în vedere evoluția spre marsupializare spontană în cavitatea orală, urmată de erupția normală a dintelui, în general nu necesită nici un tratament. Se va recomanda menținerea unei bune igiene orale pentru a evita suprainfectarea. În cazuri rare, este necesară marsupializarea chirurgicală a acestor chisturi, prin incizie cu evacuarea continutului chistic și excizia unei mici porțiuni de mucoasă “în felie de portocală”. Aceasta va permite erupția dintelui fără alte complicații. b. Sechestrul de erupție Fragment de os inclavat în mucoasa care acoperă un dinte aflat în erupție. Se produce din pricina ritmului discordant dintre resorbția osului și ritmul de erupție a dintelui. Considerații clinice. Cel mai adesea apare la nivelul molarilor permanenți (în special molarul 1), dar și la molarii temporari. Fragmentul osos este situat în șanțul intercuspidian, separat de dinte prin țesut moale. Nu prezintă simptome (uneori jena la masticație). Durerile la masticație sunt datorate neconcordanței dintre viteza de erupție a dintelui care e mai mare decât viteza de rezorbție a fragmentului osos desprins. Considerații radiografice. Este descoperit întâmplător pe radiografie, observându-se un dinte în erupție deasupra căruia se găsește o zonă radioopacă intensă asemanatoare cu cea a osului în loc de radiotransparență. Tratament. Dispare odată cu erupția dintelui și nu necesită tratament.

Figura II. 12. Sechestrul de erupție în contextul erupției molarului permanent

12

Concluzii la dezvoltarea dinţilor permanenţi - regula lui 4 (cu excepţia M3) La naştere – M1 îşi începe mineralizarea La 4 ani – toate coroanele şi-au început mineralizarea La 8 ani – toate coroanele şi-au terminat mineralizarea La 12 ani – toate coroanele au erupt La 16 ani – toate rădăcinile sunt formate. Concluzii la dezvoltarea dentară - regula lui 6 6 săptămani viață intra-uterină – începe dezvoltarea dentară 6 luni post natal – emergenţa primului dinte temporar (IC inferior) 6 ani – emergenţa primului dinte permanent (M1, IC inferior).

13