Prepararea Dintilor Pentru Coroane Partiale [PDF]

Zitiervorschau

Conf.Univ.dr. Zaharia Agripina PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE PARTIALE Coroanele partiale (CP) sunt proteze unidentare care se pot utiliza ca atare sau ca elemente de agregare (cele meziale in special) in edentatii reduse. Principalele caracteristici ale CP sunt:  pastreaza o buna parte din caracteristicile estetice ale dintelui natural;  nu necesita preparatii intempestive;  permit verificarea ulterioara a vitalitatii dintelui;  limitele marginale ale coroanei sunt plasate in zone de autocuratire  preparatia marginala (supragingivala ) se face sub control direct. Date generale:  sunt restaurari unidentare turnate din aliaje metalice sau mase ceramice  acopera doua sau mai multe fete ale dintelui, ramanand neacoperita o fata, mai des cea vestibulara;  au agregare extratisulara de aceea in trecut s-au numit onlay-uri;  in functie de numarul fetelor acoperite apar si variantele de coroane partiale (3/4, 4/5); CP se indica: -pe canin, premolar, si incisivul lateral superior; -se pot aplica si pe molari daca este cazul, pe unii molari mandibulari oralizati cand se slefuieste si se acopera fata vestibulara si ramane descoperita cea orala; care este greu de pregatit datorita oralizarii exagerate; -mai este indicata si pe unii molari maxilari cand se cer pregatiri estetice deosebite; Tipurile de coroane partiale:  coroane partiale: acopera fata orala pana la nivelul marginii incizale si jumatate din fetele proximale;  coroane partiale 3/4: acopera suprafetele proximale in totalitate, suprafata orala, suprafata ocluzala pana la nivelul cuspizilor vestibulari pentru dintii laterali. Suprafata vestibulara integra ramane complet vizibila.  coroanele partiale 4/5 caracteristice dintilor laterali dar acopera si marginea ocluzala a suprafetei vestibulare; au o retentie deosebita.  coroanele partiale 7/8 indicate la molarii superiori: acopera toate suprafetele in afara de jumatatea meziala a suprafetei vestibulare care constituie portiunea fizionomica a restaurarii. Restaurarea formeaza un semicilindru si se sprijina pe un prag semicircular. Mijloacele de retentie sunt: -santurile si puturile parapulpare in care patrund nervurile, respectiv pinurile CP.

1

Scopul utilizarii CP este acela de a pastra placajul natural al dintelui. Avantajele CP comparative cu CT:  conserva tesuturile dentare printr-o preparare economicoasa;  pastreaza aspectul estetic dat de culoarea, forma si transluciditatea smaltului suprafetei vestibulare libere;  marginile coroanei partiale se gasesc in zone accesibile permitand finisarea de catre medic si igienizarea de catre pacient.  marginile coroanei partiale nu se gasesc in imediata vecinatate a santului gingival reducandu-se astfel iritatiile parodontale;  adaptarea pe bont se face usor, nu apare efectul hidraulic ca la coroana totala;  controlul adaptarii se face prin inspectie la nivelul marginilor vizibile;  se poate testa vitalitatea, fata vestibulara ramane descoperita;  reprezinta o alternativa la coroana totala cand se poate evita acoperirea totala si nu se pretinde o prea mare retentie si rezistenta mecanica. Indicatii si avantaje pentru CP:  efect fizionomic deosebit  pastrarea vitalitatii pulpare  sacrificiul de tesut dentar redus  cresterea rezistentei dintelui la fractura prin protejarea metalica a tesuturilor dentare restante  se pot reconstitui contactele ocluzale si proximale;  inserarea se face usor si clar in pozitia corecta datorita nervurilor a pinurilor si a pragurilor cervicale;  se pot folosi ca elemente de agregare in edentatii reduse sau ca ancora in protezarea mobilizabila;  se afla in contact limitat cu marginea gingivala reducandu-se riscul aparitiei iritatiei parodontale;  pot realiza sisteme de contentie pentru imobilizarea dintilor in parodontopatii prin solidarizarea mai multor coroane partiale. Contraindicatii:  indice de carie mare si/sau igiena necorespunzatoare  coroane cu dimensiuni cervico-ocluzale reduse ( pericliteaza retentivitatea coroanei, distructii coronare importante, neindicate pe caninii maxilari cu pante incizale lungi, cu fete meziale si distale scurte, care nu ofera suprafata suficienta pentru crearea santurilor;  dinti devitalizati, dinti cu cromatica modificata, dinti cu distrofii, displazii de smalt, modificari de culoare sau alte efecte pe fetele vestibulare;  element de ancorare intr-o zona cu solicitare importanta sau in cadrul unor punti extinse;  conditii tehnico-materiale necorespunzatoare;

2



cand se cere o estetica mare deoarece nu poate fi evitatata vizibilitatea in totalitate a marginile metalice ale CP  cand nu se poate realiza paralelism intre axul de insertie al CP si ceilalti dinti stalpi (DS) ai unei proteze partiale fixe;  camera pulpara mare contraindica folosirea coroanei partiale la tineri;  tipul ocluziei daca nu se apreciaza constiincios se poate descimenta CP ( in acest caz se adancesc santurile, se acopera marginile incizale si ocluzale cu metal rednuntandu-se partial la efectul fizionomic); TIPURI DE COROANE PARTIALE Tipuri istorice:  coroana fenestrata  coroana Carmichael  coroana Vest Coroane moderne cu santuri, puturi, trepte de retentie:  prezinta cel mai bun mecanism de retentie, rezistenta si stabilitate proprie  poseda un sistem de retentie distinct fata de suprafetele preparatiei cu rol de mentinere si sprijin;  santurile, puturile si treptele stau la baza majoritatii CP moderne; Exemple: -coroana Rank are 2 santuri axiale si puturi parapulpare -coroana Brekhus are santuri axiale parapulpare unite pe suprafata ocluzala cu un sant ocluzal si prag partial circular cervical (treapta) pe fata orala si fetele proximale; -coroana partiala cu crampoane (Pinledge):  prezinta crampoane parapulpare agregate in puturi forate in dentina;  se numeste pinledge spre deosebire de pinlay care este o incrustatie (inlay) cu crampoane;  efectuarea “ledge-urilor”adica a treptelor ofera sprijin restaurarii la presiunile masticatotrii;  se pot utiliza si ca elemente de agregare pe canin, incisivul central la maxilar rar la mandibula pe incisivi si canini datorita dimensiunilor reduse; Puturile (pinhole): -recepteaza crampoanele cam 3, de asa maniera incat sa formeze un tripod -pinurile au diametru de 0,7-0,8 mm si 2,50 mm -gradul de retentie depinde de numarul crampoanelor, diametrul si profunzimea puturilor dentinare -se folosesc 3 crampoane, 2 incizale si unul la cingulum, circumscriind un triunghi; stabilitatea este completata de prezenta a 2 trepte: una in treimea incizala alta la cingulum.

3

Indicatii: -ca elemente de agregare in puntile frontale reduse; La maxilar: -pe canin si incisivul central cand lipseste incisivul lateral; -pe incisivul central si canin din partea opusa pentru inlocuirea unui central si lateral; -pe caninii maxilari cu versante mezio si disto-incizale bine exprimate unde pinledge-ul cu crampoane rezistente are o retentie mai buna decat o coroana mixta; La mandibula: -daca dintii stalpi sunt indemni la carie, pinledge-urile formeaza elemente de agregare elective, cand trebuie inlocuiti doi incisivi centrali sau un incisiv lateral; -sisteme de contentie in boala parodontala, cand coroanele partiale agregate prin crampoane sunt solidarizate intre ele -reconturarea morfologiei orale a caninilor sau incisivilor oferind sprijin si ancorare protezelor partiale mobilizabile; Variante ale pinledge-urilor: 1. preparatie mixta formata dintr-un pinledge cu doua crampoane si cu un sant; 2. se poate suprima putul din cingulum si inlocui prin doua santuri proximale reunite printr-unul transversal; Statica ancorarii cu mijloace de retentie:  realizarea unei preparatii circulare cat mai paralele  santurile axiale parapulpare maresc suprafata de retentie  santurile ocluzale asigura o rigidizare a constructiei metalice, se opun tendintei de desprindere din zona cervico-vestibulara;  folosirea crampoanelor parapulpare orientate paralel cu nervurile ramei metalice, cresc retentia si rezistenta la incovoiere  nervuri proximale si ocluzale asigura retentia impotriva fortelor orientate spre oral dar si impotriva fortelor de desprindere orientate spre ocluzal si pinuri parapulpare care se opun desprinderii prin tractiune transversala in zona cervico-vestibulara;  retentia impotriva incovoierii sub actiunea fortelor de torsiune este asigurata de rama ocluzo-aproximala care rigidizeaza constructia protetica. Avantajele oferite de preparatia cervicala circulara: -ingrosarea marginala a semicilindrului -sprijinire eficienta sub actiunea fortelor ocluzale -cresterea rezistentei impotriva fortelor de incovoiere; -retentie impotriva fortelor de desprindere orale: -delimitare exacta a preparatiei in zona cervicala; Punctul slab al acestor coroane il reprezinta trecerea de la metal la smalt in zona incizala respectiv vestibulo-ocluzala. Statica ancorarii partiale:  Retentia impotriva fortelor de desprindere ocluzala: 4

- pereti axiali paraleli, santuri si puturi parapulpare; - forte mari de frecare datorita insertiei paralele; - prelungirile sub forma de pinteni sunt nefavorabile;  Retentie impotriva fortelor de desprindere orale: -“semicilindrul“simplu nu rezista; - santurile pe suprafata ocluzala sunt necesare; - rigidizare impotriva incovoierii;  Retentie impotriva incovoierii: -rama de rigidizare; -prag circular, eventual inclinat spre “interior”; -protejarea cu o rama a cuspizilor vestibulari (marginilor incizale) -eventual santuri axiale duble;  Retentie impotriva torsiunii: -santuri axiale, ocluzale, puturi parapulpare, prag circular; -insertie unica-adaptare exacta pe bont;  Rezistenta la fortele masticatorii: -rama metalica, 0,5 mm pe fata vestibulara; -aspect inestetic, rama fiind vizibila. Coroanele partiale acopera mai multe fete ale dintelui cu exceptia celei vestibulare. Indicatii: - restaurari unidentare - ca elemente de agregare Coroanele partiale pot acoperi una, doua sau trei din patru fete, la incisivi si canini (1/4, 2/4, 3/4) sau trei din patru, trei din cinci, patru din cinci si sapte din opt (3/4, 3/5, 7/8) la premolari si molari. Frecvente sunt ¾ si 4/5 (7/8 se realizeaza doar pe molarul superior). Indicatia frecventa pe: -canini, premolari, incisivul central, si pe molari in anumite situatii clinice. Coroana Carmichael: -3/4 turnata, fara santuri proximale, stabilitatea asigurata prin incercuirea laterala a bontului; -necesita cel mai mic sacrificiu de substanta dentara in cazul unui dinte devital Coroana partiala Rank - are santuri de retentie proximale prevazuta cu pinuri parapulpare palatinale;

5

Coroana cu “gheare” conceputa de Vest a luat nastere prin modificarea coroanei Carmichael; 2 gheare radiculare completeaza incercuirea proximal orala, crescand retentia coroanei la bont; Coroana cu prag dupa Brekhus: -o coroana partiala cu prag ce deriva din coroana jacket; pragul pe suprafetele proximale si pe cea orala, suprafata vestibulara ramanand nepreparata; se prepara si santuri proximale. PREPARAREA BONTURILOR PENTRU COROANELE PARTIALE Obiectivele prepararii bontului:  stabilitatea conturului marginal  crearea formei de retentie si stabilitate  crearea formei de rezistenta  prepararea peretilor axiali.  prepararea zonei terminale gingivale 1. Stabilitatea conturului marginal: -marginile vestibulare ale CP plasate intr-o zona care sa permita accesul pentru igienizare dar nici prea vizibile - conturul marginal include si marginile gingivale; 2. Crearea formei de retentie si stabilitate: Rezultantele orizontale ale fortelor ocluzale tind sa basculeze coroana partiala in directie orala si sa o roteasca in sens mezio-distal- oral. Pentru acest lucru se creaza santuri in peretii proximali ai dintelui; Santurile proximale la dintii frontali trebuie sa fie: -paralele cu cele 2/3 incizale ale suprafetei vestibulare -paralele sau usor convergente intre ele (5-6 grade); Paralelizarea cu cele 2/3 incizale ale fetei vestibulare ofera urmatoarele avantaje: -plasarea marginilor in zone de acces pentru igienizare; -incercuirea a ¾ din circumferinta dintelui; -santurile vor fi mai lungi si ofera mai multa rezistenta decat santurile paralelizate cu axul lung al dintelui; peretii orali ai santurilor sa fie bine delimitati; Santurile proximale la dintii laterali: -paralele cu axul lung al dintelui -la unirea treimii vestibulare cu treimea mijlocie; in zona de igienizare -fundul santului plasat vestibular de varful papilei interdentare; -la dintii ce prezinta forme rotunjite santul va avea in sectiune longitudinala forma de “U” iar forma de paralelogram indica santuri in caseta (box like);

6

Crearea formei de rezistenta -santurile transversale creaza lacas nervurilor orizontale -santurile verticale ofera rezistenta structurilor marginale vestibulare. Prepararea peretilor axiali -sa fie paraleli intre ei; -convergenta admisa de 5-6 grade -conformarea lor adecvata imbunatateste retentia Zona terminala gingivala: -terminatie in chanfrein Instrumentar necesar prepararii: -instrument diamantat cilindro-conic subtire cu varf rotunjit (0,8 mm) de granulatie medie sau mare) -instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit de dimensiune normala de 1,2 mm de granulatie fina; -instrument diamantat in forma de flacara, scurt, subtire si efilat; -instrument diamantat pentru chanfrein -instrument diamantat in forma de minge de fotbal sau roata de moara de granulatie medie; -freze cilindro-conice sau fissure din carbid-tungsten -freza rotunda de diametru mic din carbid-tungsten -freza burghiu cu diametru mic -freza con invers din carbid tungsten -pietre de finisare -oglinda -sonda parodontala -dalti. Nota: instrumentarul cu granulatie medie este folosit pentru reducerea volumului iar cele fine pentru finisare; -orificiile pentru crampoane sunt pregatite cu frezele tip burghiu speciale si finalizate cu freza din carbura de tungsten -frezele fisura se folosesc pentru prepararea cavitatilor si marginilor -freza din carbid-tungsten con invers pentru prepararea bizourilor incizale -instrumentele manuale pentru finisarea evazarilor proximale sau bizourilor -cu sonda parodontala evaluam directia dimensiunii in cadruil diferitelor etape.

7