Curs 5-Paro [PDF]

Zitiervorschau

Spaţiu biologic

• Spaţiul biologic= regiunea delimitată între baza şanţului gingival şi vârful crestei osoase. • Înălţimea medie a – ataşamentului epitelial= 0,97 mm – ataşamentului conjunctiv = 1,07 mm. – spaţiului biologic = 2,04 mm = ataşament epitelial+ ataşament conjunctiv – (Gargiulo AW, Wentz FM, Orban BJ. Dimensions and relations of the dentogingival junction in humans. J Periodontol 1961; 32: 261-267)

• Ataşarea gingiei de dinte este formată din: – ataşamentul epitelial al gingiei de dinte (epiteliul de joncţiune) – ataşamentul ţesutului conjunctiv al gingiei de dinte (fibrele gingivo-cementare sau supracrestale) (Romagna-

Genon C, Genon P. Esthetique et parodontie: les cles du succes. Editions CdP 2001,165 pgs)

• Epiteliul joncţional integrează parodonţiul la nivel dentar şi izolează restului ţesuturilor parodontale de mediul extern. • Ataşamentul conjunctiv protejează şi asigură ermeticitatea parodonţiului profund (Schroeder HE, Listgarten

MA. The gingival tissue: the architecture of the periodontal protection. Periodontol 2000; 1997; 13: 91-120)

Spaţiul biologic • Conceptul important de evaluare a interrelaţiei parodonto-restaurative. • Conceptul presupune existenţa unei proporţii verticale constante de ţesuturi moi supra-alveolare sanatoase (cu o valoare medie de ~2mm masurata de la baza santului gingival la creasta alveolara).

Importanta spatiului biologic • Plasarea marginilor restaurarilor subgingival a fost asociata cu inflamatia gingivala ducand la “violarea spatiului biologic”, in timp ce plasarea supragingivala a marginilor restaurarilor a fost asociata cu mai putina inflamatie gingivala • Plasare supragingivala a marginilor restaurarilor are mai multe avantaje: faciliteaza amprentarea corecta a preparatiilor, favorizeaza asigurarea igienei corespunzatoare, permite detectarea cariilor secundare marginale si este asociata cu o adancime la sondare stabila • Preparatiile subgingivale au efecte daunatoare asupra tesuturilor moi si dure invecinate mai ales cand invadeaza epiteliul jonctional sau tesutul conjunctiv supracrestal

Factori locali de risc iatrogeni • Obturatii debordante • Obturatii cu limite subgingival

• Lucrari protetice – preparatie tangentiala

• Lucrari proteticepreparatie cu prag, nerespectarea distantei fata de creasta alveolara

Posibilități și limite în refacerea spațiului biologic • Alungirea coronară - manoperă folosită adjuvant odontologiei restauratoare, cand plasarea marginilor restauraţiilor riscă să interfereze spaţiul biologic – descoperirea unei benzi de ţesut dentar sănătos – restabilirea spaţiului biologic. • In parodontologie- aliniere colete

• Tipul II de alungire coronară chirurgicală • dimensiuni ale ţesutului moale – permit repoziţionarea chirurgicală a marginii gingivale, fără a expune osul crestal – determină violarea spaţiului biologic.

• • • • • • • •

•

Tesutul moale îşi tinde să-şi restabilească dimensiunea după agresare. Un biotip parodontal fin ► resorbţie crestală şi recesiune Un biotip gros ► inflamaţii cronice. Oricare din cele două alternative va duce la rezultate imprevizibile asupra succesului restaurării anterioare. Astfel, corecţia osoasă este necesară după gingivectomie, pentru a corecta osul alveolar crestal la nivelul unde trebuie restabilit spaţiul. Cum reacţia ţesutului gingival după violarea spaţiului biologic nu este imediată, intervenţia de reconturare osoasă se poate planifica într-o etapă separată. Acest lucru permite stomatologului să realizeze gingivectomia şi să plaseze restauraţiile provizorii la lungimea coronară dorită, chiar ştiind că a violat spaţiul biologic. După vindecarea ţesutului moale, parodontologul poate realiza un lambou muco-periostal pentru a crea acces spre creasta osoasă. Cum nivelul marginii gingivale a fost stabilit, inciziile de abordare vor fi subgingivale, cu prezervarea papilei, în vederea păstrării volumului papilar. Marginile restauraţiilor provizorii se pot folosi ca şablon şi ghid de reconturare a crestei osoase. Lamboul se va sutura în poziţia iniţială.

• Tipul III de alungire coronară chirurgicală • repoziţionarea marginii gingivale va duce la o complicaţie inacceptabilă şi anume expunerea crestei osoase. • aceste cazuri sunt trimise direct la parodontolog • pacientul trebuie trimis cu un şablon relevant pentru amprenta estetică = ghid intra-chirurg ► menţinerea unei relaţie constantă dintre poziţia viitoarei coroane protetice şi nivelul crestei osoase, în timpul reconturării osului • parodontologul va sutura lamboul mai degrabă coronar decât apical; • o gingivectomie ulterioară poate retuşa eventualele neconcordanţe gingivale.

•

Fig. 27-64. A deformity which interfered with dentofacial esthetics was created at the right central incisor by using a surgical crown lengthening procedure at one single tooth to expose sound tooth structure. The soft tissues cannot follow the abrupt and steep changes in the osseous profile. The crown preparation invaded the zone of normal supracrestal connective tissue ► a chronic periodontal pocket and adversely affected esthetics. Courtesy of Dr A. Winnick, Toronto, Contraindication: Surgical crown length of single teeth in the esthetic z

• Aspectul macroscopic al ţesuturilor parodontale se schimbă după intervenţia chirurgicală de alungire coronară. • La 6 săptămâni după intervenţie – adâncimea la sondare, – nivelul de ataşament – nivelul gingiei marginale, imediat post-intervenţională,

nu se modifică faţă de poziţia

• Totuşi între 6 săptămâni şi 6 luni post-operator se pot observa unele modificări. – în 85% din cazuri, nivelul marginii gingivale poate rămâne în poziţia fixată intra-operator sau pot exista modificări de ± 1mm. – în 15% din cazuri se pot produce retracţii gingivale mai mari de 1mm (Bragger U, Launchenauer D, Lang NP. Surgical crown lengthening of the clinical crown. J Clin Periodontol 1992; 19: 58-63)

• Datorită posibilităţii de modificare a nivelului marginii gingivale faţă de nivelul fixat postoperator şi pentru că gingia este vulnerabilă, uşor de lezat ► aşteptarea de peste 6 săptămâni pentru protezarea definitivă a dintelui în cauză, mai ales în zona frontală. • Membrana bazală epitelială conectează epiteliul de ţesutul conjunctiv subiacent doar după 4 săptămâni (Pontoriero R, Carnevale G. Surgical crown

lenghtening: a 12-month clinical wound healing study. J Periodontol 2001; 72: 841848)

Tehnica de elongaţie coronară chirurgicală • Elongaţia corono-radiculară chirurgicală = amenajarea ţesuturilor dento-parodontale ► alungirea coroanei clinice în direcţie apicală ► permite: – restaurarea unei pierderi de substanţă, – recreând în acelaşi timp ataşamentul epitelioconjunctiv.

• Tratamentul chirurgical se adresează osului alveolar ± gingiei şi dintelui, astfel încât limitele restauraţiei să se găsească la distanţă de ataşamentul epitelial (Fuzzi M, Carnevale G. Aesthetics in cases of advanced periodontal disease. J Periodontol Implant Orale 1997; 16: 133-144).