Contabilitatea Creantelor [PDF]

Zitiervorschau

Contabilitatea creanţelor 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Noţiune privind creanţele întreprinderii, caracteristica şi clasificarea lor Contabilitatea creanţelor pe termen lung Contabilitatea creanţelor comerciale Contabilitatea creanţelor privind decontările cu bugetul Contabilitatea creanţelor pe termen scurt ale personalului Contabilitatea creanţelor pe termen scurt privind veniturile calculate Contabilitatea altor creanţe pe termen scurt

1. Creanţele constituie o parte a activelor care trebuie achitate întreprinderii de către alte persoane fizice şi juridice la scadenţa stabilită prin condiţiile contractului, cambiei sau altor acte normative. În cadrul întreprinderii de regulă creanţa provine dintr-un contract de vînzare, de credit, din obligaţii legale precum plata unor impozite şi taxe etc. Creanţa este garantată de bunuri mobile şi imobile sau cu drepturi reale care intră în patrimoniul debitorului. Totodată creanţa poate fi cedată altei persoane fizice şi juridice căreia titularul sau deţinătorul său îi este debitor. Creanţele se pot distinge după gradul de lichiditate şi după caracterul comercial sau financiar. În conformitate cu prevederile SNC „Creanţe şi investiţii financiare”, creanţele reprezintă drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii sau evenimente trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii economice. Altfel spus, prin noţiunea de creanţă se înţelege dreptul creditorului de a primi la un anumit termen o sumă de bani sau alte bunuri economice ce sunt elemente patrimoniale de activ care iau naştere la avansarea temporară a unor bunuri sau valori altor persoane fizice sau juridice şi se lichidează la încasarea lor. Creanţele se recunosc ca active în baza contabilităţii de angajamente în cazul în care: 1) există o certitudine întemeiată că în urma stingerii creanţelor entitatea va obţine beneficii economice viitoare; 2) valoarea creanţelor poate fi evaluată în mod credibil. La recunoaşterea iniţială creanţele se evaluează la valoarea nominală, inclusiv impozitele şi taxele calculate în conformitate cu legislaţia în vigoare (de exemplu, taxa pe valoarea adăugată, accize, alte impozite şi taxe). Derecunoaşterea creanţelor poate fi efectuată prin stingerea acestora (de exemplu încasarea numerarului, trecerea în cont (decontarea) avansurilor primite, compensarea datoriilor). Creanţele se reflectă în situaţiile financiare la valoarea contabilă. Unul din principiile de bază ale contabilităţii creanţelor constă în faptul că operaţiile economice legate de livrarea produselor, mărfurilor, executarea serviciilor se înregistrează în contabilitate în baza documentelor comerciale şi de decontare justificative. Componenţa, modul de formare şi stingere a creanţelor pe termen scurt sunt reglementate de prevederile SNC „Creanţe şi investiţii financiare”, SNC „Venituri”, SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”. Creanţele pot fi clasificate după diferite criterii. În conformitate cu SNC „Creanţe şi investiţii financiare” creanţele se clasifică după următoarele criterii: 1) după conţinutul economic deosebim: a) Creanţele comerciale reprezintă aceea parte a creanţelor care apare în cazul cînd momentul transmiterii către cumpărători a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor şi altor active livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora. Din categoria creanţelor comerciale fac parte: - creanţe rezultate din vînzarea de bunuri, prestarea de servicii sau lucrărilor ce fac obiectul de activitate al întreprinderii; - creanţe legate de lipsurile de bunuri de natura stocurilor sau de altă natură, descoperite la efectuarea recepţiei acestora şi care se impută.

b) Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a diferenţelor dintre sumele calculate şi achitate la buget ale impozitelor şi taxelor a căror mod de administrare şi de contabilizare are un aspect complex. Situaţiile de apariţie a creanţelor sînt în dependenţă de specificul operaţiilor economice, tipul impozitelor şi cuprinde: - impozitul pe venit plătit în plus, achitat în avans în decursul anului reţinut la sursa de plată, plătit în cursul anului în străinătate, reţinut în cazul plăţii anticipate a dividendelor intermediare; - TVA pentru trecerea în cont, TVA de recuperat, TVA calculată de la avansurile primite; - accizele aferente procurărilor pentru trecerea ulterioară în cont; - altor impozite şi taxe republicane şi locale achitate în avans sau plătite în plus. Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere şi apar în urma - acordării avansurilor spre decontare; - procurări de către angajaţi a mărfurilor cu achitarea în rate; - recuperările către gestionari a daunei materiale cauzate; - alte datorii cum ar fi: pensiile alimentare şi alte titluri executorii privind plăţile efectuate în folosul angajaţilor pentru serviciile consumate. c) Creanţele privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii reprezintă suma datoare întreprinderii aferente veniturilor care sînt determinate în baza contractelor încheiate sau legislaţiei în vigoare. Veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii includ: - veniturile privind leasingul; - veniturile privind dobînzile şi redevenţele calculate; - veniturile privind dividendele calculate; - alte venituri. În afară de creanţele comerciale, ale bugetului, ale personalului, privind veniturile calculate, în procesul activităţii economice a întreprinderii apar şi alte creanţe cum ar fi: a) creanţe privind recuperarea pierderilor; b) creanţe ale organelor de asigurări sociale; c) creanţe privind reclamaţiile înaintate şi recunoscute; d) creanţe ale băncilor; e) creanţe privind alte operaţii. Creanţele privind recuperarea pierderilor reprezintă suma despăgubirilor calculate de la companiile de asigurări ca urmare a apariţiei cazului de risc asigurat de întreprindere. Creanţele organelor de asigurări sociale apar în urma depăşirilor sumei virate Casei Naţionale de Asigurări Sociale asupra sumei calculate, precum şi în cazul plăţilor excedentare a sumelor cuvenite din bugetul asigurărilor sociale, efectuate de întreprindere salariaţilor proprii. Creanţele privind reclamaţiile apar în cazul prezentării unor pretenţii: - furnizorilor şi antreprenorilor pentru încălcarea clauzelor contractuale; - organelor bancare şi financiare pentru virarea greşită a banilor în cont; - organelor de control de stat pentru amenzi şi taxe calculate în mod neîntemeiat. Creanţele băncilor comerciale pot apărea în cazul virării greşite a mijloacelor băneşti în documente de decontare ale plătitorului. Pot fi constatate ca creanţe ale băncilor comerciale, suma mijloacelor băneşti virate pentru procurarea şi vînzarea valutei străine. 2) după gradul de afiliere, creanţele se divizează în: a) creanţe aferente părţilor afiliate; b) creanţe aferente părţilor neafiliate. Componenţa părţilor afiliate este stabilită în SNC „Părţi afiliate şi contracte de societate civilă”. 3) după termene de achitare şi deţinere distingem: - creanţe pe termen lung, al căror termen de achitare este mai mare de un an; - creanţe curente, al căror termen de achitare este mai mic de un an. Creanţele pe termen lung sunt creanţele cu termen de recuperare ce depăşeşte un an, fiind generate de recunoaşterea venitului din operaţiile ce ţin de recunoaşterea venitului aferent perioadelor de gestiune viitoare.

Creanţele se consideră curente dacă termenul de achitare (deţinere probabilă) nu depăşeşte 12 luni de la data raportării. În literatura de specialitate identificăm şi alte criterii de clasificare a creanţelor, precum: 4) după natura operaţiilor pe care le generează: a) creanţe comerciale; b) creanţe financiare; c) alte creanţe. 5) după obiectul creanţelor: a) creanţe asupra clienţilor pentru produsele vîndute, lucrări executate şi servicii prestate, b) creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile şi acordurile anticipate de către cumpărător; c) diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţiile necomerciale; 6) în funcţie de moneda în care se formează: a) creanţe în lei (clienţi interni); b) creanţe în devize (clienţi externi). 7) în funcţie de raporturile avute cu societăţile: a) creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului b) creanţe din afara grupului.

2. Creanţele pe termen lung sunt creanţele cu termen de recuperare ce depăşeşte un an. Ele sunt generate de recunoaşterea venitului din operaţiile de locaţie finanţată, din dobînzile pentru plasamentele bancare şi împrumuturile acordate pe termen lung, din recunoaşterea prejudiciului materiale şi din alte operaţii ce ţin de recunoaşterea venitului aferent perioadelor de gestiune viitoare. În calitate de documente justificative pentru recunoaştzerea creanţelor pe termen lung servesc: contractele de locaţie finanţată, contractele de vînzare - cumpărare a imobilizărilor, contracte de depozitare a mijloacelor băneşti, contracte de investiţii, cambiile primite, procese verbale de inventariere a activelor întreprinderii, documente cu titlu executoriu şi alte documente. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, apariţia şi stingerea creanţelor pe termen lung se utilizează conturile de activ 161 „Creanţe pe termen lung” şi 162 „Avansuri acordate pe termen lung”. În debitul acestor conturi se reflectă formarea creanţelor, respectiv sumele virate sub formă de avansuri pe termen lung, plăţile anticipate pentru imobilizările ce urmează a fi primite iar în creditul acestor conturi se reflectă stingerea creanţelor, respectiv restituirea avansurilor pe termen lung anterior acordate, trecerea în cont a avansurilor pe termen lung, trecerea la cheltuieli a avansurilor pe termen lung anterior acordateşi nereclamate. Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă suma creanţelor pe termen lung, respectv sumele virate ale avansurilor pe termen lung existente la finele perioadei de gestiune. Evidenţa analitică se ţine pe debitori şi pe tipuri de operaţiuni ce generează creanţele pe termen lung. În contabilitate pot fi întocmite următoarele formule contabile. 1) Recunoaşterea creanţelor debitorului pentru serviciile de locaţie finanţată, precum şi pentru dobînzi, cambii pe un termen mai mare de un an: DT 161 „Creanţe pe termen lung” CT 424 „Venituri anticipate pe termen lung” 2) Reflectarea, la sfîrşitul anului de gestiune, a cotei-părţi din creanţele pe termen lung spre achitare în anul curent, care se include în componenţa creanţelor pe termen scurt: DT 221 „Creanţe comerciale” DT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” DT 234 „Alte creanţe curente” CT 161 „Creanţe pe termen lung”

Recunoaşterea creanţelor privind avansurile pe termen lung acordate se efectuează în baza extrasului din contul curent al creditorului, ce confirmă transferul mijloacelor băneşti debitorului precum şi a dispoziţiei de plată – la acordarea avansului în numerar. 3) Acordarea avansurilor pe termen lung: DT 162 „Avansuri acordate pe termen lung” CT 241 „Casa” CT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 243 „Conturi curente în valută străină” 4) Restituirea avansurilor acordate pe termen lung: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” CT 162 „Avansuri acordate pe termen lung” 5) Trecerea în contul achitării datoriilor a sumelor avansului acordat: DT 428 „Alte datorii pe termen lung” – la suma datoriei pe termen lung achitate pe seama avansului anterior acordat DT 521 „Datorii comerciale” – la suma datoriei curente achitate pe seama avansului acordat CT 162 „Avansuri acordate pe termen lung” – la suma totală a avansului trecut în contul achitării datoriei. Stingerea creanţelor privind avansurile pe termen lung acordate se efectuează în baza documentelor de livrare primite de la furnizăr acceptate spre plată (facturile). 3. Relaţiile cu clienţii şi cumpărătorii ocupă un loc central în activitatea întreprinderii. Ele ţin de livrarea de produse, de acordarea de servicii şi îmbracă forma unor drepturi de creanţă faţă de clienţi. Aceste creanţe pot fi divizate grupe în funcţie de termenul de apariţie şi cel de achitare. Grupele date cuprind creanţe cu termen de achitare neatins, cu termen expirat pînă la o lună, cu termene expirate de la o lună la 2 luni, de la 2 luni pînă la 3 luni, peste 3 luni. Aceste termene de achitare pot fi stabilite de sine stătător de către întreprindere, în dependenţă de caracterul activităţii. Această clasificare a creanţelor comerciale permite efectuarea unei analize eficiente a debitorilor şi luarea unor decizii privitor la ei. Decontările clienţilor şi cumpărătorilor rareori au loc concomitent cu expedierea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor. În aceste condiţii furnizorul are dreptul unei creanţe asupra cumpărătorului. Livrarea produselor şi prestarea serviciilor, în urma cărora apar creanţele comerciale se efectuează în baza următoarelor documente primare: - factura fiscală; - factura de expediţie; - proces – verbal de primire predare a serviciilor; - ordinul de plată; - proces – verbal de inventariere, etc. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor cu o durată nu mai mare de un an, aferente decontărilor cu cumpărătorii şi clienţii pentru produsele (mărfurile) livrate, serviciile prestate şi avansurile acordate pot fi utilizate următoarele conturi sintetice din grupa 22 „Creanţe comerciale şi calculate”: 221 „Creanţe comerciale”, 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”, 223 „Creanţe ale părţilor afiliate”, 224 „Avansuri acordate curente”. Contul de activ 221 „Creanţe comerciale” este destinat pentru înregistrarea valorii contractuale a produselor livrate şi serviciilor prestate, incusiv TVA. În debitul acestor conturi se reflectă formarea creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale, iar în credit este înregistrată achitarea lor. Soldul conturilor este debitor şi reprezintă sumele datorate de cumpărători şi clienţi la finele perioadei de gestiune. Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt aferentă facturilor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termenele de formare şi de achitare. Pentru înregistrarea creanţelor pot fi întocmite următoarele formule contabile:

1. Reflectarea creanţelor produselor vîndute în baza documentelor de plată fără TVA şi accize: DT 221 „Creanţe comerciale” CT 611 „Venituri din vînzări” 2. Reflectarea sumei TVA, care urmează a fi primită de la cumpărător: DT 221 „Creanţe comerciale” CT 534 „Datorii faţă de buget” 3. Reflectarea diferenţelor de curs valutar favorabile aferente creanţelor în valută străină la finele perioadei de gestiune: DT 221 „Creanţe comerciale” CT 622 „Venituri financiare” Pentru stingerea creanţelor pot fi întocmite următoarele formule contabile: 1.Încasarea creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” CT 221 „Creanţe comerciale” 2.Reflectarea valorii mărfurilor vîndute, returnate de către cumpărători şi sumelor reducerii de preţuri: DT 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la bunurile vîndute” CT 221 „Creanţe comerciale” 3.Reflectarea costului de intrare a activelor primite prin schimbul cu alte active: DT 112, 123, 211, 212, 213, 216, 217 CT 221 „Creanţe comerciale” 4.Reflectarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile aferente creanţelor în valută străină la finele perioadei de gestiune: DT 722 „Cheltuieli financiare” CT 221 „Creanţe comerciale” 5.Achitarea creanţelor pe seama: a) datoriilor faţă de furnizori: DT 521 „Datorii comerciale” CT 221 „Creanţe comerciale” b) avansurilor primite: DT 523 „Avansuri primite curente” CT 221 „Creanţe comerciale” Pentru majorarea volumului de vînzări întreprinderile acceptă vînzările de mărfuri şi servicii cu achitarea în rate. În astfel de situaţii unele sume nu vor fi achitate de cumpărători, adică vor deveni creanţe compromise. Creanţele se consideră compromise în cazuri în care termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare a expirat sau cumpărătorul (clientul) se află în situaţiе financiară nefavorabilă (creanţele nu au acoperire garantată şi nu pot fi încasate). Recunoaşterea creanţelor drept compromise are loc în baza documentelor care confirmă apariţia circumstanţei respective. Pentru reflectarea creanţelor dubioase se utilizează contul 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” destinat generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi utilizarea rezervelor pentru creanţele compromise aferente procurărilor de către cumpărători a bunurilor materiale cu plată ulterioară. Contul 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” cu funcţia contabilă de pasiv este contrar în raport cu contul 221 „Creanţe comerciale”. Constituirea sau majorarea rezervelor pentru creanţele compromise se reflectă în creditul contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”, iar în debitul acestuia se reflectă utilizarea/anularea rezervei privind creanţele compromise. Soldul contului este creditor şi reprezintă suma provizionului privind creanţele compromise determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.

Rezerva creată la contul 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” se utilizează numai pentru casarea creanţelor compromise care au apărut în cadrul operaţiilor comerciale ale întreprinderii, celelalte creanţe nu pot fi stinse din contul acestei rezerve. Decontarea creanţelor comerciale compromise în contabilitatea financiară se efectuează în baza următoarelor documente: - lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor; - ordinul conducătorului întreprinderii privind decontarea creanţelor. Decontarea creanţelor comerciale compromise este posibilă prin: În conformitate cu politicile contabile, creanţele compromise pot fi contabilizate prin: 1) metoda directă, sau 2) metoda provizioanelor (corecţiilor). În cazul aplicării metodei directe, creanţele compromise se decontează la cheltuieli curente în perioada de gestiune în care au fost recunoscute drept compromise. Decontarea creanţelor compromise se contabilizează prin formula contabilă: Debitul contului 712 „Cheltuieli de distribuire” Creditul contului 221 „Creanţe comerciale”. Restabilirea creanţelor compromise decontate anterior la cheltuieli curente se contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente şi a datoriilor curente. Metoda provizioanelor (corecţiilor) poate fi aplicată pentru ajustarea creanţelor comerciale. Corecţiile se constituie pe măsura vînzării bunurilor sau prestării serviciilor în termenele prevăzute de politicile contabile (lunar, trimestrial, anual) şi se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi corecţiilor privind creanţele compromise prin formula contabilă: Debitul contului 712 „Cheltuieli de distribuire” Creditul contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”. Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise poate fi determinată: 1) pe fiecare creanţă reieşind din mărimea absolută a creanţelor compromise; 2) pe grupe de creanţe în funcţie de termenul de achitare expirat al acestora; 3) pe creanţe în totalitate reieşind din volumul vînzărilor nete în perioada de gestiune şi cota pierderilor aferente creanţelor compromise; 4) în alt mod prevăzut în politicile contabile. Pentru determinarea mărimii provizioanelor (corecţiilor) pe fiecare creanţă se analizează solvabilitatea fiecărui debitor şi posibilitatea îndeplinirii integrale sau parţiale a obligaţiilor financiare de către acesta. Pentru determinarea mărimii corecţiilor pe grupe de creanţe este necesară clasificarea acestora după termenul de achitare expirat şi stabilirea cotei creanţelor compromise aferente fiecărei grupe. Cota creanţelor compromise se calculează în baza datelor din conturile analitice ale perioadelor precedente (de exemplu, 3-5 ani). Mărimea corecţiilor se determină prin aplicarea cotei creanţelor compromise la soldul creanţelor din fiecare grupă. Mărimea corecţiilor pe creanţe în totalitate, se determină prin produsul dintre cota medie a creanţelor compromise şi volumul vînzărilor nete. Volumul vînzărilor nete reprezintă veniturile din vînzările în credit (cu plată ulterioară) ajustate cu valoarea bunurilor returnate şi/sau cu suma reducerii de preţuri aferente vînzării. Cota medie a creanţelor compromise se calculează ca raportul dintre suma efectivă a pierderilor aferente creanţelor compromise în perioadele de gestiune precedente (de exemplu, 3-5 ani) şi volumul vînzărilor nete în aceeaşi perioadă. În cazul aplicării metodei corecţiilor, decontarea creanţelor compromise se contabilizează ca diminuare concomitentă a corecţiilor privind creanţele compromise şi creanţelor comerciale prin formula contabilă: DT 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” CT 221 „Creanţe comerciale” Dacă suma corecţiilor constituite este mai mică decît suma decontată, diferenţa se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi corecţiilor privind creanţele compromise prin formula contabilă:

Debitul contului 712 „Cheltuieli de distribuire” Creditul contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”. Restabilirea creanţelor decontate anterior ca compromise pe seama corecţiilor se contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi corecţiilor privind creanţele compromise prin formula contabilă: Debitul contului 221 „Creanţe comerciale” Creditul contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”. Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se ajustează la determinarea valorii contabile a creanţelor comerciale. În cazul trecerii de la metoda corecţiilor la metoda directă de contabilizare a creanţelor compromise, soldul corecţiilor se decontează prin diminuarea corecţiilor privind creanţele compromise şi majorarea veniturilor curente prin formula contabilă: Debitul contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” Creditul contului 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” La categoria creanţelor comerciale se includ creanţele pe termen scurt ale părţilor afiliate, evidenţa contabilă a cărora se ţine cu ajutorul contului 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” care este destinat pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor curente ale părţilor afiliate (întreprinderilor – fiice, asociate, etc). Contul respectiv este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă apariţia creanţelor părţilor legate iar în credit – achitarea acestora. Soldul contului este debitor şi reprezintă suma creanţelor curente ale părţilor legate la finele perioadei de gestiune. Evidenţa analitică se ţine pe fiecare debitor şi pe termene de înregistrare. Printre formulele contabile care pot fi întocmite, prezentăm: 1. Reflectarea creanţelor părţilor afiliate aferente produselor vîndute în baza documentelor de plată fără TVA şi accize: DT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” CT 611 „Venituri din vînzări” 2. Reflectarea sumei TVA, care urmează a fi primită de la cumpărător: DT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” CT 534 „Datorii faţă de buget” 3. Reflectarea diferenţelor de curs valutar favorabile aferente creanţelor în valută străină la finele perioadei de gestiune: DT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” CT 622 „Venituri financiare” Pentru stingerea creanţelor pe termen scurt ale părţilor legate pot fi întocmite următoarele formule contabile: 1. Încasarea creanţelor pe termen scurt ale părţilor legate: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” CT 223„Creanţe ale părţilor afiliate” 2. Reflectarea valorii mărfurilor vîndute, returnate de către cumpărători şi sumelor reducerii de preţuri: DT 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la bunurile vîndute” CT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” 3. Reflectarea valorii de intrare a activelor primite prin schimbul cu alte active: DT 112, 123, 211, 212, 213, 216, 217 CT 223„Creanţe ale părţilor afiliate” 4. Reflectarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile aferente creanţelor în valută străină la finele perioadei de gestiune: DT 722 „Cheltuieli financiare” CT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” 5. Achitarea creanţelor pe seama:

a) datoriilor faţă de furnizori: DT 522 „Datorii faţă de părţile afiliate” CT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” b) avansurilor primite: DT 523 „Avansuri primite curente” CT 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” Creanţele comerciale pot apărea nu numai la livrarea mărfurilor sau serviciilor, dar şi la acordarea avansurilor pentru procurarea activelor. Contul 224 „Avansuri acordate curente” este destinat generalizării informaţii privind avansurile pe termen scurt acordate furnizorilor, antreprenorilor, altor creditori în contul livrării mărfurilor şi materialelor şi altor active sau în cazul executării lucrărilor, prestării serviciilor, precum şi privind achitarea produselor, lucrărilor primite de la clienţi pe măsura finisării parţiale pe un termen nu mai mare de un an. Contul 224 „Avansuri acordate curente” este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă sumele avansurilor pe termen scurt acordate, iar în credit sumele avansurilor înregistrate pentru stingerea datoriilor faţă de furnizor sau antreprenor. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă reprezintă suma avansurilor acordate curente determinată în conformitate cu standardele de contabilitate. Evidenţa analitică a avansurilor pe termen scurt acordate se ţine pe fiecare beneficiar de avans şi pe destinaţii. Acordarea şi utilizarea avansurilor se reflectă în contabilitate prin întocmirea următoarelor înregistrări contabile: 1. Acordarea avansurilor în contul livrării stocurilor, etc. DT 224 „Avansuri acordate curente” CT 241 „Casa” CT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 243 „Conturi curente în monedă străină” 2. Trecerea în cont a sumelor avansurilor acordate anterior în achitarea datoriilor faţă de furnizări şi antreprenori pentru SMM livrate, serviciile prestate: DT 521 „Datorii comerciale” DT 522 „Datorii faţă de părţile afiliate” CT 224 „Avansuri acordate curente” 3. Restituirea avansurilor acordate anterior DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” CT 224 „Avansuri acordate curente” 4. Trecerea la cheltuielile perioadei avansurile anterior acordate, nereclamate DT 714 „Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale” CT 224 „Avansuri acordate curente” 4. În procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător la întreprindere apar creanţe privind impozitele, taxele şi alte plăţi la buget. Creanţele bugetului includ: impozitele şi taxele achitate în avans/rate, sumele plătite în plus la buget, diferenţa dintre suma TVA trecută în cont şi calculată, suma TVA aferentă avansurilor primite, impozitele indirecte spre restituire, alte creanţe ale bugetului în conformitate cu legislaţia în vigoare. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor bugetului aferente diverselor impozite şi taxe, precum şi privind sancţiunile economice cuvenite întreprinderii din buget în conformitate cu legislaţia fiscală este destinat contul 225 „Creanţe ale bugetului”. Contul 225 „Creanţe ale bugetului” este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează avansurile vărsate la buget potrivit impozitelor stabilite de legislaţie (cu excepţia TVA), precum şi sumele plătite în plus la buget şi diferenţele între sumele taxei pe valoarea adăugată plătită şi primită, iar în creditul acestuia se înregistrează sumele trecute în cont în stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul realizate în perioadele de gestiune curente sau ulterioare, precum şi plăţile în plus recuperate din

buget. Soldul contului 225 „Creanţe ale bugetului” este debitor şi reprezintă suma creanţelor bugetului determinată în conformitate cu standardele de contabilitate. Ca urmare creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca diferenţe dintre sumele calculate şi achitate la buget ale impozitelor şi taxelor, a căror mod de administrare şi de contabilizare are un aspect complex. Situaţiile de apariţie a creanţelor sunt în dependenţă de specificul operaţiunilor economice şi a tipului impozitului. Sumele calculate şi achitate ale creanţelor bugetului se înregistreză în contabilitate în baza documentelor primare, calcule şi note contabile, facturi fiscale, dispoziţii de plată trezoreriale, ordine şi decizii ale unităţilor sau organelor de stat. Evidenţa analitică a creanţelor bugetului se ţine pe feluri de impozite şi plăţi, pe termene de recuperare a acestora din buget. Virarea la buget a plăţilor în rate a impozitului pe venit în cursul perioadei da gestiune se reflectă în felul următor: DT 225 „Creanţe ale bugetului” CT 241 „Casa” CT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 243 „Conturi curente în monedă străină” Reflectarea diferenţei dintre sumele TVA şi accizelor plătite şi primite: DT 225 „Creanţe ale bugetului” CT 534 „Datorii faţă de buget”. Compensarea avansurilor plătite privind decontările cu bugetul la finele perioadei de gestiune: DT 534 „Datorii faţă de buget” CT 225 „Creanţe ale bugetului”. Recuperarea din buget a sumelor plătite în plus conform rezultatelor decontărilor definitive: DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 225 „Creanţe ale bugetului”. Evidenţa sintetică şi analitică a creanţelor bugetului se ţine în registrul pentru contul 225 „Creanţe ale bugetului” care poate fi întocmit atît manual cît şi automatizat. Acest registru este structurat pe tipuri de impozite şi operaţiuni care au generat creanţele bugetului pentru a efectua corect trecerea în cont şi restituirea de la buget a impozitelor. La sfîrşitul perioadei de gestiune informaţia din acest registru se trece în Cartea Mare. 5. Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere. Relaţiile de decontare între întreprindere şi personalul ei ocupă un loc important şi cuprinde variate aspecte ca: retribuirea muncii, acordarea avansurilor spre decontare, mărfurile vîndute în credit, recuperarea daunei materiale, etc. Prin urmare, creanţe ale personalului cuprind: avansurile acordate în contul salariului, sumele acordate titularilor de avans, creanţele privind recuperarea prejudiciului material, alte creanţe ale personalului. Creanţele pe termen scurt ale personalului se reflectă în contul de activ 226 „Creanţe ale personalului”. Acest cont este destinat generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor lucrătorilor faţă de întreprindere. În debitul acestui cont se reflectă înregistrarea creanţelor pe termen scurt ale personalului faţă de întreprindere, iar în credit achitarea creanţelor pe termen scurt ale personalului. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă datoriile personalului faţă de întreprindere la finele perioadei de gestiune. Printre formulele contabile care pot fi întocmite în cazul înregistrării operaţiunilor aferente decontării cu titularii de avans, putem menţiona: 1. Acordarea avansurilor personalului întreprinderii contra remuneraţii: DT 226 „Creanţe ale personalului” CT 241 „Casa” CT 242 „Conturi curente în monedă naţională” 2. Acordarea sumelor spre decontare:

DT 226 „Creanţe ale personalului” CT 241 „Casa” CT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 243 „Conturi curente în monedă străină” 3. Reflectarea lipsurilor constatate în perioada de gestiune şi recunoscute de persoanele vinovate: a) în perioada de gestiune curentă: DT 226 „Creanţe ale personalului” CT 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” b) în perioada de gestiune ulterioara: DT 226 „Creanţe ale personalului” CT 424 „Venituri anticipate pe termen lung CT 535 „Venituri anticipate curente” 3) Achitarea creanţelor personalului prin: a) compensarea avansurilor acordate în limitele salariului calculat: DT 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” CT 226 „Creanţe ale personalului” b) vărsarea numerarului: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 226 „Creanţe ale personalului” 4) Trecerea sumelor spre decontare după destinaţie: DT 112, 123, 211, 212, 213, 217, 712, 713, 714 CT 226 „Creanţe ale personalului” 5) Restituirea sumelor neutilizate: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” CT 226 „Creanţe ale personalului” 6) Recuperarea daunei materiale cauzate de către salariat întreprinderii: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” DT 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” CT 226 „Creanţe ale personalului” Pentru executarea unor sarcini de servicii persoanelor, numite titulari de avans, li se eliberează avansuri spre decontare. Aceste avansuri sunt destinate în special pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare care includ: - cheltuieli de călătorie (costul biletelor tur-retur); - cheltuieli privind cazarea; - diurna este indemnizaţia zilnică în valută corespunzătoare, acordată în scopul compensării cheltuielilor, suportate suplimentar de salariat în timpul detaşării, pentru hrană, diferite servicii, inclusiv costul transportului în teritoriul localităţii în care a fost delegat şi alte cheltuieli. Detaşarea angajatului se efectuează conform dispoziţiilor conducerii întreprinderii şi se perfectează prin eliberarea legitimaţiei de deplasare. Termenul deplasării se determină de conducerea întreprinderii dar nu poate depăşi doi ani la detaşarea peste hotare şi 60 de zile la detaşarea pe teritoriul Republicii Moldova fără a lua în calcul timpul aflării în drum. Compensarea cheltuielilor de deplasare se efectuează pentru zilele aflării efective în deplasare conform documentelor de călătorie prezentate. Angajaţii aflaţi în deplasare respectă regimul de muncă şi de odihnă al întreprinderii la care ei sînt detaşaţi. Acestora li se păstrează locul de muncă şi salariul mediu pentru timpul deplasării. În baza documentelor justificative prezentate angajaţilor se achită cheltuielile de transport tur-retur la tarifele clasei economice. În cazul neprezentării documentelor de călătorie cheltuielile de transport pe teritoriul R. Moldova se recuperează conform tarifului minim. Întreprinderea achită angajaţilor diurnele conform normelor stabilite în Regulamentul care sînt diferenţiate pe categorii: I, II, III, în funcţie de

posturile deţinute, de scopul şi caracterul deplasării. Diurnele pentru fiecare zi pe teritoriul R. Moldova constituie, indiferent de categorie, în: - Municipiul Chişinău – 100 lei; - municipiul Bălţi – 90 lei; - alte localităţi de pe teritoriul RM – 75 lei. Pentru zilele de plecare şi întoarcere diurnele se plătesc în proporţie de 100%. Nu se plătesc diurnele în cazul deplasării de o singură zi pe teritoriul R. Moldova, precum şi în localitatea din care angajatul are posibilităţi să revină zilnic la locul permanent de trai. Cheltuielile de cazare se confirmă prin anexarea documentelor justificative la decontul de avans întocmit. La deplasarea angajatului pe teritoriului Republicii Moldova, i se eliberează un avans în lei, iar în cazul deplasării peste hotare - în valuta ţării respective. În termen de 3 zile de la revenirea din deplasare angajatul prezintă raportul privind cheltuielile suportate şi restituie suma avansului neutilizat. Dacă aceste sume nu se restituie în termen stabilit aceasta se reţine din salariul angajatului. Decontul de avans se întocmeşte în valuta în care a fost eliberat avansul. Dacă angajatului nu i s-a eliberat avans recuperarea cheltuielilor de deplasare se face în lei. Diferenţele de curs valutar rezultate din aplicarea diferitor cursuri de schimb se includ în componenţa cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii care suportă şi cheltuieli pentru procurarea valutei străine. 6. Contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi modificarea creanţelor privind leasingul, dobînzile, redevenţele şi dividendele calculate, altor creanţe privind veniturile. Contul 231 este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă apariţia/majorarea creanţelor privind menţionate, iar în credit – stingerea/diminuarea acestora. Soldul contului 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” este debitor şi reprezintă suma creanţelor menţionate determinată în conformitate cu standardele de contabilitate. Evidenţa analitică a acestui tip de creanţe pe termen scurt se ţine pe fiecare debitor şi termene de achitare. Printre formulele contabile care pot fi întocmite în cazul înregistrării operaţiunilor aferente creanţelor privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii, putem menţiona: 1. Reflectarea creanţelor sub formă de venituri din: a) leasing operaţional: DT 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” CT 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” b) leasing financiar: DT 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” CT 622 „Venituri financiare” c) dobînzi şi dividende calculate: DT 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” CT 622 „ Venituri financiare” 2. Încasarea mijloacelor băneşti în vederea achitării creanţelor din utilizarea de către terţi a activelor entităţii: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” CT 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” 3. Trecerea la cheltuieli a creanţelor compromise privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii: DT 714 „Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale” CT 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”

7. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi încasarea altor tipuri de creanţe curente sunt destinate conturile de activ: 232 „Creanţe preliminate”, 233 „Creanţe curente privind asigurările”, 234 „Alte creanţe curente”. Contul 232 „Creanţe preliminate” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi modificarea creanţelor care încă nu sînt obligatorii spre stingere sau trecere în cont pînă la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de contract sau de legislaţia în vigoare. Contul 233 „Creanţe curente privind asigurările” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi modificarea creanţelor entităţilor şi organelor de asigurări. Contul 234 „Alte creanţe curente” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi modificarea creanţelor privind ieşirea activelor imobilizate, privind reclamaţiile înaintate şi recunoscute şi privind alte operaţii. Fiind conturi de activ, în debitul acestor conturi se reflectă apariţia/mjorarea creanţelor menţionate, iar în creditul acestora se reflectă stingerea/diminuarea lor. Soldul conturilor este debitor şi reprezintă suma creanţe curente nominalizate determinată în conformitate cu standardele de contabilitate. Evidenţa analitică a altor creanţe pe termen scurt se ţine pe fiecare debitor, termene de apariţie a acestora. Documentele primare folosite la contabilizarea acestor creanţe sunt aceleaşi ca şi la creanţele comerciale: factura fiscală, factura de expediţie etc. În contabilitate aceste conturi se utilizează în diverse situaţii, precum: 1) Calcularea şi/sau plata, reeşalonarea creanţelor privind impozitele şi taxele: DT 232 „Creanţe preliminate” CT 225 „Creanţe ale bugetului” CT 521 „Datorii comerciale” CT 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale” CT 534 „Datorii ale bugetului” CT 544 „Alte datorii curente” 2) Trecerea în cont şi recuperarea impozitelor şi taxelor: DT 225 „Creanţe ale bugetului” DT 534 „Datorii ale bugetului” DT 541 „Datorii preliminate” CT 232 „Creanţe preliminate” 3) Reflectarea sumei despăgubirii privind pierderile rezultate, destinată încasării de la: – companiile de asigurări ca urmare a producerii situaţiilor excepţionale: DT 233 „Creanţe curente privind asigurările” CT 623 „Venituri excepţionale”. – alţi agenţi economici sau instituţiile publice în urma altor operaţiuni şi evenimente economice: DT 233 „Creanţe curente privind asigurările” DT 234 „Alte creanţe curente” CT 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”. 4) Acceptarea în scris a reclamaţiei de către debitor se înregistrează: DT 234 „Alte creanţe curente” CT 612 ”Alte venituri din activitatea operaţională”. 5) Reflectarea valorii de vînzare a imobilizărilor corporale şi necorporale: DT 234 „Alte creanţe curente” CT 621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate” 6) Încasarea creanţelor privind decontările cu alţi debitori se reflectă prin formula contabilă: DT 241 „Casa” DT 242 „Conturi curente în monedă naţională” DT 243 „Conturi curente în valută străină” CT 233 „Creanţe curente privind asigurările” CT 234 „Alte creanţe curente”

7) Creanţele privind decontările cu alţi debitori pot fi trecute în cont pe seama datoriilor faţă de aceiaşi debitori la efectuarea decontărilor prin compensarea cererilor reciproce, întocmindu-se formula contabilă compusă: DT 521 ”Datorii comerciale” DT 522 “Datorii faţă de părţile afiliate” DT 533 ”Datorii privind asigurările sociale şi medicale” DT 544 ”Alte datorii curente” CT 233 „Creanţe curente privind asigurările” CT 234 „Alte creanţe curente” De menţionat că în practica economică există şi alte situaţii care necesită aplicare conturilor nominalizate mai sus, utilizîndu-se acelaşi principiu de contabilizare.