Contabilitatea Capitalului Propriu [PDF]

Zitiervorschau

TEMA 6: Contabilitatea capitalului propriu 1. Noţiunea şi structura capitalului propriu. 2. Contabilitatea capitalului statutar şi suplimentar. 3. Contabilitatea capitalului nevărsat şi retras. 4. Contabilitatea rezervelor. 5. Contabilitatea profitului nerepartizat (pierderii neacoperite). 6. Contabilitatea capitalului secundar. 1. Noţiunea şi structura capitalului propriu. Contabilitatea capitalului propriu reprezintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea datoriilor.Componenţa capitalului propriu include capitalul statutar,capitalul secundar, rezerve, profit (pierdere) nerepartizat şi capital secundar. Capitalul propriu reprzintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea datoriilor, în componenţa lui sunt incluse: 1. Capitalul statutar. 2. Capitalul suplimentar. 3. Rezervele. 4. Profitul nerepartizat. 5. Capitalul secundar. La determinarea capitalului propriu din mărimea lui se scad: -

capitalul nevărsat.

-

capitalul retras.

-

pierderea neacoperită.

-

dividendele plătite în avans. 2. Contabilitatea capitalului statutar şi suplimentar. Capitalul statutar constituit la înfiinţarea societăţii este o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteea şi determină valoarea minimă a activelor sale nete care asigură interesele patrimoniale ale crditorilor şi acţionarilor. Deci, capitalul statutar reprezintă valoarea aporturilor fondatorilor societăţii pe acţiuni la

patromoniul acetsora depuse în contul achitării acţiunilor. Aporturile la capitalul statutar pot fi mijloace băneşti, hîrtii de valoare plătite în întregime, alte bunuri inclusiv patrimoniale. Pentru generalizarea informaţiei privind situaţia şi mişcarea capitalului propriu sînt destinate conturile clasei a 3 a Planului de conturi contabile . Clasa 3 "Capital propriu" cuprinde următoarele grupe de conturi: - 31 "Capital statutar şi suplimentar"', - 32 "Rezerve",

- 33 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)", - 34 "Capital secundar", - 35 "Rezultat financiar total". GRUPA 31 "CAPITAL STATUTAR ŞI SUPLIMENTAR" Grupa 31 "Capital statutar şi suplimentar" cuprinde următoarele conturi sintetice: - 311 "Capital statutar", - 312 "Capital suplimentar", - 313 "Capital nevărsat", - 314 "Capital retras". Soldul conturilor enumerate la finele perioadei de gestiune se reflectă în subcapitolul 3.1. "Capital statutar şi suplimentar" al bilanţului contabil. Contul 311 "Capital statutar" este destinat generalizării informaţiei privind situaţia şi mişcarea capitalului statutar al întreprinderii. Modul de constituire a capitalului statutar se reglementează de legislaţia Republicii Moldova şi actele de constituire a întreprinderii. La constituirea, mărirea sau reducerea capitalului statutar înregistrările aferente contului menţionat se efectuează după introducerea modificărilor respective în actele de constituire. Contul 311 "Capital statutar" este un cont de pasiv, în creditul acestui cont se înregistrează mijloacele depuse în capitalul statutar al întreprinderii, iar în debit - mijloacele retrase de către proprietar. Soldul acestui cont este creditor şi reflectă mărimea capitalului statutar la finele perioadei de gestiune. În cadrul acestui cont pot fi deschise următoarele subconturi: 3111 "Fond statutar" - pentru evidenţa existenţei şi modificării mijloacelor de stat (municipale) de care dispune întreprinderea de stat (municipală); 3112 "Acţiuni simple neînregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor simple plasate de societatea pe acţiuni, care n-au trecut înregistrare de stat; 3113 "Acţiuni simple înregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor simple plasate de societatea pe acţiuni, care au trecut înregistrare de stat; 3114 "Acţiuni privilegiate neînregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor privilegiate plasate de societatea pe acţiuni, care n-au trecut înregistrare de stat; 3115 "Acţiuni privilegiate înregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor privilegiate plasate de societatea pe acţiuni, care au trecut înregistrare de stat; 3116 "Aporturi" - pentru evidenţa existenţei şi mişcării aporturilor participanţilor din societăţile private, mixte etc.; 3117 "Cote de participaţie" - pentru evidenţa existenţei şi mişcării cotelor de participaţie ale asociaţilor din societăţile private, mixte etc.

Evidenţa analitică a capitalului statutar se ţine pe fondatori (acţionari, asociaţi) ai întreprinderii. Capitalul statutar conform legislaţiei pentru societăţile cu răspundere limitată reprezintă minimum 5400 lei. Această sumă este inclusă în contul de pasiv 311 “Capital statutar”. La constituirea capitalului statutar după înregistrarea întreprinderii în mărimea declarată a fost depusă suma totală a mijloacelor băneşti: Debit 242”Cont curent în valută naţională”- 5 400 lei; Credit 311”Capital statutar” - 5 400 lei; Capitalul statutar poate fi mărit pe seama profitului nerepartizat al anilor precedenţi, sau profitului net al anului de gestiune prin întocmirea formulei contabile: Debit 332”Profit nerepartizat al anilor precedenţi”,333”Profit net al perioadei de gestiune” Credit 311”Capital statutar” Tot astfel poate fi micşorat prin acoperirea pierderilor totale: Debit 311”Capital statutar” Creit 332”Profit nerepartizat al anilor precedenţi”,333”Profit net al perioadei de gestiune”. Dacă acţiunile societăţii pe acţiuni sunt plasate la subscriptori la preţul care depăşeşte valoarea nominală a acestora, suma diferenţei între preţul de vânzare şi valoarea nominală se consideră capital suplimentar. Pentru generalizarea informaţiei privind capitalul suplimentar este destinat contul de pasiv 312 "Capital suplimentar". După înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni la suma cu care valoarea acţiunilor proprii vândute depăşeşte valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă: Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină" Credit contul 312 "Capital suplimentar". La întreprinderea noastră capital suplimentar n-a fost înregisrat, deaceea apelăm la un exemplu convenţional. Presupunem că în cadrul unei societăţi pe acţiuni au fost emise 1000 de acţiuni simple cu valoarea nominală de 20 lei o acţiune, care au fost plasate la subscriptori la preţul de 25 lei o acţiune, plata acţiunilor este efectuată prin transferarea mijloacelor băneşti în contul bancar provizoriu. După înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni se întocmeşte formula contabilă: Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" - 25000 lei Credit contul 311 "Capital statutar" - 20000 lei

Credit contul 312 "Capital suplimentar" - 5000 lei. Dacă în cursul emisiunii suplimentare acţiunile sunt plasate la un preţ mai mic decât valoarea nominală (la crearea societăţii pe acţiuni astfel de operaţiuni sunt interzise de Legea privind societăţile pe acţiuni), suma diferenţei se reflectă prin formula contabilă: Debit contul 312 "Capital suplimentar" Credit contul 311 "Capital statutar". În contul 312 "Capital suplimentar" sunt reflectate, de asemenea, diferenţele de curs valutar aferente decontărilor cu fondatorii în valută străină. Capitalul statutar al întreprinderii mixte sau străine (care aparţine integral investitorilor străini) poate fi constituit prin depunerea de către fondatori a mijloacelor băneşti sau a altor bunuri care au valoare bănească. Valoarea aporturilor la capitalul statutar în valută străină se recalculează în lei moldoveneşti la cursul oficial al BNM în vigoare la momentul încheierii contractelor de constituire. Dacă la momentul depunerii directe de către fondatorii străini a aporturilor la capitalul statutar în comparaţie cu data încheierii contractului de constituire s-a format o diferenţă de curs, aceasta se reflectă în contabilitate în modul următor: - Pentru diferenţa de curs favorabilă aferentă mijloacelor depuse se întocmeşte formula contabilă: Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină" sau Debit contul 313 "Capital nevărsat" Credit contul 312 "Capital suplimentar"; -Pentru diferenţa de curs nefavorabilă aferentă mijloacelor depuse se întocmeşte formula contabilă: Debit contul 312 "Capital suplimentar" Credit contul 243 "Conturi curente în valută străină" sau Credit contul 313 "Capital nevărsat". Capitalul suplimentar poate fi utilizat pentru a acoperi: a. Diferenţele negative dintre preţul de vînzare şi valoarea nominală a acţiunilor b. Diferenţele negative de curs valutar privind depnerile în valută a fondatorilor,aceasta se reflectă în contabilitate în felul următor: Debit contul 312 ”Capital suplimentar” ; Credit contul 311 „Capital statutar’’. Uneori investitorul străin depune o sumă în valută străină pînă la înregistrarea întreprinderii, iar alta după înregistrarea ei. Diferenţa de curs se reflectăă astfel: suma la înregistrare la cheltuieli şi venituri a activităţii financiare,iar după înregistrare-la capitalul suplimentar.

Să admitem că un fondator străin s-a angajat să investească în

capitalul statutar al

întreprinderii 30000$ conform contractului de constituire la cursul 10,20 lei 1 $, din care 12000 $ la cursul 10,30 lei 1 $.au fost depuse pînă la înregistrarea întreprinderii, iar 18000 $ - după înregistrarea ei la cursul 10,40 lei 1 $. • Reflectarea valorii aporturilor valutare depuse pînă la înregistrarea întreprinderii(12000 $ * 10,20 lei) Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"-122400 lei Credit contul 311 „Capital statutar’’-122400 lei • Reflectarea diferenţei de curs valutar aferente aporturilor valutare depuse pînă la înregistrarea întreprinderii(12000 $ * (10,30-10,20 lei)) Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"-1200 lei Credit contul 312 "Capital suplimentar"-1200 lei; • Reflectarea

valorii

aporturilor

valutare

nedepuse

la

momentul

înregistrarea

întreprinderii(18000 $ * 10,20 lei) Debit contul 313 "Capital nevărsat"-183600 lei Credit contul 311 „Capital statutar’’-183600 lei • Reflectarea valorii aporturilor valutare depuse după înregistrarea întreprinderii(18000 $ * 10,20 lei) Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"-183600 lei Credit contul 313 "Capital nevărsat"-183600 lei. • Reflectarea diferenţei de curs valutar aferente aporturilor valutare depuse după înregistrarea întreprinderii(18000 $ * (10,40-10,20 lei)) Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"-3600 lei Credit contul 312 "Capital suplimentar"-3600 lei; • Contabilitatea capitalului nevărsat şi retras. • În procesul activităţii economice a întreprinderii apar situaţii în care societatea pe acţiuni răscumpără ( procură ) acţiunile proprii plasate anterior,iar societatea cu răspundere limitată răscumpără cotele de participaţie de la asociaţii săi. În asemenea cazuri la întreprindere se formează capital retras. • Capitalul retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari, precum şi valoarea cotelor de participaţie, răscumpărate de la asociaţii săi. • Operaţiunile economice în urma cărora la întreprindere se formează capital retras se efectuează în diverse scopuri. Astfel, răscumpărarea acţiunilor proprii poate fi efectuată în vederea:

• - Micşorării capitalului statutar prin intermediul anulării acţiunilor răscumpărate; • - Revânzării ulterioare a acţiunilor la un preţ mai mare; • - Majorării normei profitului la o acţiune şi a creşterii (stabilizării) cursului • acţiunilor; •

- Utilizării acţiunilor răscumpărate pentru plata dividendelor, stimularea

• colaboratorilor societăţii; • - Prevenirii tentativelor concurentului de a obţine pachetul de control etc. • Acţiunile răscumpărate (cotele de participaţie) nu reprezintă activele întreprinderii, nu oferă dreptul la vot şi alte drepturi, pe aceste acţiuni (cote-părţi) nu se plătesc dividende (venituri din cotele de participaţie). • În conformitate cu Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile, acţiunile proprii (cotele de participaţie) răscumpărate de societate de la acţionari (asociaţi) se contabilizează la valoarea de procurare a acestora, dar nu la valoarea nominală, în contabilitate se întocmeşte următoarea formulă contabilă: •

Debit contul 314 "Capital retras" - la valoarea acţiunilor răscumpărate (cotelor de participaţie) la preţul de procurare

•

Credit contul

241 "Casa" - la valoarea mijloacelor băneşti achitate la răscumpărarea

acţiunilor •

Credit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" - la valoarea mijloacelor băneşti transferate la răscumpărare.

• La întreprinderea noastră capital retras n-a fost înregisrat, deaceea apelăm la un exemplu convenţional. Să admitem că în cadrul unei societăţi pe acţiuni au fost răscumpărate 200 de acţiuni la preţul de 24 lei o acţiune, valoarea nominală de 20 lei o acţiune, care au fost achitate în numerar în contabilitate se întocmeşte următoarea formulă contabilă: •

Debit contul 314 "Capital retras" – 4800 lei

• Credit contul 241 "Casa" - 4800 lei •

Acţiunile (cotele de participaţie) răscumpărate figurează în capitalul retras până când acestea vor fi ulterior anulate sau revândute din nou. în acest moment se fac înregistrările de regularizare care lichidează diferenţa dintre valoarea de procurare şi valoarea nominală.

• Astfel, în cazul anulării acţiunilor răscumpărate la valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă: • Debit contul 311 "Capital statutar • Credit contul 314 "Capital retras".

• În cazul când preţul de procurare a acţiunilor ulterior anulate diferă de preţul nominal, diferenţele se trec în capitalul suplimentar, întocmindu-se următoarele formule contabile: • - La suma cu care valoarea nominală a acţiunilor depăşeşte preţul de procurare: • Debit contul 314 "Capital retras" • Credit contul 312 "Capital suplimentar"; • - La suma cu care preţul de procurare a acţiunilor depăşeşte valoarea nominală: • Debit contul 312 "Capital suplimentar" • Credit contul 314 "Capital retras". • Presupunem că au fost anulate 100 din acţiunile răscumpărate din exemplul prezentat mai sus, valoarea nominală de 20 lei o acţiune : • la valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă: • Debit contul 311 "Capital statutar"- 2000 lei • Credit contul 314 "Capital retras"- 2000 lei • La suma cu care preţul de răscumpărare a acţiunilor depăşeşte valoarea nominală: • Debit contul 312 "Capital suplimentar"- 400 lei • Credit contul 314 "Capital retras"- 400 lei. • La revânzarea acţiunilor răscumpărate anterior se întocmeşte formula contabilă: • Debit contul 241 "Casa" - la valoarea mijloacelor băneşti încasate în casierie •

Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" - la valoarea mijloacelor băneşti intrate în contul curent

• Credit contul 314 "Capital retras" - la valoarea de vânzare a acţiunilor revândute. • Diferenţele dintre preţul de procurare şi preţul de vânzare a acţiunilor revândute de asemenea sunt trecute în capitalul suplimentar prin următoarele formule contabile: • - La suma cu care preţul de procurare depăşeşte preţul de vânzare: • Debit contul 312 "Capital suplimentar" • Credit contul 314 "Capital retras"; • -La suma cu care preţul de vânzare depăşeşte preţul de procurare: •

Debit contul 314 "Capital retras"

•

Credit contul 312 "Capital suplimentar".

• Presupunem că au fost revîndute 100 din acţiunile răscumpărate la preţul de 25 lei o acţiune care se achită în numerar, în acest caz se întocmesc următoarele formule contabile: • la valoarea de vânzare a acţiunilor revândute

• Debit contul 241 "Casa" - 2500 lei • Credit contul 314 "Capital retras" - 2400 lei • Credit contul 312 "Capital suplimentar"- 100 lei. •

Formarea şi modificarea capitalului retras se reflectă în contabilitate în baza următoarelor documente justificative:

• extrasul din procesul verbal al organului autorizat al întreprinderii cu decizia privind dobîndirea, anularea şi revînzarea acţiunilor (părţilor sociale); • avizul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare; • dispoziţia de casă; • procesul-verbal de primire-predare a activelor pe termen lung; • factura de expediţie sau factura fiscală; • extrasul din registrul acţionarilor; • documentul Camerei Înregistrării de Stat cu privire la înregistrarea modificării (reducerii) capitalului statutar prin anularea acţiunilor (părţilor sociale). •

Evidenţa analitică a capitalului retras se ţine pe fiecare pachet, tip, clasă de acţiuni dobîndit de la acţionari(asociaţi). 4. Contabilitatea rezervelor. În condiţiile economiei de piaţa o mare importanţă are constituirea capitalului de rezerva al

întreprinderii, care este tratat ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru înlăturarea riscurilor desfăşurării normale a activităţii financiare şi de producţie. După modul de constituire şi utilizare se disting trei grupe de rezerve: 1. rezerve stabilite de legislaţie (capitalul de rezervă); 2. rezerve prevăzute de statut; 3. alte rezerve. Prima grupă include rezervele, a căror mărimea, surse de formare şi scopuri de utilizare ale cărora sunt stabilite de legislaţia în vigoare. Astfel, în conformitate cu Codul civil, societăţile cu răspundere limitată (art. 148 alin. (2)) şi societăţile pe acţiuni (art. 160 alin. (2)) sunt obligate să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din mărimea capitalului statutar. Acest capital poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului statutar al acestor societăţi. La constituirea capitalului de rezervă trebuie de ţinut cont de faptul că în Regulamentul societăţilor economice şi în Legea privind societăţile pe acţiuni Nr.l 134 din 02.04.1997 este prevăzută o altă mărime a capitalului specificat precum şi un alt mod de formare şi utilizare a acestuia.Astfel, în conformitate cu punctual 103 din Regulamentul menţoinat si art.46 din Legea specificată, societatea formează un capital de rezervă, a cărui mărime va fi stabilită de statut şi va constitui nu mai puţin de

15% din capitalul social al societăţii. Capitalul de rezervă se formează din defalcări anuale din profitul net pînă la atingerea mărimii prevăzute de statutul societăţii pe acţiuni. Volumul defalcărilor se stabileşte de adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor) şi va constitui nu mai puţin de 5% din profitul net al societăţii. Capitalul de rezervă trebuie să fie plasat în active cu lichiditate înaltă, care ar asigura folosirea lui în orice moment. Capitalul de rezervă se foloseşte numai în cazul insuficienţei de profit, precum şi de mijloace ale fondurilor speciale ale societăţii şi se repartizează pentru acoperirea pierderilor societăţii şi/sau plata dobînzii sau a altor venituri aferente obligaţiunilor plasate de ea. Dacă valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitată (societăţii pe acţiuni) se reduce sub nivelul capitalului statutar şi al capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep (art. 148 alin. (4) şi art. 160 alin. (4) din Codul civil). În

societăţile

pe

acţiuni

pentru

plata

dividendelor

fixate

pe

acţiunile i

preferenţiale poate fi constituit un fond special din contul defalcărilor din profitul \net al societăţii (art. 49 alin. (8) din Legea privind societăţile pe acţiuni). A doua grupă cuprinde rezervele, a căror creare, scop şi mărime sunt prevăzute de statutul întreprinderii. Acestea cuprind rezervele destinate stimulării materiale a personalului, dezvoltării sociale şi de producţie a întreprinderii. A treia grupă include rezervele care nu sînt prevăzute de legislaţia în vigoare şi de statutul întreprinderii, dar care se creează prin hotărîrea adunării generale a fondatorilor sau a altui organ împuternicit al întreprinderii, de exemplu: rezerve destinate modernizării întreprinderii, procurării utilajului şi altor tipuri de active pe termen lung. Constituirea rezervelor întreprinderii se reflectă în contabilitate în baza extrasului din procesul – verbal al adunării organului împuternicit al întreprinderii cu decizia referitoare la efectuarea defalcărilor (vărsămintelor) în rezerve. La conabilizarea operaţiilor economice privind utilizarea rezervelor, pe lîngă extras, sunt necesare şi alte documente ca: ■

decizia de înregistrare a modificării capitalului statutar eliberată întreprinderii de oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat pentru reflectarea majorării capitalului statutar pe seama capitalului de rezervă al întreprinderii ;

■

factura fiscală sau factura de expediţie şi ordinul de plată pentru reflectarea procurării activelor pe termen lung pe seama mijloacelor fondului de dezvoltare a producţiei .

Evidenţa analitică a rezervelor întreprinderii se ţine pe fiecare tip de rezerve, cu reflectarea

informaţiei privind resursele de fomare şi direcţiile de utilizare a acestora. Pentru evidenţa sintetică a fiecărei categorii de rezerve sunt destinate conturile din grupa 32 ,,Rezerve,,: •

321 «Rezerve stabilite de legislaţie»;

•

322 «Rezerve prevăzute de statut»;

•

323 «Alte rezerve».

Formarea rezervelor este reflectată în contabilitate în debitul contului sursei respective şi în creditul contului de evidenţă a rezervelor. Astfel, la suma defalcărilor din profit în rezervele prevăzute de legislaţie se întocmeşte următoarea formulă contabilă: Debit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi"; Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune"; Credit contul 321 "Rezerve stabilite de legislaţie"; sau Credit contul 322 "Rezerve prevăzute de statut"; sau Credit contul 323 "Alte rezerve". Utilizarea mijloacelor rezervelor create se contabilizează în debitul conturilor de evidenţă a rezervelor în corespondenţă cu creditul conturilor, care reflectă consumul acestor mijloace, Presupunem că suma existentă de rezerve prevăzute de statut la începutul anului 2007 de 101739 lei a fost utilizată pentru: 

majorarea capitalului statutar - 50000 lei;



acoperirea pierderilor anilor precedenţi – 40000 lei. În acest caz utilizarea mijloacelor rezervelor prevăzute de statut se contabilizează: Debit contul 322 "Rezerve prevăzute de statut" 90000 lei. Credit contul 311 "Capital statutar" 50000 lei Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi" 40000 lei. Modul de decontare a fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe înregistrat în

contul 323 «Alte rezerve» a apărut la reevaluarea acestora efectuată pînă la 30 septembrie 1997 în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 30 din 16.01.1996. În cadrul sistemului contabil precedent, adică pînă la l ianuarie 1998, fondul de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe era înregistrat în contul 88 «Fonduri cu destinaţie specială», subcontul 10 «Fondul de reevaluare (indexare) a bunurilor». Odată cu trecerea la actualul sistem contabil fondul menţionat a fost înregistrat în contul 323 «Alte rezerve». Pe parcursul anilor trecuţi majoritatea mijloacelor fixe reevaluate pînă la 30 septembrie 1997

au fost scoase din uz, iar suma fondului specificat la unele întreprinderi continuă să figureze în contul 323. Asemenea situaţie influenţează negativ asupra autenticităţii indicatorilor din Bilanţul contabil, în legătură cu aceasta, apare problema privind modul de decontare a sumei fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe, care figurează în contul 323. În conformitate cu punctul l din Hotărîrea Guvernului nr. 30 din 16.01.1996 (cu modificările şi completările ulterioare), rezultatele reevaluării mijloacelor fixe, efectuată pînă la 30 septembrie 1997, urmau să fie raportate la capitalul statutar în baza deciziei adunării generale a acţionarilor (fondatorilor, participanţilor etc.). în acest caz, în conformitate cu art. 28 alin. (2) din Legea cu priviri la anlrcprenoriat şi întreprinderi (cu modificările şi completările ulterioare), la majorarea capitalului statutar în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită .Prevederea Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi privind scutirea întreprinderilor de plata taxei de timbru la majorarea capitalului statutar în urma reevaluării bunurilor acestora în baza deciziei Guvernului este în vigoare şi în prezent. Totodată, unele întreprinderi nu au îndeplinit cerinţa specificată din Hotărîrea Guvernului nr. 30 din 16.01.1996 şi, ca urmare, în contul 323 s-a format un sold considerabil. În prezent suma fondului de reevaluare (indexare) aferent mijloacelor fixe proprii şi care este înregistrat în contul 323, în baza deciziei adunării generale a fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor), poate fi: -decontat fie la majorarea capitalului statutar al întreprinderii (prima variantă); -fie la acoperirea pierderilor anilor precedenţi ale îiureprinderii (varianta II). Suma fondului de reevaluare (indexare) a obiectelor cu destinaţie locativă şi social-culturală reflectate în bilanţul întreprinderii în administrare temporară, nu este posibilă decontării. Această sumă trebuie să fie decontată la ieşirea (excluderea din bilanţ) obiectelor menţionate şi înregistrată prin formula contabilă: Debit contul 323 ,, Alte rezerve,, Credit contul 123 ,, Mijloace fixe,, Concomitent urmează a fi decontată suma uzurii acestor obiecte care este reflectată în contul extrabilanţier 944 ,, Uzura fondului de locuinţe ,, Asemenea decontare se recomandă să fie efectuată la finele anului de gestiune în baza următoarelor documente: -Extrasul din procesitl-verbal al adunării generale a acţionarilor (fondatorilor, asociaţilor); -Procesele-verbale de reevaluare a mijloacelor fixe, care confirmă rezultatele reevaluării efectuate pînă la 30 septembrie 1997 (aceste procese-verbale urmează a fi păstrate pînă la ieşirea mijloacelor fixe reevaluate);

-Extrasele din Registrul de stat al întreprinderilor Republicii Moldova privind introducerea modificărilor în capitalul statutar (numai în cazul raportării sumei fondului de reevaluare (indexare) la majorarea capitalului statutar); -Nota de contabilitate. La utilizarea variantei I suma fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe poate fi atribuită la majorarea capitalului statutar al întreprinderii în mărime totală în cazul în care se respectă cerinţele indicaţiilor metodice privind modul de înregistrare a modificărilor în capitalul statutar conform rezultatelor recalculării şi aprobării rapoartelor financiare anuale aprobate de Ministerul Finanţelor (nr. 04/5-3-30-73) şi Ministerul Justiţiei (nr. 03/1268) la 11 august 1995. în acest caz, modificările respective urmează a fi introduse în actele de constituire, ale întreprinderii şi înregistrate în modul stabilit de legislaţie. După înregistrarea de stat a modificărilor introduse în actele de constituire ale întreprinderii suma fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe, trecută la majorarea capitalului statutar, trebuie să fie reflectată prin următoarea formulă contabilă: Debit contul 323 ,, Alte rezerve ,, Credit contul 311 ,, Capital statutar ,, La utilizarea variantei II suma fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe trebuie să fie decontată numai în cazul existenţei la întreprindere a pierderilor anilor precedenţi în limita sumei fondului menţionat aferent obiectelor de mijloace fixe ieşite, care au fost reevaluate pînă la 30 septembrie 1997 în acest caz, este necesar să se întocmească următoarea formulă contabilă: Debit contul 323 ,, Alte rezerve ,, Credit contul 332 ,,Profit nerepartizat al anilor precedenţi ,, Este necesar de menţionat că, indiferent de varianta aplicată, decontare fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe nu influenţează rezultatele financiar şi fiscal ale anului de gestiune curent, deoarece, în acest caz nu sînt afectate conturile de evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii. 5.Contabilitatea profitului nerepartizat (pierderii neacoperite). În componenţa capitalului propriu al întreprinderii se include profitul (pierderea) net al anului de gestiune şi profitul nerepartizat al anilor precedenţi. Profitul (pierderea) net reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după impozitare. Mai simplu spus,profitul net se determină prin scăderea din profitul până la impozitare a sumei cheltuielilor (economiei) aferente impozitului pe venit.La nivel microeconomic, adică la nivel de ]ntreprindere, în situaţiile reale ale unui întreprizător, profitul apare ca o expresie bănească a unei părţi din preţul de vînzare a unui bun sau serviciu. Ca formă de venit, profitul reprezintă suma de bani în expresie absolută, ca un excedent peste cheltuielile efectuate de un agent economic

într-o anumită perioadă de timp. Existenţa profitului, obţinerea lui de către întreprinzători ridică şi problema justificării acestuia, ca o formă de venit distinctă a societăţii. Deşi unii denigrează profitul, considerîndu-l un cîştig imoral obţinut de clasa capitaliştilor nu pot fi neglijate funcţiile pe care le îndeplineşte acesta în cadrul societăţii. Considerat de mulţi specialişti drept motor al societăţii noastre, profitul constitue

motivaţia

obiectivă

a

întreprinzătorilor

şi proprietarilor

firmelor.

“Motivaţia

producătorului este perspectiva profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l maximizeze”. În această perspectivă putem spune că toate firmele - indiferent de mărimea sau forma lor - îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul profitului, urmărind profitul care de departe se prezintă ca fiind criteriul cel mai important de apreciere a activităţii globale a acestora şi, desigur, singura sursă de dezvoltare a lor. Prin aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în perspectivă a unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel element ce impulsionează pe întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi servicii. Desigur, nu-mi propun a justifica existenţa profitului, plec de la realitatea concretă şi anume de la existenţa profitului în societate, de la faptul că acesta serveşte, la rîndul lui, la satisfacerea unor necesităţi economice. Cu alte cuvinte, nu pun în discuţie caracterul moral sau imoral al profitului, ci pun în discuţie efectele benefice ale profitului, sau mai bine zis, ale obţinerii acestuia, efecte ce se sintetizează în funcţiile pe care acesta le îndeplineşte în societate. Principalele funcţii ale profitului sunt următoarele: 

Funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu, ca entităţi economice şi ale întreprinzătorilor, şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică atît a proprietarilor, cît şi a întreprinzătorilor, el determină acceptarea riscului de către întreprinzători, şi prin aceasta, contribuie la stimularea producţiei de bunuri.



Funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.



Funcţia de control asupra activităţii firmelor. El este un adevărat barometru pentru fiecare firmă, indicînd nu numai eficienţa în general ci, pentru fiecare etapă din viaţa întreprinderii, nivelul eficienţei, permiţînd astfel efectuarea de comparaţii şi analize profunde asupra rentabilităţii firmei. Se poate aprecia că profitul este indicatorul principal de care conducerea firmelor ţine seama

în elaborarea politicilor şi strategiilor lor economice. El generează şi imprimă tuturor participanţilor la viaţa economică un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecărei firme pînă la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie depăşeşte porţile firmei, fiind

parte a comportamentului oamenilor în societate. Desigur, toţi întreprinzătorii sunt interesaţi în a obţine profit şi, dacă se poate, cît mai mult profit. Cu cît profitul obţinut este mai mare, cu atît rentabilitatea, eficienţa firmei este mai mare. În cadrul fiecărei firme se determină volumul profitului obţinut într-o anumită perioadă, care este cunoscut şi sub denumirea de masa profitului. Ca o definiţie putem spune că masa profitului este suma totală dobîndită sub formă de profit de o firmă, într-o anumită perioadă de timp. Pentru firmă cunoaşterea masei de profit nu este suficientă, ea urmăreşte să aprecieze şi gradul de profitabilitate înregistrat, respectiv gradul de rentabilitate a afacerilor făcute. Iată de ce, firma raportează masa profitului la costurile făcute pentru obţinerea acestuia în perioada respectivă, obţinînd procentual gradul de profitabilitate, sau rata profitabilităţii. Aceasta se poate determina atît la nivelul firmei, cît şi pe produse sau grupuri de produse realizate de firmă, sau pe diverse activităţi desfăşurate de ea. Rata profitului, respectiv dimensiunea ei, dă informaţii extrem de utile întreprinzătorilor despre mersul afacerilor firmelor respective într-o perioadă sau alta. Desigur, toţi întreprinzătorii au, pe baza cunoaşterii ratei profitului, posibilitatea de a face analize asupra activităţilor desfăşurate de firme, precum şi de a stabili strategii care să urmărească maximizarea profitului, deci creşterea ratei profitului. În legătură cu maximizarea profitului trebuie să avem în vedere că ne referim la profitul total. Ne aducem aminte că în condiţii normale, acesta este constituit din profitul normal şi profitul economic. Profitul normal ne apare, aşa cum am văzut, ca alternativă a întreprinzătorilor, ce deţin factori în proprietate, faţă de situaţia dacă ar închiria factorii respectivi. Dacă plecăm de la premisa că nici unul din întreprinzători nu are posibilitatea de a influenţa mărimea chiriei pentru nici unul dintre factorii de producţie, rezultă concluzia că ei nu au, de asemenea, nici o influenţă asupra mărimii profitului normal. Deciziile lor în schimb influenţează mărimea profitului economic, şi deci, dacă o firmă acţionează pentru maximizarea profitului total, o face maximizînd, de fapt, profitul economic. Profitul net al agentului economic este acea mărime ce rămîne la dispoziţia acestuia după scăderea din profitul pînă la impozitare a impozitului pe venit.În contextul economiei de piaţă, întreprinderea – ca organism economico – social, cu funcţiune autonomă, are drept obiectiv, dar nu singurul, obţinerea profitului, care, acţionează şi ca o constrîngere pentru însăşi existenţa ei ca entitate de bază a economiei naţionale. Din acest unghi de vedere, cheltuiala reprezintă pentru întreprindere o sursă de sărăcie, măsurată prin diminuarea situaţiei nete sau deprecierii unui element de activ, după cum venitul apare ca o sursă de îmbogăţire, măsurată prin creşterea situaţiei nete; pe aceeaşi lungime de undă, profitul este considerat ca o sursă de îmbogăţire, deci o resursă, pe cînd pierderea o sărăcie, fiind asimilată unei utilizări fără asigurarea unui contraechivalent valoric.

Mărimea profitului net prezintă un interes primordial pentru prorpietarii întreprinderii, deoarece acesta constituie sursa principală de calculare a dividendelor (veniturile din cotele de participare). Conform deciziei proprietarilor, profitul net poate fi repartizat pentru formarea rezervelor, acoperirea pierderilor din anii trecuţi sau în alte scopuri. Cu ajutorul indicatorului profitului net al perioadei de gestiune se determină nivelul rentabilităţii capitalului prorpiu în procesul analizei situaţiei financiare a întreprinderii. Conform noţiunii de “menţinere financiară a capitalului”, profitul se formează numai în cazul cînd suma financiară (bănească) a activelor nete la sfîrşitul perioadei de gestiune după deducerea oricăror repartizări ale profitului între proprietari sau a contribuţiilor acestora în cursul perioadei de gestiune depăşeşte suma financiară (bănească) a activelor nete la începutul perioadei de gestiune. O altă noţiune conform căreia este posibilă formarea profitului este de “menţinere fizică a capitalului”, care presupune rezultarea profitului numai în cazul cînd productivitatea fizică sau capacitatea operaţională a întreprinderii (resursele sau fondurile necesare pentru asigurarea creşterii capacităţii ) la finele perioadei de gestiune depăşeşte productivitatea fizică la începutul perioadei de gestiune, după scăderea oricăror repartizări ale venitului între proprietari sau ale contrubuţiilor acestora în decursul perioadei de gestiune. Profitul net (pierderea netă) a perioadei de gestiune se calculează la finele fiecărei perioade de gestiune (treimestru/an) ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitatea financiară. Profitul net (pierderea netă) pe fiecare trimestru se determină prin calcul, fără întocmirea formulelor contabile. Profitul net (pierderea netă) a anului de gestiune se calculează la finele anului după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii (legea cu privire la S.A.) şi închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli. Pentru aceasta, mai întîi de toate se determină rezultatul financiar total, după aceea din acesta se scade impozitul pe venit şi se calculă profitul net (pierderea netă) al anului de gestiune. Impozitul – este o prelevare obligatorie şi gratuită efectuataăde către stat asupra resurselor sau bunurilor individuale sau ale colectivităţii şi platită în bani. El constituie o sursă a finanţării cheltuielilor de interes general al statului şi al administraţiei locale, fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putînd fi stimulate investiţiile şi inviorarea conjuncturii economice. Impozitul reprezintă izvorul principal al formării veniturilor bugetului de stat şi al finanţării cheltuielilor publice. El este o funcţie crescătoare a venitului: la o rată de impunere fiscala dată, el sporeşte cînd venitul creşte. Impozitul pe venit – este un impozit anual, perceput de către stat asupra venitului persoanelor fizice şi a celor juridice (unităţi economice, industriale, agricole, comerciale, bancare,

institute de cercetare stiinţifică, unităţi din domeniul culturii şi artei etc.). Ca pîrghie economică, impozitul pe venit, îndeosebi cel pe profitul agenţilor economici, este folosit pentru stimularea investiţiilor întreprinderilor, a cercetării ştiinţifice, progresului tehnic, lărgirea exportului, sau dezvoltarea economică. Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în conturile întreprinderii. Recunoscute drept creşteri ale beneficiilor economice, înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, concretizate în creşteri ale capitalului propriu, altele decît cele determinate de contribuţii ale acţionariatului, veniturile reprezintă, probabil, unul din cele mai des întîlnite exemple în ilustrarea partidei duble în contabilitate. Dat fiind impactul veniturilor asupra rezultatului, au fost elaborate o serie de principii contabile ce reprezintă veritabile argumente ale procesului de recunoaştere, evaluare, clasificare şi alocare la nivelul unei perioade, a tranzacţiilor desfăşurate de o societate. Modul de contabilizare a veniturilor din vînzarea bunurilor este reglementat de SNC 18, aplicabil de la 1 ianuarie 1998 şi explicat în Comentariile cu privire la aplicarea SNC 18 care au intrat în vigoare la 15 aprilie 1999. Cheltuielile reprezintă sumele cheltuite de întreprindere pentru asigurarea desfaşurării normale a activităţii sale, pierderi, daunele întreprinderii care apar în procesul activităţii întreprinderii. Cheltuielile reprezintă diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se include în costul produselor fabricate (serviciilor prestate), ci se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune. Economiştii şi contabilii au percepţii diferite asupra cheltuielilor. Spre exemplu, cheltuielile de producţie, sunt privite de economişti, ca un cost de oportunitate, un cost al renunţării la producerea sau alegerea a altceva. Modul economic de gîndire presupune ca producătorii şi consumatorii să ţină seama de costul şanselor, deoarece, în procesul decizional, ei sunt confruntaţi cu alternative şi aleg dintre acestea. Recunoaşterea cheltuielilor în contul de profit şi pierderi intervine atunci cînd s-a înregistrat o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui active sau creşterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Aceasta înseamnă că recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu,drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe). Cheltuielile reprezintă sumele cheltuite de întreprindere

pentru asigurarea desfaşurării

normale a activităţii sale, pierderi, daunele întreprinderii care apar în procesul activităţii

întreprinderii. Contabilitatea cheltuielilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa a 7 "Cheltuieli" , destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile activităţii operaţionale, de investiţii, financiare şi din pierderi excepţionale. Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se determină în contul 351 "Rezultat financiar total",a finele anului în acest cont se trec veniturile şi :heltuielile acumulate pe toate felurile de activităţi . Dacă la momentul reflectării în contabilitate a rezultatului financiar net există decizia proprietarilor întreprinderii privind utilizarea profitului net acoperirea pierderii nete), perfectată în modul corespunzător, se întocmesc următoarele formule contabile: - la utilizarea profitului anului de gestiune pentru crearea rezervelor: Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune"; Credit contul 321 "Rezerve stabilite de legislaţie"; Credit contul 322 "Rezerve prevăzute de statut"; Credit contul 323 "Alte rezerve"; - la utilizarea profitului anului de gestiune pentru plata dividendelor către acţionari (veniturilor către participanţi). Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune" Credit contul 537 "Datorii f aţă de fondatori şi alţi participanţi "; - la acoperirea pe seama profitului anului de gestiune a pierderilor anilor precedenţi, după expirare termenului de compensare a acestora din contul profitului contabil (3 ani): Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune"; Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi". Presupunem că utilizarea profitului anului de gestiune a avut loc pentru: 

crearea altor rezerve în sumă de 5000 lei;



la acoperirea pierderilor anilor precedenţi în sumă de 3000 lei; Operaţiunile date în contabilitate ar fi fost reflectate prin următoarea formulă contabilă: Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune" 8000 lei; Credit contul 323 "Alte rezerve" 5000 lei; Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi" 3000 lei . La reformare bilanţului contabil suma profitului utilizat se trece la diminuarea profitului net

al anului de gestiune prin formula contabilă: Debit contul 333 "Profit net (pierdere) al anului de gestiune"; Credit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune". Utilizînd datele exemplului de mai sus această formulă contabilă se va înregistra la suma de 8000 lei.

După reflectarea operaţiunilor menţionate, soldul contului 333 "Profit net (pierdere) al anului de gestiune" reprezintă suma profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anului de gestiune, rămase la dispoziţia întreprinderii (815 lei). Dat fiind faptul că fiecare an financiar nou trebuie să se înceapă cu soldul "zero" al contului 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune", la reformarea bilanţului contabil se efectuează trecerea soldului acestuia la rezultatele anilor precedenţi: - la suma profitului net(anexa 6): Debit contul 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune"- 815 lei ; Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi"-815 lei; - la suma pierderii nete: Debit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi"; Credit contul 333 " Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune ". Profitul nerepartizat reprezintă o parte din capitalul propriu care nu a fost utilizată sau repartizată între proprietarii întreprinderii sub formă de dividende sau venituri din participaţii. Utilizarea profitului nerepartizat (acoperirea pierderii) al anilor precedenţi ca şi a profitului net (pierderii) al perioadei de gestiune se efectuează şi se reflectă în contabilitate numai în baza deciziei adunării generale a proprietarilor întreprinderii, în acest caz se întocmesc următoarele formule contabile: - la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru crearea rezervelor: Debit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi"; Credit contul 321 "Rezerve stabilite de legislaţie" ; Credit contul 322 "Rezerve prevăzute de statut"; Credit contul 323 "Alte rezerve"; - la majorarea capitalului statutar pe seama profitului anilor precedenţi: Debit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere) al anilor precedenţi"; Credit contul 311 "Capital statutar"; - la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru plata dividendelor: Debit contul332 "Profit nerepartizat (pierdere) al anilor precedenţi"; Credit contul 537 "Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi"; a) Achitarea dividendelor asociaţilor cu mijloace băneşti (documentul primar ce confirmă operaţiunea – dispoziţii de plată, extrase de cont, note de contabilitate): Debit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” Credit contul 241 “Casa”, Credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională”, Credit contul243 “Conturi curente în valută străină” sau

Credit contul244 “Conturi speciale la bănci” b) Achitarea dividendelor asociaţilor prin patrimoniu nebănesc (documentul primar ce confirmă operaţiunea – documente justificative care confirmă ieşirea activelor pentru achitarea dividendelor, note de contabilitate): Debit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” Credit contul 221 “Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, Credit contult 223 “Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” sau Credit contul 229 “Alte creanţe pe termen scurt” c) Acitarea dividendelor cu acţiuni ale emisiunii suplimentare (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrareea modificărilor capitalului statutar, note de contabilitate): Debit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” Credit contul 311 “Capital statutar” d) Achitarea dividendelor prin acţiuni de tezaur (răscumpărate) (documentul primar ce confirmă operaţiunea –note de contabilitate, extrasul din registrul acţionarilor societăţii ): Debit contul537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” Credit contul 314 “Capital retras” e) Reflectarea sumei penalităţii pentru încălcarea termenelor de transferare a dividendelor în buget privind aporturile statului în capitalul statutar al societăţii pe acţiuni (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia organului autorizat privind aplicarea sancţiunilor, note de contabilitate): Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” Credit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” f) Decontarea datoriilor faţă de fondatori privind dividendele în legătură cu expirarea termenului de prescriţie (documentul primar ce confirmă operaţiunea – procesul – verbal al comisiei de inventariere, note informative): Debit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” Credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii” g) Restabilirea datoriilor faţă de fondatori privind devidendele decontate anterior în legătură cu expirarea termenului de prescripţie (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia

instanţei de judecată, ordinul conducătorului întreprinderii, note de contabilitate): Debit contul721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii” Credit contul537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” h) Reflectarea ajutorului material angajaţilor calculat din contul profitului anilor precedenţi (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia Decizia adunării generale a fondatorilor, ordinul conducătorului întreprinderii, Registrul de evidenţă la contul 332): Debit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi” Credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” sau Credit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” i) Acordarea ajutorului material nagajaţilor în mijloace băneşti (documentul primar ce confirmă operaţiunea – dispoziţii de plată, ordine de plată, extrase de cont): Debit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” sau 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” Credit contul241 “Casa”, Credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională” sau Credit contul 244 “Conturi speciale la bănci” j) Acordarea ajutorului materiale angajaţilor prim patriminiu nebănesc (documentul primar ce confirmă operaţiunea – facturi fiscale, facturi de expediţie, note de contabilitate): Debit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” sau 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” Credit contul 211 “Materiale”, Credit contul 216 “Produse” sau Credit contul 217 “Mărfuri” k) Calcularea TVA şi a accizelor aferente valorii de piaţă a patrimoniului nebănesc transmis angajaţilor în calitate de ajutor material (documentul primar ce confirmă operaţiunea – facturi fiscale, registrul de evidenţă a mărfurilor expediate, registrul de evidenţă a livrărilor): Debit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” sau Debit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” l) Reţinerea impozitului pe venit din sumele ajutorului material acordat (documentul primar ce confirmă operaţiunea – fişa personală, registrul de salariu, note de contabilitate):

Debit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” La acoperirea (compensarea) pierderilor anilor precedenţi se întocmesc următoarele formulele contabile: 1. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul dimunării capitalului statutar al întreprinderii (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a asociaţilor, Decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistarrea modificărilor, note de contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332 ): Debit contul 311 “Capital statutar” Credit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi” 2. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul rezervelor satbilite de legislaţie (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a fondatorilor, note de contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332): Debit contul 321 “Rezerve stabilite de legislaţie” Credit contul332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi” 3. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul rezervelor prevăzute de statului întreprinderii (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a fondatorilor, note de contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332): Debit contul 322 “Rezerve stabilite de statut” Credit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi” 4. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul altor rezerve (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a fondatorilor, note de contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332): Debit contul 323 “Alte rezerve” Credit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi” 5. Reflectarea creanţelor fondatorilor privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării fondatorilor privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi, ote de contabilitate, registrul de evidenţă pe contul 332 ): Debit contul 313 “Capital nevărsat” Credit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”

6. Contabilitatea capitalului secundar. Capitalul secundar cuprinde două componente principale: 1. Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii 2. Subvenţii. Modul de determinare a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung este reglementat de prevederile S.N.C. 11"Contractele de construcţie", S.N.C. 13"Contabilitatea activelor nemateriale", S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung", S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor". Conform S.N.C. 13"Contabilitatea activelor nemateriale" reevaluarea activelor nemateriale se efectuează în cazul cînd valoarea lor diferă esenţial de valoarea venală a acestora. Valoarea venală se stabileşte cu certitudine la piaţa activă paralelă sau în baza acordului între vînzător şi cumpărător în cazul cînd activul nematerial respectiv va fi vîndut-cumpărat. În cazul cînd un activ nematerial dintr-o grupă omogenă este reevaluat, reevaluării se supune toată grupa omogenă. Dacă se reevaluează grupa omogenă de active nemateriale, iar la momentul

reevaluării

pentru un careva activ nematerial nu poate fi stabilită cu certitudine valoarea lui venală, acest activ nematerial nu se reevaluează. Reeșind din prevederile S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" reevaluarea activelor materiale pe termen lung se efectuează de sine stătător de întreprindere dacă valoarea lor de bilanţ diferă esenţial de valoarea venală a acestora. Activele a căror valoare este instabilă în urma inflaţiei, modificării preţurilor, pot fi supuse reevaluării annual; clădirile, edificiile, resursele naturale, terenurile etc. , a căror valoare venală se modifică neesenţial, pot fi reevaluate o dată la 3-5 ani. Reevaluarea şi rezultatele din

reevaluare sunt perfectate printr-un proces-verbal de

reevaluare, care se semnează de preşedintele şi membrii comisiei de reevaluare. În baza acestui document sunt reflectate rezultatele reevaluării în contabilitate. Conform S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor" pentru evaluarea ulterioară a investiţiilor poate fi utilizată metoda reevaluării periodice a investiţiilor pentru a lua în consideraţie variaţia schimbării cursului investiţiilor pe piaţa titlurilor de valoare. Evidenţa analitică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung se ţine pe tipuri, categorii, grupe omogene de active, iar în cadrul acestora- pe fiecare obiect al activelor pe termen lung reevaluate. Pentru evidenţa sintetică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung

este

destinat contul de pasiv 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung", în creditul căruia

se reflectă ecarturile din reevaluarea activelor pe termen lung, iar în debit- sumele reducerilor din reevaluarea activelor pe termen lung. Sodul acetui cont poate fi creditor în cazul cînd suma ecarturilor din reevaluarea activelor depăşeşte suma reducerilor şi se reflectă în Bilanţul contabil şi Raportul privind fluxul capitalului propriu cu cifre pozitive sau debitor în cazul cînd suma ecarturilor din reevaluarea activeloreste mai mică decît suma reducerilor, reflectîndu-se în Bilanţul contabil şi Raportul privind fluxul capitalului propriu cu cifre negative, adică în paranteze. Diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung se contabilizează astfel: 

Ecartul din reevaluarea activelor pe termen lung :

Debit contul 111 "Active nemateriale",121 "Active materiale în curs de execuţie",122 "Terenuri",123 "Mijloace fixe", 125 "Resurse naturale",133"Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung" şi alte conturi Credit contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung"; 

Reducerea din reevaluarea activelor pe termen lung :

Debit contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung" Credit contul 111 "Active nemateriale",121 "Active materiale în curs de execuţie",122 "Terenuri",123 "Mijloace fixe",125 "Resurse naturale" 133"Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung"şi alte conturi Dacă, conform politicii de contabilitate a întreprinderii se aplică varianta de reevaluare a mijloacelor fixe, recalcularea uzurii acumulate se reflectă în contabilitate prin următoarele formule contabile: a) la suma majorării uzurii acumulate: Debit contul341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung” Credit contul124 „Uzura mijloacelor fixe”; b) la suma diminuării uzurii acumulate: Debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe” Credit contul 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung” Diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung figurează în componenţa capitalului propriu al întreprinderii pănă la ieşirea activelor pe termen lung reevaluate. La ieşirea obiectului reevaluat (vănzarea,scoaterea din uz,predarea cu titlu gratuit etc.) diferenţele din reevaluarea acestuia se trec la veniturile sau cheltuielile activităţii de investiţii prin formulele contabile: a) la suma ecartului de reevaluare aferentă activelor pe termen lung ieşite: Debit contul 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung” Credit contul 621 „ Venituri din activitatea de investiţii”. b) la suma reducerilor din reevaluarea aferentă activelor pe termen lung

ieşite:

Debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” Credit contul 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”. A doua parte componentă a capitalului secundar o constituie subvenţiile de stat care reprezintă un ajutor de stat acordat întreprinderii sub forma unor transferuri de resurse în schimbul respectării anumitor condiţii referitoare la activitatea operaţională a acesteia. Modul de determinare, clasificare, evaluare, constatare şi contabilizare a subvenţiilor de stat sunt reglementate de prevederile S.N.C.20 „Contabilitatea subvenţiilor şi publicitatea informaţiei aferentă asistenţei de stat”. Subvenţiile pot avea diferite denumiri (granturi, donaţii, alocaţii, asistenţă financiară, asistenţă tehnică, prime, recompense etc.) şi pot îmbrăca diferite forme de primire (mijloace băneşti , active materiale sau nemateriale , investiţii, reducerea datoriilor fată de bugetul de stat). Indiferent de aceste momente, modul de contabilizare a subvenţiilor care urmează a fi aplicat întrun caz sau altul depinde de durata perioadei de obţinere a avantajelor economice acordate întreprinderii în schimbul îndeplinirii anumitor condiţii. Aşadar, subvenţiile primite sub formă de active materiale, nemateriale sau investiţii pe termen lung ori care vor fi materializate în active materiale,nemateriale sau investiţii pe termen lung (mai mare de un an) se constată prin metoda capitalului. Totodată subvenţiile primite sub formă de active pe termen scurt (curente) ori care vor fi materializate în active pe termen scurt (curente) se înregistrează prin metoda venitului. În materialul de mai jos se examinează modul de contabilizare a subvenţiilor constatate prin metoda capitalului. Evidenţa analitică a subvenţiilor de stat se ţine pe fiecare subvenţie primită, iar în cadrul acesteiape forme de primire. Pentru evidenţa sintetică a subvenţiilor de stat este destinat contul de pasiv 342 „Subvenţii”. Aplicarea metodei capitalului pentru contabilizarea subvenţiilor presupune întocmirea următoarelor formule contabile: -la primirea activelor pe termen lung sau a activelor care vor fi materializate în activele pe termen lung: Debit contul 111 „Active nemateriale” Debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie” Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie” Debit contul 123 „Mijloace fixe „ Debit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” Debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională” şi alte conturi de evidenţă a activelor

Credit contul 423 „Finanţări ţi încasări cu destinaţie specială”; -după îndeplinirea condiţiilor aferente subvenţiilor primite: Debit contul 423 „Finanţări ţi încasări cu destinaţie specială” Credit contul 342 „Subvenţii ”; -pe măsura exploatării activelor pe termen lung primite (materializate) şi cheltuielilor respective (uzura, amortizarea) sau obţinerii venitului: Debit contul 342 „Subvenţii” Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”.

suportării