63 3 217KB
Competenţele didactice ale profesorului eficient Competenţa educatorilor din învăţământ semnifică acel ansamblu de capacităţi cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale care interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului, conferindu-i acestuia calităţi necesare efectuării unei prestaţii didactice care să asigure îndeplinirea obiectivelor proiectate de către marea majoritate a elevilor, iar performaţele obţinute să se situeaze aproape de nivelul maximal al potenţialului intelectual al fiecăruia. Dimensiunile competenţei profesionale a educatorilor sunt: • competenţa de specialitate; • competenţa psihopedagogică; • competenţa psihosocială şi managerială. � Competenţa de specialitate cuprinde trei capacităţi principale: - cunoaşterea materiei; - capacitatea de a stabili legături între teorie şi practică; - capacitatea de înnoire a conţinuturilor în consens cu noile achiziţii ale ştiinţei în domeniul respectiv (dar şi în domenii adiacente). � Competenţa psihopedagogică este rezultanta următoarelor cinci capacităţi: - capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-educative; - capacitatea de a comunica cu elevii, de a-i influenţa şi motiva pentru activitatea de învăţare, în general, şi pentru învăţarea unei anumite discipline de studiu, în particular; - capacitatea de a proiecta şi realiza optim activităţi instructiv-educative; - capacitatea de a evalua obiectiv programe şi activităţi de instruire, pregătirea elevilor, precum şi şansele lor de reuşită; - capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducaţie. � Competenţa psihosocială şi managerială presupune cel puţin patru capacităţi: - capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii şi de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a soluţiona conflictele; - capacitatea de a-şi asuma răspunderi; - capacitatea de a orienta, organiza şi coordona, îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie de situaţie. Profesorul eficient dispune de anumite caracterisitici specific şi abilităţi. Prof.univ.dr. P. Golu, bazându-se pe o serie de studii din literatura străină de specialitate (P.P.D. Eggen, D. Kanchak ş.a.) realizează o sinteză a însuşirilor care intră în componenţa modelului celui ce instruieşte eficient. Acesta vizează: - atitudinile; - organizarea; - comunicarea; - focalizarea; - feed-back-ul; - monitorizarea; - chestionarea.
Atitudinile se referă la: ♦ orientarea pozitivă şi proiectivă a profesorului, bazată pe credinţa că toţi elevii pot să înveţe şi că este răspunderea profesorului de a face astfel încât elevii să-şi activeze la maximum potenţialul de învăţare; ♦ combinarea instruirii active cu o serie de caracteristici pozitive ale profesorului cum ar fi: căldura şi empatia, expectanţele înalte, entuziasmul şi energia, respectul şi interesul pentru elevi ca fiinţe umane. Organizarea ♦ abilitatea managerială de a utiliza eficient timpul; ♦ abilitatea de organizare conceptuală care se referă la maniera în care ideiile sunt prezentate elevilor – ca o structură bazată pe logică şi pe coerenţă interioară. Comunicarea: ♦ profesorul eficient defineşte clar şi elimină termenii vagi; ♦ discursul didactic legat; ♦ acordă importanţă semnalelor de tranziţie în comunicare care indică faptul că o idee este terminată şi că alta începe; ♦ accentuarea prin conduită verbală şi prin repetiţie a informaţiei importante din lecţie; ♦ claritate şi fluenţă logică a cunoştinţelor prezentate; ♦ siguranţa profesorului că înţelege complet conţinutul ce va fi predat elevilor. Focalizarea sau Concentrarea: ♦ propulsarea elevului în lecţie şi menţinerea lui alături de profesor (alături de noi) de la începutul până la sfârşitul activităţii de învăţare potrivit legităţii psihologice că procesarea informaţiei începe cu atenţia; ♦ furnizarea unui sistem de stimuli de orientare pentru intensificarea motivaţiei, activarea curiozităţii, făcând conţinutul lecţiei atractiv; ♦ utilizarea de materiale concrete şi atrăgătoare – obiecte, desene, modele, informaţii noi etc. Feed-back-ul: ♦ asigurarea legăturii inverse pentru că cei care învaţă au nevoie de informaţie despre performanţele lor; ♦ un feed-back eficient are următoarele caracteristici: - este imediat; - este specific; - furnizează informaţii corectoare; - depinde de performaţă; - are un ton emoţional pozitiv. Monitorizarea: ♦ verficarea constantă a conduitei verbale şi nonverbale a elevilor pentru a evidenţia progresele în învăţare şi a-I menţine angajaţi în sarcină în cursul tuturor activităţilor de instruire-învăţare; ♦ abilitatea de a vedea elevii neatenţi, observându-le conduita şi determinându-i să revină la lecţie (a fi un profesor senzitiv) pentru a crea un climat suportiv în clasă. Chestionarea eficientă are următoarele caracteristici: ♦ frecvenţa – se referă la numărul de întrebări puse de profesor (profesorul eficient pune un număr mare de întrebări; rezultatul – nivelul ridicat al implicării elevilor şi intensificarea achiziţiilor; chestionarea promovează cele patru procese: elaborarea, repetiţia, revederea, memorarea informaţiei); ♦ distribuţia echitabilă are în vedere:
- chestionarea elevilor din clasă, pe cât posibil, în mod egal; - formularea mai întâi a întrebării şi apoi numirea elevului care trebuie să răspundă; - promtitudinea chestionării determină ca elevii să gândească complet, direct şi să dea un răspuns acceptabil; - respectarea “timpului de aşteptare” – perioada de tăcere înainte şi după răspunsul elevului; potrivit cu nivelul întrebării; - acordarea unui timp mai mare elevilor pentru a răspunde la întrebări care le cer să aplice, să analizeze sau să evalueze informaţia. Indiferent de nivelul de învăţământ, aria problematică sau de formă, profesorul eficient trebuie să maximizeze timpul de angajare a elevilor în sarcină şi timpul de învăţare şcolară. Concluzionând, multe laturi ale personalităţii profesorului îşi pun amprenta asupra randamentului şcolar, de aceea el se va preocupa permanent de propria-i perfecţionare şi adaptare la schimbări, de multe ori imprevizibile.