Bioetica Cazuri Clinice [PDF]

Zitiervorschau

1. Un medic informeaza un pacient despre imposibilitatea de a conduce din cauza diagnosticului său recent de epilepsie. Pacientul este de acord, dar, într-o dimineață, în drum spre locul de muncă, doctorul îl vede pe pacient conducînd automobilul. Concluzie : Medicul trebuie să informeze autoritatea locală de conducere ca urmare a preocupărilor legate de siguranța publică. Principiul etic al confidențialității asigură că informațiile medicale păstrate cu privire la un pacient sînt accesibile doar celor cărora pacientul le-a dat acces prin acordul autonom și complet informat. În scopul de a obține încrederea între lucrătorii din domeniul medical şi pacienţii lor, confidențialitatea trebuie să fie menținută. Confidențialitatea poate fi neglijată dacă informațiile transmise de către pacient se referă la un potențial pericol pentru siguranța publică sau dacă este impusă de o instanță. 2. Un medic chirurg generalist in scopul salvarii vietii unui pacient grav care a suportat o hemoragie masiva a recurs la efectuarea transfuziei directe sangvine de la fiul sau adolescent care era compatibil cu tatal sau . Transfuzia directa este interzisa de OMS din cauza ca donatorii nu sunt investigati prealabil ,dar in cazul acesta medical nu detinea de donatori accesibili verificati si a recurs la metoda in scopul salvarii vietii pacientului . In urma acestei manopere medicale pacientul si-a revenit ,dar in urma investigatiilor ulterioare s-a depistat ca pacientul este seropozitiv la infectia HIV . Ulterior a fost diagnosticat si fiul de aceasta patologie care a avut anterior manoperei dar nediagnosticata . In urma celor intimplate pacientul a dat in judecata medicul pentru prejudiciul moral si fizic provocat de medic . Concluzie : Principiul etic de conservare a vieții este intenția de a trata boala unui pacient, cu scopul de a-i prelungi viata. La urma urmei, cei mai mulţi pacienţi doresc să trăiasca mai mult; majoritatea medicilor s-au alăturat profesiei pentru a salva vieţi. Acest principiu poate fi anulat în cazul în care pacientul a făcut un testament în care își afirmă dorința de a nu fi resuscitat. Beneficiarul cercetării trebuie să-şi asume responsabilitatea de menţinere a stării de bine a subiecţilor cercetaţi. 3. Un doctor iese din cameră după ce a asistat la o moarte chinuitoare a unui pacient. Familia se apropie de medic și întreabă dacă a suferit. Doctorul minte și spune: "S-a dus în pace". Concluzie :  Abordarea consecvențialistă – aceasta ușurează povara familiei întrun moment dureros.

 Abordarea Deontologică – minciuna este fundamental greșită și familia are dreptul să știe adevărul. Utilitarianismul (care acțiune are cea mai mare utilitate - utilizare/beneficiu /rezultat pozitiv) reprezintă un tip al consecventialismului. Acțiunile ar trebui să producă echilibrul maxim de valoare pozitivă (de exemplu fericire) peste dezaprobare (de ex rău).  Deontologia este o abordare a eticii care se focusează pe corectitudinea sau incorectitudinea a acțiunilor înseși, spre deosebire de corectitudinea sau incorectitudinea consecințelor acestor acțiuni (bazând acțiunile noastre pe un set de principii sau obligații) 4.Doamna Y ,56 ani . S-a adresat la medic dureri pelvine, in urma investigatiilor de laborator si imagistice a fost diagnosticat un chist ovarian care compreseaza ureterul . Medicul recomanda interventia chirurgicala de urgenta pentru a preveni blocarea ureterului si evolutia spre insuficienta renala .Pacienta Y a refuzat interventia cu motivul ca ii este frica de seringi si se simte necomfartabil in atmosfera spitaliceasca . Medicul a incercat sa o convinga ca operatia este indispensabila pentru bunastarea pacientei si in cazul neefectuarii pacienta va necesita dializa renala care presupune manopere frecvente cu seringi . Din anamneza pacientei cunoastem ca locuieste intr-un azil de batrini si prezinta deficiente mentale din copilarie . Tutela pacientei Y este convinsa ca matusa ei are nevoie de interventie . Concluzie : Acordul pacientului este indispensabil pentru orice manopera medicala . Dar in cazul prezentei unor patologii psihiatrice la pacient ,deciziile se iau de rudele sau tutela pacientei . Jurămîntul medicului din Republica Moldova Primind înaltul titlu de medic şi întrând în exerciţiul funcţiunii medicale, jur că voi respecta cu sfinţenie acest solemn legământ: Voi lupta pentru sănătatea pacienţilor mei, le voi respecta voinţa şi le voi cere consimţământul pentru a-i trata; Nu voi permite ca între datoria mea şi pacientul meu să se interpună consideraţii de afiliere politică, vârstă, credinţă, naţionalitate, origine etnică, rasă, sex, statut social; Voi acorda respect în cel mai înalt grad vieţii fiinţe umane, încă din momentul concepţiunii;

Voi intra în fiecare casă numai pentru binele bolnavilor mei, ferindu-mă de orice rău şi de orice ademenire; Voi păstra secretele încredinţate de pacienţii mei, chiar după moartea pacienţilor; Voi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele şi măiestria medicală spre a le practica cu pricepere şi demnitate; Colegii mei îi vor considera ca pe fraţii mei, respectându-le demnitatea şi onoarea. Voi solicita sfatul colegilor şi eu însumi nu voi refuza niciodată a le da un sfat şi ajutor; Patima, invidia, vanitatea şi ura nu vor găsi loc în sufletul meu; Voi preţui şi stima ca pe părinţii mei, pe profesorii care m-au învăţat această artă. Jur că nu voi uita nici o clipă de menirea supremă a medicului, de responsabilitatea mea, faţă de popor şi de ţară. Fac acest legământ în memoria lui Hipocrat, în mod solemn, liber, în faţa dascălilor şi colegilor mei sub cuvânt de onoare să păstrez cu fidelitate şi devotament acest jurământ întreaga mea viaţă. Jur!