Vademecum de Medicina Interna VIOREL SERBAN [PDF]

Zitiervorschau

VIOREL ŞERBAN ROMULUS TIMAR

VADEMECUM DE MEDICINĂ INTERNĂ Ediţia a doua

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara 2010

PREFAŢĂ

În spiritul unui învăţământ de foarte bună calitate, autorii revin cu o formă relativ succintă a unei părţi importante din medicina internă, cu scopul asimilării ei mai exacte şi mai prompte. Cartea cuprinde capitole reprezentative din patologia cardiovasculară, metabolică, respiratorie şi a ţesutului conjunctiv, trecând în revistă doar, în mod sumar, aspectele de etiopatogenie, epidemiologie, fiziopatologie, ce pot fi consultate în compendiul apărut în anul 2007, la litografia UMF „Victor Babeş” Timişoara. Colectivul de autori ai cărţii este format din specialişti în medicină internă şi în boli metabolice, care, cu modestie, îşi asumă şi răspunderea prezentării bolilor cardiovasculare, deoarece consideră că un bun universitar şi internist este obligat să cunoască atâta cardiologie, cât trebuie să înveţe un student de anul patru şi chiar un rezident în medicină internă. Considerăm că prin caracterul mai concentrat al expunerii, însă suficient de cuprinzător din punct de vedere al cunoştinţelor propriu-zise, autorii facilitează însuşirea lor mai temeinică de către studenţi şi rezidenţi. Autorii

CUPRINS Nutriţie şi boli metabolice Alimentaţia raţională ............................................................................ Alexandra Sima Diabetul zaharat ..................................................................................... Viorel Şerban Dislipidemiile .......................................................................................... Adrian Vlad Obezitatea adultului .............................................................................. Romulus Timar Hiperuricemia ......................................................................................... Alexandra Sima

5 17 48 57 69

Boli ale aparatului respirator Traheobronşitele acute ........................................................................... Viorel Şerban Bronhopneumopatia cronică obstructivă .............................................. Romulus Timar, Viorel Şerban Astmul bronşic ........................................................................................ Adrian Vlad Bronşiectaziile ......................................................................................... Mihaela Roşu Pneumoniile ............................................................................................ Viorel Şerban, Romulus Timar Abcesul pulmonar .................................................................................. Romulus Timar Diagnosticul precoce al cancerului bronho-pulmonar ......................... Alexandra Sima, Viorel Şerban Patologia pleurală ................................................................................... Adrian Vlad Insuficienţa respiratorie ......................................................................... Viorel Şerban, Alexandra Sima

73 76 89 108 112 125 128 135 144

Boli ale ţesutului conjunctiv Poliartrita reumatoidă ............................................................................ Romulus Timar, Viorel Şerban Spondilita anchilozantă .......................................................................... Viorel Şerban, Romulus Timar Boala artrozică ........................................................................................ Laura Diaconu Lupusul eritematos sistemic ................................................................... Alexandra Sima, Alin Albai Sclerodermia ........................................................................................... Oana Albai Polimiozita şi dermatomiozita ................................................................ Mihaela Roşu

151 161 165 172 179 184

Boli ale aparatului cardiovascular Insuficienţa cardiacă .............................................................................. Viorel Şerban, Adrian Vlad Cordul pulmonar .................................................................................... Adrian Vlad Boala coronariană ................................................................................. Romulus Timar Cardiomiopatiile ..................................................................................... Mihaela Roşu Aritmiile .................................................................................................. Romulus Timar Hipertensiunea arterială ........................................................................ Adrian Vlad, Viorel Şerban Reumatismul articular acut .................................................................... Mihaela Roşu, Viorel Şerban Valvulopatiile .......................................................................................... Viorel Şerban, Alin Albai Endocardita infecţioasă .......................................................................... Alexandra Sima Pericarditele ............................................................................................ Viorel Şerban, Mihaela Roşu Bolile cardiovasculare congenitale ........................................................ Alexandra Sima Urgenţele cardiovasculare ...................................................................... Adrian Vlad

188 203 207 250 260 294 313 323 342 354 362 368

ALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ Definiţie Prin alimentaţie raţională se înţelege asigurarea unui aport alimentar optim din punct de vedere cantitativ şi calitativ, care asigură menţinerea vieţii, creşterea şi dezvoltarea şi contribuie la recuperarea sănătăţii în caz de boală (alimentaţie dietetică). O dietă echilibrată trebuie să conţină atât principiile alimentare (glucide, lipide şi proteine), denumite şi macronutrienţi, ce furnizează energia necesară unei activităţi normale, cât şi vitamine şi minerale, considerate micronutrienţi.

Necesarul energetic (caloric) Conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), necesarul caloric (energetic) optim este acel aport energetic alimentar, care asigură o balanţă energetică ideală, necesară menţinerii greutăţii şi compoziţiei corporale normale, păstrării pe termen lung a stării de sănătate, desfăşurării activităţii fizice şi intelectuale şi parcurgerii unor perioade fiziologice (creştere, sarcină, lactaţie). Pentru realizarea acestui deziderat este recomandabil ca energia de aport să fie egală cu cea consumată. Energia de aport este cea furnizată de alimentele ingerate, iar energia consumată este necesară pentru: - asigurarea metabolismului bazal (60% din totalul consumului energetic); - activitatea voluntară, fizică şi psihică (30% din consum); - acţiunea dinamică specifică a alimentelor (10% din consum); - termogeneză. În general, necesarul caloric orar şi zilnic este mai mare la tineri decât la vârstnici, la bărbaţi decât la femei şi depinde de greutatea ideală (sau recomandabilă), de activitatea fizică depusă şi de stările fiziologice menţionate. La adult, cea mai simplă estimare a necesarului energetic se poate face prin înmulţirea greutăţii ideale (în kg) cu numărul de calorii cheltuite pe kg corp şi zi, în funcţie de activitatea depusă (repaus la pat = 25 kcal/kg corp/zi, activitate fizică uşoară = 30-35 kcal/kg corp/zi, activitate fizică medie = 35-40 kcal/kg corp/zi şi activitate fizică grea = 40-45 kcal/kg corp/zi). Pentru greutatea ideală există mai multe modalităţi de calcul, dar cea mai utilizată în practică este formula lui Broca: GI = Î (cm) – 100 (la bărbaţi) GI = Î (cm) – 100 – 5 (la femei) unde: GI = greutatea ideală (kg), Î = înălţimea (cm) În sarcină este necesară creşterea aportului caloric cu 400 kcal/zi, în trimestrul 2 şi cu 500 kcal/zi, în trimestrul 3 şi în lactaţie cu 600 kcal/zi.

5

În unele boli, zise consumptive, însoţite de denutriţie, cum sunt sindroamele febrile, sindroamele de malabsorbţie, arsurile, traumatismele, hipertiroidismul etc., apare creşterea consumului energetic, iar în altele scăderea acestuia (obezitatea, hipotiroidismul, insuficienţa corticosuprarenală).

Principiile nutritive Principiile nutritive (alimentare) sunt reprezentate de glucide, lipide, proteine, vitamine, săruri minerale şi apă. Cantităţile optime indicate pentru fiecare principiu alimentar (adică acele cantităţi care implică un risc redus de apariţie a unor boli cronice carenţiale şi sunt suficiente pentru activitatea fizică prestată şi pentru o balanţă energetică echilibrată) sunt prevăzute de ghiduri elaborate de specialişti. Glucidele Glucidele (carbohidraţii) au un important rol energetic, un gram de glucide furnizând 4 kcal; ele sunt prezente în alimente sub formă de monozaharide, dizaharide şi polizaharide. Conform tuturor recomandărilor, glucidele trebuie să reprezinte între 55 şi 65% din raţia calorică totală, cantitatea minimă de glucide ce asigură glucoza necesară pentru sistemul nervos al adultului fiind de 130 g/zi. Sursele principale de glucide sunt cerealele şi produsele din cereale (făină, pâine, mălai, paste făinoase, griş, orez etc.), legumele, fructele, zahărul şi produsele zaharoase, cu menţiunea că ultimele două surse nu sunt obligatorii. Monozaharidele sunt reprezentate de glucoză şi fructoză, care se găsesc în fructe, cereale, siropuri, miere. Glucoza se oxidează în celulă, fiind sursa principală de energie a acesteia, iar pe de altă parte se stochează în ficat şi muşchi sub formă de glicogen (energie de rezervă). Dizaharidele sunt reprezentate de zaharoză (glucoză + fructoză); maltoză (glucoză + glucoză) şi lactoză (glucoză + galactoză). Polizaharidele importante pentru nutriţie (amidonul şi glicogenul) sunt formate prin polimerizarea moleculelor de glucoză. Principalele surse de amidon sunt cerealele, produsele din cereale şi cartoful, în timp ce glicogenul se găseşte în unele organe (ficat, rinichi, muşchi). Zahărul şi produsele zaharoase nu sunt indispensabile, după cum am menţionat, iar atunci când sunt consumate, cantitatea zilnică de zahăr nu trebuie să depăşească 10-20 g, deci aproximativ 4% din raţia calorică (maxim 10%, după OMS). Pentru asigurarea unui aport suficient de vitamine, minerale şi fibre alimentare, o dietă echilibrată trebuie să conţină o cantitate zilnică de minimum 300-500 g de legume şi 200-300 g de fructe. Indexul glicemic clasifică alimentele în funcţie de capacitatea lor de a creşte glicemia, constatându-se că aceeaşi cantitate de glucide, provenită din alimente diferite, are o putere hiperglicemiantă diferită. Indexul glicemic reprezintă raportul (exprimat în procente) dintre efectul hiperglicemiant al alimentului şi cel al unui aliment de referinţă (pâine sau glucoză, considerate a avea un index de 100). Lipidele

6

Lipidele (grăsimile) reprezintă cea mai puternică sursă de energie a organismului uman, arderea unui gram generând 9 kcal. O parte dintre ele joacă un important rol structural şi funcţional, intrând în compoziţia membranelor celulare, a sistemului nervos central, a hormonilor şi a mesagerilor secundari. O raţie alimentară echilibrată trebuie să conţină grăsimi în proporţie de 20-30% din necesarul caloric zilnic (1 g/kg corp/zi); cantitatea minimă necesară, cea care asigură aportul de vitamine liposolubile este de 40 g/zi. Componenta lipidică alimentară cuprinde lipide simple (acizii graşi), lipide complexe (fosfolipidele) şi vitamine liposolubile (Tabelul 1). Tabelul 1 Lipidele alimentare Tip de grăsime în funcţie de acizii graşi Sursă principală conţinuţi Mononesaturaţi Măsline, ulei de măsline, alune, nuci, avocado Polinesaturaţi Floarea soarelui, porumb, soia, peşte Saturaţi Transnesaturaţi

Slănină, unt, caşcaval, telemea, lapte integral, gălbenuş, smântână, ciocolată Margarine vegetale, uleiuri prăjite, dulciuri din comerţ

Efect asupra colesterolului ↓ LDL, ↑HDL ↓ LDL, ↑ HDL ↑ LDL, ↓ HDL ↑ LDL

Acizii graşi se clasifică în saturaţi şi nesaturaţi (mono- sau polinesaturaţi), în funcţie de prezenţa şi de numărul legăturilor duble nesaturate din catena de atomi de carbon. Acizii graşi transnesaturaţi provin din transformarea acizilor nesaturaţi, în cursul preparării termice sau industriale. Acizii graşi saturaţi provin din grăsimile animale: unt, smântână, frişcă, untură, gălbenuş de ou, brânză (telemea, caşcaval), carne grasă. Uleiurile (lipide vegetale) conţin acizi graşi polinesaturaţi (majoritatea) şi mononesaturaţi (uleiul de măsline, de exemplu). Raportul optim dintre lipidele alimentare de origine animală şi cele de natură vegetală este de 1/1. Pentru o zi, alimentaţia raţională trebuie să conţină 10% acizi graşi polinesaturaţi, 10% acizi graşi mononesaturaţi, maximum 10% acizi graşi saturaţi şi o cantitate de colesterol de cel mult 300 mg; se admite că o astfel de alimentaţie nu favorizează aterogeneza. Acizii graşi polinesaturaţi (polyunsaturated fatty acids – PUFA) fac parte dintre acizii graşi esenţiali, ceea ce înseamnă că ei nu pot fi sintetizaţi în organism. Prezenţa lor este necesară atât pentru creşterea şi dezvoltarea normală, cât şi pentru funcţionarea sistemului nervos, a inimii şi, probabil, şi a altor sisteme. În funcţie de poziţia primei legături duble faţă de capătul metil al lanţului de carbon, există două clase de PUFA: n-6 (omega-6) şi n-3 (omega-3). Omega-6 PUFA au drept reprezentant principal acidul linoleic (cu 18 atomi de carbon), din care, în organismul uman, se sintetizează acid arahidonic.

7

Sursele principale de omega-6 PUFA sunt reprezentate de uleiurile de floarea soarelui, dovleac, germeni de porumb şi soia. Sursa principală de omega-3 PUFA (un exemplu fiind acidul alfa linolenic) este uleiul de peşte. Pe lângă rolul lor de nutrienţi esenţiali în creştere şi dezvoltare, se consideră că omega-3 PUFA au efecte antiaterogene, de aceea American Heart Association (AHA) recomandă, în general, consumul de peşte de cel puţin două ori pe săptămână, iar la persoanele care au factori de risc pentru boală coronariană se indică suplimentarea de acizi graşi omega-3 ca atare, cu 600 mg/zi şi chiar cu 1-2 g/zi, la subiecţii cu istoric familial de moarte subită cardiacă. Recomandările privind cantitatea zilnică necesară de acizi graşi polinesaturaţi sunt, pentru acidul linoleic, de 5-10% din necesarul caloric zilnic, iar pentru acidul alfa-linolenic, de 0,6-1,2%. Într-o alimentaţie sănătoasă, raportul optim dintre omega-6 PUFA şi omega-3 PUFA trebuie să fie de 4:1. Cantitatea de acizi graşi transnesaturaţi (acizi graşi nesaturaţi care sunt hidrogenaţi pentru a le conferi stabilitate, obţinându-se, de exemplu, margarina) trebuie redusă la minim, având în vedere efectul de creştere a LDL colesterolului. Deşi se considera că margarina este mai puţin aterogenă decât untul, acum această ipoteză pare a fi pusă la îndoială; în plus, hidrogenarea lipidelor ar putea fi nocivă pentru organismul uman şi în alte moduri, cercetările viitoare vor lămuri aceste aspecte. Proteinele Sunt substanţe nutritive cu un rol primordial pentru viaţă („proteias” = primar, de primă importanţă), principalele lor roluri fiind structurale şi funcţionale. În mod secundar, sunt folosite ca sursă de energie (1 g proteine = 4 kcal). Ca structură şi complexitate, proteinele sunt simple (albumine, globuline), ce se scindează prin hidroliză în aminoacizi, şi conjugate, care au ataşat un grup neproteic: nucleoproteine (din ADN, ARN), mucoproteine, glicoproteine, lipoproteine, fosfoproteine şi metalo-proteine (feritina). Structura de bază a proteinelor este constituită din aminoacizi (AA) esenţiali şi neesenţiali. AA esenţiali (treonina, triptofanul, lizina, leucina, izoleucina, metionina, valina, fenilalanina) sunt consideraţi astfel, deoarece sinteza lor endogenă este insuficientă pentru a satisface nevoile metabolice şi este necesar un aport suplimentar prin alimentaţie. AA neesenţiali (alanina, acidul aspartic, asparagina, acidul glutamic, arginina glutamina, glicina, prolina şi serina) sunt la fel de importanţi pentru structura proteinelor, dar dacă nu există cantităţi suficiente pentru sintezele proteice, ei pot fi produşi din cei esenţiali sau din alţi precursori. Există şi anumiţi AA care pot fi sintetizaţi de organism în condiţii obişnuite în cantităţi suficiente, dar în anumite situaţii este necesară suplimentarea prin aport exogen, aceştia fiind numiţi condiţionat esenţiali (histidina, cisteina, tirozina). Funcţional, proteinele alimentare sunt surse pentru sinteza proteinelor tisulare şi intervin în procesele anabolice, furnizând AA necesari pentru acestea; ele intră şi în compoziţia enzimelor, hormonilor, anticorpilor şi, deci, sunt implicate în

8

funcţia sistemului imunitar. Proteinele (ca apoproteine) participă la transportul trigliceridelor, colesterolului, fosfolipidelor şi vitaminelor liposolubile sub forma lipoproteinelor. Raţia optimă de proteine este de 11-13% din necesarul caloric zilnic, adică 0,8-1 g/kg corp/zi. În sarcină, cantitatea se suplimentează cu 10 g/zi, iar în perioada lactaţiei cu 15 g/zi. O alimentaţie sănătoasă trebuie să cuprindă proteine de origine animală şi vegetală, în proporţie de 1/1 sau 50-66%/33-50%. Proteinele animale conţin toţi AA esenţiali, ceea ce le conferă o valoare biologică mare; un aport suficient de carne, lapte, brânzeturi şi ouă asigură un aport adecvat de AA, necesar sintezelor proteice. Tabelul 2 redă conţinutul în principii alimentare pentru unele alimente. Vitaminele Vitaminele se găsesc în cantităţi variabile în hrana zilnică şi sunt indispensabile pentru aproape toate funcţiile organismului, inclusiv pentru creşterea şi diviziunea celulară. După criteriul solubilităţii, vitaminele se divid în liposolubile (A, D, E, K) şi hidrosolubile (C şi complexul B). O alimentaţie raţională ce conţine toate principiile nutritive, în proporţie optimă, aduce şi cantităţi adecvate de vitamine. Sărurile minerale Macromineralele (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor) sunt substanţe esenţiale cu multiple funcţii în organism şi reprezintă 4-5% din greutatea corporală. Cantitatea de clorură de sodiu recomandabilă într-o alimentaţie raţională este de 4 g/zi, deşi, de regulă, se consumă mai mult. Deficitul de calciu şi magneziu este răspunzător de apariţia rahitismului la copii şi în bună măsură a osteomalaciei şi osteoporozei la adulţi. Necesarul de calciu alimentar, la adult, este de 1000-1500 mg. Deficitul de magneziu şi potasiu poate fi incriminat în producerea aritmiilor. Necesarul zilnic de magneziu la adult este de 300-400 mg, iar cel de potasiu de 3500 mg. Aportul zilnic de fosfor trebuie să fie de 1200 mg/zi. O alimentaţie raţională trebuie să includă alimente bogate în săruri minerale: carne, peşte, lapte, brânzeturi, legume, cereale, fructe. Oligoelementele (fierul, zincul, cuprul, iodul, fluorul, cromul, cobaltul, seleniul, manganul, molibdenul) se găsesc în cantităţi mici în organism, de unde şi denumirea clasei, dar ele sunt esenţiale pentru creşterea, dezvoltarea şi menţinerea vieţii normale a omului. Nutriţia modernă a identificat rolul lor în diversele structuri şi în procesele metabolice (sistemele enzimatice şi procesele catalitice funcţionează în prezenţa unor cantităţi mai mici sau mai mari ale acestora), modalităţile de absorbţie, de transport şi de stocare, precum şi sursele din natură şi necesarul zilnic. Apa Este indispensabilă vieţii, ea fiind componentul major al tuturor ţesuturilor

9

şi celulelor şi substrat al reacţiilor metabolice. În organism apa este distribuită intracelular şi extracelular (interstiţial şi intravascular). Balanţa hidrică constă în menţinerea echilibrului dintre suma apă de aport + apă endogenă, pe de o parte, şi apa eliminată, pe de altă parte. Consumul zilnic de apă Ca atare şi băuturi 1400 ml Alimente 700 ml Rezultată din metabolism 200 ml 2300 ml Eliminarea zilnică de apă Urină 1400 ml Fecale 100 ml Perspiraţie (piele) 100 ml Pierderi insensibile 350 ml Eliminare prin tract respirator 350 ml 2300 ml Pierderi de apă mai mari de 20% din greutatea corporală (prin vărsături, diaree, poliurie etc.) pot duce la moarte. Consumul zilnic de lichide recomandat este de 1 ml/kcal la adulţi, sub formă de apă, ceaiuri, sucuri, lapte, supe, la care se adaugă cel puţin 600-700 ml de apă conţinută în alimente. Necesarul hidric creşte în stările febrile, fiind necesară suplimentarea cu 500 ml/zi pentru fiecare grad peste 37ºC. Tabelul 2 Conţinutul în principii alimentare şi în Na al alimentelor Aliment Glucide Proteine Lipide (100g) (g) (g) (g) Legume Ardei gras 6 1 0 Broccoli 7 3 0 Cartofi (fierţi) 20 2 0 Castraveţi 2 1 0 Ceapă verde 7 2 0 Ceapă uscată 9 1 0 Conopidă 5 2 0 Dovlecei 3 1 0 Fasole verde 7 2 0 Tabelul 2 (continuare) Fasole uscată 60 23 1 Gulii 6 1 0 Mazăre verde boabe 15 5 0 Mazăre uscată 60 24 1

10

Na (mg)

Calorii

4 33 4 2 16 4 30 8 6

28 40 88 12 36 40 28 16 36

16 67 5 16

341 28 80 345

Morcovi cruzi Năut Pătrunjel (rădăcină) Păstârnac Ridichi Roşii Salată verde Ţelină (rădăcină) Urzici Varză crudă (albă, roşie) Varză murată Vinete Soia (texturat) Fructe Banane (fără coajă) Caise Căpşune Cireşe Grapefruit Kiwi Mere Pepene verde Pepene galben Pere proaspete Piersici Portocale Prune Struguri Vişine Zmeură Pâine şi produse din făină Biscuiţi Făină albă Paste făinoase crude Tabelul 2 (continuare) Paste făinoase fierte Griş crud Griş fiert Mămăligă Orez crud Orez fiert

10 60 6 18 3 4 3 9 7 6 4 6 30

1 19 3 1 1 1 1 1,5 3 1 1 1 50

0 6 1 0 0 0 0 6 0 0 0 0 1,5

69 24 56 10 39 5 28 100 4 18 1570 2 900

44 370 45 76 16 20 16 96 40 28 20 28 333,5

23 11 8 16 8 15 14 8 8 15 10 12 11 18 12 12

1 1 1 1 1 1 0 1 1 0 1 1 1 1 1 1

0 0 0 0 0 0,5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

1 1 1 0 0 3 1 1 16 1 0 0 0 2 3 1

96 48 36 68 36 68,5 56 36 36 60 44 52 48 76 52 61

63 76 75

10 10 13

7 1 2

351 2 6

355 353 370

30 73 20 15 80 29

6 13 4 2 6,5 2

1 1 0 0 1 0

1 1 0 1 1 0

153 353 96 68 355 124

11

Pâine albă Pâine integrală Lapte şi derivate Brânză de vaci din lapte degresat Brânză telemea de oaie Brânză telemea de vacă Brânză topită Caşcaval, burduf Frişcă Lapte de vacă, iaurt Smântână Unt Urdă Zahăr şi dulciuri Ciocolată Dulceaţă, gem, marmeladă Halva Miere Rahat Zahăr Carne şi preparate din carne Carne slabă de vită Carne slabă de porc Carne slabă de raţă Carne slabă de găină Carne grasă de găină Carne gâscă Carne miel Carne de curcan Cârnaţi Creier Tabelul 2 (continuare) Ficat Leberwurst Muşchi ţigănesc Parizer şi cremvuşti Pate de ficat Salamuri obişnuite Salam de Sibiu Şuncă

51 41

8 13

3 3

681 472

263 243

4 1 1 0 1 3 4 3 0 6

17 17 17 29 25 2 3 2 1 18

1 20 17 17 33 37 2 20 80 4

330 1116 1116 1050 621 38 49 80 11 84

93 252 225 269 401 353 46 200 724 132

52

6

38

10

574

70 60 80 55 100

0 13 0 1 0

32 22 0 0 0

195 4 0 0

568 490 320 224 400

0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

20 20 20 20 19 18 18 18 15 10

3 6 6 5 10 7 17 13 26 9

79 42 74 68 68 87 59 66 636 120

107 134 134 125 166 135 225 189 294 125

2 1 0 2 2 1 0 0

20 17 26 12 14 21 26 19

5 24 26 28 28 37 43 19

70 860 1200 1120 860 1890 1890 1284

133 288 338 308 316 421 491 247

12

Slănină

0

12

45

833

453

Grăsimi Uleiuri vegetale

0

0

100

2

0 0

0 0

20-80 100

2 0

900 180720 900

0

12

10

140

138

Margarină Untura Altele Ouă

Fibrele alimentare Reprezintă materiale vegetale nedigerabile, fie solubile (pectinele, gumele, mucilagiile), fie insolubile (celuloza şi hemiceluloza), şi sunt necesare într-o alimentaţie raţională. Sursele sunt reprezentate de fructe, legume, cereale, seminţe. Necesarul zilnic de fibre alimentare este de 20-35 g, respectiv 14-15 g de fibre la 1000 kcal ingerate, ceva mai mic la copii şi la vârstnici. Fibrele alimentare stimulează secreţia de suc gastric, dau senzaţia de saţietate, cresc volumul bolului fecal şi combat constipaţia. Fibrele solubile întârzie evacuarea gastrică, încetinesc rata digestiei şi absorbţiei, scad colesterolul seric şi previn cancerul colorectal. Alcoolul Alcoolul nu este necesar organismului, ci, din contră, în cantităţi mari este nociv. El este furnizor de energie, în sensul că, prin ardere, 1 g de alcool pur eliberează 7 kcal. Cantităţile mici, de până la 125 ml de vin sau 25 ml de spirtoase sau 330 ml de bere, nu par să aibă impact negativ, ci se estimează că produc chiar efecte benefice, şi anume creşterea HDL colesterolului, scăderea coagulabilităţii sanguine, creşterea sensibilităţii la insulină.

Recomandări generale

În ultimele trei decenii, specialiştii şi-au concentrat atenţia asupra interrelaţiei dintre nutriţie, pe de o parte, şi starea de sănătate, durata de viaţă, bolile degenerative şi cancer, pe de altă parte. În urmă cu mai mult de un deceniu, Departamentul pentru Agricultură din Statele Unite ale Americii a construit o piramida alimentară, considerată a reprezenta modelul alimentaţiei sănătoase, opinie infirmată de cercetările ulterioare, motiv pentru care piramida a fost retrasă din uz, fiind înlocuită cu unele recomandări general valabile şi cu adaptarea cantităţilor diverselor alimente în funcţie de necesarul caloric zilnic. Iată câteva dintre aceste recomandări general valabile:  controlul greutăţii corporale;  sublinierea importanţei activităţii fizice;  limitarea aportului de grăsimi la 20-35% din totalul caloric, cu evitarea acizilor graşi transnesaturaţi şi utilizarea celor mono- şi polinesaturaţi, cei saturaţi este recomandat să nu depăşească 10% din totalul caloric;  reducerea proporţiei de zahăr rafinat din alimentaţie;  creşterea cantităţii de produse din cereale integrale;  scăderea consumului de colesterol (