Turismul Si Conceptul Sau [PDF]

Zitiervorschau

Ce este turismul? Care-i sunt sunt originile? Ce influenţă are această industrie asupra societăţii, economiei, culturii...? Pe lîngă aceste întrebări mai pot fi puse încă cîteva zeci fără de a căror răspuns nu vom putea înţelege şi analiza fenomenul turistic. Astfel în primul capitol vom încerca să facem o mică introducere şi să găsim răspuns la întrebările puse.

Obiective: 1. Analiza noţiunii de „Turism”; 2. Definirea noţiunii de „Turist”; Ob. 1: Fiecare om are nevoie de-a simţi lumea din jurul său, de-ai admira frumus eţile, de-a îndepărta perdeaua rutinei şi de-a pătrunde într-o altă realitate. T răim o viaţă prea încărcată de-a ne piermite să privim în jurul nostru; pentru a ne sadisface curiozitatea trebuie să ne rezervăm special din timp o vacanţă şi apoi să pornim în lumea mare şi misterioasă. Această dorinţă de cunoaştere şi că lătorie nu e un moft ci mai mult o necesitate care poate fi sadisfăcută cu ajuto rul celei mai uimitoare industrii a timpurilor prezente – TURISMUL. „Turismul es te arta de-a călători pentru propria plăcere” ne spune M. Peyromarre Debore; îns ă nu numai de-a călători, Turismul este o artă fiindcă este capabil să valorific e aproape orice datorită faptului că interesul, curiozitatea şi necesitatea oame nilor sunt infinite; aceasta şi fiind specificul industriei turistice - capacita tea să fabrice un produs turistic din orişice. Într-o lume a globalizării Turismul ne apare ca un fenomen global ce cuprinde un şir enorm de domenii, este o ferigă ce leagă între ele mai toate industriile

pe plan naţional şi internaţional. Cam cu acelaş sens ne dă definiţia Turismului şi R. Minciu care ne spune că „Turismul se prezintă ca o activitate complexă, c u o multitudine de faţete, cu încărcătură economică semnificativă, poziţionată l a intersecţia mai multor ramuri şi sectoare din economie.” şi nu numai din econo mie. Aş putea spune că precum apa este un solvent universal pentru substanţele h idrofile aşa Turismul este un unificator universal pentru toate ştiinţele şi dom eniile de activitate ale omului spre exemplu: începînd de la ştiinţele geografic e, econimice şi tehnice, terminînd cu sociologia, istoria, juridica, psihologia, ecologia, informatica, şi nu în ultimul rînd arta. Turismul, cu alte cuvinte e ste moneda de schimb universală capabilă să unească toate aceste domenii. Nu în zadar L. Nezerolle dă noţiunea de Turism în felul următor: „schimbul unei valori economice contra unei valori culturale, estetice şi de agrement”. Ob. 2: Dar să ne îndreptăm acum atenţia către Turiştii, cei a căror deplasare şi şedere în alte locuri decît cele de reşedinţă crează fenomenele şi relaţiile unite sub cupola Turismului. La fel ca şi-n cazul Turismului există o diversitat e de opinii în privinţa noţiunii de turist, astfel Knafou ne dă o definiţie „glo bală” care desemnează prin turist „toată lumea sau aproape toată lumea la un mom ent sau altul”. F. W. Oglivie include în categoria turiştilor toate persoanele c are îndeplinesc 2 condiţii şi anume: se află în locuri îndepărtate de casă pentru mai mult de un an; cheltuie banii în locurile respective fără să-i chiştige acolo; Mult timp la rînd părerea experţilor cu privire la definirea noţiunii de turist a fost diferită. Chiar şi acum sunt unele neînţelegeri fiincă este nevoie de o a naliză a înseşi termenului de Turism şi-a tuturor noţiunilor aferente acestuia ş i apoi vom fi capabili să definim ce sunt turiştii. Concluzie: Turismul este o artă, un cristal cu multe feţe ce reuneşte toate como dităţiile timpurilor noastre şi-i slujesc toate domeniile de activitate. Necesit atea omului de-a călători s-a născut din dorinţa lui de-a profita de avantajele veţii moderne şi de-aşi reface forţele pentru a crea noi şi noi minuni.

Obiective: 1. De-a prezenta caracteristicile Turismului în Antichitate; 2. Obstacolele Turismului în perioada Medievală şi importanţe religiei; 3. De-a studia semnificaţia Marilor Descoperiri geografice şi factorii ce-au fav orizat dezvoltarea turismului din timpul Renaşterii pînă la perioada inter-belic ă; 4. de-a analiza Turismul în masă. N-ar fi exagerat de considerat că sadisfacţiile turistice ale unor călători au o vîrstă egală cu cea a primelor aşezări umane stabile. Aceasta se bazează p e faptul că omul, pentru aşi asigura cele întrebuincioase subexistenţei, a căuta t tot timpul să cultive şi să întreţină relaţii cu semenii săi din alte colectiv ităţi. prin intermediul schimburilor comerciale, sociale, culturale şi altele. ( O. Snak p. 17) Oamenii, de la început au fost tentaţi să descopere noi locuri bo gate în vînat şi cu ape curate nu doar pentru a avea hrană şi adăpost dar şi pe ntru a admira şi-a stăpîni frumuseţiile Naturii-Mame. Ob 1: Mai tîrziu, în antichitate omul nu s-a gîndit nici atunci să stea loculu i, călătoriile pe care le făceau grecii antici în toată Elada cu ocazia Jocurilo r Olimpice, a pelerinajelor la locurile de cult, spre oracole (Dodon, Delphi) po t fi considerate activităţi turistice. Turismul nu a fost străin nici romanilor care iubeau să viziteze şi să se odihnească la staţiunile cu ape termale din Ita lia, Galia, Dacia. Chiar mai mult, putem spune că romanii călătoreau cel mai mul t dintre toţi contemporanii săi. Ei îşi doreau să viziteze cele mai frumoase loc uri ale lumii şi să utilizeze experienţa celorlalţi pentru aşi împodobi propria lor ţară. Egiptul faraonilor cu jubileele lor regale, cu construcţiile mortuare impunătoare, cu regatele lor maritime şi fluviale atrăgeau, deasemene, mii de pr ivitori. Oamenii antichităţii călătoreau în ciuda faptului că mijloacele de tran sport, drumurile, numeroasele războaie cu alte cuvinte condiţiile de-a călători nu erau dintre cele mai bune, aceasta ne demonstrează că necesitatea turismului se ascunde inseşi în felul omului de-a fi. Ob 2: De la căderea Imperiului Roman pînă la Renaştere un şir de impedimente ca năvălirile barbarilor, fărămiţării feudale, veşnicile războaie senioriale dar şi dintre state, epidemiile, fanatismul religios şi multe altele nu ia permis Turismului să se maturizeze mai repede. Însă în pofida aceasta am putea enumera cîţva curajoşi care au riscat să cutreiere lumea spre exemplu Marco Polo ce-a aj uns pînă la Coardele de Aur. În această perioadă religia ar putea fi învinovăţit ă că a impiedicat dezvoltarea actelor de turism dar în acelaş timp nu avem drept ul să uităm de pelerinajele la locurile sfinte (Roma, Ierusalim, Santiago de Com postella pentru creştini, Lhasa pentru buddhişti, Fuji - shintoişti) şi să omite m aportul lăcaşelor sfinte ce ades serveau ca adăpost pentru călători. Acestea c hiar ofereau oarecare servicii asemănătoare hotelurilor din zilele noastre. Tot atunci au apărut şi primele hanuri, dealtfel. Ob. 3: Epoca Renaşterii a fost o înviere şi pentru „industria fără fum”. Încep înd cu Marile Descoperiri Geografice ce-au scos la iveală aşa personalităţi prec um Cristofor Coulumbus, Vasco da Gama, Fernando Magellan. Pînă la această perio adă majoritatea călătoriilor se făceau în bazinul Mării Mediterane însă datorită Marilor Descoperiri arealul acestora s-a lărgit oferind mai mult spaţiu şi dori nţă de-a explora lumea. Colonizarea teritorilor descoperite a fost o altă unealt ă de-a face omul mai cointeresat de lumea încojurătoare. În timpul revoluţiilor sociale clasa de mijloc, burghezia, s-a îmbogăţit dest ul de mult şi astfel ei îşi doreau să-şi petreacă cît mai bine timpul. Cei mai a vuţi oameni călătoreau destul de mult, şi-şi doreau să cunoască cît mai multe lo

curi frumoase şi să-şi revigoreze sănătatea în locuri cu ape minerale. Urbaniza rea a fost deasemena de bun augur pentru dezvoltarea Turismului. Construirea ora şelor mari cu o arhitectură impresionabilă atrăgeau cît mai mulţi vizitatori. Co ndiţiile de cazare au fost şi ele îmbunătăţite. Primele hotele au fost: Rigi în 1816 şi Arcachon în 1823 aceastea ofereau şi alte servicii spre deosebire de han urile din perioada medievală. Însă nu putem nici decum uita de forţa motrică care a pus Turismul "pe roţi" şi anume Revoluţia Tehnico-Ştiinţifică (RTŞ). Inventarea maşinii cu abur apus î nceputul erei unui Turism adevărat care poate parcurge într-un timp redus o dist anţă destul de mare. Prima călătorie cu trenul organizată de Thomas Cook în 1841 a fost un imbold de-a începe un business cu adevărat profitabil. După un şir de începuturi în perioada inter-belică se văd adevăratele roade ale acestora şi anume să călătorească din propria plăcere îşi piermiteau tot mai mu lţi oameni. Dezvoltarea automobilismului a fost o premisă pentru vizita cît mai multe locuri individual, într-un timp redus. şi savurînd cu adevărat frumuseţile naturii. Ob 4: Sfîrşitul celui de al Doilea Război Mondial a însemnat şi începutul Turi smului în masă. Un şir de factori au pus baza şi anume: oamenii aveau mai mult t imp liber lucrînd 40 ore pe săptămînă şi nu ami mult, mărirea venitului, dezvolt area mijloacelor de transport şi a drumurilor, îmbunătăţirea relaţiilor dintre s tate care favorizau Turismul Internaţional, necesitatea de-a vizita alte meleagu ri pentru a ne debarasa de stresul şi rutina vieţii cotidiene... Odată cu sfîrşi tul Războiului rece şi prăbuşirea Lagărului Socialist lumea a rămas aproape fără barieare pentru a impiedica ridicarea Turismului la rangul de cel mai profitabi l business. Concluzie: Istoria "industriei fără fum" este la fel de impresionantă ca şi înse şi fenomenul Turismului, parcurzind pas cu pas treptele dezvoltării societăţii u mane, trecînd pestre răscrucile omenirii a reuşit să ajungă cireaşa de pe tort a Contemporanietăţii.

Obiective: 1.Analizarea noţiunilor de turism şi turist; 2.Studierea altor noţiuni referitoare la fenomenul turistic; Odată cu RTŞ care a dus la schimbări importante în economia ţărilor precum şi re ducerea barierelor dintre ele, avîntul turismului a fost impresionabil. Pe an ce trecea numărul turiştilor dar şi a celor ce se ocupă cu organizarea lui creştea tot mai mult. Acest fapt cerea însă informaţii privind noua sferă a serviciilor care se afirma pe plan global şi nu numai naţional şi era nevoie de a se realiz a unele comparaţii internaţionale relevante. Se impunea adoptarea unui sistem st atistic unitar al turismului şi dezvoltarea unei terminologii turistice comune. Aceste obiective şi-au găsit rezolvare prin recomandările Conferinţei de la Otta wa în 1991. (R. Minciu p 16) Principalele noţiuni ale turismului sunt: turism, t urist, fond turistic, produs turistic, ofertă turistică şi cererea turistică. Cu noaşterea sensului exact al fiecărei noţiuni are o mare importaţă teoretică şi p ractică în descifrarea şi ilustrarea esenţei fenomenului turistic. deci, să înce pem definirea fiecprei noţiuni. Ob 1: În privinţa turismului, potrivit noilor precizări, aesta se referă la a ctivităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în l ocurile situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an cu scop de losir, pentru afaceri sau alte motive. (OMT, Recom mandations sur les statistiques du tourisme, p 3) Prezenta noţiune este destul d e largă pentru a cuprinde şi sensul de a călători în interiorul ţării de reşedin ţă dar şi în afara ei, de-a vizita un anumit loc timp de o zi sau de a avea o va

canţă prelungită. În ceea ce priveşte turistul acesta este reprezentat de orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o peri oadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decît exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. (OMT, Recommanda tions sur les statistiques du tourisme, p 7) Aici putem menţiona cîteva criteri i care ar elimina ambiguităţile generate de unii termenii şi cu ajutorul cărora am distinge vizitatorii mai uşor: voiajul trebuie efectuat într-un loc în afara locului de reşedinţă; sejurul nu poate depăşi 12 luni; motivul călătoriei este altul decît exercitarea unei activităţi remunerate; (R. Minciu p18 ) Definiţia turistului ar putea fi scurtată utilizînd-o pe cea propusă de Knafou c are afimă că turistul este „toată lumea sau aproape toată lumea la un moment sa Ob 2: În noţiunea turistului s-a specificat că sunt un şir de motive care porn eşte vizitatorul la drum şi anume: losir, recreere şi vacanţă: vizitarea oraşelor, efectuarea cumpărăturilor, plajă , jocuri de noroc, odihnă... vizite la rude şi prieteni: vizitarea părinţilor, participarea la funerarii... ; afaceri şi motive profesionale: inspecţii, vînzări - cumpărări, participarea la reuniuni, congrese, tînrguri, conferinţe... ; tratament medical: staţiuni balneare, fitness, talazoterapie... ; religie/pelerinaje: participarea la diferite evenimente religioase; alte motive: echipajele aeronavelor... ; În funcţie de motive şi tipul călătorilor OMT a propus următoarea scemă: Fig. 1.1: Clasificarea internaţională a călătorilor după OMT (E Turcov p 9) Şirul noţiunilor utilizate în Turism nu se încheie aici deci să continuăm cu : Resursele turistice care reprezintă totlitatea elementeloratractive ale unui ter itoriu indiferent de originea sa şi de relaţiile dintre ele. Acestea constituie „materia primă” a dezvoltării fenomenului turistic şi determină mărimea, intens itatea şi diversitatea fluxurilor turistice. se deosebesc două grupe majore şi a nume cele ce aparţin cadrului natural (relief, climat, hidrografie, vegetaţie, f aună) şi cele de provinienţă antropică (vestigii istorice, edificii religioase, muzee, etnografie). (P Cocean p 25) Infrastructura turistică sau baza tehnico-materială este alcătuită din toate d otările tehnice şi edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor reclamate d e buna desfăşurare a fenomenului turistic. În cadrul acesteia se includ capacită ţile de cazare şi alimentaşie publică, reţeaua de servicii aferente, mijloace de agrement, căile de comunicare, infrastructura tehnică... Infrastructura trebuie să creeze toate condiţiile necesare unei valorificări la maxim a resurselor tur istice; lipsa lor denotă o valorificare limitată sau neorganizată. Pontenţial turistic reprezintă asocierea a fondului turistic pe baza tehnico-ma terială. Acesta este un indicator de maximă importanţă fiind sinonim cu oferta t uristică. Fluxul turistic defineşte mişcarea în teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile d e provinientţă spre cele receptoare. Categoria dată este una dinamică şi nu stat ică prcum potenţialul turistic, incluzînd factorul antropic ca număr, posibilită ţi materiale, şi opţiune psihologică. Particularităţile generale ale fluxului su nt: direcţia, ritmul şi intensitatea. Produsul turistic înglobează totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile unei bune desfăşurări a activităţilor de agrement şi recuperare fizico-psihică. Acesta reprezintă numai acele elemente care se consumă şi trebuie să aibă întot deauna o expresie bănească. Piaţa Turistică reprezintă aria de interferanţă a produsului turistic cu consuma torii săi. Ea are două concepte de bază şi anume oferta turistica (exprimată pri n produsul truistic) şi cerea turistică (turiştii şi necesităţile lor). (P Cocea n p 27-30) Industria turistica este acea parte a economiei alcătuită dintr-o sumă de acti

vităţi sau ami multe ramuri a căror funcţie comună este sadisfacerea cerinţelor turiştilor. Din Industria turistică fac parte următoarele sectoare: locuinţă şi alimentaţie: hoteluri, moteluri, vase de croazieră, case de oaspezi, ferme, vile, castele; transport: linii aeriene, curse navale, căi ferate, autocare, firme de închirier i, operatori de taximetre, şi transport personal; organizatori de călătorii: agenţii de voiaj; atracţii-agrementelemente naturale, catedrale, castele, cazinouri, muzee, galeri i de artă, facilităţi sportive; organizatorii destinaţiiloroficii de turism naţionale, regionale, internaţionale . (R. Minciu p 20) Turismul utilizează şi un şir de principii metode, şi mijloace de studiu prezent ate în figura de mai jos: Fig. 1.2: Principii, metode, şi mijloace (P Cocean p 16) Conluzie: Nu este de mirare că şirul noţiunilor utilizate în turism este atît de lung căci fiecare din ele îşi pun aportul la definirea fenomenelui dat şi fac o punte spre înţelegerea acestuia.

Obiective: 1.De-a examina legătura Turismului cu alte ramuri ale economiei; 2.De-a prezenta importanţa social-economică a Turismului; Ob 1: În concordanţă cu aspectele prezentate mai sus turismul ni se arată ca ansamblul relaţiilor şi fenomenelor generate de sadisfacerea nevoilor de con sum ale călătorilor şi reprezentă în tot mai multe ţări o ramură importantă a ec onomiei. Conexiunea turismului cu o mulţime de alte ramuri ale economiei face ca acesta să fie principalul element integratoriu a economiei avînd caracterul une i ramuri de interferenţă şi sinteză. Pentru desfăşurarea turismului este strict necesară intrarea în alte branşe: agricultură, alimentaţie publică, industria co nstrucţiilor, transporturile, telecomunicaţiile, cultura, arta... Totodată turi smul nu doar utilizează produsele altor ramuri dar şi produsul oferit de acesta contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populaţiei. Deci nimeni nu poate pune la îndoială importanţa „industriei fără fum” în structura mecanismului econ omic şi rolul său activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei şi societăţii. (R. Minciu p 22) Ob 2: Pornind de la caracterul său complex, fenomenul turistic prezintă o larg ă paletă funcţională privită, mai ales, prin prisma incidenţelor şi implicaţilor sale în alte ramuri şi sfere de activitate. Acest aspect apare în cadrul cercet ărilor de profil a savanţilor din mai multe domenii economico-sociale. După anul 1960 cînd a devenit o activitate în masă turismul a devenit o sursă importantă de venit atît pentru cei ce lucrează în acest domeniu cît şi pentru comunităţile umane de primire. (P Cocean p 24)

Concluzie: Turismul a devenit astăzi un fenomen social-economic complex în conti nuă expansiune cu o abordare multifuncţională interdisciplinară, un domeniu mult ilateral, în condiţiile unei societăţi solicitante şi cu posibilităţi materiale superioare pentru majoriatea populaţiei.

Obiective: 1.De-a analiza impactul turismului asupra societăţii în general; 2.De-a studia impactul economic al turismului; 3.De-a prezenta legătura dintre turism şi ocupare forţei de muncă; 4.De-a releva aprtenenţa Turismului Internţional la Comerţul Invizibil; Ob 1: Cercetări asupra rolului turismului a demonstrat că el are „... un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă” (R. Minciu p 23) şi anume stimularea creşterii economice, valorificar ea resurselor naturale şi antropice, reprezintă o piaţă de desfacere pentru alte ramuri ale economiei. În pofida tuturor laturilor pozitive ale Turismului acest a are şi unele negative chiar din punct de vedere economic; mulţi savanţi vorbes c despre un „neocolonialism spaţial” exprimat de exploatarea statelor bogate a r esurselor turistice din statele sărăce, ne mai vorbind de poluare, conflicte din tre turişti şi comunitatea gazdă, răspîndirea unui şir de boli... Însă ca orice activitate umană turismul nu poate fi perfect, deci, este nevoie de dezvoltarea unui sistem care ar reduce din intensitatea efectelor negative şi ar încuraja pe cele pozitive. Studiile efectuate de OMT identifică şi grupează în trei categorii efectele tu rismului: efecte globale care acţionează asupra strategiei globale a unei ţări; efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor economic, sectoarelor, variabilelor; efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic, şi cel al resurselor umane; Importanţa impactului Turismului la nivel macroeconomic poate fi analizat dacă s e va studia: 1.Impactul economic al Turismului; 2.Turismul şi ocuparea forţei de muncă; 3.Turismul internaţional şi comerţul mondial; 1.2.1.1. Impactul economic al Turismului Ob 2: Factor stimulator al sistemului economic global, iată cum este numit Turi smul. Călătoria presupune consumul de produse şi servicii din mai multe sfere al e economiei, astfel stimulează producţia ramurilor participante la desfăşurarea fenomenului turistic. Astfel prin dezvoltarea turismului se obţine un spor de pr oducţie, turismul intern şi internaţional contabilizau că 11% din PMB sunt obţin ute din Turism. În ceea ce priveşte aportul în PIB acesta diferă de la o ţară la alta în Europa este de aproximativ 14%, America - 11%, Asia şi Pacific - 10%, i ar Africa - 10%. La nivel de state aportul este şi ami mare spre exemplu: ins. M aldive - 84%, 50% în Malta, 34% în Jamaica. Turismul nu este numai un creator de PIB dar are o contribuţie importantă la re alizarea valorii adăgate într-o proporţie superioară ramurilor apropiate din pun ct de vedere a nivelului de dezvoltare. În conexiune cu dezvoltarea economiei, Turismul se manifestă ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel dezvoltarea Turismului favorizează apariţia unor ramuri noi cum ar fi Industria agrementului, transportul pe cablu, agenţiile de voiaaj... dar în acelaş timp imprimă dimensiuni noi ramurilor deja existente: industriei alimentare, cunstrucţii, servicii culturale. Turismul reprezintă şi o cale de valorificare a tuturor categoriilor de resurs e şi în mod deosebit a celor naturale: frumuseţea naturii, calităţile curative a apelor minerale sau termale, monumente de artă, tradiţia populară... care îşi g

ăsesc o valorificare, în unele cazuri singura, numai în Turism. Se ştie că multe din statele cu o economie delăsată, lipsite de resurse şi cap acităţi de producere au reuşit să supraveţuiească şi chiar să prospere datorită Turismului şi datorită faptului că au ştiut cum să-şi valorifice resursele turis tice naturale şi antropice. În aşa caz Turismul poate fi privit ca o pîrgie de a tenuare a dezechilibrelor interregionale. Prin faptul că circulaţia turistică implică majorarea cererii şi egalarea ei c u oferta ceea ce duce la atenuarea presiunilor inflaţioniste, ne dăm seama că ef ectul său îmbracă şi o altă formă adică asigurarea unei circulaţii monetare echi librate. În privinţa turismului internaţional, încasările valutare contribuie la atenuarea balanţei de plăţi, la consolidarea monedei naţionale şi a liberei con vertibilităţi. 1.2.1.2. Turismul şi ocuparea forţei de muncă Ob 3. Fiind un creator de PIB putem presupune că turismul este şi un creator d e locuri de muncă contribuind la atenuarea şomajului. Din imposibilitatea de mec anizare a muncii în acest domeniu complex Turismului are nevoie de foarte multă forţă de muncă vie. În acelaş timp este foarte greu de calculat numărul muncitor ilor care lucrează în sfera dată, ţinînd cont de faptul că majoritatea locurilor de muncă din Turism sunt create indirect. Această situaţie este legată de conlu crarea strînsă a Industriei turistice cu alte ramuri. Se afirmă că un loc de mun că direct crează trei locuri de muncă indirect în Turism. WTTC estima în 2005 că 8,2% din totalul forţei de muncă pe plan mondial sunt angajaţi direct în turism . Din punct de vedere calitativ, relaţia turism-forţă de muncă poate fi caracter izată printr-o multitudine de aspecte. Unul din ele este pregătirea profesională . Mulţi afirmă că un adevărat angajat în turism ar trebui să aibă o pregătire de nivel înalt, ceea ce presupune cunoaşterea mai multor limbi străine, cu un oriz ont larg de cunoştinţe, bine instruit capabil să promoveze produsul turistic. În să nu este chiar aşa spre exemplu în Europa numai 10% din muncitorii angajaţi în Turism au studii superioare, 8% - studii de specialitate, 42% - pregătire medie şi 40% - personal necalificat. Din punct de vedere a fluctuaţiilor se apreciază că 30-40% sunt angajaţi temporar. Această situaţie are un efect negativ din cau ză că un muncitor sezonier nu este foarte bine pregătit profesional şi nici nu î şi dă interesul în ridicarea calificării. 1.2.1.3. Turismul internaţional şi comerţul mondial Ob 4: Turismul reprezintă o parte importantă a schimburilor internaţionale di ntre ţări fiind pe locul I în încăsările de produse şi servicii exportate. Prin specificul său Industria turistică face parte din Comerţul Invizibil fiind o com ponentă pricipală a acestuia. Comerţul Invizibil reprezintă tranzacţii care nu a u ca obiect un bun material dar cuprinde operaţiuni ca: transporturi şi telecomu nicaţii internaţionale, asigurări, consulting, trasferuri băneşti... Prin apartenenţa la Comerţul Invizibil, turismul internaţional are o contribu ţie semnificativă la creşterea şi diversificarea exporturilor. În funcţie de con diţiile concrete din fiece ţară, turismul poate fi un export sau un import; astf el bunurile care sunt consumate de turist sunt pentru ţara vizitată un export, i ar cheltuielile pe care le face un turist în străinătate drept un import. În structura Comerţului mondial Turismul are un loc aparte deţinînd circa 8% din exportul de mărfuri şi 30% în comerţul cu servicii. Turismul este caracterizat printr-o mare diversitate de bunuri şi servicii car e sunt consumate la locul de producere ceea ce se dovedeşte a fi destul de efici ent şi mai ieftin datorită eliminării cheltuielilor de transport, taxe vamale.. aferente exporturilor clasice de produse şi servicii. În aşa mod, Turismul contr ibuie la echilibrarea balanţelor comerciale şi de plăţi. (R. Minciu p 22-34) Concluzie: Turismul - un gigant al timpurilor contemporane a cărui efect asupra

societăţii este echivalent cu explozia unei bombe. Însă ce ar fi fost Turismul dacă mîna creatoare a economiei nu ar fi modelat acest fenomen care mai tîrziu a început să modeleze deja economia. Impactul Turismului asupra economiei, societ ăţii, comerţului internaţional este atît de relevant încît astăzi nu ne putem im gina viaţa noastră fără Turism.

Obiective: 1.Turismul şi sadisfacerea nevoilor materiale şi spirituale; 2.Turismul şi petrecerea timpului liber; 3.Ecoturismul - un mijloc spre o planetă verde; Ob 1: Turismul are pe lîngă consecinţele economice şi o profundă semnificaţie so cio-umană. acţiunea sa se exercită atît asupra turiştilor cît şi asupra populaţi ei gazdă, avînd efecte negative dar şi pozitive. Omul tot timpul a avut nevoie de-aşi reface sănătatea, de-aşi revigora organis mulu prin tratament balneo-climateric, odihnă, recreere, mişcare şansă oferită d in plin de truism. Totodată acesta se manifestă ca un mijloc activ de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie al oamenilor. De ci turismul are o importanţă deosebită în sadisfacerea nevoilor materiale şi spi rituale ale oamenilor, influenţînd pozitiv dimensiunile şi structura consumului. Consumul turistic reprezintă cheltuielile făcute de turişti pentru achiziţiona rea de bunuri şi servicii specifice, crescînd de 2-3 ori în ultimii 30 de ani. Este totuşi foarte greu de determinat cu exactitate consumul turistic în deosebi cel intern care poate fi confundat cu consumul curent.În ceea ce priveşte consu mul turistic internaţional acesta este cel mai des apreciat de cheltuielile turi stice din afara ţării. Ob 2: Turismul se afirmă şi ca un important mijloc de petrecere a timpului lib er. În condiţiile actuale timpul liber necesită o utilizare cît mai eficientă şi corectă o soluţie ar fi turismul datorită faptului că el asigură sadisfacerea n evoilor privind refacerea stării fizice şi psihice a organismului dar şi a celor spirituale. Ob 3: Exploatarea unei game variate de resurse şi în deosebi a celor naturale ne arată că turismul exercită o influenţă asupra mediului şi componentelor sale; aceasta poate fi atît negativă cît şi pozitivă. În principiu, mediul reprezintă materia primă pentru desfăşurarea turismului care în procesul consumului turist ic acestă materie primă se deteriorează. Deasemena sunt afectate componentele n aturale şi cele socio-culturale.O soluţie pentru eliminarea impactului negativ a r fi susţinerea ecoturismului care va îndrepta consumul turistic spre forme de v acanţă mai puţin agresive: turism verde, foto-safari, sau bird-watching... Turismul reprezintă şi un instrument de intensificare şi diversificare a leg ăturilor dintre naţiuni. Turismul internaţional, îndeosebi, reprezintă o cale ef icientă de contact între popoarele lumii contribuind la promovarea unei bune înţ elegeri între state. Concluzie: Visul omului comtemporan este de-şi găsi liniştea şi de-a alunga stre sul şi încordare zilnică, de-aşi revigora forţele, de a avea o planetă verde şi de a fi înţelegere între popoare. Acest vis poate fi şi a început să fie realiza

t prin intermediul unui minunat fenomen: Turismul.

1.Rodica Minciu „Economia Turismului” Bucureşti 2006(p. 15-49) 2.Pompei Cocean – “Geografia Generala a Turismului” Bucureşti 2002 (p 11-48); 3.Elena Turcov – “Coordonarea Turismului” Chisinau 2006 (p 5-33) 4.Mihaela Dinu „Geografia Turismului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşt i, 2004 (pag 85-89); 5.www. wikipedia.org 6.Robert McIntosh - “Tourism” New-York 1995 (p 15-29);