Turismul Rural - Introducere, Concepte [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL III TURISMUL RURAL III.1. TURISMUL RURAL – CLARIFICĂRI CONCEPTUALE În literatura de specialitate definiţia turismului rural a fost subiectul multor dezbateri, fără să se ajungă la un consens ferm. Însă, referirile la ceea ce înseamnă turismul rural exprimă în genere aceeaşi idee, prezentată în diverse moduri, succint sau in extenso. Conform terminologiei, turismul rural a fost definit într-o manieară cât mai simplă.  Turismul rural este un concept ce include toate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural (Puiu Nistoreanu, Turismul rural românesc:actualitate şi perspective, vol.I, Performantica, Iași, 2008, p.20). Alte definiţii fac referire atât la spaţiul de desfăşurare a acestei forme de turism, cât şi la scop sau păstrează spaţiul şi pun accent pe natura resurselor ori mai adaugă tipurile de unităţi de cazare posibile.  Orice formă de turism care prezintă viaţa, arta, cultura şi patrimoniul în locaţii rurale, astfel fiind în beneficiul economic şi social al comunităţii locale, cât şi permiţând interacţiunea dintre turişti şi localnici pentru o experienţă turistică mai bogată. (A. Ramakumar, Rajashree Shinde, Product Development and Management in Rural Tourism with reference to Maharashtr, 2008).  Turismul rural [potrivit cercetărilor mai recente efectuate de specialiştii din ţările europene cu tradiţie în turismul rural] reprezintă un mod de valorificare economică a spaţiilor agricole, resurselor naturale, patrimoniului cultural, a tradiţiilor populare, a produselor agricole prin produse specifice, reprezentative în plan local şi regional, pentru a satisface cerinţele consumatorilor în materie de cazare, alimentaţie, recreere, animaţie şi alte servicii auxiliare (Melinda Cândea, Tamara Simon, Alexandra Tătaru, Spaţiul rural, turismul rural şi agroturismul, Editura Transversal, Bucureşti, 2007, p.87);  Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi economice) ca şi dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi pensiunile agroturistice. Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă, ferme etc. şi îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivaţii: odihnă şi recreere, tranzit, cultură, cunoaştere, religie, practicarea unor sporturi etc (Vasile Glăvan, Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.17). Unii autori sau organizaţii surprind rolul comunităţii locale sau pun accent pe ofertanţii acestei forme de turism, ca de exemplu:  Turismul rural reprezintă o activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală având la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant - natural şi uman (H. Gallean în „Patrimoine rural et tourisme dans le CEE TER”, 1988);  Turismul rural – o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice (în accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţii europene de turism rural);

 Turismul rural acoperă o gamă de activităţi oferită de fermieri şi oamenii de la sate pentru a atrage turiştii în zona lor cu scopul de a genera extravenituri pentru afacerea lor (Gannon). Uneori, apare ideea1 că oferta turistică a turismului rural cuprinde: - componentele mediului natural, care prin însuşirile lor calitative şi cantitative sunt favorabile turismului ca sector economic; - potenţialul turistic antropic însumează tot ce înseamnă patrimoniu construit, păstrat dea lungul evoluţiei satelor şi care poate deţine reale valenţe turistice, la care se adugă elemente de cultură şi civilizaţie tradiţionale; - populaţia comunităţilor săteşti asigură o participare activă la derularea activităţilor turistice în timp şi spaţiu; - produsele şi serviciile turistice care sunt rezultatul iniţiativelor private şi publice ale comunităţilor locale interesate să-şi dezvolte şi alte funcţii economice decât cele agricole. Totuşi, în prezent, survin o serie de întrebări şi răspunsuri cu privire la claritatea conceptului de turism rural rezultate dintr-o analiză simultană a situaţiilor, a aspectelor la nivel global şi de aici alte definiri în opinia unora2. În primul rând, zonele rurale unde apare turismul rural sunt dificil de definit, deoarece criteriile folosite de diferite naţiuni diferă în mare măsură, în al doilea rând nu tot turismul care are loc în zonele rurale este strict rural. El poate fi urban în formă, dar în principal localizat în zonă rurală. În al treilea rând, diferite forme de turism rural sau dezvoltat în diferite regiuni şi ca urmare este dificil să fie găsite caracteristici care sunt comune tuturor ţărilor; în al patrulea rând, zonele rurale sunt într-un complex proces de schimbare datorită impactului pieţelor globale, comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor care au schimbat condiţiile şi orientările de piaţă pentru produsele tradiţionale. Pe lângă toate acestea, deşi unele zone rurale au experimentat depopularea, există multe dintre ele care experimentează un aflux de populaţie, venită cu scopul de a se retrage (din mediul urban) sau de a dezvolta afaceri noi netradiţionale. Turismul este numit rural, când cultura rurală este o componentă cheie a produsului oferit. În funcţie de componenta de activitate primară a acestui produs, termenii folosiţi sunt agroturism, turism verde, turism gastronomic, turism ecvestru, turism nautic, turism de vânătoare, turism de aventură. Activităţile turistice ce se desfăşurate în jurul marilor case de vacanţă, a hotelurilor mari şi terenurilor de golf sunt dificil de integrat în conceptul de turism rural. Trăsătura distinctivă a produselor turistice din turismul rural este dorinţa de a oferi vizitatorilor contact personalizat, un gust al mediului fizic şi uman al satelor şi pe cât posibil să le permită acestora să participe în activităţi şi moduri de viaţă ale localnicilor. Turismul rural include o serie de activităţi turistice variate şi generate de specificul local şi cultura rurală. Prin genurile de activităţi desfăşurate, după cum s-a văzut şi anterior, diverşi autori s-au pronunţat în privinţa faţetelor sau formelor de turism incluse turismului rural. Câteva exemple formează o privire şi mai amplă asupra conţinutului turismului rural. ■ Georgia Peri, Gianfranco Rizzo şi Marzia Traverso arată în lucrarea „Is There a Need for More Effective Quality Award for Agritourism?” apărută în anul 2010, că turismul rural este parte a turismului considerat în ansamblul său, în timp ce agroturismul ar trebui considerat o parte a turismului rural; agroturismul nu ar trebui să fie considerat ca un sinonim al turismului rural din moment ce se referă la un concept mai specific (v. Fig. 17). Diferitele denumiri ca 1 2

Melinda Cândea, Tamara Simon, Alexandra Tătaru, op.cit., p.87. R. Gopal, Shilpa Varma şi Rashmi Gopinathan în lucrarea Rural Tourism Development: Constraints and Possibilities with a special reference to Agri Tourism, 2008, http://dspace.iimk.ac.in/bitstream/2259/596/1/512523.pdf.

agroturism, turism la fermă, turism bazat pe fermă, turism rural, utilizate de unii autori în literatura ştiinţifică, sunt deseori folosite interschimbabil cu agroturismul sau cu oricare din ele şi că acestea au fost explicit folosite pentru a denumi concepte similare, dar distincte. Rezultatul este un scenariu complex şi confuz, semnalează autorii citaţi, în special, când autorii acelor denumiri nu clarifică cum se cuvine de ce au folosit un anumit termen şi nu altul. Aceste consideraţii ar putea să justifice de ce, cel puţin la nivel european, termeni ca turism la fermă sau turism bazat la fermă sunt deseori folosiţi interschimbabil cu termenul de agroturism, în acest mod capturând dublul înţeles ce poate fi luat de cuvântul fermă ca proprietate imobiliară şi fermă agricolă.

■ R.Gopal, Shilpa Varma şi Rashmi Gopinathan (în lucrarea „Rural Tourism Development: Constraints and Possibilities with a special reference to Agri Tourism”, Indian Institute of Management, Kozhikode, 2008) includ: agroturismul, patrimoniul cultural/turismul cultural şi ecoturismul (a se vedea în continuare conţinutul fiecăruia). Agroturismul:turismul la ferme permite fermierilor să-şi diversifice activităţile, în acelaşi timp îmbunătăţind valoarea produselor şi a proprietăţii lor. Turismul la fermă ajută la reconcilierea intereselor agricole şi protejării

ecologice, în care fermierii continuă să joace un rol cheie. Turiştii care aleg cazarea la fermă şi nu alte feluri de facilităţi de cazare, caută atmosferă rurală veritabilă unde se pot bucura de intimitatea gospodăriei în care locuiesc aceştia, pot învăţa meşteşuguri tradiţionale cu gazdele lor, îşi pot face prieteni, o calitate pe care timpurile moderne aproape că a uitat-o şi mai mult se pot bucura de hrană şi băuturi făcute în casă. Unele etichete specifice hranei pot ajuta consumatorii să stabilească un produs local şi pot fi folosite ca punct de vânzare pentru turiştii care doresc să guste hrană şi băutură de calitate fabricare în casă. Patrimoniul cultural şi turismul cultural: sunt într-o gamă largă de forme, mare parte din ele fiind unice în cazul unui produs turistic rural. Acesta include temple, clădiri rurale, dar poate fi extins la trăsăturile locale de interes, incluzând vestigii ale războiului, monumente ale scriitorilor, artiştilor şi oamenilor de ştiinţă, rămăşiţe istorice, situri arheologice şi parcuri tradiţionale etc. Ecoturismul: mulţi turişti vizitează zonele rurale cu scopul de a urmări păsări şi animale şi de a învăţa despre flora şi fauna locală. Destinaţia turistică rurală ca produs este cu siguranţă foarte fragilă în sens ecologic, social şi cultural. Dezvoltarea ei necesită o abordare specifică care ar ajuta-o să rămână durabilă pe termen lung.

În concluzie, potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale, există deja în literatura de specialitate lista unor trăsături3 ale turismului rural: - apropierea de natură, absenţa aglomeraţiei, linişte şi un mediu ambiant nemecanizat; - contactul personal între gazdă şi turist; - antiteza anonimităţii urbane; - senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii vii şi trainice; - posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locurile şi oamenii acelor locuri; - dezvoltarea comunităţii locale prin dezvoltarea turismului rural; - contactul nemijlocit cu autorităţile locale, cu preocupările şi activitatea specifică zonei; - posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunităţii; - şansa integrării în comunitate pe perioada sejurului; - cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local. În unele lucrări de specialitate, verde sau moale sunt apelative ce se atribuie turismului rural ca urmare a unor caracteristici definitorii echivalente, permiţând intrarea în uz a terminologiei turism verde sau turism moale prin semnificaţiile pe care le însuşesc, fiind aparent sinonime turismului rural, identificându-se cu acesta până la un anumit nivel. Termenul de turism verde, turism care face trimitere la spaţiul rural, se utilizează pentru a se distinge de turismul alb (turism al sporturilor de iarnă), turismul albastru (turism al vacanţelor la mare) şi turism al luminilor (turismul urban) şi vine în întâmpinarea dorinţelor vizitatorilor de a se integra mediului ambiant, natural şi uman precum şi în implicarea directă a populaţiei locale în prestarea de servicii către turişti4; turismul moale face trimitere la spaţiul rural prin sporirea importanţei activităţilor turistice care afectează cât mai puţin mediul înconjurător. Turismul verde a fost definit drept o activitate turistică practicată în zonele de provincie, dar şi în zonele slab populate, în zonele de coastă mai puţin implicate în activităţi de turism, ca şi în unele zone montane ce nu aveau o destinaţie specială privind practicarea sporturilor de iarnă5.

3

după: Vasile Glăvan, op. cit., p.14; Puiu Nistoreanu, Gabriela Tigu, Delia Popescu, Mihaela Pădurean, Adela Talpeş, Mădălina Tala,Cristina Condulescu, Ecoturism şi turism rural, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap9; Melinda Cândea, Tamara Simon, Alexandra Tătaru, op. cit., pp. 86-87. 4 Turismul verde poate fi definit ca activitate turistică practicată atât în ariile rurale, cât şi pe litoral, în Delta Dunării etc. 5 Puiu Nistoreanu, Marinela Ghereş (coordonatori), Turism rural, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2010, p. 94; Ion Talabă, Janos Talpaş, Dănuţ Ungureanu, Dănuţ Gâţan (coordonatori), op.cit., p.38.

Alte păreri: turismul verde este caracterizat de dorinţa vizitatorilor de a se contopi cu natura şi cu mediul uman.6 Este un fel de turism cu un conţinut în principal activ, respectând şi protejând natura şi apare în principal în forma ecoturismului şi turismului rural7 (v. Fig.18).

Aşadar, turismul rural trebuie să îndeplinească obiective, precum: - să popularizeze frumuseţile locale, unicitatea şi tradiţiile şi să contribuie la menţinerea şi dezvoltarea acestora; - să reducă migraţia populaţiei rurale spre oraşe şi să stabilizeze zona rurală; - să decongestioneze infrastructura supraîncărcată a oraşelor; - să stimuleze dezvoltarea de activităţi bazate pe afaceri în zonele rurale; - să întoarcă omul spre natură, să respecte mediul natural, să-l menţină şi să-l dezvolte.

6

K. Ryglová, Limiting factors in the field of business activities in rural tourism, AGRIC.ECON.-CZECH, 53,2007 (9): pp.421-431. 7 Idem, pp.421-431.