Turismul Rural in Republica Moldova [PDF]

Zitiervorschau

Turismul rural în Republica Moldova Turismul reprezinta unul din domeniile cu cele mai mari profituri în tarile cu un bogat potential turistic valorificat. În prezent, aportul turismului din Republica Moldova în economia nationala este relativ nesemnicativ, cauzat de existenta unui potential turistic nevalorificat, cît si din cauza vizibilitatii globale reduse a tarii. Pentru obtinerea unei eficiente economice în domeniul turismului este necesara dezvoltarea produsului turistic existent, constientizarea importantei dezvoltarii turismului pentru dezvoltarea locala, diversificarea serviciilor, elaborarea unor mecanisme de stimulare economica (inclusiv fiscala) a agentilor economici din ramura. Una dintre formele importante de turism, care poate aduce beneficii directe comunitatilor rurale, creînd noi locuri de munca si venituri suplimentare pentru fermieri, este turismul rural. În acest aspect, în perioada vizata au fost desfasurate activitati privind dezvoltarea turismului rural, fiind determinata lista obiectivelor si rutelor turistice nationale. Mediul rural sau mai recent spatiul rural este prezentat în literatura de specialitate ca o zona interioara ce include satele si micile orase, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate preponderent pentru: agricultura, silvicultura, acvacultura, pescuit; activitati economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii, etc.); zone neurbane si de distractii amenajate (sau rezervatiile

naturale);

alte

utilizari,

în

afara

celor

de

locuit.

Carta europeana a spatiului rural determina functiile principale ale spatiului rural: - economica, inclusiv asigurarea bazei necesare activitatilor de recreere si turism; -ecologica; -socio-culturala. Toate împreuna compun spatiul rural fizic si social. Localitatile rurale din majoritatea statelor europene în ultimul timp îsi valorifica intens dimensiunea turistica a spatiului natural si socio-uman în care sunt amplasate. Potentialul de atractie de care dispun transforma mediul rural la fel de

solicitat pe piata turistica ca si destinatiile urbane. Astfel comunitatile satesti în general si antreprenorii locali în particular exploateaza toate resursele de care dispun pentru transformarea localitatilor în destinatii turistice. Moldova se afla la o rascruce a drumurilor europene si este usor accesibila din orice punct cardinal pe caile ferate, pe drumurile transeuropene si pe calea aerului. Relieful tarii, continând câmpii si dealuri, este ideal pentru turism. Înca din vremurile antice, calatorii au vazut Moldova ca un teritoriu impresionant, datorita podoabelor sale. Moldova dispune de un potential bogat pentru prosperarea turismului rural care, în virtutea traditiilor istoricesti a conditiilor geografice, este cea mai dinamica forma a turismului intern. Republica Moldova, ca destinatie turistica, dispune de un bogat potential pentru vizitatorii sai. Produsul turistic al tarii reprezinta un ansamblu complex de mediu, atât natural, cât si creat de oameni (patrimoniu, cultura, activitati, servicii pentru vizitatori). Turismul rural se bucura de o popularitate deosebita. Mediul rural din Republica Moldova, cu comunitatile agricole si satele sale pitoresti, constituie o sursa importanta pentru: -

prestarea

serviciilor

de

cazare

traditionala

de

tip

rural;

- oferirea unor posibilitati pentru vizitatori de a se încadra în activitatile si preocuparile rurale; -

familiarizarea

cu

folclorul,

distractiile

si

traditiile

locale;

- prezentarea mestesugurilor cu posibilitatea de participare la procesul de lucru ca atare; -

oferirea

unor

posibilitati

de

procurare

a

produselor

mestesugaresti.

În mediul rural din Republica Moldova exista multe cladiri construite în stil traditional, care, dupa o eventuala reconstructie, ar putea fi utilizate pentru cazarea turistilor. Satul înseamna civilizatia traditionala cu obiceiuri cunoscute de generatii întregi, cu sarbatori stramosesti, înseamna atragerea oaspetelui prin ineditul

spectacolului, în care vechiul se îmbina cu noul sau, altfel spus, traditionalul si modernul stau la aceeasi masa, si mai înseamna arhitectura rurala. Localităţile rurale din majoritatea statelor europene în ultimul timp îşi valorifică intens dimensiunea turistică a spaţiului natural şi socio-uman în care sunt amplasate. Potenţialul de atracţie de care dispun transformă mediul rural la fel de solicitat pe piaţa turistică ca şi destinaţiile urbane. Astfel comunităţile săteşti în general şi antreprenorii locali în particular exploatează toate resursele de care dispun pentru transformarea localităţilor în destinaţii turistice. Num ărul de vizitatori în cadrul turismului intern organizat a sporit de la 16,4 mii în anul 1995 până la 75,9 mii în anul 2004, iar ponderea lor în totalul vizitatorilor s-a majorat până la cca.40%. O tipologie unică a diversităţii resurselor capabile să motiveze circulaţia turistică în mediul rural nu există, însă se remarcă câteva principii comune fiecăreiinterpretări: (i) potenţialul turistic este identificat cu resursele turistice sau oferta turistică (potenţială sau reală) a unei destinaţii; (ii) poten ţialul turistic încadrează în sine de regulă două mari categorii de resurse - naturale şi antropice; (iii) potenţialul turistic este un factor de producţie în activitatea economică; (iv) potenţialul turisticîmpreună cu infrastructura turistică şi baza materială a întreprinderilor turistice constituie patrimoniul turistic al unei zone turistice sau ţări. Resursele turistice, împreună cu baza tehnico-materială, infrastructura turistică şi bunurile destinate consumului turistic, toate constituie patrimonial turistic al ţării. Legea turismului din Republica Moldova defineşte resursele sau potenţialul turistic drept componente ale mediului natural şi antropic, care, prin calităţile şi specificul său, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală. Resursele turistice sunt: (i) naturale: elemente geomorfologice, de climă, de flor ă şi de faună, peisaje, zăcăminte de substanţe minerale şi alţi factori; (ii) antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură, monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de folclor şi artă populară etc.

Terenurile destinate activităţilor de recreaţie sunt terenurile prevăzute şi folosite pentru odihnă şi turism. Din această categorie fac parte terenurile pe care se află case de odihnă, pansionate, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere de copii, poteci didactico-turistice, trasee marcate. Modul de folosire a acestor terenuri este stabilitde autorităţile administraţiei publice locale şi de organele de ocrotire a naturii. Dincategoria terenurilor destinate ocrotirii săn ăt ăţii fac parte şi terenurile pe care existăobiecte de tratament natural (izvoare cu ape minerale, nămoluri curative) şi condiţiiclimaterice deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului. Aceste terenuri suntatribuite în folosinţa staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi urmează a fi protejate în mod deosebit Pe teritoriul Republicii Moldova în raza comunităţilor rurale sunt amplasate marea majoritate a resurselor cu funcţionalitate turistică. Investigaţiile au demonstrat că aceste resurse cuprind suprafeţe de terenuri, arii naturale protejate de stat, precum şi o diversitate mare de monumente cultural – istorice. Republica Moldova are un mediu natural bogat din punct de vedere al diversitatii peisajelor si al aspectului geomorfologic. Diversitatea peisajelor include terenuri de padure, stepa, luncile raurilor, terenuri stancoase, acvatice, agricole si de alta natura. In urma exploatarii nechibzuite a acestor terenuri ele au inceput sa degradeze sau, altfel spus , in urma impactului antropic necontrolat toate componentele naturii – padurile, solurile, apele, stepele, luncile – au inceput sa-si piarda aspectul si structura lor naturala de alta data. Au inceput sa dispara specii de plante si animale, iar multe din ele au devenit rare si au nevoie de a fi protejate de stat. Din cauza degradarii componentelor naturii a devenit necesar sa se ia masuri de protectie a mediului, ca societatea umana sa foloseasca resursele naturale fara a aduce daune mediului ambiant. Astfel au aparut teritorii care au statut special de protectie,

care

poarta

denumirea

de

arii

naturale

protejate

de

stat.

Fondul ariilor naturale protejate de stat din Republica Moldova include urmatoarele categorii de obiecte si complexe naturale: a) rezervatii stiintifice – 5

b) parcuri nationale - in curs de organizare c) monumente ale naturii – 1035 d) rezervatii naturale – 63

e) rezervatii peisagistice – 41 f) rezervatii de resurse – 13

g) arii cu management multifunctional–32 h) rezervatii ale biosferei – in curs de organizare i) gradini botanice – 1

j) gradini dendrologice – 2 k) monumente de arhitectura peisajera – 20 l) gradini zoologice – 1

Cele mai importante arii naturale protejate, care sunt destinate in mod prioritar protectiei mediului, sunt rezervatiile stiintifice. Acestea sunt: Codru, Iagorlac, Prutul de Jos, Plaiul Fagului, Padurea Domneasca. Ele fac parte din prima categorie a Uniunii Internationale de Conservare a Naturii si au cel mai strict regim de protectie. Destinatia acestor rezervatii este de a proteja ecosistemele naturale cu toate componentele mediului din cadrul lor, care includ specii de arbori, arbusti si alte specii de plante, la fel si specii de muschi, licheni, ciuperci si intregul complex faunistic. In rezervatiile stiintifice se efectueaza in mod obligatoriu investigatii stiintifice pentru a studia procesele naturale si elabora bazele stiintifice de protectie a mediului. Un număr important de terenuri utilizate în diverse activităţi economice au şi funcţionalitate turistică, adică formează cadrul formator al peisajelor attractive pentru excursii şi trasee scenice, concomitent creând suportul fizic al amplasării bazei materiale ale unităţilor turistice (hoteluri, sate de vacanţă, agropensiuni, staţiuni balneare, etc.). Modalităţi de repartizare, clasificare, tipizare a terenurilor cu diversă funcţionalitate în Republica Moldova sunt prezentate în

legislaţia funciară, agricolă, ecologică, privind patrimoniul public al autorit ăţilor locale ş.a. Potrivit legislaţiei naţionale, toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de proprietate în Republica Moldova, se clasifică în următoarele categorii: (i) terenuri destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi; (ii) terenuri ale fondului silvic; (iii) terenuri ale fondului apelor; (iv) terenuri cu destinaţie agricolă; (v) terenuri din intravilanul localităţilor; (vi) terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi de alte destinaţii speciale; (vii) terenuri ale fondului de rezervă. Primele

trei

categorii

au

caracteristicile

necesare

terenurilor

cu

funcţionalitate turistică prioritară. În mare parte şi terenurile agricole prezint ă interes turistic prin diversitatea peisajelor, care reprezintă de cele mai dese ori cartea de vizită a mediului rural. Fondul funciar al Republicii Moldova (inclusiv teritoriile din estul ţării) constituie cca. 3,38 mln ha şi este caracterizat de o pondere însemnată a terenurilor agricole (cca. 75 %), ocupate în special de terenuri arabile. Viile ocupă 4,5% (153 mii ha) şi livezile 4,0% (cca. 135 mii ha) din teritoriul ţării. Spaţiile verzi ale localităţilor rurale sunt compuse din suprafeţe acoperite de vegetaţie spontană, care sunt foarte reduse – cca.15% din terenurile Republicii Moldova. Resursele biotice spontane numără 1806 specii de plante cu flori, 70 specii de mamifere şi 281 specii de păsări. Potrivit legii cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale (legea 591) în Republica Moldova este instituit un sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale (peisaje naturale, construcţii rutiere, horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic şi ecologic, care include: a) terenuri de folosinţă generală din perimetrul intravilanului şi extravilanului localităţilor urbane; b) terenuri cu spaţii verzi din localităţile rurale

c) terenuri din zonele turistice şi de agrement, d) terenuri ocupate de reţeaua rutieră a spaţiilor verzi, linii parcelare şi linii de transport de energie electrică, iazuri şi lacuri, e) pepeniere şi plantaţii de arbori şi arbuşti decorativi, f) terenuri ocupate de construcţii şi instalaţii care aparţin gospodăriei spaţiilor verzi, g) terenuri neproductive: mlaştini, stâncării, pante abrupte, terenuri afectate de alunecări, sărături [20, p.48]. Aceste teritorii, indiferent de deţinători sau proprietari, în dependenţă de funcţiile şi modul de folosire, se clasifică în următoarele categorii: a) spaţii verzi de folosinţă generală: scuaruri, grădini, parcuri (cadrul vegetal variat asigură posibilităţi de recreare cu exercitarea de activităţi compensatorii din sfera odihnei active, sport, jocuri în aer liber, şi pasive sau de activităţi cu character cultural, spectacole etc.), păduri-parc (masive forestiere existente amenajate pentru odihnă şi agrement în raza de folosinţă a spaţiului urban, ce cuprinde adăposturi pentru vizitatori, terenuri de camping, terenuri de sport, amenajări nautice etc.), spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie. b) spaţii verzi cu acces limitat: parcuri sportive; spaţii verzi de pe lângă instituţiile preşcolare, de învăţământ şi de cercetări ştiinţifice; spaţiile verzi de pe lângă instituţiile sanitare şi curative; spaţii verzi pentru recrearea copiilor şi tineretului; spaţii verzi din incinta întreprinderilor şi din zonele de protecţie ale acestora; spaţii verzi de pe lângă locuinţe. c) spaţii verzi cu profil specializat: grădini botanice, grădini dendrologice, grădini şi parcuri zoologice, parcuri pentru expoziţii, grădini de trandafiri, liliac, plante alpine etc. d) spaţii verzi cu funcţiuni utilitare: plantaţii de protecţie a surselor de apă, plantaţii de protecţie contra incendiilor. e) spaţii verzi din zonele turistice şi de agrement.

De menţionat standardele naţionale de clasificare a unităţilor de primire turistice, care specifică drept condiţii obligatorii de clasificare a campingurilor, taberelor pentru copii şi satelor de vacanţă existenţa pe teritoriul lor a spaţiilor verzi (inclusiv alei, drumuri interne, zone de linişte, terenuri sportive şi de agrement) în proporţie de minim 10%. La fel o cotă importantă din suprafaţă trebuie să fie înverzită şi în cazul zonelor de agrement naţionale sau agropensiunilor. Infrastructura reprezintă facilităţile ce asigură buna funcţionare a societăţii contemporane pentru un trai confortabil. Infrastructura generală constituie ansamblul formelor de construcţii necesare unei zone locuite pentru comunicarea cu restul lumii, care sprijină şi fac posibilă dezvoltarea economică (şosele, căi ferate, poduri, aeroporturi, reţeaua de furnizare a apei, de drenare şi canalizare, instalaţii de furnizare a curentului electric, telecomunicaţii). Pentru activitatea structurilor din industria turistică prioritar constituie: reţeaua de drumuri, transportul de pasageri şi facilităţile de comunicare în mediul rural. Reţeaua drumurilor auto publice are în Republica Moldova o lungime totală de 9311 km, inclusiv 3346 km (35,9%) – drumuri naţionale şi 5965 km (64,1%) – drumuri locale. Doar 56% din totalul arterelor sunt asfaltate. Drumurile locale sunt în proporţie de 46% pietruite, iar cele cu îmbrăcăminte asfaltică de cca.2560 km peste 88% au o durată de exploatare depăşită şi o stare rea (Programul naţional „Satul moldovenesc, paragraf 3.6”). Acest fapt determină majoritatea operatorilor turistici de a micşora călătoriile turiştilor în multe destinaţii rurale, care astfel devin izolate de circuitele turistice naţionale. Reţeaua de căi ferate constituie în Republica Moldova 2172 km, dintre care 1121 km aflat în exploataţie. Majoritatea staţiilor din localităţile rurale sunt deschise pentru pasageri. Programele naţionale de modernizare prevăd diversificarea reţelei de linii ferate, precum şi trecerea treptată a unor segmente la ecartament îngust –european. Transportul feroviar este utilizat pe distanţe mijlocii în traficul turistic regional, însă într-o proporţie mai mică decât în ţările vecine.

Reţeaua de transport de pasageri este constituită din 1299 de rute regulate (cu 3374 curse), inclusiv: 433 interurbane, 646 suburbane, 220 internaţionale. Specificul curselor spre destinaţiile rurale se exprimă prin faptul că majoritatea se orientează în orele dimineţii spre oraşe, iar după amiază revin în sate. Acest lucru minimizează numărul călătoriilor turistice individuale de o zi în localităţile săteşti, în special unde nu există facilităţi de cazare. Parţial această problemă este atenuată de existenţa transportului individual sau de cursele excursioniste oferite de agenţiile de turism din oraşe. Infrastructura turistică constituie o totalitate de forme sau tipuri de construcţii necesare pentru comunicarea unei zone turistice cu alte zone, a căror existenţă este necesară înaintea dar şi în timpul desfăşurării activităţii turistice propriu zisă. Tradiţional infrastructura turistică este determinată de reţelele de: (i) trasee turistice, (ii) staţiuni turistice, (iii) zone turistice, (iv) transport turistic specializat, (v) plaje, (vi) complexe pentru deservirea turiştilor, etc. De remarcat că, un număr important de structuri de deservire a turiştilor pentru a spori eficienţa se unesc în reţele sau lanţuri cu un sistem bine pus la punct de gestionare corporativă cu relaţii puternic tehnologizate. În Republica Moldova asemenea reţele sunt în fază de constituire. Astfel, agenţiile de turism au elaborat un sistem de trasee turistice naţionale, 7 dintre care sunt parte a unui program naţional “Drumul vinului”, iar guvernul a instituit printr-o hotărâre un sistem naţional de zone de agrement şi odihnă aferente bazinelor acvatice. În prezent sunt în dezvoltare o reţea de structuri de cazare şi alimentare în mediul rural. Asemenea sisteme de gestionare de regie o au muzeele şi parţial unităţile de organizare a evenimentelor (teatrele, complexele sportive, ş.a.). Potrivit sondajelor efectuate de catedra “Turism şi servicii hoteliere”, în perioada 04.2003 – 10.2004 la 30 de agenţii de turism naţionale s-a constatat un interes constant pentru călătorii scurte pe trasee excursioniste în capitală precum şi pe teritoriul ţării în rază de până la 200 km. În Republica Moldova nu există un sistem de drumuire şi marcare a traseelor turistice, decât sub formă de indicatoare locale învechite (spre casa-muzeu “A.Puşkin”, Chişinău), panouri cu publicitate

socială (tema “Chişinău – cel mai frumos oraş din lume”, poze şi amplasamentul pe hartă a unor edificii de valoare), un set de hărţi turistice. Marcaje şi panouri informative pentru autoghidaj turistic este prezent în complexul muzeal “Orheiul Vechi”, zona mănăstirilor din raionul Călăraşi, rezervaţia “Pădurea Domnească” raionul Glodeni, instituite în anii 2004- 2005. Principalele trasee turistice şi excursioniste naţionale în funcţie de numărul de solicitări pot fi grupate în următoarele: (i) tur de oraş, (ii) circuite muzeale, (iii) trasee viti-vinicole, (iv) vizite a mănăstirilor, (v) vizite ale rezervaţiilor naturale, (vi) vizite în locuri istorice şi comemorative, (vii) trasee de recreere în zone de odihnă, (viii) trasee combinate. Circuitele muzeale sunt tradiţionale în oferta agenţiilor de turism. De regulă, aceste trasee se împart în orăşeneşti şi la locurile legate de anumite personalităţi marcante (sau în variante combinate). În oferta agenţiilor de turism naţionale sunt 7 circuite muzeale, care includ în afară de Chişinău şi 25 de localităţi rurale, 12 muzee, case muzeale şi muzee sub cerul liber (19% din muzeele Moldovei), 7 mănăstiri şi biserici importante precum şi 27 de alte atracţii turistice Reţeaua de cazare în mediul rural reprezintă totalitatea de structuri care oferă facilităţi pentru înnoptare. În Republica Moldova din anul 2003 funcţionează un sistem propriu de clasificare a structurilor de cazare şi de alimentare a turiştilor. Astfel, potrivit Normelor metodologice şi criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei (hotărârea de govern 643 din 27.05.2003) structuri turistice cu funcţiuni de cazare sunt: hotel (1,2,3,4,5 stele), hotel – apartament (2,3,4,5 stele), motel (1,2,3 stele), vilă turistică (1,2,3,4,5 stele), bungalou (1,2,3 stele), pensiune turistică (1,2,3,4 stele), pensiune agroturistică (1,2,3 stele), camping (1,2,3,4 stele), sat de vacanţă (2,3 stele), tabără de vacanţă (1,2 stele), apartament sau cameră de închiriat în locuinţe familiale (1,2,3 stele), botel (1,2,3,4,5 stele). În mare parte toate aceste structuri pot fi dezvoltate în mediul rural, totodată este de remarcat că cele mai des întâlnite forme de cazare în satele din regiune sunt: pensiunile, vilele turistice, satele de vacanţă, campingurile, bungalourile, taberele de vacanţă, motelurile.

Normele sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici proprietari şi/sau administratori de structuri, indiferent de tipul de proprietate si de forma juridică de organizare. În Republica Moldova antreprenorii pentru aceste tipuri de structuri turistice preferă următoarele forme juridice de organizare: întreprinderea individuală, societate cu răspundere limitată, societate pe acţiuni. În baza legii patentei de antreprenor titularul de patentă poate executa următoarele activităţi cu caracter turistic: cazarea până la 7 persoane în locuinţa familiară, organizarea călătoriilor turistice pe teritoriul Republicii Moldova, confecţionarea şi comercializarea obiectelor de meşteşugărit. În Republica Moldova pe teritoriul raioanelor (statistica naţională nu oferă un alt parametru pentru structurile turistice din spaţiul rural) se găsesc 78 unităţi de cazare, care au un fond de locuri de 53,6%, în care s-au înregistrat 45,9% din numărul total de cazări). Aceste rezultate sunt obţinute din funcţionarea unui număr mare de sate de vacanţă, baze de odihnă şi tabere pentru copii amplasate în mediul rural. În acelaşi timp numărul mic de pensiuni turistice nu stimulează suficient de mult deplasările turiştilor în gospodăriile ţărăneşti şi promovarea acestor forme de antreprenoriat la sate. Majoritatea zonelor turistice sau staţiunilor din Republica Moldova necesită un plan de management pentru lansarea pe piaţa turistică. Practica internaţională demonstrează că în asemenea cazuri se poate folosi tehnica “mixului de marketing” pentru staţiune ca un tot unitar: resurse, infrastructură şi bază materială concentrate într-un singur loc. Astfel, staţiunea turistică este analizată ca un produs turistic unic, care trebuie lansat pe piaţă [36, p.120]. Pentru aceasta trebuie elaborate politicileclasice de marketing: de produs, de preţ, de distribuţie, de promovare. Politica de produs. Staţiunea turistică ca un tot întreg se analizează reeşind din atracţia acesteia, dotarea cu infrastructură şi prezenţa întreprinderilor care efectiv deservesc turişti. Această analiză diagnostic trebuie să cuprindă: • motivarea opţiunii pentru lansarea pe anumită piaţă. • aşezarea geografică, inclusiv: amplasare faţă de principalele oraşe ale ţării; amplasare în relief; avantajul teritorial sau de nişă.

• căi de acces: autostrăzi, transport public şi regim de funcţionare, caracteristica graficului trenurilor, ambarcaţiuni turistice sau de agrement, rute aeriene şi organizarea transferului aeroport-staţiune. • istoric: localitate, primele activităţi turistice în zonă, date şi repere istorice privind dezvoltarea staţiunii. • atracţii turistice: potenţial natural şi antropic, manifestări culturale sau etnofolclorice, evenimente sportive. • climat: caracteristici pe anotimpuri, regim termic, regimul precipitaţiilor, durata strălucirii soarelui, durata sezonului turistic. • factori balneari şi terapeutici: bioclimatul, factorii naturali de cură, caracteristica comparativă cu alte staţiuni similare, indicaţii terapeutice, echipamente şi proceduri de tratament. • sectorul de cazare/alimentare: număr de hoteluri şi structuri similare, de campinguri şi structuri similare, caracteristica calitativă a fondului cazare, organizarea sectorului de alimentaţie publică, numărul de unităţi de alimentare şi locuri la mese, caracteristica calitativă a unităţilor de alimentaţie. • structuri de agrement: posibilităţi existente de agrement, caracteristica calitativă a unităţilor de organizare a agrementului, noi oportunităţi de organizare a agrementului. Această caracteristică potrivit practicilor internaţionale se face pe fiecare din indicatori prin note de la 1 la 10 în comparaţie cu alte staţiuni similare sau staţiunile etalon (în cazul metodologiei TECDEV). Pentru Republica Moldova sunt indicate pentru comparaţie staţiunile din zona de deal a României sau cele din regiunea premontană şi de stepă a Ucrainei, care sunt similare ca condiţie de relief şi modalitate de organizare a activităţii turistice. Pentru fiecare din abateri pozitive sau negative de la staţiunile luate spre comparaţie de regulă se face un comentariu. Politica de preţ desemnează valoarea şi diversele nivele ale tranzacţiilor cu diferiţi consumatori reali. De regulă în descrierea staţiunilor turistice se prezintă preţurile minime-maxime pentru: • sectorul de cazare: odăi cu 1, 2, 3 şi/sau mai multe paturi (separate,

matrimoniale), apartamente, diferenţele de sezon, comisioanele practicate pentru agenţii de turism şi turoperatoare sau clienţi corporativi • sectorul de alimentare: tarifele pentru alimentare în sistem “all inclusive”, demipensiune (2 mese) sau pensiune completă (3 mese), alimentaţie pentru copii, alimentaţie specială, tipul de bucătării (naţionale, europene, exotice) • sectorul de agrement: nomenclatorul serviciilor de agrement, etc. Pentru diferite pieţe (locală, naţională, internaţională) se prezintă modalităţile de efectuare a plăţilor (cheş, virament, card bancar, cecuri de călătorie) precum şi avantajele sezoniere sau de procurare a călătoriei în credit. Politica de distribuţie, ca şi în cazul unor alte bunuri, stabileşte reţeaua prin care se lansează oferta spre consumatorul final. În cazul zonelor turistice moldoveneşti este importantă utilizarea tuturor canalelor de distribuţie a informaţiei despre destinaţiile naţionale: (i) agenţii de turism şi partenerii acestora, prin programe proprii de promovare; (ii) sisteme de oferire a exclusivităţii comercializării destinaţiilor turistice pe diverse pieţe; (iii) stimulente financiarbancare; (iv) reţele de vânzare interactiv a pachetelor turistice, inclusiv gestionate de autorităţile locale; (v) companii de transport, ş.a.Această prezentare trebuie efectuată în profilul schemelor de comercializare atât a produselor turistice din localitate cât şi oferta generală a destinaţiei. Astfel se impune existenţa câtorva oferte sandard, care prin modificăre sau combinăre poate genera diverse oportunităţi de organizare a vacanţei într-o destinaţie concretă. Politica de promovare sunt construite în funcţie de conjunctura de pe piaţă şi de regulă conţin nişte planuri de întreţinere a relaţiilor cu clientela reală şi potenţială pentru destinaţia turistică respectivă. În cazul zonelor turistice din Republica Moldova acestea pot fi: (a) programe de mediatizare a turismului naţional; (b) cataloage despre destinaţii turistice naţionale şi alte pliante similare; (c) sisteme informaţionale turistice, inclusiv emisiuni şi interviuri de specialitate; (d) însemne unice, mărci naţionale cu caracter turistic; (e) analize economice privind dezvoltarea sectorului turistic dintr-o zonă naţională; (f) reţele de vânzare interactiv a pachetelor turistice, inclusiv gestionate de autorităţile locale; (g)

diverse informaţii despre destinaţii naţionale pe diferite suporturi (video, audio, etc) cu specific naţional, local sau promovează diversitatea culturală; (h) târguri de turism şi expoziţii profesionale,etc. Folosirea tehnicii “mixului de marketing” pentru staţiunile ca produse turistice unice, ce trebuie lansate pe pieţele turistice, necesită studii de fundamentare a investiţiilor. Calculele care stau la baza deciziilor de a investi în industria turistică sunt argumentate prin datele: (i) mediul în care se realizează investiţia; (ii) proiectul investiţiei; (iii) analiza riscului investiţiei; (iv) estimarea impactului şi rentabilităţii investiţiei. Pentru micşorarea diverselor riscuri privind amplasarea şi direcţionarea investiţiilor în zonele turistice, sunt necesare măsurările diferitor indicatori a performanţelor economice a plasamentelor de capital: rezultatul brut al exploatării, investiţia maximă necesară, incasările previzibile, etc. Cercetările efectuate în raionul Călăraşi ne-a permis de a elabora planul de dezvoltare a turismului (în continuare PDT) în perioada 2005-2010. Acesta are scopul general de relansare a sectorului turistic ca domeniu economic în raionul Călăraşi prin consolidarea ofertei a zonelor de interes turistic şi întărirea parteneriatelor. Astfel se urmăresc atingerea obiectivelor: (i) creşterea numărului de antreprenori implicaţi în deservirea turiştilor şi dezvoltarea capacităţilor de operare pe piaţa turistică; (ii) sporirea numărului de vizitatori în raionul Călăraşi; (iii) îmbunătăţirea calităţii atracţiilor turistice; (iv) consolidarea parteneriatelor strategice pentru promovarea eficientă a ofertei turistice. Potenţialul turistic natural al raionului este format din: 3,29 mii ha arii naturale protejate de stat, 20,7 mii ha terenuri împădurite, 449 ha pădure cu destinaţie specială în jurul SBC “Codru”, 117 lacuri arendate sau în proprietate privată. Fondul ariilor protejate de stat din raionul Călăraşi constituie cca. 3,29 mii ha sau 4,95% din totalul pe republică. Majoritatea din această suprafaţă 96,7% este gestionată de Agenţia pentru Silvicultura ”Moldsilva” (Anexa 15). Fondul forestier constituie 30,1% din suprafaţa raionului, ceea ce depăşeşte de cca. 3 ori media pe republică. Acest fapt oferă destinaţiei turistice Călăraşi o imagine de “zonă de

codru”. În ultimii doi ani de zile au fost amenajate 12 locuri pentru organizarea odihnei populaţiei în diferite păduri din apropierea localităţilor raionului. Investiţiile în mobilierul forestier şi amenajarea teritoriului au constituit cca. 25 mii de lei. După cum s-a văzut în raionul Călăraşi se găseşte unul din cele patru sanatorii din Republica Moldova – SBC „Codru”, ce aparţine Holdingului „Moldsindbalneoservice”. Sanatoriul deţine 440 de locuri (cca. 32,2% din totalul pe republică). Fondul de numere a înregistrat un spor de 1,6 ori faţă de anul 2003 şi această tendinţă este pozitivă pe parcursul ultimilor 4 ani. În staţiune activează 245 de angajaţi, inclusive 200 din com. Hârjauca. Numărul persoanelor deservite în SBC “Codru” în 2004 a fost de 6,9 mii (11,8% din total pe republică), într-o creştere permanentă în ultimii 4 ani (de 2,6 ori faţă de anul 2001). Din numărul total de beneficiari doar 32 sunt persoane străine ceea ce constituie 0,5%. În mediu un pacient este tratat 15,7 zile, iar utilizarea capacităţilor de cazare s-a mărit de 2,8 ori comparativ cu 2001. Vânzările sunt de cca. 14,4 mln. lei şi s-au mărit de 4,2 ori comparativ cu 2001. Gradul de ocupare a locurilor a fost de cca. 66,8% în 2004, mai mare decât în 2001 de 1,6 ori. Lucru explicat prin faptul că SBC “Codru” se găseşte în stadium de relansare a ofertei (creştere extensivă), etapă care probabil va dura 1-2 ani. În acest timp vor mai fi introduse în circuit 60 de locuri de cazare, reamenajată şi reechipată baza de tratament balnear, vor fi deserviţi cca. 10 mii persoane anual şi va fi atinsă cifra de cca. 180 mii cazări. Pentru realizarea acestor activităţi au fost investite în 2001-2004 cca. 3,35 mln. lei. În etapa de stabilizare, imediat următoare, accentul în activitate se va pune pe creşterea şi menţinerea calităţii serviciilor balneare, conformarea rigorilor zonelor turistice balneare regionale, atragerea şi deservirea unor pieţe noi în special străine, diversificarea serviciilor prestate de staţiune. Oferta SBC “Codru” are un grad mare de rigiditate (un fapt obiectiv pentru sanatorii, în special cele din fosta URSS), este orientată de a deservi doar pacienţi (inclusiv în regim ambulator) şi doar pentru o perioadă de 14–18 zile. Preţurile variază între 140 şi 280 lei/persoana-zi (în dependenţă de confort). În acest tarif intră: (i) cazarea; (ii)

alimentarea (de 5 ori pe zi cu meniu adaptat diverselor diete recomandate); (iii) tratament prescris pentru întreaga perioadă, (iv) excursii, programe culturale şi de agrement. În acelaşi timp, costul îngrijirii medicale constituie cca. 70% din preţul total.

Bibliografie 1. Platon N., Managementul adaptării industriei turistice a Republicii Moldova, Chişinău ,2001 2. Reniţă A., ABC-ul turismului rural, ecologic cultural, Colecţia Natura, Chişinău ,2002 3. Stăncioiu A., Dicţionar de terminologie turistică, Editura Economica, Bucureşti ,1999 4. Stoian M., Mezdrea V., Turismul rural in ţările U.E. EUROGITES, Tribuna Economica, nr.38, 1999 5. Svetlana

Lazăr,

Viorelia

Moldovan-Bătrĭnac,Ghidul

gospodarului, Chişinău ,2004 6. Turcov Elena, Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului in Republica Moldova, Editura ASEM, Chişinău, 200