Turism Servicii Hoteliere Si Agrement. Analiza Serviciilor de Agrement Si Recreere [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA FACULTATEA CATEDRA

RAPORTUL al studentului (ei) ______________ specialitatea ______________anul ______ grupa______

Conducător științific de la department _______________________ (nume, prenume, grad)

Chișinău 2020

Introducere Pornind de la caracterul său complex, fenomenul turistic prezintă o largă paletă funcţională privită, mai ales prin prisma incidenţelor sale asupra diferitor sfere de activitate. Se poate afirma ca astăzi turismul a devenit un fenomen complex cu abordare multifuncţională interdisciplinară, un domeniu multilateral. Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odată cu schimbările ce au loc în cadrul economiei naţionale. Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială. Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător. Actualitatea. Fiind o activitate desfăşurată de oameni, individual sau în grup, turismul de agrement implică o modelare a actului educaţional marcat în primul rând de respectul pentru natura şi creaţiile geniului uman, completat de o bună informare asupra destinaţiei, echipamentului, căilor, mijloacelor de transport, conformaţia structurală colectivului. Ţinând cont de aspectele turismului turismul este un fenomen în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere, şi recuperare fizico - psihică. Dezvoltarea sectorului de servicii ale agrementului ca o componentă de bază a industriei turismului pe piaţă, formează esenţa tezei în jurul căruia apar capitolele referitoare la evoluţia turismului intern, strategiile de redresare a turismului intern, etc. Tema şi obiectul de studiu. Turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan. Pornind de la acest aspect al turismului se va face o analiză din punctul de vedere al agrementului care se manifestă ca un produsul turistic necesar unei călătorii. Scopurile şi sarcinile puse în faţa lucrării sunt: 

definirea şi analiza continuităţii serviciilor de agrement în sfera turismului, elucidarea particularităţilor caracteristice agrementului;



stabilirea scopurilor şi funcţiilor agrementului ca parte componentă în totalitatea lor;



a dezvălui trăsăturile esenţiale ale diferitor forme de agrement în particular.

Lucrarea este o încercare de a evidenţia anumite aspecte esenţiale şi importante ale turismului de agrement într-o nouă formă pentru a obţine un studiu profund al fenomenului în cauză. Metodologia şi obiectul de cercetare. Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trăsături comune cu cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează prin specificitatea şi complexitatea conţinutului său, prin formele de concretizare şi tendinţele de evoluţie. Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute, cu ocazia şi pe durata călătoriilor, turismul poate fi privit, în conţinutul său, şi ca o succesiune de servicii (prestaţii), cum sunt cele de organizare a voiajului, de transport, de odihnă şi alimentaţie, de recreere, etc. O parte a 2

acestora vizează acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele sunt destinate unor trebuinţe specific turistice şi respectiv, formelor particulare de manifestare a acestuia (agrement, tratament, organizarea călătoriilor). Sfera noţiunii de recreere este considerată cu mult mai cuprinzătoare, turismul reprezentând o formă de realizare a acesteia. Faptul că noţiunea de recreere are o cuprindere vastă se explică prin acceptarea includerii activităţilor aferente în sfera timpului liber, căruia i se subordonează. Cuvinte cheie: relaţii economice internaţionale, turism naţional, turism intern, turism de agrement, turism verde, circuit turistic, spaţiul turistic naţional, integrare economică, turism de recreere, promovare turistică, servicii turistice, model turistic, abordare complexă.

3

Capitolul I. CONSIDERAŢII GENERALE A AGREMENTULUI 1.1 Agrement–concepţii şi definiţii, componentă structurală a turismului Turismul este considerat o activitate complexă care are componente geografice, economice, sociale, demografice, culturale. Ca fenomen complex, turismul este studiat de geografi, economişti, sociologi, psihologi specificând ca turismul are ca efecte din urma practicării lui modificarea peisajelor a structurii profesionale a populaţiei, influenţând de asemenea amenajarea spaţiului şi în mod evident generează efecte asupra economiei locale, regionale, şi naţionale. Turismul are de asemenea valenţe şi cu instruirea de educaţie, cu valenţe culturale, de destindere, valenţe legate de latura psihică şi medicală. Dar pornind de la ideea de relaxare, odihnă, petrecere a timpului liber fie în modalitate activă sau pasivă avem însuşi termenul ce combină aceste aspecte numit – agrement. Considerând că până la începutul secolului al XX- ea se călătorea cu un scop precis, se apreciază că deplasările cu temă şi vacanţele active solicitate în prezent de turişti sunt forme vechi de turism dacă ne referim (la pelerinaje, călătorii pentru învăţarea unei limbi străine sau perfecţionarea educţiei, voiaje culturale sociale, profesionale, practicarea sportului şi exemplele pot continua). Însă noile stiluri de viaţă au influenţat implicit şi noile tipuri de vacanţe, aceste fiind impuse pe plan internaţional de dinamica şi particularităţile demografice, ideologia şi filozofia individuală sau de grup, progresele în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor, de noile concepţii privind folosirea timpului liber ca şi de raţiuni privind sănătatea şi condiţia fizică. Astfel, noile tendinţe includ dorinţa de a participa la o activitate complexă, iar conştentizarea acestor noi curente generează elaborarea, de noi produse turistice cu temă. E vorba de acele tipuri de vacanţă al căror conţinut include o activitate de plăcere, recreere, amuzare, fiind un tip de turism specializat. Turismul de odihnă şi recreere – este cea mai frecventă formă de turism întâlnită. Turismul de odihnă este adesea cel practicat în concediul anual, el reprezentând o formă de relaxare fizică şi intelectuală. Turismul de recreere se referă la sejururi scurte, preferate în mod special de către tineri şi practicat mai ales în week-enduri. Turismul de agrement – este o formă relativ similară celei precedente şi cuprinde vizitarea unor obiective turistice (muzee, case memoriale etc.), cunoaşterea de oameni şi locuri noi, de obiceiuri şi meşteşuguri, târguri şi nu în ultimul rând participarea la manifestări cultural artistice (concerte, expoziţii, festivaluri etc.). Serviciile de agrement – acceptate ca prestaţii de bază numai de către o parte a specialiştilor – sunt concepute să asigure petrecerea plăcută, agreabilă a timpului de vacanţă. Ele sunt alcătuite dintr-o paletă largă de activităţi având caracter distractive – recreativ, în concordanţa cu specificul fiecărei forme de turism sau forma de sejur [7, p.82]. Serviciile de agrement reprezintă elementul 4

fundamental în satisfacerea nevoilor turiştilor modalitatea de concretizare a motivaţiilor deplasării ce capătă un rol tot mai important în structura consumurilor turistice constituind 30% din ofertă. Serviciile sportive vin în completarea formelor consacrate ale agrementului şi se subsumează eforturilor organizatorilor de turism de creare a unor condiţii necesare unei odihne active. Aceste servicii sunt de o mare diversitate, ele se diferenţiază în funcţie de pregătirea turiştilor şi pot fi de asistenţă şi supraveghere (în cazul celor experimentaţi) sau de iniţiere (pentru începători). În categoria serviciilor de bază sunt incluse acelea la care turistul nu poate renunţa (transport, găzduire, agrement) ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană). De asemenea ele deţin o pondere importantă în structura consumurilor turistice; toate celelalte prestaţii sunt considerate suplimentare şi vizează fie mai bună adaptare a prestaţiilor de bază la nevoile turiştilor. Alături de serviciile de bază,

o contribuţie în creştere la succesul acţiunilor turistice revine

serviciilor suplimentare. Acestea sunt chemate să sporească confortul vacanţei, să stimuleze odihna activă, recreerea, fără a se substitui serviciilor de agrement. În general, ele au o pondere modestă în structura consumului turistic şi un rol auxiliar. Cu toate acestea, serviciile suplimentare reprezintă o sursă deloc de neglijat de creştere a încasărilor. Efectuând o caracterizare a acestei forme de turism care contribuie la confortul fizic şi psihic al omului deosebim următoarele particularităţi ale agrementului, aşadar aceste sunt următoarele: 1. Oferta turistică de agrement cuprinde un ansamblu de servicii a căror materializare se face în funcţie de capacitatea spaţiului de primire. 2. Oferta turistică de agrement se caracterizează prin limite de ordin temporal stabilite în funcţie de condiţiile minime pe care trebuie să le întrunească resursele naturale cu ideea pentru a putea fi acestea acceptate într-o perioadă din an. 3. Oferta turistică de agrement este complexă şi eterogenă cuprinzând elemente atractive, dar şi elemente funcţionale care fac posibilă desfăşurarea producţiei. 4. În cuprinsul ofertei de agrement există posibilitatea înlocuirii unui tip de serviciu cu altul complementar satisfăcând motivaţiile unui client cu posibilitate de substituire. 5. Oferta turistică de agrement este rigidă, ea nu poate fi deplasată, nu se poate stoca, iar oferta nevalorificată într-o perioadă echivalează cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnicomateriale. Oferta turistică este rigidă întrucât nu este posibilă adaptarea sa permanentă la variaţiile calitative de tip sezonier ale cererii turistice şi la variaţiile calitative ale cererii, determinate de diversificarea motivaţiilor. În urma acestor particularităţi destul de reprezentative ale agrementului se vor enunţa şi componentele acestei oferte de turism care o fac completă aceste fiind: 1. Elementele de atractivitate; 5

2. Elementele funcţionale compuse din acele echipamente şi servicii care fac posibilă producţia şi pun în valoare atractivitatea şi importanţa spaţiului ca zonă de agrement. Noutatea pe care o prezintă această formă de turism constă în faptul că conţine elemente de animaţie, ce permit turistului integrarea lui în întreaga acţiune, participarea lui concretă în acest mediu. Animaţia fiind una din principalele preocupări ale organizatorilor de turism care fac posibilă satisfacerea cerinţelor consumatorului. Agrementul – este un factor de corecţie pozitivă. Acesta oferă alternanţa necesară a perioadelor de muncă intense cu cele de recreere active. Agrementul în mare parte se dezvoltă în funcţie de elementele mediului înconjurător, în dependenţă de motivaţiile omului care se remarcă prin trăsăturile de atractivitate, modalitatea de desfăşurare şi prin impresiile de natură estetică având ca scop satisfacerea nevoilor turiştilor de odihnă şi satisfacţie prin oferirea serviciilor de cazare, masă, transport, echipament şi altele[10, p. 165]. Agrementul presupune activităţi de recreere fie în formă activă fie pasiv care are ca scop satisfacerea nevoii individului de debarasare de stres şi încadrarea lui într-un nou anturaj ca rezultat primind satisfacţie şi plăcere în urma acestora. “Agrement “ – petrecere frumoasă, plăcută, uşoară, agreabilă a timpului, de scurtă durată, distracţie, amuzament – definiţie dată de “ Dicţionarul Explicativ al Limbii Române “. Agrementul are la bază acelaşi temei – plăcere, distracţie, relaxare. Însă punctele de divertisment sunt locuri, localuri ce oferă turistului posibilitatea de a se odihni şi distra primind în urma acestora o satisfacţie psihică şi fizică. În cadrul potenţialului turistic bază a agrementului se pot caracteriza alte două potenţialuri ca fiind cele mai importante în procesul de formare a unui tip de turism, potenţialuri ce redau unei forme de turism atracţie, valoare: potenţial turistic – ce cuprinde totalitatea posibilităţilor capacităţilor, condiţiilor şi rezervelor materiale şi naturale oferite de cadrul natural pentru orice formă de practicare a agrementului fiind sporit pe un teritoriu prin îmbinarea armonioasă a componentelor fizico - geografice ale mediului şi alte două componente:  Potenţial turistic antropic – cu posibilitatea desfăşurării realizărilor cultural istorice.  Infrastructura turistică – cu baza tehnico-materială(reţele de apă, energie termică, căi de comunicare, servicii sanitare; Serviciul de agrement - ca act reprezintă prestarea efectivă şi pune în legătură activitatea prestatorului, mijloacele materiale ale prestaţiei şi obiectul serviciului, respective realitatea materială sau socială de transformat sau modificat [10, p.164]. Interacţiunea elementelor menţionate şi faptul că prestaţiile de servicii au caracteristici spaţiale şi temporale ce le conferă trăsături de materialitate. Astfel ca şi în cazul bunurilor materiale şi în cazul serviciilor de turism de agrement este nevoie de mană de lucru, de capital etnic şi este necesar un beneficiar adică un client. Acestea sunt servicii nemateriale ce nu se concretizează în bunuri materiale şi nici transformări de natură 6

materială, ele contribuind de regulă, la satisfacerea unor nevoi spirituale ale indivizilor sau a unor nevoi sociale, colective. Alături de servicii activităţile de agrement se grupează şi se regrupează în timp în funcţie de locul unde se desfăşoară, de nivelul de organizare(staţiune, unitate de cazare sau de alimentaţie de către terţi pentru întreaga activitate turistică) de forma de participare a turiştilor. Serviciile sportive vin în completarea formelor consacrate ale agrementului şi se subsumează eforturilor organizatorilor de turism de creare a unor condiţii necesare unei odihne active. Aceste servicii sunt de o mare diversitate, ele se diferenţiază în funcţie de pregătirea turiştilor şi pot fi de asistenţă şi supraveghere (în cazul celor experimentaţi) sau prezente cele de iniţiere (pentru turiştii începători). Serviciile complementare agrementului având caracter special sunt determinate în majoritatea lor de natura particulară a turismului şi se asociază unor forme mai deosebite de manifestare a acestuia aşadar o caracteristică a agrementului se va evidenţia în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.1 Turismul de agrement Timp liber Timpul la dispoziţia persoanei după lucru, somn, şi alte activităţi necesare Recreere Activităţi plăcute desfăşurate în timpul liber Activităţi recreative Timp liber zilnic: Excursii de o Turism: acasă: Teatre zi: Mişcarea temporară spre Citit Restaurante Vizite în o destinaţie în afara casei Grădinărit Sport locuri şi locului de muncă, Privit TV Întâlniri atractive activităţile desfăşurate în Întâlniri ( rude ) Plimbări Picnic timpul liber sejurului şi Împletit Ciclism facilităţile create pentru Pictat procurarea celor necesare nevoilor. Scara Geografică Acasă Local Regional Naţional Internaţional Sursa: (elaborare autor). În general agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă satisfăcând o multitudine de motivaţii umane. Se face o distincţie foarte importantă între turismul de agrement (în cadrul căreia activităţile se concentrează asupra, plăcerii, fie prin contemplarea pasivă a peisajelor sau prin o activitate mai activă, prin sporturi şi alte activităţi în timpul liber. Agrementul reprezintă o componentă de bază a produsului turistic deoarece este chemat să asigure odihna activă a turiştilor, contribuind la realizarea unei noi calităţi a vieţii. Odihna este fundamentată din vacanţe în zilele noastre, contribuind la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale omului, conturând cadrul petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. Agrementul este definit ca ansamblu mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni, sau zone turistice, capabile să 7

asigure individului o stare de bună dispoziţie, de plăcere, de senzaţie a unei satisfacţii sufleteşti, a unei împliniri, să lase o impresie plăcută şi o amintire favorabilă. Structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement sunt specificate ca: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic. Această abordare a turismului de agrement relevă: - Varietatea acţiunilor de agrement; - Multitudine de planuri pe care acţionează; - Agrementul–element fundamental pentru satisfacerea nevoilor de odihnă activă ale turiştilor; - Statutul agrementului de componentă de bază a serviciilor turistice; În urma acestor relevări putem rezuma că agrementul vizează: - Destinderea şi reconfortare fizică; - Dezvoltarea capacităţilor turistului; - Instruire şi educaţie, comunicare, destindere, îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului; - Satisfacţie fizică, prin activităţi sportive distractive educative; - Amuzament, comunicare şi creare a unui anturaj neobişnuit [7, p.82]. Prin stimularea circulaţiei turistice agrementul devine o sursă importantă de încasări contribuie la creşterea eficienţei economice a activităţii de turism, presupune de asemenea un mijloc de asigurare a competitivităţii staţiunilor turistice. În general agrementul se poate transforma în motivaţie principală de călătorie. Aceste motivaţii ale agrementului pot fi: 1. Mediu (frig – cald); 2. Stil de viaţă (modern – vechi, opulenţă – simplitate); 3. Motivaţii sociale; 4. Motivaţii familiale; 5. Formalitate (îmbătrânire – întinerire); 6. Sănătate (stres – linişte, delăsare –exerciţii, muncă – timp liber, aglomeraţie–izolare); Agrementul trebuie să fie adaptat pentru următoarele aspecte:  Profilul şi structura mediului;  Motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor;  Asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de agrement (nu numai ca spectator ci şi ca participant); Gradul de satisfacţie al vizitatorilor, resimţit în urma acestor forme de consum turistic depinde de conceptul de animaţie turistică, incluzând în linii generale elemente ca: - Mişcarea (sportul, plimbările, drumeţia, concursurile în aer liber, jocurile de societate); 8

- Creaţia (în funcţie de predilecţiile motivaţionale, talentul, aptitudinile vizitatorilor) ca de exemplu pictură, fotografierea; - Cultura, descoperirea şi experienţa trăită; - Aventuri dirijate (de exemplu, excursiile de exploatare în peşteri şi în rezervaţii); - Calmul şi destinderea (evadare din preocupările cotidiene, satisfacţia de petrecere a timpului liber în cadrul natural nepoluat); În general agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă satisfăcând o multitudine de motivaţii umane[6, p.156] Agrementul se constituie într-un factor cantitativ şi calitativ al fenomenului turistic paralel cu calitatea sa de factor de dezvoltare al turismului. De regulă agrementul îndeplineşte mai multe funcţii dintre care: -

Destinderea şi reconfortarea fizică;

-

Mijloc principal de individualizare a ofertei turistice;

-

Agrementul se constituie într-o sursă importantă de încasări şi de creştere a eficienţei economice. Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe formele de turism cunoscute,

clasificate, în funcţie de destinaţiile de călătorie acestea fiind: De litoral; Montan; Balnear; În oraşe (pe trasee turistice); De asemenea se deosebesc ca reale de interes recreativ următoarele: 1. Areale cu destinaţie mare a resurselor de recreere (parcuri tematice, parcuri de distracţii ex.: Dissney Land); 2. Areale de recreere în aer liber - (piste pentru schi, pârtii de schi); 3. Medii înconjurătoare naturale - (parcuri naturale, parcuri naţionale); 4. Areale naturale unice - (forme de relief de o deosebită importanţă, arii protejate); 5. Areale sălbatice - (regiuni izolate); 6. Locuri culturale şi istorice - (clădiri locuri istorice, monumente, situri arheologice staţiuni balneare, locuri de pelerinaje); Deşi eterogen şi dinamic cu o multitudine de forme particulare, agrementul poate fi clasificat în funcţie de mai multe criterii şi anume de: a) Spaţiul de desfăşurare: -

închis (club, hotel, teatru, cinema, discotecă);

-

în aer liber (grădini publice, parcuri de distracţie, stadioane, complexuri sportive, spaţii

periurbane amenajate etc.); b) Sezonul turistic: de iarnă (sporturi de iarnă); de vară (sporturi nautice); permanent; c) Numărul de participanţi: individual; de grup; d) Scopul: competitive; ca scop în sine; 9

e) Vârsta: pentru copii; pentru tineri; pentru adulţi; pentru vârsta a treia f) Preţul: gratuit; preţ unic; preţ mediu; de lux; Turismul de agrement nu ar fi posibil fără echipamentele şi mijloacele de agrement, dotările pu agrement constituie un argument hotărâtor în alegerea unei destinaţii de practicarea activităţilor de agrement în anumite zone ele fiind următoarele: piscine acoperite, terenuri de sport, căruţe, sănii, pârtii de schi, jocuri mecanice, piste de atletism, cluburi, bowling, şalupe, bărci cu motor, teleschi nautic, delfinariu, minigolf, teatre de vară, acvariu, manej pentru copii, gradine publice, parcuri de distracţii, curse de cai, grădini zoologice, şi botanice, cinematografe, stadioane, solarii, piste de karting, echitaţie, etc.[7, p.357]. În dependenţă de forma de turism practicată şi de sezonalitate se vor enumera următoarele mijloace şi echipamente de agrement, în zonele montane acestea fiind: (Pârtii de schi, pârtii p-u sănii, pârtii p-u bob, mijloace de transport pe cablu (telescaun, teleschi, telecabina, telegondola, trambuline, patinoare artificiale, în spaţii deschise sau în spaţii acoperite, şcoli de schi si patinaj, saune, piscine acoperite, terenuri de minigolf, terenuri de fotbal de tenis, de baschet; săli de sport şi săli polivalente; stadioane, cinematografe, biblioteci; săli cu jocuri electronice, bowling, popicarii; poteci şi puncte de belvedere; videoteci, billiard, discoteci, săli de gimnastică şi aerobică; cluburi de alpinism, delta plan, zboruri cu elicopterul; unităţi de alimentaţie cu specific, cluburi, baruri de noapte; motoscutere pe zăpadă, tir cu arcul, tir cu aer comprimat; cazinouri ş.a.). Alături de cele montane se vor enumera echipamentele şi mijloacele prezente în zonele balneare. Agrementul balnear se dezvoltă în general în funcţie de cadrul geografic profilul staţiunii şi grupele de vârstă care frecventează staţiunea. Acestea pot fi compuse din: (ştranduri termale în aer liber, piscine acoperite, saune, terenuri de sport, bowling, carusele, pârtii de schi, săniuţe, telescaun, jocuri mecanice, cinema, bibioteci, muzee, discoteci, săli de spectacole, săli de audiţii muzicale, parcuri de agrement - distracţii, piste de atletism, teren p-u cros, cazinouri, alei amenajate p-u cura de teren, săli multifuncţionale, cluburi ş.a.). Principalele caracteristici ale turismului de litoral sunt determinate de puternica sezonalitate, durata mare a sejurului, motivaţia deplasării, intensitatea circulaţiei turistice. Principalele dotări şi amenajări a agrementului de litoral sunt următoarele: (plaje amenajate şi dotări aferente; plaje cu circulaţie liberă; agrement nautic (debarcadere, şalupe, yole, bărci cu motor, nave de agrement, teleschi nautic, hidrobiciclete, surfing, şcoli de surfing; parcuri de distracţii; minicare, piste de karting, trenuleţe, bowling, discoteci, biliard, jocuri mecanice; piscine acoperite şi în aer liber; saune, solarii, minigolf; săli de gimnastică şi aerobică; stadioane, cinematografe în aer liber sau acoperite; teatre de vară; terenuri de sport; săli de conferinţe; acvariu - delfinariu; cluburi baruri de noapte; echitaţie şi manej p-u copii; emisiuni Radiovacanţă; excursii diverse, plimbări de litoral.). 10

Pentru petrecerea timpului liber în modul cît mai plăcut se are în vedere tot ceea ce a creat civilizaţia în domeniul şi care se adresează în general populaţiei rezidente dar şi celor care vizitează localitatea. Multitudinea de mijloace, utilaje, amenajări şi dotări ce acoperă majoritatea motivaţiilor şi preferinţelor umane şi sezonalitatea este mai pronunţată aşadar mijloacele de agrement din centrele urbane sunt: (locurile cu apă amenajate şi dotate pentru agrement; parcurile şi grădinile publice; parcurile de distracţie p-u copii; ştrandurile amenajate; bazine sportive, stadioanele şi bibliotecile; restaurantele cu specific; echitaţie curse de cai; grădini zoologice şi botanice; muzee, expoziţii, teatre, cinematografe; case de cultură, piscine acoperite; discoteci, jocuri mecanice, filarmonici; ansambluri folclorice; săli de sport polivalente; bazine de înot, patinoare artificiale ş.a.). În general, agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relaţiile dintre cererea şi oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivaţii turistice. El devine un indicator cantitativ şi calitativ al fenomenului turistic, paralel cu calitatea de factor de dezvoltare a turismului însuşi [2, p.360]. Principalele tendinţe ce se manifestă în domeniul ofertei pentru agrement pe plan internaţional le prezintă dezvoltarea continuă, cantitativă şi calitativă cît şi diversificarea formelor şi mijloacelor de agrement puse la dispoziţia turiştilor pentru a se asigura petrecerea timpului liber cît mai agreabil. Aşadar turismul de agrement este o activitate o formă distinctă de recreere (relaxare) desfăşurîndu - se în timpul liber. Conform definiţiei clasice, un produs turistic – reprezintă un complex de bunuri materiale şi servicii oferite consumului turistic, combinate în funcţie de motivul de bază al călătoriei oferite pe un anumit traseu, sau într-o localitate atractivă. Agrementul în categoria serviciilor turistice face parte din categoria serviciilor auxiliare, serviciile cu scop de agrement, cele care au ca obiectiv asigurarea destinderii – amuzamentului clientului. Aceasta este cea mai bogată grupă a serviciilor suplimentare şi nu se caracterizează prin imense disponibilităţi de lărgire, intensivitatea personalului din staţiunile turistice, din hotele şi din celelalte unităţi cu caracter de agrement sunt cei ce contribuie la creşterea numerică a unor asemenea servicii [7, p.357]. De asemenea din grupa respectivă fac parte aşa servicii ca, organizarea de seri distractive (seri de dans, carnavaluri, concursuri, glume, asigurarea de spaţii şi mijloace pentru satisfacerea unor pasiuni ca biliardul, tenis de masă, jocuri electronice, piscine, bowling, saune, ş.a.) dar şi închirierea diverselor materiale, terenuri de sport, de atelaje trase de cai ce servesc la plimbări de agrement. Aşadar în urma acestor aspecte analizate în acest compartiment agrementul oferă către consumator următoarele utilităţi ca: - Utilitate fiziologică – atmosferă plăcută, anturaj favorabil; - Utilitate economică – calitate înaltă, amplasare comodă; - Utilitate socială – companie plăcută, personal amabil; - Utilitate psihologică – statut special, securitate; 11

În concluzie la ceea ce a fost expus mai sus, şi la toate analizele efectuate concluzionăm că produsul agrementului trebuie creat în aşa fel încât să ofere maximum de utilităţi şi minim de insatisfacţie [8, p.24]. 1.2. Tipuri şi forme de agrement Satisfacţia este un factor reprezentativ în procesul desfăşurării unei activităţi de agrement un alt mod de clasificare stabileşte că resursele ce fac posibilă practicarea acestei forme de agrement pot fi diverse, în urma acestor resurse deosebim următoarele forme de agrement care pot fi: Agrement activ – populaţia ce dispune de timp liber pentru, excursii, plimbări, promenade, practicarea exerciţiilor fizice, frecventarea secţiilor sportive, participare la competiţii, concerte, alpinism, ciclism, canotaj, vânătoarea, paraşutism, hipism. Agrement semiactiv – activităţi ce necesită mai puţine eforturi şi încordare fizică cum ar fi vizite la muzeu, vizionarea cinematografelor, teatrelor, vizite în sălile de expoziţii, sărbătorile de hram, mersul la restaurante, baruri, la discoteci, jocuri la automatele de joc, cazinourile, odihna la sanatoriu. Agrement pasiv (sedentar) – forme de recreere prin relaxări cu eforturi fizice şi psiho – emoţionale minimale, cum ar fi luarea băilor solare, ascultarea radioului vizionarea televizorului, citirea lecturii ziarului în zone specifice liniştite. La baza agrementului ci şi a turismului stau resursele care pot fi regenerabile (resurse ce pot fi înlocuite parcuri staţiuni) neregenerabile (ce nu pot fi înlocuite ca resurse naturale, moştenire culturală) [2, p.236]. Structurile turistice cu funcţie de agrement cuprind un evantai mare de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cît mai largi şi diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei componente a bazei tehnico-materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi de agrement, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc.) mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportive etc., bazine de înot, deschise şi acoperite(unele cu apă termală) complexe de fitness. Dotările pentru agrement: dintre cele mai importante sunt enumerate; terenurile pentru practicarea diferitor sporturi în aer liber (tenis, volei, baschet), pârtiile de schi şi săniuş, piscinele, popicăriile, săli cu jocuri mecanice şi distractive, discoteci, săli de proiecţii, biblioteci, minicare, parcuri de distracţii. Amploarea şi diversitatea dotărilor de agrement este dependentă de profilul şi importanţa staţiunii unde sunt localizate .Unul dintre mijloacele moderne de agrement de o mare utilitate îl reprezintă internetul. Acesta a pătruns în ultimii ani în toate aşezările turistice, apariţia unor structuri organizatorice (săli de Internet, Café Internet) adecvate completând elementele de infrastructură care privesc agrementul. 12

Caracteristicile dotărilor în sistemul “club de vacanţă“ sunt legate de concentrarea pe spaţii restrânse, a unei multitudini de activităţi care satisfac diverse motivaţii de vacanţă acestea fiind: -

Descoperirea unor locuri şi peisaje noi;

-

Detaşarea de stresul cotidian;

-

Accesul la bucătăria tradiţională;

-

Practicarea (învăţare – perfecţionare) a unor activităţi sportive;

-

Practicarea unor activităţi insolite (surfing, golf, bowling ş.a. );

-

Activităţi de seară diversificate;

-

Programe diverse pentru copii de diferite vârste; [4, p.195].

Activităţile de agrement aduc în prim plan elementele psihologice prin care se doreşte crearea unui mod mai original de a petrece vacanţa şi care să asigure consumatorului turist desprinderea de tiparele şi obişnuita viaţă cotidiană citadenă asigurându - i siguranţa şi libertatea deplină. Se conchide că dotările pentru agrement constituie un element de bază al infrastructurii turistice de ansamblu, după cum agrementul constituie un element fundamental pentru reuşita actului turistic, ceea cel plasează între componentele de bază ale serviciilor turistice. [4, p. 198]. Relieful este principala componentă în procesul de formare a unui tip de turism, având în vedere aceste considerente se poate conchide câteva forme de agrement:  Camping, caravane, picnicuri;  Poteci de ponei, mers pe jos şi pe bicicletă, hipismul;  Urcare pe stânci, paraşutism, paraplanism, alpinism, schiatul, canotajul; De asemenea agrementul presupune o întreagă gamă de edificii destinate petrecerii timpului liber şi relaxare fie în anturajul spaţiilor deschise fie în cele deschise acestea sunt clasificate în următoarea modalitate:  Parcuri de recreere ce reprezintă insule de vegetaţie în vatra unor mari metropole, unde cetăţenii regăsesc atmosfera necesară destinderii şi recreerii.  Parcuri distractive - presupun realizarea unor activităţi posibile prin instalaţii menite unei activităţi de agrement cît mai variate. (ex: Disneyland).  Pădurile de agrement - care se identifică de fapt cu pădurea de recreere amenajate cu poteci şi drumuri de acces, locuri de adăpost.  Pădurile parc – locuri cu parcaje auto, restaurante, bufete, spaţiu în care sunt create condiţii pentru distracţie (campinguri, cinematografe, amenajări pentru cros, călărie, tenis, volei).  Cazinourile – care sunt adevărate instituţii de agrement şi distracţie axate pe consum turistic rafinat ceea ce au adus la apariţia unor adevărate oraşe de agrement (Las Vegas, Salt Lake City).  Fântânile - au atribuţii eminamente decorative, sporind frumuseţi şi farmecul 13

marilor pieţe sau parcuri prezente încă din antichitate.  Turnurile  Arcuri de triumf  Monumente  Grupuri statuare, coloanele  Statuile şi busturile În cadrul acestor edificii agrementul se practică la general sub diferite forme, fie ele active sau pasive, aceste activităţi se întîlnesc sub diferite forme şi sub diferite aspecte în urma unui studiu asupra acestor activităţi acestea au fost deosebite: Nedeile – sunt evenimente cu adânci rădăcini în tradiţiile popoarelor, prilejuite, de succesiunea ciclică a anotimpurilor de rularea ritmică a unor vechi trăiri şi obişnuinţe ele sunt legate de anumite ritualuri ale muncii: păstorit, arat. Carnavalurile – ce impresionează populaţia prin exuberanţa lor prin acea descătuşare de energie şi imaginaţie, atât de necesară actului de satisfacţie. Târguri şi expoziţiile - ce devin odată pe săptămână, pe lună sau de câteva ori pe an centre de polarizare a turiştilor nu atât doar prin activităţi comerciale desfăşurate ci prin atmosfera inedită şi noutatea produselor expuse modalităţi de utilizarea lor. Festivalurile artistice – (muzeale, folclorice, teatrale, cinematografice) ce atrag o mulţime de vizitatori ce practică turismul cultural ce se manifestă printr-un grad mare de satisfacţie şi cunoaştere de ceva util. Festivalurile folclorice – ce au caracter naţional cît şi internaţional prin care se prezintă specificul poporului cît şi frumosul strămoşesc prin versurile cîntecelor. Hramurile şi pelerinajele religioase – concentrează anual indiferent de cultul turistului mase enorme de oameni. Evenimentele sportive – ce se manifestă prin competiţii sportive (sportul practicat) competiţiile de vârf, cum ar fi campionatele mondiale şi continentale, olimpiadele de vară şi de iarnă turneele finale ale unor competiţii (tenis, patinaj, box) de asemenea competiţiile cu o mare intensitate ce atrag numeroşi turişti sunt: fotbalul, rugby, baschetul, volei, cricket, sumo, box. Expediţiile turistice – ce se organizează cu scopul de ajungere în locuri mai greu de atins de toată lumea ca obiective fiind: un vulcan ce erupe sau sfera de apropiata activare, un vârf de munte, un canion greu de traversat, aşezări sau triburi izolate, zone istorice. Seratele – programe de discoteci, conversaţii dirijate de animatori calificaţi pe diverse teme de tipul “la gura sobei “, bal mascat, activităţi de club; Concursuri pe diverse teme (întâlniri cu personalităţi), cursuri de iniţiere pentru diverse ramuri sportive ,cursuri de dans, degustări de 14

vinuri în zonele vinicole, pregătirea preparatelor culinare tradiţionale în aer liber, plimbări cu sănii trase de cai, sau docare de cai cît şi jocuri distractive(şah, domino, bridge, bowling). În urma enumerării activităţilor generale se vor enumera formele de agrement active practicate în spaţii deschise: Grupa I: Mare şi Plajă care se manifestă sub formele de agrement ca: -

Caiac-canoe: în scopul iniţierii sau perfecţionării, plimbări pentru descoperirea litoralului,

cunoaşterea mediilor acvatice; -

Car cu velă: pe nisip sau dune, în special pe malul mării;

-

Croaziere cu ambarcaţiuni cu velă: trasee de navigaţie, operaţiuni marinăreşti;

-

Scufundări submarine: iniţiere sau perfecţionare în studierea fundurilor marine,

-

Salvare: stagii de formare în operaţiunile de salvare;

-

Surf: camping sălbatic pe plajă;

-

Ambarcaţiuni cu velă: iniţiere în derularea croazierelor, plimbări nautice;

Grupa II: Sporturi şi odihnă de iarnă şi munte: -

Alpinism: stagii de perfecţionare în alpinism cu monitori calificaţi şi atestaţi;

-

Dans pe gheaţă: sport cu participare la concursuri;

-

Deltaplan: iniţiere pe pante cu slabă înclinaţie, instruire pentru decolări şi viraje;

-

Escaladări: căţăratul la înălţimi medii sau mari;

-

Paraşutism;

Grupa III: Natură şi turism verde agrementul practicat sub formele ca: Fotografiere, Camping, Creşterea şi dresajul animalelor, Ferme (participări la diverse activităţi de sezon şi cu cazare în locuinţe ţărăneşti);Hipismul Grupa IV: Viaţă socială şi întâlnirile - (efectuate sub forma activităţilor, sportive ca tenis de masă, minigolf, badminton, patinaj, nataţie); Sărbătorile: manifestările tradiţionale, festivaluri, evenimente. Festivalurile cu participarea la diferite festivaluri de muzică sau modă, concursuri de bridge, parade ale portului popular etc. Tir cu arcul sau arbaleta. Grupa V : Cultură, artă, ştiinţă şi artizanat Tabere de creaţie sau Academii de vară sau iarnă - organizate pentru activităţi de desen, sculptură, gravură, pictură, muzică, teatru, dansuri, etc. Antichităţi : cursuri privind istoria artei, evaluarea privind operele de artă, anticari. Artă florală : învăţarea tehnicilor de realizare a aranjamentelor florale. Bricolaj : stagiu de învăţare a modului în care se fac unele lucruri în gospodărie. Broderie, dansurile, gastronomia, cursurile pentru confecţionarea marionetelor, realizarea unui spectacol. 15

Activităţile de agrement în zone protejate sunt manifestate prin: studierea naturii, fotografiere, pictură, drumeţii montane, alpinism, speologie, scufundări, vizitarea ecomuzeelor. Efectuând cercetări asupra unor aspecte ale agrementului conform ideilor susţinute de către autorii ”Ghidul Gospodarului” au fost expuse careva factori ai agrementului în cadrul unei regiuni turistice, aşadar succesul unui agrement reuşit depinde de trei factori acestea fiind: 

Atractivitatea, Accesibilitatea, Posibilităţi de cazare şi masă [8, p .26]. Resursele utilizate de activităţile turistice au suscitat atenţia cercetătorilor care au încercat

a le defini şi clasifica. Separarea lor faţă de resursele utilizate şi de alte activităţi se concentrează mai mult pe resursele de bază ale turismului. Acestea sunt utilizate predominant de către activităţile de turism ele dând naştere excursiilor şi călătoriilor care la rândul lor au generat industria turismului. Atracţiile turistice reprezintă raţiunea de a fi a turismului. O serie de clasificări încearcă să le introducă în clase şi tabele, o clasificare mai adecvată este realizată de către cercetătorii Clowson şi Knetsch (1996) clasificare prezentă în cartea Mihaelei Dinu. Această clasificare este redată în următorul tabel. Tabelul 1.1.2 Clasificarea resurselor agrementului recreativ [4, p. 97] Resurse pentru consum

Intermediere

Resurse de bază

Resurse majore. Atenţia principală se pune pe calitatea resurselor, cu intensitate mică de dezvoltare şi cu facilitate construit de om la nivel minim. Adesea aflate la o distanţă de utilizatori, resurse ce determină tipul de activitate (circuite turistice, interes ştiinţific, drumeţii, ascensiuni pe munte, pescuit, vânătoare.) Activitate principală, Resurse principale, Artificialitate, Naturalitate, Intensitatea dezvoltării Distanţa faţă de utilizatori.

Orice fel de resurse disponibile adesea lucrate de om \artificiale(oraşe, parcuri, bazine de înot, parcuri zoologice. Activităţile includ: golf, tenis, picnic, plimbări, mers cu bicicleta.

Cele mai bune resurse accesibile la o distanţă convenabilă de utilizatori. Mai multe resurse naturale decât facilitate de utilizat dar supuse unei mari presiuni şi degradări. Activităţile include: camping, drumeţii, înot, vânătoare, pescuit.

Sursa: Dinu Mihaela. Geografia Turismului – Bucureşti: Editura Pedagogică, 2004. – 97 p. Pentru fiecare arie turistică este necesară inventarierea obiectivelor atractive, definirea nivelului de atracţie, listarea şi cartografierea lor. Diferite forme de atracţii generează diferite forme de turism aceste atracţii se deosebesc ca fiind următoarele: 1 Areale cu densitate mare a resurselor de recreere; Conţin o mare varietate de utilizatori şi o dezvoltare substanţială, utilizând toate resurselor. O dezvoltare intensivă a tuturor hotelurilor şi a dotărilor organizate pentru explorarea în proporţii de masă (parcurile tematice, parcurile de distracţii). 2 Areale de recreere în aer liber;

16

O mare varietate de utilizări cu o dezvoltare substanţială. Multe tipuri de resurse folosite. Se află la o oarecare distanţă faţă de aşezări(pistele pentru schi fond, pârtii de schi). 3 Medii înconjurătoare naturale; În această categorie intră ariile cu multiple utilizări, în funcţie de suprafaţă, unele dintre ele fiind arii protejate, deci cu un regim special (parcuri naturale, parcuri naţionale). 4 Areale naturale unice; Peisaje de o rară frumuseţe, minuni naturale, forme de relief de importanţă ştiinţifică, cele mai multe intrate în categoria ariilor naturale protejate. Principalele activităţi sunt privitul, fotografierea şi filmarea peisajelor. 5 Areale sălbatice; Medii naturale sălbatice, fără drumuri de acces modernizate, unde predomină elementele naturale netransformate de om (vegetaţia, fauna) sunt vizitate de turişti puţini. 6 Locuri culturale şi istorice; Acestea pot fi de o importanţă locală, regională sau naţională. Din această categorie fac parte: clădirile şi locurile istorice, monumentele de arhitectură, siturile arheologice, staţiunile balneare şi climaterice, locurile sfinte de rugăciune, de pelerinaj etc. Sunt stabilite criterii minime pentru şase grupe de activităţi recreative legate de relief şi cinci grupe legate de apă. Criteriile acceptate pentru activităţile recreative bazate pe relief sunt: a. camping, caravane, picnic: toate la ţară, în interiorul a 400 m de la indicatorul drumului. b. poteci de ponei: toate regiunile înalte peste 300 m cu drumuri marcate de picior şi călare. c. mers pe jos şi pe bicicletă: toate regiunile înalte de peste 4000 m cu drumuri sau poteci marcate de picior şi călare d. jocuri la ţintă: toate ariile evaluate ca având posibilităţi de tragere. e. urcare pe stînc: toate feţele abrupturilor de peste 30 m înălţime. f. schiatul: relieful favorabil cu o perioadă a stratului de zăpadă m. mare de 3 luni [4, p. 99]. Periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a sezonalităţii activităţii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală periodică. În acest context merită să fie reamintit faptul că factorul esenţial al formării periodice a cererii turistice şi în consecinţă şi a repartiţiei inegale în timp şi în spaţiu, este reprezentat de limitele sezonului de practicare a acestor forme de turism. Aşadar acestea se manifestă ca următoarele tipuri de agrement:  Agrement de vară –

manifestat prin practicarea echitaţiei, recreere în spaţiu deschis,

activităţi influenţate de razele solare;  Agrement de iarnă – activităţi practicate mai mult în spaţiu închis sau la munte;  Agrement educativ – ce cuprinde toate formele creaţiei culturale şi sociale, 17

istorice dintr-o aşezare sau un teritoriu cu valoare turistică (vestigii arheologice, monumente de artă, cetăţi, clădiri, mănăstiri, muzee, case memoriale);  Agrement sportiv – sporturi extreme, turism extravagant, paraşutism, patinajul, rafting, canotaj, surfingul, escaladele, ciclismul, alpinismul, tenisul, biliardul;  Agrement cultural (artistic) – manifestat prin activităţi culturale ce ajută la îmbogăţirea culturii omului ca meşteşugăritul, ceramica, brodări, olărie, ţesut, etnografie, folclorul, pictură, evenimente folclorice, dansuri, cântece populare, nedeile şa.;  Agrement montan – activităţi ca: schiul, săniuşul, alpinismul;  Agrement nautic – surfing, plimbări cu barca, scufundările;  Agrement de litoral, balnear – bronzul la soare, jocul cu mingea, băi solare, tenisul, golful de teren, hochei de nisip, cura helio - marină, concursuri;  Agrement interactiv electronic – divertismentul ce se prezintă pe internet, televizor ce se încadrează în categoria produselor şi serviciilor care necesită multe informaţii. Clienţii au posibilitate de informare şi în acelaşi timp să citească diferite bancuri, jocuri interactive, de asemenea cu posibilitate de a se amuza; Condiţiile generale ce favorizează apariţia şi desfăşurarea turismului sunt cuprinse îndeosebi într-un sistem ce are o importanţă deosebită, el asigurând legătura dintre componentele sistemului turistic. Dintre condiţiile care influenţează desfăşurarea turismului de agrement şi nu numai, un rol important, necontrolaţi o au următorii factori care iau parte la formarea şi planificarea unei călătorii, aşadar acestea sunt: 1.După natura social-economică există: a. Factori economici:- nivelul de dezvoltare economic; -veniturile populaţiei;-preţurile şi tarifele; -oferta turistică; b. Factori tehnici: -infrastructura generală;-infrastructura turistică; c. Factori sociali: -timpul liber; -urbanizarea; -şomajul; d. Factori demografici: -populaţia privită în dinamica şi structură; e. Factori psihologici: -nivelul de instruire; -dorinţa de cunoaştere; f. Factori organizatorici şi politici: -formalităţi vamale; - regimul vizelor; -diversitatea aranjamentelor

turistice;

-acordurile

între

ţări

cu

privire

la

circulaţia

turistică;

2.După durata acţiunii în timp: a. Factori permanenţi: -timpul liber; -veniturile; -oferta turistică; -baza tehnico-materială; b. Factori conjuncturali: -condiţiile meteorologice; -crizele economice; -calamităţile naturale; 3.După importanţa în determinarea fenomenului turistic: a. Factori primari: - timp liber; -oferta; -preţuri; -venituri; 18

b. Factori secundari: -varietatea serviciilor suplimentare; -cooperarea internaţională; -facilităţi viză; 4.După influenţa asupra loturilor corelative ale pieţei: a. Factori ai ofertei: - dotarea bazei tehnico-materiale; -diversitatea serviciilor; b. Factori ai cererii: -urbanizarea; -veniturile; -timpul liber; Alături de factorii clasificaţi mai sus se deosebesc alţi factori fiind consideraţi cei mai reprezentativi care influenţează fenomenul turistic de agrement: 1. Nivelul de dezvoltare economic care este ilustrat de PNB/loc. 2. Preţurile şi tarifele se costituie într-un factor de stimulare, ele influenţând fie întreg produsul turistic,

fie

componentele

din

ansamblul

produsului

turistic.

Oferta turistică cu principalele sale componente naturale şi antropice, la care se mai adaugă şi alte componente importante acestea fiind reprezentată prin baza tehnico-materială. Progresul tehnic influenţează prin creşterea gradului de mobilitate a populaţiei, ca urmare a perfecţionării căilor şi mijloacelor de transport. 3. Mutaţiile demografice legate de creşterea numerică a populaţiei, de asemenea de diferenţierea în structura pe grupe de vârstă, şi medii socio-profesionale. 4. Procesul de urbanizare ce influenţează direct circulaţia turistică, determină direct modificări în cadrul structurii preferinţelor şi nevoilor populaţiei. 5. Timpul

liber

–

activitatea

turistică

se

desfăşoară

în

timpul

liber.

Moda, tradiţiile, obiceiurile cît şi manifestările ştiinţifice şi culturale. Ca urmare, acest tip de turism generează supraîncărcări la nivelul infrastructurii, fie că este vorba de bazele de cazare, fie de căile de acces, în acest sens putem delimita următoarele aspecte negative ale agrementului: Poluare de sol; Deteriorarea propriei sale substanţă de existenţă; Distrugerea zonelor forestiere prin supra solicitarea unor locuri; Epuizarea aspectelor tradiţionale istorice; Agrementul în mare parte se dezvoltă în funcţie de atracţiile turistice, resurse, îndeletniciri, tipicitate, originalitate, diversitate, accesibilitate acesta presupune implicarea unor experienţe din partea turistului la activităţile la care doreşte să participe [11, p 353]., acestea sunt definite: Experienţă de explorare – la nivel inferior nevoia este aceea de a trăi ceva unic si neobişnuit (plimbările seara întru-n anturaj liniştit şi calm) experienţe ce se asociază cu cuvântul “suspans“ lăsând amintiri plăcute. La nivel mediu (activităţi pregătite în linii mari de organizatori) vizitarea unor obiective turistice, participări la manifestările organizate, excursii în locuri îndepărtate şi deci mai puţin cunoscute, ce presupune închirieri de biciclete hidrobiciclete de asemenea aici se mai includ ambarcaţiunile nautice sportive, excursiile de aventură. La nivel superior sunt activităţile dinainte programate: partide de pescuit, excursii in alte localităţi sau staţiuni, excursiile în ţările învecinate, croazierele, se manifestă prin grad de risc dar care presupun sentimente de aventură. 19

Experienţă biotică – esenţa acestei manifestări constă în redescoperirea propriului corp sau a propriilor aptitudini în mediul unei staţiuni turistice zone având contact cu apă, soarele puternic, vânt, zăpadă. Se prevede maxim de activitate după care în urma acestor experienţe se observă un auto consum ca exemplu avem: La nivel inferior – băile helioterme, bronzare, ungerea corpului cu nămol, fuga pe nisip, sărire de pe trambulina gimnastică în aer liber, schiul nautic, iahtingul, tirul cu arcul, jogging, jocurile – uneori copilăreşti în nisip, dormitul pe săturate. La nivel mediu – degustarea de specialităţi culinare, degustarea de vinuri, înotul, săriturile de pe trambulină, folosirea instalaţiilor sportive şi de gimnastică în aer liber. La nivel superior –aici se include formele de practicare a sporturilor accesibile dar care prin natura lor, solicită experienţă, dexteritate şi un autoconsum sporit de energie, mergând până la performanţe şi autodepăşirea propriilor limite – schiul nautic, iahtingul, tirul cu arcul, echitaţia, partide amicale sau concursuri amicale sportive (de exemplu: tenis de câmp, volei, handbal, fotbal, jogging şi multe altele). Experienţă socială ce se manifestă prin integrarea turistului în activităţi colective ale staţiunilor turistice însoţite de plăcerea de a trăi în cadrul mulţimii de persoane ad-hoc în staţiunea respectivă. Gradul de satisfacţie a turistului se amplifică şi prin respectul cu care este privit şi înconjurat şi îndeosebi prin amabilitatea cu care va fi tratat generată de ospitalitatea organizatorilor şi prestatorilor de servicii. La nivel inferior – primirea amabilă la hotel şi în restaurant, servicii prevenitoare ireproşabile (de exemplu, privind informaţiile, programele complementare de care va putea beneficia în staţiune) politeţea profesională neforţată, ospitalitatea şi amabilitatea atohtonilor. La nivel mediu orele petrecute în grup cu ocazia jocurilor de societate cu ocazia participării la anumite acţiuni colective, contactele cu ceilalţi turişti din grup şi mai ales deplina libertate de contacte cu turiştii din alte grupuri mai ales cu cei străini. La nivel superior – timpul consacrat întâlnirilor organizate în cadrul diferitelor programe relaţiile de prietenie şi sentimentul de apartenenţă în situaţiile de participare la experienţele explorative sau biotice (de exemplu, sentimental de apartenenţă la un colectiv între alpinişti în situaţii de dificultate, acordarea ocazională sau primirea ocazională de ajutor în unele situaţii neprevăzute, amiciţia între membrii echipelor formate cu ocazia concursurilor sportive amicale, a concursurilor distractive. Formele de experienţă socială constituie un factor esenţial p-u deciziile de alegere a unei destinaţii turistice, marcând o rată de creştere mai intensă decât alte motivaţii de călătorii turistice, îndeosebi în turismul internaţional. Experienţă optimizată – sunt evenimente trăite intens de turist, având ca raport direct cu natura, cu cultura, şi civilizaţia locurilor vizitate ca rezultatul să se manifeste într-o satisfacţie de autodepăşirea prin trăirea unei experienţe de dobândirea unui echilibru de sănătate (tratamente, alimentaţie). Acest domeniu se reuneşte satisfacţiile la care un turist se aşteaptă în timpul vacanţei. 20

La nivel inferior experienţa de a dobândi sau a menţine un echilibru de sănătate (prin odihnă pasivă sau cvasipasivă, bronzare, sport, diete de alimentare, proceduri de tratament balneomedical). La nivel mediu – sentimentul exaltării în faţa unor peisaje inedite spre exemplu contemplarea răsăritului sau apusului de soare la munte sau la mare, contemplarea faunei caracteristice din rezervaţii sau în zonele puţin circulate, safari geografic. La nivel superior – satisfacţia resimţită în urma evenimentelor de vacanţă, filtrate prin prisma selectivă a personalităţii umane. Evenimentele trăite intens de turist, au un raport direct cu natura cu cultura şi civilizaţia locurilor vizitate, sunt apreciate de aceasta la toate nivelurile ca un veritabil stimulent optimizat, devenind şi ele motivaţii p-u acceptarea unor formule de vacanţe active.Animaţia şi agrementarea staţiunilor turistice presupune deci un complex de servicii oferite vizitatorilor, prestaţiile respective câştigând prin forţa lucrurilor dimensiuni economice bine conturate, contribuind în acest fel la sporirea încasărilor pentru fiecare zi de sejur petrecut de un turist într-o staţiune, turistul dispus în principiu să accepte asemenea cheltuieli în timpul vacanţei sale. În concluzie, spre deosebire de perioadele precedente, când conceptul de vacanţă în afara domiciliului permanent se baza pe cultivarea satisfacţiei de a mânca bine de a dormi pe săturate, acum asistăm la o alta idee, în prezent reconsiderarea acestei optici din partea turiştilor în sine, nu-şi pierd importanţa serviciilor de bază nu mai sunt considerate suficiente pentru a oferi condiţiile la care aspiră un turist pentru petrecerea timpului liber într-o vacanţă veritabilă. Ceia ce oferă viaţă şi atractivitate staţiunilor turistice şi locurilor specifice este „experienţa pozitivă trăită de turist în timpul vacanţelor” şi ca atare un concept viabil de animaţie şi agrementare trebuie să pornească de la combinaţia celor patru domenii de experienţă enunţate, dar proporţionate abil, pentru a permite asigurarea unei competitivităţi constante şi eficiente între destinaţiile turistice. 1.3 Potenţialul de agrement al Republicii Moldova Potenţialul turistic natural alături de baza tehnico – materială şi infrastructura generală constituie oferta turistică efectivă a fiecărei ţări, care poate fi promovată pe piaţa turistică sub formă de produse turistice. Deşi are o suprafaţă mică, Republica Moldova la această etapă dispune de un considerabil potenţial turistic, reprezentat întâi de toate de aspectul geomorfologic al teritoriului de o neobişnuită diversitate de rezervaţii peisagistice sau landşafturi naturale şi monumente geologice unice, de valoare. Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sînt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate şi frumuseţe, cu regret mai puţin cel de agrement. Turismul moldovenesc are un mare potenţial încă neexplorat, cota acestuia în PIB poate fiind ridicată până la 3-5% în următorii ani. Potenţialul natural (fizico-geografic) este văzut în calitate de factor determinat în condiţiile Republicii Moldova. Factorul natural constituie factorul – cheie în procesul de elaborare a modelului turistico-recreativ de utilizare şi organizare a activităţilor turistico-recreative. 21

De asemenea evaluarea condiţiile climaterice pentru scopuri turistico-recreative constă în determinarea duratei timpului favorabil pentru agrement. Aceasta este considerată drept parte componentă a aspectului fiziologic de evaluare a cadrului natural pentru turism şi agrement. Selectarea criteriilor pentru evaluarea turistico - recreativă în ansamblu a unităţilor peisagistice teritoriale se bazează pe dependenţa alegerii unei zone de agrement de condiţiile cadrului natural de către turişti. În acest scop vom efectua evaluarea atât a unităţilor tipologice a varietăţilor de landşaft cît şi a unităţilor regionale naturale. Criteriile evaluării respective a peisajului pentru turismul de recreere şi agrement sunt: gradul de împădurire, caracteristicile calitative ale pădurilor din localitate, lacurile de acumulare, relieful şi pitorescul peisagistic.[5, p.495]. Sa efectuat un studiu asupra regiunilor cu posibilităţi de desfăşurare a agrementului, analizând cercetările realizate de către specialiştii în domeniul turismului, cercetări de Efros Vasile (1996) preluată ulterior şi de Turcov Elena (2006) au fost delimitate următoarele zone turistice de agrement (vezi anexa 1). Evaluate în funcţie de valoarea şi concentrarea resurselor de recreere şi agrement sunt delimitate 6 zone turistice în cadrul cărora se disting alte centre, localităţi şi staţiuni.[14, p.162-165]. Zona turistică Centru: cu subzona turistică – Vadul lui Vodă reprezentată de pădurea în lunca Nistrului, plajă, monument natural cu soluri fosile pe terasele nistriene (44ha), izvoare cu apă termală; parcul din Bălăbăneşti (5ha); subzona turistică Vatra lacul Ghidighici (supranumit “Marea Chişinăului”), ce presupune 2 situri arheologice (sec. VIIIXVIII), 3 sectoare de vile; subzona turistică Chişinău, Condriţa, Ghidighici; Zona turistică Edineţ – Ocniţa: reprezentată prin subzona turistică Edineţ şi Ocniţa. Zona turistică Codru: cu subzona turistică Orhei, ce dispune de peisaje atât cu valenţe culturale cît şi de un areal deluros şi calcaros cu stânci recifilate ce permite practicarea unor sporturi extreme (paraşutism, alpinism) de asemenea prezente şi pădurile de interes peisagistic social–recreative; subzona turistică Călăraşi şi Hînceşti; Zona turistică Dubăsari; Zona turistică Cahul; Zona turistică Nistrul Inferior; Unităţile teritoriale, indiferent de mărimea lor sunt considerate părţi integrante ale ansamblului teritorial căruia îi aparţin (zona la teritoriul ţării, sau subzonă la zonă) aşadar ca argument criteriile de zonare turistică trebuie să fie unitare pe întreg teritoriu ţării şi la nivelul fiecărei diviziuni teritoriale. Zonarea este o tehnică importantă pentru implementarea planurilor de folosire a terenului pentru staţiuni, a facilităţilor turistice în zonele de atracţie, pentru turismul urban şi alte tipuri de zone turistice. Reglementarea zonării presupune existenţa unor standarde de dezvoltare cum ar fi densitatea turistică, limita superioară şi inferioară a ocupării etc. Acestea pot fi adoptate separat pentru fiecare sector turistic.[14, p.160]. Zonarea trebuie efectuată şi pentru dezvoltarea ariilor din apropierea regiunilor turistice, aşa încât acestea să fie compatibile cu dezvoltarea sectorului turistic. Zonarea este folosită în toate cazurile de utilizare a terenului, nu numai în turism. Dacă există deja reglementări cu privire la zonarea unei anumite 22

regiuni turistice, acestea pot fi extinse şi pentru celelalte zone turistice. Un potenţial de agrement deosebit îl cuprinde municipiul şi Republica Moldova. Turismul în cadrul ţării este prezentat ca un factor de dezvoltare soci – economică a suburbiilor şi zonelor de influenţă. Analiza dezvoltării turismului în cadrul Republicii Moldova este axată pe examinarea avantajelor comparative oferite de componentele de bază (dispersate sau concentrate în locaţii turistice periurbane) care stau la formarea potenţialului turistic: Componenţa naturală: reprezentată de spaţiile naturale cu funcţionalitate turistică, peisaje urbane şi rustice spectaculoase, condiţiile balneoclimatice favorabile. Componenţa antropică: reprezentată prin monumente de cultură şi civilizaţie, obiecte de artă, muzee, elemente de etnografie şi folclor, spaţii urbane amenajate şi soluţii tehnologice de performanţă. Infrastructura: reprezentată de trasee turistice şi excursioniste, staţiuni, complexe hoteliere, unităţi de alimentaţie publică, transport, agrement. Aceste componente într-o mare varietate de combinaţii formează oferta turistică naţională de o atracţie specială. Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea municipiului ca cea mai importantă destinaţie solicitată pe piaţa turistică. Motivaţia călătoriilor în cadrul Republicii Moldova este legată de mai mulţi factori. În primul rând datorită statutului de capitală, un număr mare de vizitatori vin cu interese de afaceri sau participare la diverse evenimente, activităţi culturale naţionale sau locale. De asemenea alături de aceste puncte de agrement vom enumera şi alte câteva de zone de recreare aferente bazinelor acvatice de importanţă naţională în zonele de odihnă: Lacul de la Ţigăneşti, Satul Moldovenesc (Hînceşti), Costeşti-Stânca, unde se află cel mai mare lac din Moldova, Costeşti, Holercani, Soroca, Dubăsari, Tiraspol, Bender, care sunt un bun suport pentru amplasamente turistice majore. Alături de aceste subzone se va evidenţia şi oraşul Chişinău ca centru de agrement ce este dotat la un nivel mai înalt de cât restul ţării cu infrastructură de deservire a turiştilor, după cum urmează: structuri de cazare – 19 hoteluri, cca.90 baze de odihnă Condriţa, Vatra, Vadul lui Vodă cu circa 10 000 locuri de cazare, 3 sanatorii; restaurante, structuri de agrement 420; cca. 86 trasee locale şi naţionale. În mare parte agrementul din ţara noastră o au vechile tradiţii ce joacă un rol important în atragerea turiştilor, agrement desfăşurat mai mult în spaţiul rural de sărbători acestea fiind (nedeile, festivalurile folclorice, hramurile, horele, şi sculptul în piatră, ţesutul, broderie, dansurile, gastronomia, ş.a.) Dar totodată, sunt necesari paşi insistenţi de promovare a destinaţiei Republica Moldova pe piaţa turistică internaţională. De asemnea un alt aspect al spaţiului de desfăşurare a agrementului sunt spaţiile verzi cu funcţionalitate turistică şi recreativă: În raport cu oraşul Chişinău spaţiile verzi formează patru niveluri: zonele de agrement din interiorul oraşului accesibile în maxim 10 minute de mers pe jos (scuare, parcuri, pădure-parc) de la locuinţe sau hoteluri; zonele de agrement de accesibilitate depărtată (pădurile şi întinderile de apă suburbane), unde se poate 23

ajunge în maxim 30 minute cu transportul urban; zona pentru odihna de o zi alcătuită din destinaţii turistice şi recreative în raza de influenţă a oraşului de cca.50-60 km în jur. Spaţiile de agrement în interiorul oraşului sunt reprezentate de spaţiile verzi, iar în spaţiul periurban (suburbii) se mai adaogă bazinele acvatice şi fondul forestier cu o suprafaţă totală de 6764 ha. Aceste terenuri acoperă un teritoriu de cca. 8, 3% din suprafaţa municipiului (mai puţin decât media pe ţară), ceea ce corespunde la 94, 2 m2/ locuitor. Acestea din interiorul oraşului sunt destinate odihnei cotidiene, creează imaginea unei localităţi verzi şi serveşte drept suport fizic pentru amplasarea multor unităţi de agrement, sport, alimentaţie publică şi cazare a turiştilor. Pe teritoriul capitalei sunt determinate 5 tipuri de spaţii înverzite: păduri-parc, parcuri, grădini, scuaruri şi spaţiile înverzite de pe bulevarde. Cea mai mare pondere o au pădurile-parc şi parcurile, care constituie cca. 60% şi respectiv 35% din spaţiile verzi ale capitalei. Unui orăşean în Chişinău îi revine cca. 31, 5 m2 de spaţii verzi, ceea ce se înscrie în norma generală de 20-50 m2/locuitor.Chişinăul este un oraş verde şi are spaţii înverzite variate, iar unui orăşean îi revine cca. 31,5 m.p. de terenuri verzi, ceea ce se înscrie în norma generală de 20-50 metri pătraţi/locuitor pentru oraşele balneare. Aici sînt amplasate patru arii naturale protejate de stat, care ocupă 180 ha, iar complexul de protecţie a mediului include spaţiile verzi ale oraşului cu destinaţie variată: păstrarea fondului genetic vegetal şi animal, păstrarea şi dezvoltarea arhitecturii peisagiste, recreerea populaţiei. Pe teritoriul capitalei sînt determinate cinci tipuri de spaţii înverzite. Spaţiile verzi, indiferent de tip şi apartenenţă, au un rol recreativ de odihnă. Drept spaţiu de recreere servesc: Pădurea Buiucani, pădurea din apropierea şoselei Balcani, Pădurea Ciocana-1 (între străzile Vadul lui Vodă şi Alecu Russo), Pădurea Ciocana-2 (între străzile Alecu Russo şi Bucovinei), Pădurea Rîşcani (str. Studenţilor - Tipografia Centrală), spaţiul verde de lângă râul Bîc în preajma Circului),Grădina Botanică (105ha), Grădina Zoologică (20ha), Grădina dendrologică (83ha), Grădina Muzeului de Etnografie, Pădurea de la Schinoasa. Spaţiile verzi compacte intraurbane sînt amplasate preponderent în partea de nord şi vest a oraşului, iar scuarele sînt dispersate în toate sectoarele capitalei - mai mult la Ciocana (17,6 ha) şi Rîşcani (11,5 ha), dar mai puţin la Buiucani (3,3 ha), Centru (6,2 ha), Botanica (6,8 ha). În Chişinău se găsesc: 25 zone de agrement inclusiv: parcuri – 14; fâşii forestiere – 2; bazine acvatice – 4; Spaţiile verzi compacte intraurbane: sunt amplasate preponderent în partea de nord şi vest a oraşului, iar scuarele sunt dispersate în toate sectoarele capitalei – mai mult la Ciocana (17,6 ha)şi Râşcani (11,5 ha), dar mai puţin la Buiucani (3,3 ha), Centru (6,2 ha), Botanica (6,8 ha). Spaţiile verzi sunt exploatate în scopuri turistice pentru organizarea excursiilor, odihnei de weekend şi relaxare (cafenele, terase, restaurante, centre de practicare a sporturilor). Alături de spaţiile verzi enumerate anterior se va caracteriza cele mai importante unităţi de agrement din cadru municipiului Chişinău care sunt reprezentate în continuare (vezi anexa 2). Baza de agrement a municipiului nu este completă fără companiile de distribuire a divertismentului care fac posibilă completarea 24

acestora (vezi anexa 3). Cu referire în anul 2007 la capacitatea de cazare turistică în funcţiune a structurilor de cazare colective a constituit 3939,5 mii locuri-zile, menţinîndu-se la nivelul anului 2006. În totalul capacităţii de cazare turistică în funcţiune, hotelurile şi motelurile deţin o pondere de 30,3%, taberele de vacanţă pentru elevi – 25,3%, vilele turistice, satele de vacanţă şi alte structuri de odihnă – 18,3%, structurile de întremare – 18,0%, căminele pentru vizitatori -5,1%, pensiunile turistice şi agroturistice – 3,0%. În anul 2007 în structurile de cazare colective au sosit 314,6 mii turişti, din care 244,3mii de turişti moldoveni (77,7% din total) şi 70,3 mii de turişti străini (22,3%). Comparativ cu anul 2006 numărul turiştilor sosiţi în structurile de cazare s-a majorat cu 0,9%, datorită creşterii numărului de turişti străini (+12,0%). Numărul de sosiri ale turiştilor în structurile de cazare turistice colective, pe tipuri de structuri, se prezintă după cum urmează (vezi anexa 4). În concluzie cum se poate observa din enumerarea principalelor aspecte de care se ţine cont agrementul municipiului Chişinău, concluzionăm faptul că la această etapă infrastructura este una accesibilă şi prezentă în ciuda faptului că unele sunt neadecvate. Este prezentă atât capacitatea de primire a turiştilor cît şi edificiile necesare unei călătorii reuşite.

25

Capitolul II Stituația turismului în Republica Moldova la etapa actuală Politica în domeniul turismului vizează acțiunea conștientă a statului democratic în direcția stabilirii obiectivelor la nivel macroeconomic de atins pentru o anumită perioadă de timp, precum și mijloacele directe și indirecte necesare pentru a pune în practică aceste obiective. În politicile publice turismul este văzut ca un sector al economiei naţionale cu posibilităţi de generare a beneficiilor socio-economice şi un catalizator pentru dezvoltarea altor sectoare sau teritorii defavorizate, precum mediul rural, ariile naturale protejate şi monumentele cultural-istorice. De la declararea Independenței Republicii Moldova au fost elaborate 3 documente de politici publice de bază în domeniul turismului. Deși, elaborate în același scop de dezvoltare a industriei turistice, documentele strategice sunt considerate incoerente sau cu o coerență relativă, se stipulează într-o analiză a activității turistice pentru anii 2003-2012. [86]. Astfel, în cele 3 documente de bază, scopurile propuse ar viza următoarele aspecte reflectate în tabelul 2.1. Tabelul 2.1. Scopul şi misiunea turismului în documentele publice Concepția de Dezvoltare a Turismului 1997-2005 Scop: Crearea unei industrii turistice eficiente în structura economiei naționale a Republicii Moldova

Viziune: Lipsă

Strategia de Dezvoltare Durabilă a Turismului 2003-2015 Scop: Crearea unei baze adecvate pentru dezvoltarea turismului intern și internațional în Republica Moldova într-un mod integrat, echilibrat și durabil, astfel, încât să aducă beneficii culturale și socio-economice considerabile țării și comunităților ei Viziune: Lipsă

Strategia de Dezvoltare a Turismului ”Turism 2020” Scop: Impulsionarea activităţii turistice în Republica Moldova prin dezvoltarea turismului intern şi receptor

Viziune: Până în anul 2020 turismul urmează să devină un sector economic dinamic, orientat spre satisfacerea cereriidin domeniu și promovarea ospitalității moldovenești

Sursa: Elaborat de autor în baza documentelor analizate De asemenea, de circa 25 de ani de când Republica Moldova şi-a declarat independenţa sectorul turistic nu are o viziune de ansamblu unică, iar în legislaţia naţională cât şi în cadrul politicilor publice din ţară, în special, în SDT 2003-2015, nu a fost propusă nici o viziune și misiune de dezvoltare a sectorului turistic. O viziune şi misiune clară este stipulată în Strategia ”Turism 2020”. [9] Aceasta presupune ca până în anul 2020 turismul urmează să devină un sector economic dinamic, orientat spre satisfacerea cererii din domeniu și promovarea ospitalității moldovenești. Evaluarea finalităților primelor două documente de politici este complicat de realizat deoarece au fost abandonate (Concepția de Dezvoltare a Turismului, 1997-2005 și Strategia de Dezvoltare 26

Durabilă a Turismului 2003-2015, au fost abrogate prin Hotărârea Guvernului nr. 796 din 25.10.2012). În CDT 1997-2005 nu există prevederi clare ce ar viza aspectul promovării turismului și nici abordarea conceptuală explicită a managementului turismului rural. Însă, indirect aceste abordări sunt vizate prin unele prevederi precum:  planificarea turismului în mod complex, ţinându-se cont de toate aspectele legislative ce  se referă la atare ramuri prioritare ale economiei - agricultura, industria, transportul etc.;  elaborarea programelor de dezvoltare a turismului pentru copii şi tineret;  elaborarea bazelor metodologice a serviciilor turistice pentru elevi pe baza resurselor  turistice locale, ţinându-se cont de vârsta şi nivelul de cunoştinţe al excursioniştilor;  restaurarea şi lărgirea reţelei cluburilor şi secţiilor turismului sportiv, în special, a  stimularea dezvoltării formelor alternative de turism (în mod implicit, turismul rural ca formă a turismului alternativ). etc.[5] CDT în Republica Moldova până în anul 2005 a promovat 57 acțiuni cu un scop clar dezvoltarea industriei turistice. Pentru aceasta:  a fost elaborată legea turismului;  s-a instituționalizat autoritatea națională de turism;  s-a stabilit un cadru coerent și echilibrat al problemelor strategice ale turismului moldovenesc și domeniile de intervenție a statului;  s-a pus accent pe dezvoltarea destinațiilor turistice și pe necesitatea gestionării fluxurilor de turism intern și internațional (pe vectori concreți);  s-a creat Fondul pentru dezvoltarea turismului;  s-au stabilit piețele-țintă pe care trebuie să se promoveze destinația Republica Moldova. Strategia de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015, prin, însăși, denumire și scopul de bază, venea să abordeze aspectul dezvoltării durabile a turismului. Dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă și rentabilă sub raport economic și echitabilă din punct de vedere etic și social pentru populația locală, se menționează în aceasta. Au fost stabilite 7 direcții strategice de dezvoltare a turismului rural care până la abrogarea Strategiei au fost realizate parțial doar 5. (tabelul 2.2) Tabelul 2.2. Gradul de realizare a direcțiilor strategice în domeniul turismului rural stabilite în cadrul SDT 2003-2015 Direcții strategice Elaborarea şi implementarea Cadrului legislativ necesar cu privire la turismul rural. Efectuarea clasificării structurilor de primire a turiștilor în localitățile rurale.

Grad de realizare până la abrogare (2012) Nerealizat Parțial realizat

27

Identificarea comunităților rurale în care există posibilități pentru implementarea unor proiecte- Parțial realizat pilot în domeniul turismului rural. Crearea în teritoriu a serviciilor de Nerealizat specialitate în domeniul turismului. Crearea bazei informaționale, editarea de ghiduri Parțial realizat (au fost elaborate ghiduri: și cataloage privind oferta de turism rural. turism rural, ecologic, cultural, vitivinicol etc.) Elaborarea și promovarea proiectelor investiționale pentru crearea, repararea și modernizarea Parțial realizat infrastructurii generale și a celei turistice. Implementarea unui program de instruire la nivelul autorităților administrației publice locale și al Parțial realizat populației.

Sursa: Raport de evaluare a implementării Strategiei de Dezvoltare a Turismului în perioada 2003-2012. Elaborat de Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2012 Dacă e să comparăm gradul de realizare a prevederilor celor două documente, atunci se observă o rată de realizare de circa 18% (CDT până în 2005) în comparație cu 5% (SDT 2003-2015). În același timp, ponderea acțiunilor nerealizate este cu mult mai mare în cel de-al doilea document (58%). Este de condamnat faptul că timp de 9 ani de zile (2003-2012) nu a fost realizat practic nimic, ca de abia în 2011 să se inițieze consultări publice în privința necesității revizuirii SDT sau elaborării unei strategii noi.  În același timp documentele strategice de politici publice au avut un impact semnificativ în diverse etape ale dezvoltării turismului în Republica Moldova deoarece:  Au prezentat un cadru sistematizat de provocări, care urmează să fie soluționate pentru dezvoltarea industriei turistice;  Au corelat opțiunile strategice cu alte strategii sectoriale, produse în aceeaşi perioadă;  Au promovat o abordare clară a complexității industriei turismului;  Au servit drept fundament, fie şi declarativ, pentru alte documente de politici publice în turism şi acțiuni pentru îmbunătățirea managementului sectorului;  Au favorizat elaborarea și implementarea unor standarde pentru ospitalitatea  moldovenească (Normative pentru structurile de primire turistică, Criterii pentru brevetarea personalului din industria turismului) care au dus la îmbunătățirea raporturilor dintre prestatorii de servicii turistice şi oaspeții Moldovei;  Au promovat ideea unor parteneriate strategice cu alte APC şi APL, precum şi alți actori de pe piața turistică;  Au abordat conceptul dezvoltării durabile și a impactului a turismului;  Au abordat conceptul turismului rural și direcțiile strategice de dezvoltare (SDT 2003-2015).

28

Documentul public fundamental ce relevă domeniile prioritare şi direcţiile de dezvoltare a sectorului turistic până în anul 2020 este Strategia de Dezvoltare a Turismului ”Turism 2020”. Aceasta este considerată o strategie sectorială în contextul în care în anul 2012 a fost lansată Strategia Naţională de Dezvoltare a Republicii Moldova ”Moldova 2020”. Strategia de Dezvoltare a Turismului ”Turism 2020” a fost lansată sub motto-ul: „Turismul trebuie să devină recolta bănească a Republicii Moldova!”. [9] Prin intermediul Strategiei se oferă un nou impuls domeniului turismului, confirmându-i calitatea de sector prioritar al economiei naţionale, transformând Republica Moldova într-o destinaţie atractivă pentru turiştii străini dornici de a descoperi valorile culturale şi bogatul potenţial natural al ţării. În noua Strategie turismul rural este considerat ca formă de turism activă care poate aduce beneficii direct comunităţii rurale şi băştinaşilor. Obiectivul general al Strategiei este Impulsionarea activităţii turistice în Republica Moldova prin dezvoltarea turismului intern şi receptor. [9] Pentru realizarea scopului, au fost stabilite 5 obiective generale, iar direcțiile de acțiuni au fost concretizate în 32 obiective specifice: 1. Perfecţionarea legislaţiei turistice în conformitate cu cerinţele pieţei turistice, racordate la standardele europene. 2. Valorificarea potenţialului turistic naţional şi promovarea imaginii Republicii Moldova ca destinaţie turistică. 3. Dezvoltarea regională a turismului. 4. Sporirea nivelului de pregătire a cadrelor de specialitate şi a calităţii serviciilor turistice. 5. Modernizarea tehnologică a industriei turistice prin utilizarea tehnologiilor informaţionale. Baza acţiunilor pentru I etapă de implementare 2014-2016 au constituit-o cele 20 de priorităţi pe care şi le-a stabilit Agenţia Turismului pentru perioada imediat următoare de activitate (20132014). Drept factor decisiv în realizarea scopului Strategiei „Turism 2020” va fi amenajarea destinaţiilor turistice şi valorificarea eficientă a celor 20 forme de turism, expuse în 3 categorii: 6. Forme de turism active la etapa actuală: viti-vinicol, de afaceri, rural, balnear, religios şi de excursii. 7. Forme de turism ce urmează a fi impulsionate: cultural, gastronomic, social, sportiv, automobilistic, de week-end, urban, nostalgic şi ecologic. 8. Forme de turism de perspectivă: academic, de tranzit, naval, medical şi extrem. În rezultatul impulsionării activităţii turistice se prognozează o creştere anuală a numărului turiştilor cu 3 % în cadrul turismului receptor şi cu 4 % în cadrul turismului intern, fapt ce se atestă în 2015 la capitolul turismul receptor, dar nu și a celui intern. (tabelul 2.5) Bugetul total asigurat necesar pentru implementarea Strategiei se estimează la 167,3 mln lei, pentru I etapă bugetul constituie 62 mln lei. Conform prognozelor, veniturile din activitatea turistică 29

doar în cadrul turismului intern şi receptor (fără turismul emiţător) în anii 2014 – 2020 va constitui suma de 1099,3 mln lei, ceea ce depăşeşte de 6,5 ori cheltuielile de implementare. Pe lângă impactul financiar Strategia prevede un impact economic (dinamizarea activităţii în alte cca 20 de ramuri conexe, sporind cota fiecăreia în activitatea economică a ţării), impactul cultural (valorificarea potenţialului turistic prin includerea în ofertele turistice a resurselor turistice, bazate în mare parte pe patrimoniul cultural, inclusiv, tradiţiile, obiceiurile, evenimentele culturale) și un impact social (dezvoltarea ramurii turistice va contribui la crearea de noi locuri de muncă, la extinderea şi diversificarea pieţei de desfacere a produselor agricole, solicitate de sectorul turistic, în special, în mediul rural). Una din constatările Strategiei este lipsa centrelor de informare turistică în teritoriu cât și lipsa unui birou național de informare și promovare turistică, astfel unul din obiectivele specifice ale planului de acțiuni al Agenției Turismului pentru 2014 a fost elaborarea mecanismului de organizare şi funcţionare a biroului/centrelor de informare şi promovare turistică. (anexa 11). Același Plan a vizat simplificarea procedurilor ce ţin de iniţierea afacerilor în domeniul turismului rural prin: 9. Introducerea unui capitol separat “Dezvoltarea turismului rural” în Legea 352 din 24.11.2006; 10. Modificarea cerinţelor de clasificare a structurilor de primire turistică din spaţiul rural în Legea 352 din 24 noiembrie 2006; 11. Modificarea mecanismului de clasificare a structurilor de primire turistică din spaţiul rural. În luna aprilie 2015, au fost aprobate 20 de rute turistice naționale. Fișele tehnice ale acestor rute sunt publicate pe site-ul oficial al Agenției Turismului fiind utilizate, cu titlu gratuit de către toate persoanele fizice și juridice. (figura 2.1)

30

Fig.2.1. Traseu turistic național nr. 1 ”Orheiul Vechi – loc de interferență a culturilor multiseculare”; Traseu turistic național nr. 6 ”Mănăstirile misterului și a spiritualității” Sursa: http://www.turism.gov.md/index.php?pag=trasee&opa=view&id=33&l= Dezvoltarea turismului în spațiul rural în perioada 1995-2015 a fost abordată și în alte documente de interes public, de asemenea, abrogate în 2012: Programul Național de realizare a Domeniul Măsuri strategice în Republica Moldova au un grad de realizare de 32%, cu 27 puncte procentuale mai puțin decât România și cu 24 puncte procentuale mai mult decât Ucraina. Tabelul 2.3. Gradul de realizare a prevederilor documentelor naţionale de turism (%) Documentul Ţara Bulgaria Moldova Polonia România Ucraina Cehia Ungaria Serbia Slovacia Domeniul tematic Descrierea şi elaborarea 75 60 47 41 72 58 54 65 43 procesului Analiza situaţiei şi 94 71 45 18 66 54 54 46 37 programarea Abordarea durabilă a 81 58 20 52 91 98 61 80 71 politicilor în turism Participarea instituţiilor în 95 78 69 80 89 73 62 95 56 managementul turismului Business, aprovizionare şi 83 70 17 43 60 30 3 47 27 PAs Măsuri strategice 83 19 59 6 0 0 33 6 32 Finanţare şi implementare 68 75 46 11 18 46 25 14 43 Gradul de îndeplinire 82,71 44,14 61,57 43,28 35,85 56,57 51,28 41,71 50,42 medie pe ţară

Sursa: Raportul de evaluare a Strategiilor Naţionale de Dezvoltare a Turismului (20122013), disponibil pe http://www.ceeweb.org/publications-positions/positions/ Politica statului în domeniul turismului se manifestă și prin reglementarea juridică a activității turistice. Astfel, la moment există mai multe acte normative în care sunt specificate mecanismele de valorificare și dezvoltare a patrimoniului turistic național, printre care menționăm: 12.

Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica

Moldova nr. 352-XVI din 24.11.2006, Monitorul Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007. Politica de stat în domeniul turismului prevede că statul sprijină turismul, ca unul din domeniile prioritare ale economiei naţionale, prin mecanisme economice şi prin acţiuni de amenajare şi protecţie a patrimoniului turistic în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative, prin crearea de condiţii pentru dezvoltarea durabilă a turismului. Legea prevede noțiunea de turism rural ca formă de turism desfăşurată în mediul rural şi orientată spre utilizarea resurselor turistice locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea mediului rural, activităţilor specifice acestuia, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti şi de fermier etc. 13.

Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi criteriilor de

clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei nr.643 din 27.05.2003. Aceasta prevede tipurile de structuri cu funcțiuni de cazare (inclusiv, pensiune turistică 31

și agroturistică), criteriile minime obligatorii pentru clasificarea pe stele a acestora, procedura de eliberare a actelor de clasificare etc. 14.

Hotărârea cu privire la impulsionarea dezvoltării turismului în mediul rural nr. 979 din

12.08.2008 Monitorul Oficial nr.157-159/981 din 19.08.2008, (abrogată prin Hotărârea Guvernului din 14.01.14, MO 9-13/17.01.14 art.12). De asemenea, legislația Republicii Moldova mai prevede un șir de acorduri internaționale privind colaborarea în domeniul turismului. Printre acestea putem menționa acordurile încheiate cu următoarele state: România, Ucraina, Turcia, Grecia, Croația, Cipru etc. Organizarea, coordonarea și monitorizarea activităților turistice la nivel macroeconomic, cât și elaborarea politicilor publice în turism sunt atribuțiile de bază ale Agenției Turismului creată pe lângă Guvernul Republicii Moldova, fapt menționat în capitolul 1.2. De asemenea, aceasta organizează şi desfăşoară acţiunile de promovare a imaginii Republicii Moldova ca ţară ce prezintă interes, prin specificul turismului autohton, pentru turismul internațional. Agenţia Turismului este creată în scopul elaborării şi promovării strategiei naţionale în domeniul turismului şi programelor de dezvoltare a turismului, în conformitate cu potenţialul turistic şi programele strategice de dezvoltare economică a ţării. Autoritatea naţională de turism a îmbrăcat diverse denumiri: 15.

Agenţia Naţională de Turism (2000-2001);

16.

Departamentul Dezvoltarea Turismului (2001-2005);

17.

Ministerul Culturii şi Turismului (2005-2009);

Indiferent de metodologia utilizată, studiile de eficienţă, urmăresc să definească gradul de mulţumire a turistului faţă de mijloacele funcţionale puse la dispoziţie, modalităţile concrete de creştere a satisfacţiei acestuia cu investiţii cât mai reduse şi într-un termen cât mai rapid, cadrul organizatoric în care se poate realiza o sporire a eficienţei. Printre principalele modalităţi care pot fi utilizate în vederea determinării gradului de eficienţă a dotărilor turistice, în literatura de specialitate sunt cunoscute: eficienţa economică; eficienţa socială; eficienţa promoţională; eficienţa tehnică. [72, p. 143] Într-o definiţie general acceptată, eficienţa este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) şi cheltuiala (efortul) realizată pentru obţinerea lui. În domeniul turismului, determinarea eficienţei economice este în strânsă legătură cu cea socială, ele se intercondiţionează. Eficienţa socială se referă atât la nivelul serviciilor cât și la gradul de satisfacţie a turiştilor. Eficiența managementului sectorului turistic la nivel național poate fi analizată și evaluată prin prisma activităților Agenţiei Turismului. Republica Moldova dispune de unele avantaje comparative în plan regional, care pot impulsiona dezvoltarea industriei turistice – costul scăzut al forţei de muncă şi al terenurilor, existenţa resurselor turistice valoroase descrise în subcapitolul anterior, 32

însă, starea de entuziasm a autorităţilor pentru sectorul turistic nu este argumentată din punct de vedere statistic şi nici prin proiecte de anvergură în implementarea strategiilor sectoriale. Acest lucru accentuează vădit contrastul dintre aşteptări şi realitate. În ultimii ani autoritatea naţională de turism din punct de vedere instituţional a îmbrăcat mai multe forme - de la formarea Asociaţiei Naţionale pentru Turism ”Moldova-Tur” (1992), până la constituirea Agenţiei Turismului (2009), fapt menționat în capitolul 2.1. De asemenea, coerenţa în documentele de dezvoltare a sectorului este fragmentară şi influenţată politic. Autoritatea naţională de turism nu are o capacitate suficientă de administrare a domeniului, inclusiv, există o cooperare scăzută cu instituţiile locale privind implementarea strategiei de dezvoltare a turismului. Agenţia Turismului deleagă unele competenţe autorităţilor publice centrale sau locale, care nu au capacităţi manageriale speciale şi nici acoperire financiară, se arată într-un Raport de evaluare a implementării SDT în perioada 2003-2012.[86] Datele din figura 2.2 denotă o creștere anuală semnificativă a cheltuielilor bugetare de la crearea Agenției (2009) și până în prezent, cu excepția anului 2015. În 2015 AT i-au fost alocate 4 109 500 lei, ceea ce constituie o creştere de 4 ori mai mare decât în 2009 (960 900 lei). Acest fapt este determinat de politica statului în dezvoltarea şi promovarea turismului atât pe plan intern, cât şi pe plan exterior. În același timp, menționăm că o parte semnificativă a cheltuielilor sunt orientate spre acțiunile de promovare a imaginii țării în exterior. Acțiuni concrete se atestă din 2014, când intră în vigoare noua Strategie a turismului ”Turism 2020”. Insuficiența datelor despre fluxurile reale de călători prin țară este una dintre problemele managementului turismului intern, astfel în 2014 în cadrul AT s-a discutat îmbunătățirea mecanismului de evidență a circulației turistice în/din Republica Moldova și pregătirea pentru implementarea Contului Satelit în turism. Astfel, o parte din resursele financiare alocate fiind mobilizate în acest scop. În aprilie 2015, între Agenția turismului, Biroul Național de Statistică și Poliția de Frontieră a fost încheiat acordul de colaborare privind fluxul de vizitatori (sosiri/plecări) înregistrați la frontiera de stat a Republicii Moldova. Un indicator foarte important pentru a evidenţia locul pe care îl ocupă turismul în cadrul economiei Republicii Moldova, îl reprezintă veniturile din activitatea de turism și ponderea acestora în PIB. Analiza datelor statistice din ultimii ani (2010-2014) atestă o dublare a veniturilor din activitatea de turism. (anexa 14, figura A14) Dacă e să calculăm veniturile din vânzări (zi/turist), obținem în mediu în anul 2014 – 868 lei, în raport cu 501 lei în 2010, ceea ce constituie o creștere cu 73%. Dintre factorii care au contribuit la creşterea veniturilor din activitatea de turism putem menţiona: majorarea numărului de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate, creşterea 33

preţurilor pentru serviciile de turism, politica statului în dezvoltarea şi promovarea activităţilor turistice. Cu toate acestea ponderea veniturilor din activitatea de turism în PIB la noi în țară, este una nesemnificativă (aproximativ 1%), în timp ce turismul și domeniile conexe în PIB-ul mondial în prima decadă a secolului XXI a constituit circa 10%, se arată într-un raport al OMT. (tab. 2.4) pentru comparație, la nivel european acest indicator constituie: circa 5% în România, turismul din Bulgaria contribuie cu 8% la PIB, cel din Ungaria – 8,8%, Croația 10%, Austria 15%, Grecia -25%. De asemenea, ponderea valorii adăugate brute în PIB este una nesemnificativă (0,32-0,55), fiind în descreștere cu circa 0,23 puncte procentuale în 2013 față de 2009. Tabelul 2.4. Indicatorii macroeconomici ai activității de turism în perioada a.a. 2014-2018 Indicatori

2014

2015

2016

2017

2018

Produsul Intern Brut, mil. lei

71885

82349

88227

100510

111757

Venituri din activitatea de turism, mil. lei 708.1

860.03

972.6

1098.36 1314.35

Ponderea veniturilor în PIB, %

1.04

1.10

1.09

0.99

1.17

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS În totalul comerțului interior de servicii în perioada vizată se atestă o evoluție neuniformă a structurii serviciilor de turism. 1%. Acest ultim fapt se explică prin creșterea semnificativă a numărului de agenții de turism și turoperatori (circa 398 în 2016), date prezentate de Agenția Turismului. De asemenea, turiştii autohtoni au tendinţa de a practica turismul extern organizat. Diversificarea serviciilor de turism intern, din partea agenţiilor de turism, graţie valorificării unor obiective turistice în ţară face ca ponderea acestora să crească, pe când preţurile, uneori exagerate în hotelele din ţară este un factor demotivant pentru turiştii ce intenţionează să se cazeze în asemenea structuri. Ponderea descrescătoare a activităților recreative și culturale în 2014 este determinată de evidența statistică (dispersarea activităților în mai multe subcategorii), deoarece, de facto, asistăm în ultimii 2 ani (2014-2015) la un boom al festivalurilor și al altor activități desfășurate cu preponderență în spații rurale (Festivalul Căpșunei, Iei, Levănțicii, Festivalul Medieval, Duminica mare etc.). Diversele activităţi recreative şi culturale sunt organizate graţie unor proiecte internaţionale, ceea ce contribuie la creşterea ponderii acestora în comerţul interior de servicii. Dezvoltarea turismului a fost însoţită de o dinamică susţinută a personalului ocupat în această ramură. Mai accentuată decât în alte compartimente ale economiei, creşterea numărului lucrătorilor reflectă, pe de o parte, tendinţele din evoluţia fenomenului turistic şi, pe de altă parte, caracteristicile muncii în acest sector. Deși, sectorul turistic poate fi considerat unul atractiv pentru angajare, totuși, salariile din domeniu nu par a fi foarte atractive pentru angajații de pe nivelurile ierarhice inferioare. Astfel, din datele statistice (anexa 15, figura A15.2) se atestă un salariu lunar mediu de circa 2500 lei și o creștere nesemnificativă în ultimii 5 ani. Cel mai mare salariu lunar 34

mediu pentru 2014 l-au avut administratorii și recepționerii depășind valoarea de 3800 lei. Paradoxul apare în contextul în care, serviciile de turism autohtone sunt considerate foarte scumpe, atât la nivel de turism intern, cât și la nivel de turism exterior. Turiştii autohtoni asigură într-o măsură tot mai mare dezvoltarea sectorului, iar necesităţile acestora sunt tot mai solicitante din punct de vedere calitativ. Moldovenii reprezintă segmente importante pe piaţa turistică a unor ţări din regiune, liberalizarea regimului de vize în 2014 fiind unul din factorii stimulatori ai acestui proces. De exemplu, în anul 2014 din cele 180 646 de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate (tabelul 2.5), circa 35% (63 513) au avut ca destinație Turcia, 30% (60 289) – Bulgaria și 10% (18 437) – România. În 2015 acest indicator crește cu 1,7 puncte procentuale pentru Turcia (36,7% sau 69 691 turiști) și se reduce 0,7 puncte procentuale pentru Bulgaria (29,3% sau 55 762 turiști). Acest fapt poate fi condiționat și de schimbarea preferințelor turiștilor pentru noi destinații externe, cum ar fi Grecia, Muntenegru și este determinat de dublarea numărului de turiști care au plecat în Grecia în 2014 față de 2013, o creștere de la 8 540 la 15 358 persoane, tendință care se părtrează și în anul 2015, când numărul plecărilor vizitatorilor moldoveni în Grecia depășește 21 100 persoane. Numărul sosirilor vizitatorilor străini în țară prin agențiile de turism și turoperatori este într-o ușoară creștere anuală, ceea ce semnifică faptul că Republica Moldova devine atractivă pentru vacanțe, recreere și odihnă pentru turistul străin de masă. Durata medie de ședere a unui turist nerezident la structurile de primire turistică colective cu funcțiuni de cazare în anul 2015 a constituit 3,7 zile. Cu toate acestea tot mai puține agenţii turistice autohtone oferă servicii de turism receptor. Tabelul 2.5. Turiști și excursioniști participanţi la turismul intern și internațional, perioada a.a. 2014-2018 Anul

Indicatori 2014 Turiști și excursioniști participanți la turismul intern, persoane 37 764 Sosiri ale vizitatorilor străini în țară, 10 788 dintre care vacanțe,recreere și odihnă, persoane 5 892 Plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate, persoane 136 095

2015

2016

2017

2018

Ritmul de creștere în 2014 față de 2018, %

34 363

34 172

43 045

37 255

98,65

12 797

13 150

14 362

15 514

143,80

7 025

6 343

8 355

10 097

171,36

146 791 157 556 180 646 189 790 139,45

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS Discrepanţe mari apar între fluxurile de intrare şi ieşire în Republica Moldova, care se accentuează în timp. Dacă cu circa 24 de ani în urmă (anul 1992) turismul receptor prin agenții se 35

ridica la circa 292 220 turiști străini, numărul acestora în 2000 s-a redus de circa 15 ori constituind 18 964 persoane, iar în anul 2015 s-a redus de circa 19 ori față de 1992. Cea mai mare diminuare a turismului receptor se atestă în perioada 1993-1994, când numărul turiștilor străini se reduce de la 104 211 persoane la 26 048 sau de circa 4 ori. Turismul naţional în cadrul fluxurilor turistice internaţionale (euro-regionale) este considerat unul dezorganizat şi cu o creştere nesemnificativă a performanţelor la nivel de industrie (3-7% anual). Majoritatea unităţilor de cazare sunt adaptate consumului turistic estival, iar numărul covârşitor din cazările persoanelor străine se înregistrează în oraşul Chişinău, provinciei revenindu-i doar circa 10%. Turismul organizat emiţător depăşeşte de circa 12 ori turismul receptor, iar moldovenii cheltuie mai mult în străinătate decât străinii în ţară. Lipsa unei oferte diversificate şi bine promovate în teritoriul ţării, dar și prețurile destul de ridicate pentru serviciile de cazare și masă constituie bariere importante în calea turiştilor locali şi străini prin ţară. Turismul este perceput ca domeniu de activitate doar pentru un segment îngust de întreprinzători. Majoritatea agenţilor economici sunt concentraţi în capitală (85,9%), iar în 17 raioane nu activează nici o agenţie de turism. Deşi, obligativitatea de a deservi anual un număr de turişti în Moldova pentru turoperatori este de 100 persoane, iar pentru agenţiile de turism 50 persoane, ţara rămâne a fi una puţin atractivă pentru turistul străin de masă, iar cei care vin sunt cu motivaţia afacerilor şi stau în Republica Moldova o perioadă de 3-4 zile. În anul 2015 durata medie de şedere a unui turist la structurile de primire turistică colective cu funcţiuni de cazare a constituit 6,4 zile, din care pentru turiştii moldoveni aceasta a fost de 7,8 zile. Depăşirea acestui indicator, în ultimii ani, se atestă doar la capitolul tratament sanatorial (13-17 zile). Evoluţia pieţei turismului intern este determinată şi de Strategia de dezvoltare a ramurii cu obiectivul – promovarea turismului intern. Am menţionat mai sus că turistul moldovean călătoreşte prin ţară 6-8 zile în mediu, datorită ponderii mari a unităţilor estivale de cazare pentru copii. Veniturile în turismul intern au crescut de 2,2 ori, de la 39,77 mln lei (2003) la 83,88 mln lei (2010), iar în anul 2012 această cifră s-a ridicat la 123 mln lei. Veniturile zilnice ale agenţiilor de turism per turist intern au crescut de 3 ori – de la sub 100 lei/zi la peste 306 lei/zi. [13] Creșterea numărului de structuri conduce iminent și la majorarea numărului de camere, dar și la creșterea numărului total de locuri. Pentru pensiunile turistice şi agroturistice este caracteristic un număr mediu de circa 20 locuri, în funcţie de numărul de camere existente. Creșterea numărului de locuri în 2014 este determinată de apariția pe piața turismului rural autohton a încă 5 structuri de cazare înregistrate (pensiuni). În același timp, creșterea numărului de pensiuni de la 24 la 26 structuri, în 2015, nu duce neapărat la creșterea numărului de locuri de cazare, ci dimpotrivă numărul acestora se diminuează cu 81 unități. În ceea ce priveşte numărul înnoptărilor turiştilor în pensiunile turistice şi agroturistice în perioada 2014-2018, se evidenţiază o tendință negativă, cifrele descrescând de la 37 317 persoane în 2014 (inclusiv 8 482 străini); la 24 690 în 2015 (inclusiv 5 36

330 străini). figura A18) Ponderea mică a înnoptărilor turiștilor străini în pensiuni și agropensiuni denotă și faptul că aceștia preferă cazarea în hoteluri sau durata sejurului este una foarte mică. Astfel, din tabelul 2.6, observăm că cel mai mic număr de înnoptări ale turiştilor străini în pensiunile turistice şi agroturistice se atestă în 2014 (4 689 persoane), deşi numărul acestora s-a majorat în cadrul altor tipuri de structuri de cazare. Extinderea ofertei de cazare cu 5 unități (20162018), nu a condus implicit și la creșterea numărului de înnoptări ale turiștilor în pensiuni și agropensiuni. Datele din tabelul 2.6, atestă faptul că turiștii străini sunt interesați de oferta de cazare rurală, astfel că numărul înnoptărilor în anii 2015-2017 a crescut cu aproximativ 80% față de anul 2011, în schimb în 2018 se atestă o scădere dramatică a înnoptărilor în structurile de cazare rurală atât din partea turiștilor interni cât și a străinilor. Unul din factori este scăderea numărului de turiști în pensiuni, carențe în evidența statistică a turiștilor, dar și reducerea duratei sejurului, de multe ori turiștii limitându-se doar la odihna de weekend. (tabelul 2.6) Tabelul 2.6. Numărul înnoptărilor turiștilor în structurile de cazare turistică colective în perioada a.a. 2014-2018 (zile-turist) Indicatori 2014 Total 1424441 din care, străini 173893 Pensiuni turistice şi 37317 agroturistice din care, străini 8482 Sate de vacanţă şi alte 54109 structuri de odihnă din care, străini 9318 Tabere de vacanţă 574362 pentru copii din care, străini 350

2015 1462423 190766

2016 1478849 216115

2017 1514273 217930

2018 1505071 252936

36895 15240

34513 15380

24912 4689

24690 5330

119797 9013

108529 11859

148580 9128

95459 10140

501690 350

497866 460

473251 450

492160 702

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS În general, oferta de turism rural poate fi considerată una redusă, capacități de cazare reduse (909 locuri în 2015), în același timp unele afaceri de turism rural fiind derulate semilegal. În Republica Moldova în 2018 se atestau circa 249 unităţi de cazare cu un fond de cazare de 25 312 locuri. 96 dintre ele (38%) sunt hoteluri și moteluri concentrate în mare parte în capitală și doar 810,4% (26) constituie pensiunile și agropensiunile, care concentrează un fond de cazare de circa 3,6%. Aproximativ 1/2 din structurile de cazare activează permanent. Cazarea turiștilor în pensiuni și agropensiuni atestă o scădere considerabilă în perioada 2011-2015, de la 11 701 turiști (2011) la 9 283 în 2015 sau o reducere de circa 21%. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în pensiuni turistice şi agropensiuni în 2011 şi 2013 a fost de 15,7%, în descreştere cu 3,2 puncte procentuale faţă de 2010 (18,9%) şi cu 13,8 puncte procentuale faţă de 2008 (29,5%). Acesta continuă să se reducă și în anul 2014 la 14,2%, iar în 2015 acesta atestă cea mai mică valoare din ultimii 10 ani – 10,7%, conform datelor prezentate în tabelul 2.7. Unul din factorii determinanți ai 37

acestei situații ar fi prețurile mari pentru cazare, cât și opțiunea turiștilor doar de a vizita locurile pitorești din Republica Moldova. Din cauza caracterului sezonier de manifestare a cererii pentru serviciile turistice rurale, dar şi din cauza factorilor economici, acest indice nu poate depăşi pragul de 15%. Desigur, ideal ar fi un indice de utilizare de 100%, însă, acest lucru nu se atestă nici chiar în cele mai populare pensiuni turistice şi agroturistice din lume. Totuşi, un grad absolut de utilizare se atestă în perioada estivală în week-end sau de sărbători când locurile sunt rezervate şi completate din timp. Tabelul 2.7. Evoluția indicatorilor structurilor de primire turistică colective cu funcțiuni de cazare (pensiuni şi agropensiuni) în perioada a. 2014-2018 Anul Indicatori

2014

Total pensiuni turistice 15 şi agropensiuni, unități Pondere pensiuni în totalul structurilor 6,07 de cazare, % Fondul de cazare al pensiunilor, locuri 813 Ponderea fondului de cazare a 2,95 pensiunilor în total fond de cazare, % Turişti cazaţi în pensiuni, persoane 11701 Ponderea turiștilor cazați în pensiuni din totalul numărului turiștilor cazați în 4,71 structurile de cazare turistică colective, Indicele de utilizare netă a 15,7 capacităţii de cazare, %

Ritmul de creștere în 2018 față de 2014 %

2015

2016

2017

2018

19

19

24

26

173,3

7,3

7,1

8,72

10,4

-

905

867

990

909

111,8

3,2

3,0

3,46

3,59

-

11570

11526

8208

9283

79,3

4,31

4,24

2,90

3,32

-

16,6

15,7

14,2

10,7

-

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS Analiza evoluției principalilor indicatori turistici din ultimii ani demonstrează următoarele tendințe și probleme: 18. statul susține financiar dezvoltarea turismului și implementarea politicilor manageriale la nivel macroeconomic, dar și prin alocarea anuală a circa 4 mln lei Agenției Turismului; domeniul turismului atestă un trend pozitiv general (creștere), majorări esențiale atestându-se la compartimentele: venituri financiare, turism emițător și număr înnoptări; 19. atractivitatea Republicii Moldova ca destinație turistică pentru turiștii străini încă este la nivel scăzut, eforturi considerabile de promovare atestându-se în 2017; 20. gradul de concentrare sporit al structurilor de cazare în municipiul Chișinău și zona Centru; 21. ponderea turismului în PIB este una nesemnificativă la nivel de 1%; 22. valorificarea insuficientă a potențialului turistic și amenajarea neadecvată a destinațiilor; 23. reducere accentuată a indicatorilor turistici rurali: turiști cazați în pensiuni, număr de înnoptări, indice de utilizare netă a capacității de cazare, în pofida faptului că numărul structurilor de cazare în spațiul rural a crescut în 2018. 38

Ansamblul indicatorilor analizați mai sus au reflectat tendințele generale ale sectorului turistic, cât și eficiența acestuia la nivel macroeconomic, pentru abordarea conceptului de eficiență economică la nivelul entității economice în turism au fost analizată activitatea a 4 agenții de turism prezentate în anexa. Baza informativă de calcul a indicatorilor eficienței economice au constituit-o rapoartele financiare ale acestor entități pentru anii 2015-2017. Unul dintre criteriile importante care exprimă eficiența economică în sectorul serviciilor de turism este rentabilitatea. De aceea, ne propunem să efectuăm o analiză comparativă a rentabilității serviciilor pentru anii 2015-2017 a firmelor Pro Ilicris SRL, Navelia Tur SRL, Vision Travel SRL. Analizând datele din tabelul 2.8 atestăm, practic, în anul 2017 același nivel al indicatorilor pentru Pro Ilicris SRL și Navelia Tur SRL și o discrepanță considerabilă în raport cu Vision Travel SRL, ținând cont de faptul că Vision Travel SRL a fost înregistrată în decembrie 2015 și în primii ani de activitate rezultatele sunt mai modeste. Menționăm o dinamică pozitivă a indicatorilor în 2017 față de anii precedenți, preponderent la Vision Travel SRL și Navelia Tur SRL. Tabelul 2.8. Analiza comparativă a rentabilității serviciilor de turism în a. 2012 – 20141 Indicatori

Pro Ilicris SRL Navelia Tur SRL Vision Travel SRL Costul serviciilor, mii lei Pro Ilicris SRL Navelia Tur SRL Vision Travel SRL Profitul brut, mii lei Pro Ilicris SRL Navelia Tur SRL Vision Travel SRL Rentabilitatea serviciilor, % Pro Ilicris SRL Navelia Tur SRL Vision Travel SRL

Anul 2016

Anul 2017

Anul 2018

Dinamica în %, 2018 față de: 2016 2017 100,8 78,1 177,8 175,5 491,19

1 904,2 1 103,4 -

2 456,4 1 117,6 51,1

1 918,9 1 961,9 251,0

1 754,4 1 015,2 -

2 294,3 1 026,9 45,0

1 801,3 1 821,4 196,0

102,7 179,4 -

78,5 177,4 435,55

149,8 88,3 -

162,1 90,7 6,5

117,6 140,4 55,0

78,5 159,0 -

72,5 154,8 846,15

7,87 8,00 -

6,60 8,12 12,72

6,13 7,16 21,9

77,9 89,5 -

92,9 88,2 172,2

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor de profit și pierderi pe anii 2016-2018 a firmelor analizate Creșterea costurilor vânzărilor la primele 2 firme a condus la diminuarea rentabilității serviciilor de turism în perioada 2017-2018. În schimb, pentru agenția VisionTravel SRL se atestă o creștere cu 9,18 puncte procentuale a ratei rentabilității în această perioadă, datorită creșterii exacerbate a veniturilor din vânzări și a unui management optim.

1

*Agenția de turism Vision Travel SRL a fost înregistrată în decembrie 2012. Venitul din servicii, mii lei

39

Capitolul III. DIRECŢII DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A AGREMENTULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA 3.1. Direcţii de valorificare a agrementului Procesul de valorificare a întregii bazei turistice de agrement reprezintă un complex şi continuu, ce urmează a se desfăşura concomitent cu modernizarea infrastructurilor tehnice generale, cu extinderea şi diversificarea dotării acesteia. Restructurarea politicii de produs turistic din Republica Moldova are un caracter procesual, determinat de condiţiile specifice din ţara noastră. Căile şi măsurile sunt minimale, însă imperative pentru transformarea turismului într-o activitate cu rol însemnat în economia Republicii Moldova şi în condiţiile de viaţă ale populaţiei naţionale. Referitor la situaţia existentă a turismului de agrement din cadrul republicii este reprezentat printr-un sistem dezorganizat, incapabil să atragă un număr mare de turişti străini, promovare slabă a capitalei pe plan internaţional. Însă datorită statutului de capitală, poziţiei avantajoase, precum şi numărului relativ mare a locurilor de cazare, municipiul Chişinău atrage 90% din turiştii străini care vizitează Republica Moldova. Astfel 2/3 din totalul capacităţii de cazare a ţării (18 hoteluri, 58 tabere estivale, 3 sanatorii ş.a.) şi 215 agenţii de turism naţionale sînt concentrate în municipiu, constituind cea mai mare aglomeraţie turistică a Republicii Moldova. În sfera turismului sînt angajate peste 6,5 mii de persoane sau cca. 2,6% din totalul angajaţilor în municipiu din acest fapt se deosebeşte un flux reprezentativ de turişti atât naţionali cît şi străini ce frecventează structurile turistice cu scop de agrement (vezi anexa 4). Însă pe fundalul lipsei unei strategii de dezvoltare a agrementului la nivel naţional în destinaţiile turistice regionale şi naţionale, la nivel de ramură a turismului are încă foarte multe probleme nesoluţionate până în prezent şi acestea sunt [20, p. 39]: 1. Lipsa unei concepţii clare de dezvoltare a agrementului; 2. Echiparea nesatisfăcătoare şi insuficientă a teritoriului de interes recreativ pentru activităţi turistice de agrement, precum şi infrastructură turistică şi de acces la obiecte turistice; 3. Potenţial natural nevalorificat în scopuri turistice de recreere şi piaţă reală de consum turistic relativ mică, sub nivelul potenţialului existent; 4. Insuficienţa spaţiilor verzi în zonele suburbane pentru fortificarea funcţiei recreative şi reorientarea fluxului de persoane la odihnă spre locurile amenajate cu dotări de cazare, alimentaţie publică şi agrement; 5. Prestaţie slabă a actorilor pieţei turistice în promovarea şi implementarea proiectelor de anvergură în turismul de agrement;

40

6. Promovarea insuficientă a potenţialului de agrement, a zonelor de interes turistic la nivel naţional şi a capitalei în presa locală, naţională şi internaţională; Maniera de abordare a dezvoltării turismului şi agrementului este reprezentată prin: infrastructură de turism şi agrement incapabilă să capteze interesele unui număr în creştere de beneficiar (locuitori şi turişti), autorităţi motivate în dezvoltarea acestui sector. Se va promova turismul de agrement ca un „consumator” moderat de terenuri ce, de regulă, nu pot fi utilizate în alte scopuri economice. De aceea, se va propune să se dezvolte turismul în zone cu resurse posibile de agrement, iar o parte din fondurile acumulate să fie îndreptate pentru amenajarea prioritară a spaţiilor de agrement şi menţinerea obiectivelor de valoare naturală sau culturală. În plan teritorial, în municipiu aceste zone trebuie dezvoltate la maximum 30 minute de acces din casa fiecărui orăşean. Aşadar în continuare se va menţiona un întreg sistem de valorificare a agrementului la nivel naţional [18, p.48].  Dezvoltarea programelor şi oportunităţilor pentru construcţia ansamblurilor de agrement la preţuri avantajoase;  Reabilitarea zonelor de agrement învechite şi introducerea lor în circuitul activităţilor sociale şi a turismului;  Crearea facilităţilor de circulaţie în armonie cu planurile de protecţie şi conservarea mediului (acces pietonal exclusiv în zonele centrale şi / sau istorice, dezvoltarea şi amenajarea zonelor şi pasajelor pietonal ca locuri de agrement, acces cu bicicleta în interiorul localităţilor şi între localităţi, trasee turistice care traversează mai multe localităţi);  Dezvoltarea şi reglementarea exploatării unui sistem integrat de parcuri de distracţii;  Amenajarea zonelor în scopul oferirii unor posibilităţi de agrement şi relaxare pentru locuitori şi pentru turişti atât naţionali cît şi internaţionali;  Crearea unor facilităţi de agrement şi a unor programe turistice prin corelarea eforturilor de calitate ale tuturor dezvoltatorilor din turism, ale investitorilor publici sau privaţi de la toate nivelurile pentru diminuarea sezonalităţii în oferta turistică;  Definirea şi dezvoltarea unor forme de turism alternative (agrement) care vine în întâmpinarea cererilor specifice ale consumatorilor produsului turistic, puţin practicat;  Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii pentru turismul verde în concordanţă cu obiectivele de dezvoltare şi a nevoilor consumatorilor;

41

Totodată, în suburbii turismul va fi susţinut ca ramură ce diversifică economiile localităţilor şi menţin braţele de muncă locale. Pe parcurs se va analiza trei programe de valorificare a turismului de agrement: 1. Reabilitarea infrastructurii de deservire a turiştilor, accesibilă fiecărui cetăţean. 2. Încurajarea şi susţinerea afacerilor turistice în domeniul agrementului. 3. Protejarea patrimoniului turistic natural, cultural şi a spaţiilor verzi din Moldova. Alături de acestea se vor menţiona trei programe implementate în valorificarea agrementului: Reabilitarea infrastructurii de deservire a turiştilor, accesibilă fiecărui cetăţean. În cadrul acestui program pilot se va implementa mai multe măsuri de redresare a bazei materiale de agrement din cadrul zonelor de interes. astfel vor fi inventariate toate obiectele de interes turistic şi evaluată starea infrastructurii de acces şi deservire a călătorilor din zonele de agrement. Analiza situaţiei reale va permite elaborarea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu a industriei turismului de agrement atât în capitală cît şi la nivel de ţară. Încurajarea şi susţinerea afacerilor turistice în domeniul agrementului. Turismul generează un potenţial real de completare a bugetului naţional. Businessul turistic generează venituri pentru protejarea şi amenajarea patrimoniului naţional şi local, de aceea el va fi susţinut pe teritoriul ţării .Va fi edificată şi dezvoltată o reţea de zone turistice de agrement şi recreaţie, care va fi coordonată de un birou naţional de turism pentru o gestionare eficientă a resurselor şi atragerea investiţiilor. Acest birou va fi responsabil de dezvoltarea de noi capacităţi ale industriei turistice şi sporirii aportului ei în bugetul municipal, precum şi de realizarea de programe de marketing ale ofertei turistice. Chişinău, în calitate de centru agremental european, are nevoie de baze de agrement moderne recunoscute de turiştii străini, în special cei din Europa. Crearea şi deschiderea noilor puncte de agrement. În acest sens, se va încuraja antreprenorii locali sau străini să dezvolte afaceri sub brandul corporaţiilor de agrement mari care au renume, standarde înalte de calitate, capacitate de a motiva vizitele în Moldova a unui număr sporit de turişti, oameni de afaceri, vacanţieri şi alţi oaspeţi. Republica Moldova trebuie şi poate să devină o destinaţie turistică competitivă pe piaţa turistică internaţională. Pentru aceasta sînt necesare măsuri de diversificare a formelor de turism care pot fi dezvoltate într-o capitală europeană, de exemplu: vinicol, balnear, sportiv, ecologic etc. Cât şi adoptarea unor preţuri flexibile adaptabile, crearea unui cadru legislativ legislaţiei corespunzătoare reglementărilor necesare dezvoltării turismului. Acestea incluzând reglementări cu privire la facilităţile, standardele şi serviciile turistice de agrement.

42

Protejarea patrimoniului turistic natural, cultural şi a spaţiilor verzi din ţară şi capitală. O capitală europeană trebuie să aibă şi o imagine de carte de vizită a ţării. Acest lucru este valabil şi pentru Chişinău care are cea mai mare colecţie de obiective turistice (arhitectonice, culturale, naturale) din regiune, câteva zeci de situri arheologice în suburbii şi multe spaţii verzi. Chişinăul trebuie să devină o destinaţie culturală cît şi de agrement pe harta regiunii prin iniţierea şi susţinerea unor evenimente culturale, academice, sportive de importanţă naţională şi internaţională. În acest caz se va participa la promovarea valorilor culturale europene, îmbunătăţirea relaţiilor de vecinătate, schimb de experienţă, dezvoltarea parteneriatelor etc. Pentru aceasta vor fi susţinute acţiunile de consolidare a bazei materiale a instituţiilor de cultură, sport şi oferirea unor şanse talentelor din ţară în realizarea lor cît şi mediatizarea evenimentelor tradiţionale în zonele istorice, turistice, astfel încât acestea să fie cunoscute unui număr cît mai mare de oaspeţi. De asemenea un alt aspect ar fi crearea unui cadru adecvat pentru formarea şi perfecţionarea personalului, încadrarea în sfera agrementului a mai multor persoane. Perimetru urban, amplasarea pe coline şi raportul acestora cu natura şi aşezarea istorică, generează o cantitate importantă de imagini superbe şi conferă Chişinăului un statut de centru turistic important. La valorificarea şi modernizarea acestei baze de agrement iau parte organizaţiile publice sau private de dezvoltare a turismului acestea fiind:

În municipiul Chişinău instituţiile care-şi

desfăşoară activitatea în turism pot fi convenţional împărţite în 5 categorii:  Structuri

naţionale:

Ministerul

Culturii

şi

Turismului,

Ministerul

Ecologiei

şi

Resurselor Naturale;  Departamente ale administraţiei locale (în Chişinău nu există);  Asociaţii profesionale: Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din Moldova, Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, Asociaţia Ghizilor din

Moldova, Asociaţia

agenţiilor de turism din Moldova; 

Camera de Comerţ şi Industrie 12



ONG - uri de încurajare a turismului: Asociaţia turismului sportiv „Curierul Păcii”, Clubul

tinerilor turişti, Asociaţia de Gospodărire a Spaţiilor Verzi etc. În linii mari legislaţia turistică corespunde necesităţilor domeniului şi stabileşte principiile juridice, aspectele social-economice ale activităţii turistice, criteriile de menţinere a calităţii (înaintate structurilor de cazare şi alimentare, calificarea personalului. Iar odată cu obţinerea statutului de membru cu drepturi depline în cadrul Organizaţiei Mondiale a Turismului 43

(11.10.2001), legislaţia turistică a beneficiat de un suport profesionist internaţional la etapa elaborării şi implementării, şi este conformă în linii mari cu exigenţele în domeniu instituite în ţările UE şi candidate la UE. Trebuie de remarcat că din ţările CSI, Republica Moldova are legislaţia turistică cea mai avansată [20, p.19]. 1. Concepţia dezvoltării turismului în Republica Moldova / Hotărârea de Guvern Nr. 912 din 8.10.1997; 2. Legea Turismului a Republicii Moldova / Nr. 798-XIV din 11.02.2000; 3. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 / Hotărârea de Guvern Nr.1065 din 02.09.2003; 4. Criterii pentru acordarea licenţei de turism / Ordin ANT 28.05.2001; 5. Ordin cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Nomenclatorului funcţiilor în domeniul turismului, criteriilor pentru acordarea brevetului de turism; 6. Regulamentului cu privire la brevetarea activităţii turistice / Ordin ANT Nr.51din 1.11.2001; 7. Normele metodologice şi criteriile de clasificare a structurilor de primire

turistice cu

funcţiuni de cazare şi de servire a mesei / Hotărârea de Guvern Nr. 643, din 27.05.2003; 8. Regulamentul cu privire la modul de aplicare a vaucherului turistic / Ordinul Departamentului dezvoltării turismului din 1.04.2002; 9. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului /Hotărârea Guvernului Nr. 705 din 23.07.2001 despre aprobarea Regulilor de organizare a preparării şi comercializării produselor şi prestării serviciilor în alimentaţia publică; Legislaţia ce reglementează aspecte de valorificare a resurselor cu funcţionalitate turistică: 1. Legea privind ocrotirea monumentelor / Nr. 1530-XII, 22.06.93; 2. Legea privind registrul monumentelor istorice ocrotite de stat / Nr. 151- XII din 23.06.1993; 3. Legea privind protecţia mediului înconjurător / Nr. 1515-XII, 16.10.93; 4. Legea cu privire la resursele naturale / Nr. 1102-XIII, 06.02.97; 5. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat / Nr. 1539-XIII, 25.02.98; 6. Codul silvic / Nr. 887, 21.06.96; 7. Codul funciar / Nr. 828, 25.12.91; 8. Legea privind administraţia publică locală / Nr. 191-XIV, 12.11.98; 44

9. Legea serviciului public /. Nr. 443-XIII, 04.05.95; 10. Legea privind finanţele publice locale / Nr. 491-XIV, 09.07.99; 11. Codul funciar a RM, legea nr.828-XII din 25.XII.91; 12. Hotărârea Guvernului RM privind reglementarea funcţionării zonelor de recreere aferente bazinelor acvatice, nr.737 din 11.06.2002; 13. Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural din 1972, în vigoare pentru Republica Moldova din 5.07.2002; 14. Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi bazinelor de apă, 1995, 27 aprilie; Deşi, sistemul economiei de piaţă şi stilul de viaţă tind să creeze un mediu omogen, tradiţiile culturale şi cele de recreere strict legate de resursele naturale locale şi de nevoile reale impuse de factorii naturali au un rol important în păstrarea sănătăţii diversităţii parametrilor ecologici locali. Iată de ce, dezvoltarea durabilă trebuie să prezinte soluţii, modele de dezvoltare alternative, tehnici curate, nepoluate, schimbarea modelelor de producţie şi de consum actuale care contribuie la distrugerea echilibrelor geobiochimice ale

Terrei. Dezvoltarea durabilă a turismului satisface

necesităţile actuale ale turiştilor şi ale regiunilor de primire, protejând şi sporind oportunităţile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor trebuie sa se efectueze într-un mod care ar permite sa fie satisfăcute necesităţile economice, sociale şi estetice, menţinîndu - se integritatea culturală, procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemele de suport ale vieţii. Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând turismul convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios şi turismul sportiv, turismul de agrement. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel naţional de către factorii guvernamentali, factori sector privat şi susţinut de factori locali, la nivelul comunităţilor [10 p. 124]. Durabilitatea, pentru turism la fel ca şi pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural şi de mediu. Implementarea politicilor şi planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a guvernului, cât şi a sectorului privat. În cadrul României turismul şi sistemul de agrement este organizat, capabil să atragă un număr mare de turişti străini, promovare satisfăcătoare a capitalei pe plan internaţional. Maniera de abordare a dezvoltării turismului şi agrementului: Infrastructură de turism şi agrement capabilă să capteze interesele unui număr în creştere de beneficiari (locuitori şi turişti), 45

autorităţi motivate în dezvoltarea acestui sector. Analiza efectuată asupra acestei ţări a dovedit că turismul românesc comparativ cu cel al Republicii Moldova a cunoscut până în prezent o dezvoltare extensivă, îndeosebi conjuncturală fără a ţine cont de o concepţie unitară însă pe marginea acestor realizări sunt nevoie în continuare de alte direcţii de valorificare pentru o creştere a potenţialului şi a dotărilor ce fac posibilă o vacanţă reuşită. La nivel naţional, dezvoltarea turismului implică găsirea unor noi regiuni pentru dezvoltarea turismului sau intensificarea lui în ariile deja dezvoltate, rezolvarea problemei supraaglomerării şi a suprautilizării [8, p.46]. Strategia de dezvoltare a agrementului trebuie să ţină seama, pe de o parte de motivaţiile aspiraţiile şi aşteptările turiştilor, iar pe de altă parte, de profilul structura şi specificul staţiunilor. Desfăşurarea activităţii de agrement presupune existenţa unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitaţie, terenuri şi săli de sport) personal cu pregătire de specialitate (animatori programe (excursii, concursuri, expoziţii, festivaluri, activităţi artizanale ş.a). Un alt aspect important ce trebuie de avut în vedere în elaborarea concepţiei de organizare a agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de divertisment, cu ideea de a transforma turistul din calitatea de spectator în cea de “participant activ“ aceasta este o caracteristică a concepţiei moderne de agrementare a staţiunilor, se afirmă că dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea unei activităţi eficiente ce presupune:  Inventarierea întregii baze materiale aferente de turism: modernizarea unităţilor de divertisment, alinierea la standardele internaţionale prin clasificarea “pe stele”;  Dezvoltarea, diversificarea şi înnoirea permanentă a dotărilor şi mijloacelor de agrement specifice tuturor formelor de turism: crearea unei reţele diversificate şi moderne de alimentaţie publică şi de comerţ specific;  Dotarea corespunzătoare a unităţilor de agrement, campinguri, tabere, centre sportive, tabere de creaţie, discoteci, restaurante cinema, cazinouri ş.a;  Instituirea unui set de servicii obligatorii şi de un anumit nivel calitativ – comparabil cu cele prestate peste hotare – ca un criteriu important de clasificare;  Promovarea în turismul internaţional a unor forme de turism cu eficienţă economică mare ca (vânătoare, alpinism, echitaţia, etc.);  Extinderea posibilităţilor de petrecere a timpului liber al populaţiei la sfârşit de săptămână, prin asigurarea posibilităţilor de transport specific agrementului şi a transportului civilizat ce duce spre zonele de recreere şi agrement şi amenajarea zonelor turistice periurbane a capitalei şi a altor mari oraşe;  Crearea şi deschiderea noilor puncte de agrement; 46

 Creşterea cooperării internaţionale prin colaborarea cu unele firme străine în vederea realizării de către acestea a unor acţiuni de “acroşare“ a turiştilor, privind construirea, echiparea unor staţiuni de agrement, (parcuri, stadioane etc.)  Diversificarea formelor de colaborare cu firmele touroperatoare în vederea comercializării unor produse turistice combinate (de exemplu, munte-mare), cooperarea cu firme străine renumite în vederea dotării unor cazinouri, night - cluburi, parcuri de distracţie etc., crearea unor schimburi de experienţă;  Crearea unui cadru adecvat pentru formarea şi perfecţionarea personalului, încadrarea în sfera agrementului a mai multor persoane;  Adoptarea unor preţuri flexibile adaptabile; 

Elaborarea unei cercetări ştiinţifice pentru efectuarea unei cercetări ştiinţifice

interdisciplinare pentru stabilirea unor corelaţii între resursele turistice ale unui teritoriu şi capacitatea de primire, dotările pentru cazare, agrement, transport pe cablu, pârtii de schi, plaje, bază de tratament, infrastructură tehnic, precum şi între toate aceste elemente de echipare turistică: zonarea turistică a teritoriului ca instrument de bază în strategia dezvoltării unitare, armonioase şi prioritare a turismului în teritoriu; Deobicei parcurile locale, regionale şi naţionale, zonele istorice şi arheologice, muzeele, centrele culturale şi alte tipuri de atracţii sunt în mod obişnuit finanţate de guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperă o parte din costurile operaţionale. Aceste atracţii determină turiştii să viziteze o zonă şi să cheltuiască. Aşa cum a fost explicat anterior, finanţarea restaurării zonelor de receere şi agrement poate fi realizată de către sectorul privat, dar şi cu sprijin din partea guvernului [8,p.50]. Atracţiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, sunt finanţate de sectorul privat, în speranţa că vor aduce profituri. Implementarea planurilor turistice presupune eforturi mari de lungă durată modalităţile de realizare a programelor sunt:  Aprobarea politicii şi planului turistic, ca document oficial al dezvoltării turismului în regiune;  Structurarea dezvoltării pe o perioadă de cinci ani – programarea proiectelor de dezvoltare, şi a acţiunilor necesare (denumite în general programe de acţiune turistică);  Organizarea eficientă a sectorului public şi al celui privat şi menţinerea unei coordonări strânse între sectorul public, privat şi organizaţiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt implicate;  Adoptarea şi aplicarea legislaţiei corespunzătoare şi a reglementărilor necesare dezvoltării turismului. Acestea includ reglementări cu privire la facilităţile, standardele şi serviciile turistice de agrement; 47

 Măsurile de protecţie a mediului înconjurător, standardele dezvoltării (incluse în general în regulamentele cu privire la valorificarea spaţiului verde de recreere) şi proiectarea ghidului pentru facilităţile turistice de agrement;  Finanţarea eficientă şi sistematică a proiectelor turistice individuale; finanţarea sectorului public, pentru dezvoltarea atracţiilor şi infrastructurii turistice;  Atragerea investiţiilor din sectorul privat pentru dezvoltarea facilităţilor şi serviciilor turistice de agrement (prin acordarea unor stimulente investiţionale pentru atragerea acestor investiţii);  Pregătirea şi perfecţionarea personalului angajat în toate activităţile turistice, dezvoltarea resurselor umane din turism;  Implicarea comunităţilor locale în dezvoltarea turismului de agrement;  Marketingul turistic şi promovarea eficientă a turismului pentru toată regiunea şi pentru firmele private încadrate în sfera turismului de agrement;  Conducerea eficientă şi susţinută a sectorului turistic în ansamblu; Spre deosebire de cadrul legislativ al Republicii Moldova, cadrul normativ – juridic al României stabileşte că, finanţarea activităţii de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare, şi restaurare a monumentelor se asigură de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din contul plăţilor pentru arendă, inclusive din chiria pentru terenul din zonele de protecţie ale monumentelor, din defalcările din beneficiu de pe turism, din venitul întreprinderilor, care stingheresc ocrotirea monumentelor, din beneficiul organelor asigurării de stat în conformitate cu acordurile încheiate, din veniturile şi donaţiile organizaţiilor care pe baza statutului lor se ocrotesc. Avantajele legislaţiei ce reglementează domeniul resurselor turistice ţine de instituirea unui cadru clar de conservare a patrimoniu, gestionării şi competenţele acestora, modalităţi de studiere şi valorificare ştiinţifică, restaurare sau restabilire, precum şi un prim efort de inventariere a acestuia (vezi anexa 8). Ca o concluzie ce se impune în urma conturării căilor de valorificare superioară a potenţialului turistic, de dezvoltare şi modernizare a bazei materiale, de diversificare şi creştere a calităţii serviciilor, apare ideea că toate acestea vor conduce la crearea unei oferte turistice competitive atât pe plan naţional cît şi internaţional. Acţiunile respective vor trebui să fie colaborate în alcătuirea unor programe care pot reprezenta interes pe pieţele turistice externe. În acest context, considerăm că este necesară o reevaluare a întregii oferte turistice de agrement şi constituirea unei structuri noi de ofertă, cu mare aderenţă în rândul turiştilor străini, precum şi consolidarea ofertelor de agrement 48

tradiţionale de litoral, montan, balnear ş.a. Ţinând seama de cele arătate mai sus cu privire la activităţile ce se impun în domeniul turismului de agrement, considerăm că, în perspectivă, rolul acestora va spori prin individualizarea ofertei şi prin crearea unor produse turistice noi de marcă. 3.2. Plan de acţiuni privind dezvoltarea turismului de agrement Elaborarea planurilor. Orice plan de acţiune trebuie să includă pe lângă arealul protejat şi regiunea înconjurătoare şi integrarea pe cît posibil în strategia naţională a dezvoltării durabile a turismului. Elaborarea planurilor se bazează pe o largă cooperare între ecologi, organizatori de turism şi populaţia locală. Republica Moldova are o serie de avantaje comparative care pot impulsiona dezvoltarea industriei turistice de agrement: (I) costul scăzut al forţei de muncă, (II) costul scăzut al terenurilor, (III) existenţa de resurse turistice cu valoare naţională şi regională, (IV) importante segmente de piaţă nu sunt acoperite cu o ofertă de calitate, (V) oferta turistică nu este suficient de diversificată, (VI) în ciuda unor dificultăţi legislative şi birocratice, există un sprijin instituţional real al autorităţilor publice centrale, (VII) opţiune fermă pentru atragerea şi dezvoltarea investiţiilor în turism, (VIII) promovarea la nivel naţional a unui sistem clar de calitate a serviciilor şi clasificare a unităţilor de cazare şi alimentare a turiştilor; (IX) iniţierea unui concept de dezvoltare a zonelor turistice naţionale, (X) populaţie ospitalieră şi cunoscătoare a limbilor de circulaţie internaţională (rusa, franceza, engleza) [18, p.43]. Cu un aport estimat de cca.0,5% la PIB - ul naţional turismul de agrement este considerat încă slab dezvoltat. În România acest indicator constituie cca. 2–3% din PIB, fapt care indică o pondere însemnată a turismului la nivelul unor unităţi administrative (ex.: judeţe de litoral, zona de munte). Totodată, nivelul 3,5% din PIB a turismului în România indică gradul mare de diversificare a economiei. În Republica Moldova calcularea indicatorului este dificilă din cauza neracordării aparatului statistic la exigenţele ramurii, dar şi la nedezvoltarea teritorială a industriei. Odată cu intensificarea cooperării cu partenerii din ţările UE sectorul turistic naţional necesită:  Dezvoltare dinamică şi susţinută ca industrie, prin îmbunătăţirea managementului ramurii, crearea sistemului turistic teritorial, atragerea prioritară a investiţiilor pentru valorificarea resurselor turistice de agrement implementarea sistemelor de calitate;  Diversificare a economiei teritoriilor prin turism, pentru crearea de noi locuri de muncă, construirea de noi unităţi turistice de agrement producerea de beneficii economice şi sociale din activităţi suplimentare;  Implicarea activă a antreprenorilor din turism în utilizarea rezervelor nevalorificate de recreere; 49

 Sporirea circulaţiei turiştilor şi micşorarea migraţiei ilegale; Tendinţele actuale în sectorul de agrement: odată cu destrămarea ex. - URSS şi formarea noilor sate independente are loc destrămarea sectorului turistic unional centralizat, micşorarea drastică a numărului de turişti organizaţi, de etatizarea întreprinderilor turistice, dar şi deschiderea frontierelor, apariţia de noi operatori privaţi pe piaţa turistică, circulaţia masivă cu diverse motivaţii a cetăţenilor peste hotare. Practic până la crearea Agenţiei naţionale de turism în 1999, sectorul nu era gestionat eficient la nivel de stat (funcţii de control şi licenţiere aveau S.A. Moldova - Tur, Ministerul Economiei). Începând cu anul 2000 în domeniul turismului de agrement pot fi observate mai multe tendinţe la nivel de ramură, principalele fiind [Hotărârea Guvernului Nr. 705 din 23.07.2001, aliniat 2].  Consolidarea sectorului turistic(restabilirea calităţii de membru OMT, elaborarea strategiei naţionale în turism, crearea cadrului legislativ şi instituţional);  Desfăşurarea acţiunilor promoţionale cu aspect turistic festivalier (festivalul vinului, expoziţii specializate, elaborarea şi distribuirea materialului publicitar);  Acceptarea necesităţii dezvoltării zonelor turistice de agrement (iniţiative legislative, măsuri de instituţionalizare a resurselor turistice de recreere dezvoltarea unor trasee turistice naţionale);  Menţinerea unei viziuni clare pentru specializarea unor destinaţii,(de agrement, balneare); turismul devine un sector controlat excesiv de către stat (licenţiere, brevetare a personalului, clasificare a unităţilor cazare / alimentare, avizări anuale, controlul tranzacţiilor); Însă sectorul dat rămâne a fi unul neatractiv pentru investiţii majore(aceasta din cauza unei situaţii generale în economia naţională, dar în mod special datorită impedimentelor proprii ramurii turistice: necesitatea investiţiilor mari în infrastructura generală şi turistică, fluxul mic de călători, activitate dependentă de sezonalitate, gradul mare de degradare a resurselor turistice, lipsa zonelor turistice atractive pentru investiţii). Pentru monitorizarea performanţelor în sectorul turistic de agrement sunt instituiţi o serie de indicatori statistici, dar care se referă separat la activitatea agenţiilor de turism, activitatea structurilor de cazare, circulaţia internaţională de persoane şi numărul de vize turistice deschise. La nivel naţional nu există o metodologie de corelare a acestor indicatori. Acest impediment poate fi diminuat odată cu introducerea unei noi metodologii ONU/OMT/EUROSTAT 2001 aplicată în unele ţări UE ş.a Conturile Satelit de Turism (care sunt de fapt o formă evaluată de reprezentare a indicatorilor turistici la nivel de ramură şi a industriilor 50

conexe). În zona urbană Chişinău pentru a satisface nevoile de agrement ale populaţiei urbane concomitent cu diminuarea, frânarea consecinţelor negative ce pot apărea, se impune alegerea şi apoi amenajarea corespunzătoare a spaţiilor verzi, respective a spaţiilor forestiere cu valoare peisagistică deosebită, ţinând cont de o serie de aspecte: - Alegerea zonelor de agrement şi delimitarea acestora trebuie să se bazeze pe criteriile accesibilităţii, atractivităţii, şi oportunităţii, existenţa sau inexistenţa drumurilor modernizate până în apropierea zonei şi a potenţialului turistic natural (pădure, lac, râu); - În cazul pădurilor cu funcţie predominant recreativă de agrement (pădurile – parc, pădurile de agrement) suprafaţa acestora trebuie sa fie corespunzătoare gradului de solicitare, adică numărului de vizitatori potenţiali; - În cadrul pădurilor din zona periurbană sunt necesare crearea unor condiţii civilizate de odihnă şi recreere a vizitatorilor în mijlocul naturii; - Sunt necesare măsuri pentru îmbunătăţirea înzestrării naturale a pădurilor şi echiparea tehnico-edilitară a acestora, acţionând de astfel asupra factorilor naturali (compoziţia speciilor, tipurilor de pădure şi tipurilor de peisaj, specificul lezierilor) sau factorilor artificiali; - Salubrizarea a 114 ha de parc si a 3 km de mal al lacului, amenajarea izvorului „Tamara”, instalarea băncilor, urnelor pentru deşeuri, panourilor informaţionale. - Este necesar de asemenea să se ţină seama de faptul că omul este o fiinţă biologică dar şi o fiinţă emotivă, intelectuală, socială deci spaţiul verde amenajat în periurban trebuie astfel organizat şi amenajat încât să fie funcţional sub toate aspectele; - Folosirea calităţii peisajului forestier sau de alt tip şi eliminarea aspectelor nedorite, ale “defectelor “etc.; Ca şi multe activităţi umane, agrementul are loc în mediul natural şi cel umanizat, în care omul trăieşte şi activează, din punctul de vedere al influienţei agrementului supra mediului se deosebesc următoarele deficienţe ale acestuia:  Amenajare necorespunzătoare, sub aspect cantitativ şi calitativ, a zonelor tradiţionale destinate odihnei sau recreerii şi inexistenţa unui minim de dotări adecvate în zonele preorăşăneşti;  Necunoaşterea la nivel central şi local a zonelor destinate activităţior de recreere, ceea ce favorizează circulaţia neorganizată şi necontrolată spre şi în astfel de zone;  Interesul limitat al administraţiei publice locale, precum şi al agenţilor economici implicaţi în amenajarea zonelor destinate recreerii;  Starea necorespunzătoare a infrastructurii de agrement; 51

 Necompetitivitatea prestaţiilor turistice de agrement din zonă;  Întârzierea organizării şi lansării zonelor de agrement - divertisment;  Uzura fizică şi morală avansată a dotărilor de agrement;  Insuficienţa şi slaba diversificare a mijloacelor şi programelor de agrement şi animaţie; În contextul politicilor pro-europene ale autorităţilor din Republica Moldova trebuie de remarcat experienţa internaţională şi măsurile întreprinse în majoritatea oraşelor de interes recreativ, administraţia cărora nu a admis distrugerea fâşiilor forestiere, unităţilor de agrement ci revitalizarea pentru scopuri turistice de agrement sau chiar administrative. De regulă aceste acţiuni ţin de: 

Cadru normativ de valorificare a resurselor de recreere clar şi accesibile;



Estetizarea clădirilor monument;



Evacuarea obiectelor industriale din spaţiile de agrement;



Maximizarea utilizării proprietăţii publice;



Proiecte pe termen scurt cu impact imediat;



Amenajarea spaţiilor de agrement şi naturale într-un concept unic;



Stimularea investiţiilor private şi atragerea granturilor pentru valorificarea

resurselor de recreere cu regim special de funcţionare; 

Asigurarea factorului participativ şi transparenţei în luarea deciziilor privind dezvoltării

regiunii date; 

Încadrarea în funcţie a locuitorilor din regiune;



Utilizarea prioritară a clădirilor destinate muzeelor, galerii, ateliere, birouri, case de cultură, ş.a.;



Promovarea domeniilor prioritare de dezvoltare (turism, arte…);



Încurajarea Coaliţiilor de Dezvoltare Urbană, etc.;

Aceste practici redimensionate la nivelul oraşului Chişinău pot crea o bună alternativă pentru dezvoltarea turismului de agrement. Astfel, agrementul este posibil prin următoarele aspecte de dezvoltare: I) amenajarea parcurilor de recreere în anumite sectoare (Centru, Botanica, Buiucani); II) amenajarea lacurilor cu scop de recreere şi posibilităţi de pescuit; III) stabilirea oficiilor centrale ale agenţiilor de turism şi unor firme cu renume (cu condiţia amplasării parcărilor în interiorul 52

cartierelor); IV) dezvoltarea unei reţele de restaurante, cafenele sau taverne cu

respectarea

elementelor din stilurile clădirilor cu aspect tradiţional; V) dotarea gradinei zoologice cu noi echipamente şi noi specii de animale; VI) restaurarea centrului de agrement principal „Circul”; VII) crearea unor centre de agrement prin raţionalizarea utilizării terenurilor în cartierele istorice; VIII) restaurarea stadioanelor şi dotarea lor cu nou echipament; IX) ecologizarea spaţiilor de recreere forestiere; X) reconstruirea monumentelor şi spaţiilor de valoare turistică; XI) crearea unor centre de desfăşurarea a evenimentelor, inclusiv congreselor (însă cu condiţia dispersării eficiente a aglomeraţiilor umane), etc.; XII) amenajarea turistică a teritoriului capitalei şi a zonei de influienţă; XIII) raţionalizarea gospodăriilor zonelor de agrement; XIV) menţinerea imaginii naturale neurbanizate a spaţiilor verzi; XV) raţionalizarea managementului spaţiilor verzi în limitele urbane existente, inclusiv a spaţiilor noi înverzite, pentru activităţi de agrement profitabile dar dozate cu oferirea statutului de arii naturale protejate a unor suprafeţe împădurite; XVI) crearea de noi spaţii naturale verzi în suburbia oraşului; XVII) crearea unei bune organizări a activităţii de agrement şi de odihnă pe malul întreprinderilor acvatice; XVIII) dezvoltarea sectoarelor rezidenţiale (ex.: în baza sectoarelor de vile) şi dotarea lor cu infrastructură turistică şi de agrement; IXX) crearea de noi spaţii de agrement artificial intraurban (inclusiv în zone compacte sau istorice); XX) rentabilitatea economică; XXI) amenajarea unelor locaţii naţionale pentru turişti (parcul pentru copii „Trei iezi” ş.a.);

53

Concluzii În finalul studiului întreprins se poate afirma că această formă de turism contribuie la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului creînd un cadru necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. Aşadar este un domeniu ce poate fi definit ca un ansamblu de mijloace şi forme capabile să asigure individului sau unui grup de persoane o stare bună, dispoziţie, de plăcere să dea o senzaţie de împlinire, lăsând o amintire plăcută. Privit ca componentă a serviciului turistic alături de transport, cazare, alimentaţie, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică ale acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţii acestora. Pe plan economic dezvoltarea “agrementului“ răspunde axigenţelor de creştere a atractivităţii staţiunilor turistice reprezentând totodată mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice stimulează circulaţia turistică fiind o sursă importantă de încasări de asemenea creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice în satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaţie turistică propriu-zisă. În dependenţă de locul unde se desfăşoară activităţile de agrement se structurează de nivelul de organizare particularizându–se pe forme diferite de turism. O formă particulară de agrement din ţara noastră am realizat că o au vechile tradiţii ce joacă un rol important în atragerea turiştilor. De asemenea am menţionat că dezvoltarea agrementului ţine de motivaţiile, aspiraţiile, şi aşteptările turiştilor şi pe de altă parte de profilul structura şi specificul locurilor. Putem afirma că turismul în Republica Moldova se află la momentul reevaluării şanselor de revigorare şi restructurare, confruntată de profunde mutaţii impuse de procesul tranziţiei la economia de piaţă, totuşi turismul este considerat ca cel mai sensibil la stimulii economico-sociali, externi şi interni. Însă în România această formă de turism este cu mult mai dezvoltată datorită formei reliefului, peisajului carstic şi cel mai mult susţinută de legislaţie. În finele lucrării se cer făcute anumite sugestii, care sînt următoarele: Aceste aspecte ale agrementului demonstrează că turismul este una din cele mai active şi mai productive componente ale sferei de recreaţie, manifestîndu - se prin călătorii la diverse distanţe, şi în anumite perioade de timp. Actele de turism, în urma studiului efectuat sa realizat că sunt influenţate în mod direct de fenomenul atractivităţii monumentelor, priveliştilor, locurilor, obiectivelor, activităţilor etnofolclorice etc. Valorile supreme şi produsul final al acestei forme de turism pentru turist şi nu numai sunt satisfacţiile şi plăcerile sufleteşti deosebite întruchipate în impresii, însoţite concomitent şi de alte forme de recreaţie, de asemenea utile în formarea fizică si psihologică a omului. Indicii succeselor de ordin spiritual ale cetăţenilor obţinute prin practicarea agrementului, în mare parte consider că caracterizează nivelul lor de viaţă şi de maturitate civică. 54

Ţinând cont de comentariul de mai sus: “turismul este un fenomen social - economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere, în mare parte şi recuperare fizico - psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante şi cu posibilităţi materiale superioare pentru majoritatea populaţiei”. Cercetările întreprinse în lucrarea dată au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice sunt foarte puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte, de poziţie şi accesibilitate, cadrul natural precum şi cel socio-economic, etnografia şi folclorul local, înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale. Atingerea rezultatului principal al lucrării a impus soluţionarea problemelor cu care se confruntă turismului de agrement, găsirea unor modalităţi de promovarea a acestuia în ţările mari consumatoare de turism. În concluzie la cele afirmate mai sus aş putea menţiona că datorită faptului că agrementul este o formă bine cunoscută şi des utilizată, se necesită a-i fi acordată o atenţie mai profundă, un studiu mai amplu, deoarece în ultimul timp se observă o aplicare mai frecventă în practică a acestei forme de turism. Ca urmare a unui studiu minuţios atât din punct de vedere teoretic cît şi practic a acestei forme, în practica turistică se vor realiza un şir de utilităţi agremental în ceea ce priveşte crearea unei aşa oferte.

55

Bibliografie Acte legislative 1. Legea turismului a Republicii Moldova / Nr. 798-XIV din 11.02.2000.//Monitorul Oficial, nr.54-56 // 357 din 12.05.2000. 2. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 / Hotărârea de Guvern Nr.1065 din 02.09.2003// Monitorul Oficial, nr.196 – 199/1118 din 12.09.2003. 3. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului / Hotărârea Guvernului Nr. 705 din 23.07.2001//Monotorul Oficial nr.92– 93/776 din 03.08.2001. 4. Legea privind protecţia mediului înconjurător / Nr. 1515-XII, 16.10.93. 5. Legea cu privire la resursele naturale / Nr. 1102-XIII, 06.02.97. 6. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat / Nr.1539-XIII, 25.02.98. 7. Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane legea nr. 315/2004 a dezvoltării regionale în România. 8. Hotărârea Guvernului nr. 432/ 2003 privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.12.2002 pentru aprobarea condiţiilor şi a procedurii de atestare a staţiunilor turistice, precum şi pentru declararea unor localităţi ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv local şi recreativ // Monitorul Oficial nr.46–48/486 din 12.12.2002. 9. Hotărârea Guvernului RM privind reglementarea funcţionării zonelor de recreere aferente bazinelor acvatice, nr.737 din 11.06.2002. 10. Hotărârea nr. 511 din 31.05.2001 privind unele măsuri de organizare a activităţii de agrement în staţiunile turistice // Monitorul Oficial nr.38 – 40/360 din 08.06.2001. 11. Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural din 1972, în vigoare pentru Republica Moldova din 5.07.2002. 12. Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 292 din septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfăşurarea activităţii de agrement nautic//Monitorul Oficial nr.568 – 570 din 20.09. 2003. Literatură de specialitate 1.

Boaghe D., Spaţiile verzi ale mun. Chişinău diversitate biologică şi management ecologic

durabil – Chişinău, 2003. – 238 p. 2.

Cosmescu Ion. Turismul: Fenomen complex contemporan – Bucureşti: Editura

Economică,

1998. – 280 p. 3. Cristureanu Cristina. Economia şi Politica Turismului Internaţional - Bucureşti:

Editura

Abeona, 1992. – 246 p. 4. Dinu Mihaela. Geografia Turismului – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2004. – 331 p. 5. Efros Vasile. Resurse Recreative ale Republicii Moldova. // Politica Industrială

şi Comercială

în Republica Moldova: simpozion ştiinţific 1997, - Chişinău: Editura ASEM, – 496 p. 56

6. Ed. Bonnefous, ”Omul sau Natura”, - Bucureşti: Editura Politică, 1976. – 158 p. 7. Florina Bran, Ion Istratie. Economia Turismului şi Mediului Înconjurător –Bucureşti, Editura Economică, 1996. – 288 p. 8. Ghidul Gospodarului – Chişinău: Editura Sirius, 2004 – 68 p. 9. Minciu Rodica. Economia Turismului – Bucureşti: Editura Uranus,2004 –311p. 10. Neacşu Nicolaie. Turism şi Dezvoltare Durabilă – Bucureşti: Editura Expert, 1999. – 228 p. 11.O. Snak, P. Baron, N. Neaşcu. Economia turismului // serviciile turistice

Bucureşti: Editura

Expert, 2003. – 621 p. 12. Petre Boran, Nicolae Neacşu, Economia Turismului –Bucureşti: Editura Expert, 2003. – 621 p. 13. Stănculescu G., Lupu N., Ţiu G., Dicţionar poliglot explicativ de termini utilizaţi în turism – Bucureşti: Editura All, 1988, - 195p. 14. Turcov Elena. Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova – Chişinău: Editura “ASEM”, 2002. – 143 p. 15. Turcov Elena. Coordonarea Turismului –Chişinău: Editura ASEM,–2006

– 209p.

16.Ţigu Gabriela. Turismul Montan în România – Bucureşti: Editura Uranus 2001.– 296p. 17. Vasile Glăvan. Resurse Turistice pe Terra – Bucureşti: Editura Economică,

2000. – 340p.

18.Vasile Glăvan, Ion Istratie, Victor Timotin. Evaluarea potenţialului turistic al

Republicii

Moldova şi posibilităţi de valorificare. – Bucureşti ICT. 1992. – 250p. 19.Vasile Glăvan. Geografia Turismului în România – Bucureşti: Editura Institutului de management – turism EDEN. 1996. – 149 p. 20.Viorel Miron, Veaceslav Guţuţui. Turismul în ariile naturale din Republica

Moldova // ghidul

investitorului local – Chişinău: Editura Continental Grup, 2005.–134p. www.kompass.com www.mturism.ro www.legislaţieromânească.ro www.turism.md www.moldova.md www.ghidromania.ro www.statistica.ro www.statistica.md

57

Anexa nr.1 Zonele de agrement în Republica Moldova

Ocniţa

Ţaul Edineţ

Orheiul Vechi Călăraşi

Tigăneşti

Satul Moldovenesc

Ghidighici

Vadul lui Vodă

CHIŞINĂU Hînceşti

Codru

Cahul

58

Anexa nr.2 Unităţi de agrement reprezentative ale municipiului Chişinău Cluburi Déjà vu Azart Caligula City Club Club – Restaurant "Arlechin" Decadance club Drive Fashion club Chocolate Flamingo Lounge cafe Crazy Horse Military Pub muzCafe ’44 Palm Beach Penthouse Cafe People Club Plusshow club Razgulyaeff Star Track Studio Club Tri Lux Z disco-club 1000 şi 1 nopţi Moscova

-

Cazinouri - Admiral Casino Imperial - Cosmos - Naţional - Grand - Jolly Alon - Miracol

Cinematografe

Baze de agrement - Aerobica şi Shaiping - Alpinism şi escaladă - Atletism Club - Badminton - Baseball şi softball - Baschet Club - Body-Building şi Fitness - Biliard Club - Bowling sportiv - Comitetul Naţional Olimpic - Fotbal Club - Olimpia - Planeta Fitness - Heracles - ProFitness - Ritmos - Sparta - Ţunami - Master Shape - Catrina - Crazy Horse - Dinamo - Tatiana - Flacăra - Shan Lian - Ancor - Olimpia - Codreanca - Niagara City Fitness Teatre - Eugene Ionesco - A.P. Cehov - Satiricus I.L. Caragiale - Mihai Eminescu - Luceafărul - Licurici - Naţional de Opera şi Balet - Alexei Mateevici - Teatrul Epic de Etnografie şi Folclor "Ion Creanga" - Teatrul Naţional de Stat "Vasile Alecsandri" - Teatrul Republican "B.P.Haşdeu" - Centrul de Cultura şi Artă "Ginta Latina" - Guguţă - Palatul Naţional de Creaţie a Copiilor şi Adolescenţilor - Filarmonica Naţională - Teatrul municipal Satiricus - Uniunea Muzicienilor din Moldova - Uniunea Teatrală din Moldova Galerii de artă

59

- Aliiance Francese - Cumulus cinema-club - Odeon - Patria - Centru - Patria - Lukoil - Patria - Centru - Patria - Flacăra - Moldcinema - Gaudeamus Cinematograf - Grişan - Ham. SA Săli de concert - Palatul Republicii - Palatul Naţional - Sala cu Orga - Palatul Feroviar

-

Uniunea artiştilor plastici Constantin Brîncuşi Art Salon "ALEXANDER" Artum Art Gallery Galeria "Holti" Galeria "L" Atelierul Viitorului Alexander SRL Galeria L - Liubici II

Muzee - Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Muzeul Naţional de Artă - Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală cu filiale - Casa - Muzeu "A.S.Puşkin" - Muzeul Armatei Naţionale - Institutul Patrimoniului cultural - Atelierul Viitorului - Muzeul de istorie or. Chişinău - Muzeul naţional de artă al Moldovei - Muzeul naţional de arhiologie şi istorie - Muzeul naţional, de etnografie şi istorie naturală - Muzeul satului - Alexander SRL Cluburi de Echitaţie Cluburi de Paintball 1. Polo Club din Chişinău 1. Defender 2. Victoria 2. Titan 3. Federaţia de Paintball din Republica Moldova. Parcuri de distracţii şi localuri cu Monumente jocuri electronice 1. Aventura Parc 1. A.S. Puşchin 2. Patria - Rîşcani 2. Ştefan cel Mare 3. Krisman - Grup SRL 3. Arcul de Triumf 4. Argos - cat SRL 4. Memorialul eroilor 5. Direcţia parcurilor, cultură şi odihnă 6. Elat 7. Grădina zoologică 8. Reneco - El SRL 9. Jumbo Circuri Patinoare 1. Circul din Chişinău Bravo Parcuri de recreere 1. Parcul Ştefan cel Mare 2. Scuarul Catedralei 3. Parcul Valea Morilor 4. Parcul Valea Trandafirilor 5. Parcul La izvor 6. Parcul Ghidighici 7. Parcul Alunelul 8. Parc Rîşcani 9. Parcul Dendrologic 10. Parcul Valea Gâştelor 11. Parcul Gradina Botanică Sursa: http://www.kompass.com/industria-odihna-agrement/GSROMD 6202.html.

60