Tipologia Satelor Româneşti [PDF]

Zitiervorschau

Tipologia satelor româneşti Tipologia satelor a reprezentat şi reprezintă şi în prezent interes pentru cercetătorii ruralului din ţara noastră. Primele tipologii au apărut

odată cu cercetările de sociologie

monografică. Astfel Anton Golopenţia şi D. C. Georgescu vorbesc despre: - sate agricole - sate pastorale - sate cu ocupaţii anexă Tipologia clasică din România cuprinde: - sate adunate - sate răsfirate - sate risipite Etnologul Romulus Vuia a propus următoarea clasificare: - satul cu case izolate unde principala ocupaţie a locuitorilor este creşterea vitelor; - satul răsfirat, cu ocupaţii mixte, agricole şi pastorale; - satul cu vale, care este strâns legat de râul care străbate respectiva comunitate rurală; - satul îngrămădit (caracteristic Câmpiei Transilvaniei); - satul de-a lungul drumului ( cu o singură stradă); - satul dreptunghiular sau geometric; - satul compact adunat; - satul circular (case în formă de cerc); - satul polip sau satul radial (ale cărei uliţe pornesc din centru în direcţie radială). V. Mihăilescu, în tipologia sa, a îmbinat criteriul geografic cu cel ocupaţional. Astfel, tipul de sat risipit (vezi planşa 1) este al crescătorilor de vite, tipul răsfirat (vezi planşa 2) este specific sătenilor cu ocupaţii mixte (agricultură, podgorii etc.) iar cel adunat este satul caracteristic agriculturii extensive sau intensive. George Em. Marica elaborează o tipologie după factorii condiţionanţi: - geografici /sate de munte, de deal, de şes, etc), - etnici (sate româneşti, bulgăreşti, ungureşti, săseşti, etc.), - economici şi profesionali (sate bogate, sate sărace, sate agricole, sate pastorale, viticole, forestiere etc.); - structura morfologică a aşezărilor sau factori exteriori-sociologici (sate risipite, sate concentrate, sate sedentare, sate mobile etc.); - factori istorici culturali (colonii, sate industrializate, sate în proces de urbanizare etc.).

Nu lipsesc nici tipologiile elaborate, în principal, în funcţie de criteriul socio-profesional al populaţiei. Avem în vedere clasificarea elaborată de I. Băcănaru, I. Cosma, P. Deica, D. Buga, E. Molnar şi V. Tufescu. După aceşti autori am avea următoarele tipuri de aşezări rurale: a. sate predominant agricole cu variantele: - sate de cultură a cerealelor şi de creştere a animalelor - sate de creştere a animalelor şi de cultură a pomilor fructiferi şi a viţei de vie; - sate legumicole (preorăşeneşti); - sate de creştere a animalelor cu păşuni de munte. b. sate cu activităţi industriale cu variantele: - sate legate de industria extractivă; - sate legate de industria prelucrătoare; c. sate cu funcţii mixte: - sate în care activitatea agricolă se îmbină cu activitatea industrială din marile centre industriale; - sate în care activitatea agricolă se îmbină cu muncile legate de exploatările industriale; - sate în care meşteşugurile săteşti formează ocupaţii anexe agriculturii; sate cu activitate pescărească.