Teoria Generala A Dreptului Gheorghe Bobos [PDF]

Zitiervorschau

GHEORGHEBOBOS CORINA BUZDUGAN VERONICA REBREANU

TEORIA GENERALA ASTATULUI~IDREPTULUI

ARGONAUT

2008

SERJA JURIDJCA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei BOBOS, Gheorghe ; Teoria generala a statului ~i dreptului I Gheorghe Bobo~; Corina Buzdugan; Veronica Rebreanu. - Cluj-Napoca: Argonaut, 2008. - 458 p.; 21 cm. (Juridica) ISBN 978-973-109-103-7 BUZDUGAN, Corina REBREANU, Veronica 340.12(075.8)

Gheorghe Bobo~: Cap. I-XI; XIII; XV-XVIII Corina Buzdugan: Cap. XIV Veronica Rebreanu: Cap. XII © Argonaut, 2008 Editura Argonaut Cluj-Napoca Str. Ciuc~ 5/15 Tel./Fax: 040-264-425626 0746-752191;0740-139984 www.editura-argonaut.ro Consilier editorial atestat: Emil POP

Capitolul X IZVOARELE DREPTULUI

1. NOTIUNEA DE IZVOR AL DREPTULUI Izvoarele sau sursele dreptului sunt manifestari ale relatiilor sociale care genereaza norma juridica, indiferent de natura ei (de drept public sau privat etc.). Doctrina, abordand acest subiect, mentioneaza totdeauna ca izvoarele dreptului pozitiv sunt de doua feluri: materiale ~i formale. In orice caz, modul de aparitie a ideii de dreptate ~i, ill final, a dreptului, este strans legat de acele realitati sociale care produc situatia juridica, adica forma de drept. In acest sens, co~tiinta individuala ~i co~tiinta sociala sunt, ill ultima instanta, responsabile pentru aparitia dreptului, printr-un proces complex in care motivatiile, decurgand din interesele individului, din interesele diverselor grupuri sociale ~i, in final, din interesele obiective generale ale societatii, se interconditioneaza reciproc, construind in dialectica evolutiei lor o unitate extrem de complexa pe care o denurnim, generic, izvor al dreptului. Notiunea de izvor al dreptului identifica tocmai aceste surse complexe de natura obiectiva ~i subiectiva, individuala ~i sociala care, la un moment dat, illtr-o anurnita conjunctura istorica, due la aparitia dreptului. Dupa Hegel, putem identifica in postura de surse ale dreptului orice proces istoric, cat ~i determinarile pozitive, care nu sunt altceva decat relatiile sociale transformate prin actiunea normei juridice in raporturi juridice. Izvorul este izvorul real al dreptului pozitiv. Aceasta definitie a izvorului dreptului reprezinta, in conceptia lui Mircea Djuvara, un complex de factori, extrem de dive~i, care configureaza illsu~i

continutul relatiilor sociale. Realitatile juridice, insa, sunt deja produsul acestor relatii sociale ~i, de aceea, de foarte multe ori izvorul juridic apare mai pregnant daca studiem obiectul realitatilor juridice. In acest sens, M. Djuvara afirma, indreptatit de altfel, ca "dreptul pozitiv este secretiunea co~tiintei juridice a societatii". Afirmafia este exacta. Izvorul material prive~te continutul sursei normei juridice. El este produs de con~tiinta oamenilor, determinata, la randul ei, in acest sens, de relatiile obiective ~i subiective care se nasc in relatiile interpersonale ce se manifesta in cadrul social-istoric, economic, politic, cultural etc. Putem spune, in aceasta ordine de idei, ca, cu cat este mai bogata in semnificatii viata sociala, cu atat ~i deterrninarile obiective ~i subiective ale aparifiei normei juridice sunt mai numeroase ~i mai puternice. Exista, desigur, "o co~tiinta juridica a societatii care na~te dreptul pozitiv", dar este interesant de studiat modul acesteia de formare, deoarece aceasta con~tiinta colectiva i~i are, ~i ea, originile ei, origini care se constituie in tot atatea surse ale juridicului. Ontogeneza fiecarui individ presupune acumularea unei experiente de viata, o ingemanare a intereselor cu idealurile, care, treptat, 11 deterrnina sa ocupe o anurnita pozitie in societate. Individul i~i formeaza propriile perceptii despre ideea de justitie sociala ~i promoveaza o opinie puternic marcata de experienta sa. Pe de alta parte, co~tiinta sociala, la formarea careia con~tiinta individuala are o puternica contributie (desigur, nefiind vorba de o insumare aritmetica a acesteia din urma), genereaza, la randul ei, co~tiinta juridica. Din aceasta din urma apare dreptul, ca atare co~tiinta juridica sociala prefigurandu-se ca fiind izvorul material al dreptului. Pe de alta parte, problema izvoarelor dreptului este inseparabila de cea a naturii dreptului. Cele doua mari concepµi, care incearca sa clarifice natura dreptului, ~i anume dreptul natural ~i conceptia pozitivista, folosesc, inevitabil, argumente referitoare ~i la izvoarele dreptului. Cele doua aspecte: izvorul ~i natura dreptului se interconditioneaza inevitabil.

256

Astfel, in conceptia dreptului natural, izvorul material al dreptului il constituie comandamentele naturale, adica ceea ce este in concordanta cu legile universale ale naturii. In ultima instanta ~i potrivit orientarii cre~tine din dreptul natural, izvorul ~i natura dreptului pozitiv sunt de esenta divina. Giorgio del Vecchio amendeaza aceste consideratii ale dreptului natural, dandu-le o anumita clarificare, in sensul ca dreptul pozitiv este un dat al experientei ~i numai astfel poate fi integrat "in ordinea productiilor naturii". Dupa del Vecchio, aceasta integrare nu conduce neaparat la consideratia ca dreptul este "intotdeauna natural ~i in sens deontologic" ci, mai degraba, se poate ajunge la concluzia ca, de~i dreptul, ca fapt, este a priori natural, el i~i are izvorul ~i in natura umana. Aceasta concluzie este in concordanta cu alta afirmatie, racuta de acela~i autor, referitoare la izvoarele dreptului, in sensul ca dreptul pozitiv corespunde vointei poporului sau, altfel spus, modurile in care vointa sociala predominanta se manifesta reprezinta, in realitate, izvoarele dreptului, conducand, in ultima instanta, la acea dimensiune esentiala a naturii dreptului pozitiv care este natura sa umana. Noi vorbim de izvor material al dreptului (notiune care este sinonima cu aceea de izvor al dreptului) ca de un fenomen, idei, interes sau situatie care nu au inca existenta juridica, ci determina, la un moment