Gheorghe Țițeica [PDF]

Zitiervorschau

Gheorghe Țițeica Gheorghe Țițeica, născut la data de 4/16 octombrie 1873 și decedat la 5 februarie 1939, este primul matematician român care a publicat un mare număr de lucrări ştiinţifice, iar valoarea acestor lucrări, recunoscută în toată lumea constituie o cinste ce se răsfrânge asupra ţării noastre. Elev eminent, cu reale înclinaţii spre ştiinţele exacte, Gheorghe Ţiţeica a fost repede remarcat de dascălii săi. Profesorul Jean Gaston Darboux de la Universitatea Sorbona din Paris i-a deschis pasiunea către geometrie, în special către geometria diferenţială, pasiunea care l-a urmat întreaga viaţă. Profesor de excepție, Gheorghe Țițeica a înţeles de la mentorul său, Constantin Gogu, preşedinte al „Societăţii amicii ştiinţei―, că menirea unui profesor este să răspândească ştiinţa printre tineri. Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, a înființat revista Gazeta matematică, iar cu G.G. Longinescu publicația „Natura― pentru răspândirea științelor. A publicat aici multe articole de cultură generală, articole despre Arhimede, Galilei, dar şi despre profesorii săi din facultate. Cu D. Pompeiu a editat revista ,,Mathematica―. Tatăl lui Gheorghe Țițeica a fost fochist pe vapoarele dunărene şi a murit de timpuriu. Pentru meritele sale a obţinut o bursă des tudiu și a urmat liceul la Colegiul Național Carol I din Craiova ,unde s-a distins la toate obiectele. Cu mintea sa larg cuprinzătoare, el s-a implicat în toate activităţile culturale, îndemnându-şi colegii să colaboreze la „Revista Şcoalei‖(a doua publicaţie românească cuprinzând chestiuni de matematici după revista „Recreaţii Ştiinţifice‖ din Iaşi, care a apărut între anii 1883 – 1889). La această publicaţie, elevul Ţiţeica redacta rubrica matematică și a publicat douăzeci de probleme.

Din 1913, urmând lui Spiru Haret, este membru al Academiei, iar din 1929, secretar general. În cadrul activităţii sale la Academie el iniţiază o serie de monografii ştiinţifice. Dotat cu o minte clară şi o intuiţie puternică, Ţiţeica este un exemplu . Lucrările sale ştiinţifice le studia sub toate aspectele înainte de a le publica. I-au fost încredinţate mai multe posturi de răspundere: decan al facultăţii de ştiinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent în Ministerului Instrucţiunii Publice. Ţiţeica era deosebit de pretenţios faţă de el însuşi, nu întârzia niciodată la curs sau la examene, îşi respecta integral cuvântul dat. Ţiţeica judeca cu asprime superficialitatea şi incorectitudinea, încuraja numai sforţările meritorii, nu pierdea nici-o ocazie de a mustra pe cei ce nu aveau simţul datoriei şi al ordinei. Rolul său de educator este uriaş, atât la catedră cât şi la Gazeta Matematică unde a desfășurat o bogată activitate, chiar de la apariţia acesteia (1895), cu articole, note, probleme. Era covârşitoare impresia pe care o lăsau cuvântările morale ţinute de Ţiţeica la masa comună, care încheia concursurile anuale ale Gazetei Matematice-în cuvinte atent alese el scotea în evidenţă puterea educativă a matematicilor şi critica cu severitate lipsurile constatate la concurs. Tot el dădea semnul încheierii reuniunii, la 12 fără un sfert. Și în afara țării a obținut o serie de titluri și distincții: în 1930 a fost ales membru corespondent al Academiei de științe Maryland; în 1934 a devenit membru al Societății regale de științe din Liège și tot în 1934 Universitatea din Varșovia i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa. Problema piesei de 5 lei Problema piesei de 5 lei este o teoremă remarcabilă din geometria plană, descoperită de Gheorghe Țițeica în timp ce desena cercuri cu o monedă de 5 lei (de unde și numele acesteia). Acesta a enunțat teorema sa astfel: trei cercuri având razele egale se intersectează într-un punct. Luându-se două câte două, se obțin încă trei puncte de intersecție. Cercul determinat de aceste trei puncte are raza egală cu raza cercurilor date.

Demonstrație: digital.library.unt.edu