GHIMICIU ANDREI FLORIN - Fisa de Examinare La Disciplina Teoria Generala A Dreptului [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT Student GHIMICIU ANDREI FLORIN X An de studiu I – IF An de studiu I – IFR FIȘA DE EXAMINARE1 la disciplina TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI GRILE2. Bifați răspunsul/răspunsurile corect/corecte: 1. Potrivit art. 38 din Constituția României, republicată, „În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European”. Identificați care dintre accepțiunile noțiunii de „drept” se regăsesc în exemplul dat: x a. drept obiectiv și drept subiectiv; b. drept subiectiv și drept național; x

c. drept pozitiv și drept subiectiv.

2. În dreptul public: x

a. normele sunt imperative;

x

b. nu sunt protejate interesele particulare ale subiectelor de drept; c. nu este specifică acţiunea autoritară a organelor care elaborează şi aplică dreptul.

3. Sunt considerate izvoare formale ale dreptului: a. contractul normativ și procesele-verbale de constatare a contravențiilor; x

b. cutuma și principiile specifice ramurilor de drept;

x

c. legea și principiile generale ale dreptului.

4. În următoarea formulare „Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului”, cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr.

1

Fișa de examinare trebuie postată individual, de către fiecare student, pe Google Classroom, la Secțiunea Evaluare, în data 11 februarie 2021 (nu anterior și nu ulterior acestei date). 2 Fiecare grilă se notează cu 1 punct și poate avea una sau două variante de răspuns corect. Răspunsurile parțiale nu se punctează.

192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, identificăm: a. o ipoteză complexă cumulativă; x

b. o normă juridică onerativă; c. o dispoziție relativ determinată.

5. Interpretarea legală reprezintă: a. o modalitate de intrare în vigoare a unui act normativ; x

b. un eveniment legislativ;

x

c. o formă a interpretării oficiale.

SPEȚA3 La data de 7 martie 2019, G.P. a comis o infracțiune de tâlhărie, pentru care a fost condamnat definitiv, la data de 18 octombrie 2019, de către instanța de judecată, la pedeapsa închisorii de 5 ani. 1. Care dintre următoarele accepțiuni ale termenului drept se regăsesc în speță? (Bifați răspunsul corect.) Drept obiectiv x

Drept pozitiv

2. Identificați în speță: O etapă a procesului de aplicare a

Etapa de elaborare și emitere a actului de aplicare.

dreptului Un principiul al dreptului Un act de aplicare a dreptului O funcție a dreptului

Principiul responsabilității Pedeapsa închisorii pe o perioadă 5 ani Funcția de conservare,apărare și garantare a valorilor

fundamentale ale societății (Scrieți răspunsul în casetele din dreapta.) SUBIECTE SINTEZĂ4 (Tratați subiectele conform cerințelor.) 1. Norma juridică: definiţia, trăsăturile caracteristice şi acţiunea în timp. Norma juridică este o regulă de conduită cu caracter general și obligatoriu, elaborată sau recunoscută de către puterea de stat, în scopul asigurării ordinii sociale, ce poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forța de constrângere a statului. Trăsăturile caracteristice ale normei juridice: În doctrina juridică, au fost exprimate mai multe opinii, autorii reținând diferite trăsături caracteristice ale normei juridice, însă, considerăm necesar a reține următoarele: 3 4

Speța se notează cu 2 puncte (1 punct/întrebare). Subiectul 1 se notează cu 2 puncte, iar subiectul 2 se notează cu 1 punct.

a. norma juridică are caracter general și impersonal În explicarea caracterului general și impersonal al normei juridice, vom porni de la sensul celor doi termeni utilizați în formularea acestuia. Astfel, general înseamnă „ care îi privește pe toți ( sau marea majoritate) ; la care participă toți ( sau marea majoritate ); care îi cuprinde pe toți ( sau marea majoritate); colectiv, comun, public”. Prin impersonal înțelegem „ care nu se referă la o persoană anume; care nu vizează pe cineva; care are caracter obiectiv”. Din definirea celor doi termeni, rezultă că, norma juridică se adresează subiectelor de drept, în ansamblul lor ( de exemplu, normele constiționale se adresează cetățenilor români ) sau unor categorii de subiecte de drept ( de exemplu, normele juridice aplicabile medicilor, avocaților, studenților ), cărora le prescrie o conduită standard, fără a viza persoane individualizate, nominalizate, determinate. b. norma juridică are caracter obligatoriu Definirea termenului de obligatoriu înseamnă “ care trebuie urmat întocmai , care trebuie făcut, îndeplinit, impus“. În literatura de specialitate, s-a argumentat caracterul obligatoriu al normei juridice prin raportare la domeniile pe care reglementează, respectiv, organizarea statului, asigurarea unui echilibru la nivelul conviețuirii sociale, protejarea și garantarea valorilor fundamentale ale societății, insituirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului etc. Am arătat anterior că norma juridică este o specie de normă social, dar, comparativ cu toate celelalte norme sociale, numai ea este elaborate sau recunoscută de către puterea de stat. De aici rezultă și sistemul de garanții statale ce operează în cazul normei juridice, reprezentat de intervenția organelor statului în aplicarea ei și posibilitatea exercitării forței de constrangere a statului, atunci când aceasta a fost încălcată. Spunem, astfel, că norma juridică beneficiază de exigibilitate, iar forța sa este una legitimă și eficace, adică este reglementată prin acte normative, competențele, atribuțiile, drepturile și obligațiile fiind de asemenea, reglementate. Asigurarea

ordinii

sociale

se

realizează,

în

primul

rând,

prin

conformarea

comportamentului subiectelor de drept prescripțiilor normelor juridice, astfel că, obligativitatea acestora se manifestă prin aplicarea lor imediată, continua și necondiționată. Aplicarea imediată presupune că norma juridică se aplică începând cu o data exacta și certă, numită data intrării în vigoare. Aplicarea continua constă în faptul că, din momentul intrării în vigoare, norma juridică va produce efecte permanent, până își încetează activitatea.

Aplicarea necondiționată implică conformarea conduitei subiectelor de drept destinare ale normei juridice întocmai prevederilor acesteia, fără a putea influiența în vreun fel acțiunea acestora. c. norma juridică are un caracter tipic Păstrând rigoarea definirii termenelor utilizați, prin tipic ințelegem ” care distinge, caracterzează o persoană, un obiect, un fenomen; caracteristic, specific”. În stabilirea conduitei tip ce trebuie urmată de către subiectele de drept și prescrisă de norma juridică, legiuitorul trebuie, în primul rând, să imagineze un asemenea tip de conduit, raportat la realitatea social existentă în momentul elaborării normei, care ar da cea mai înaltă expresie a gradului de asigurare a ordinii sociale. În al doilea rând, trebuie să realizeze o proiecție în timp a acestui tip de conduit, având în vedere, pe de o parte rapiditatea transformărilot din realitatea social, iar pe de altă parte influența ce s-ar putea exercita asupra acesteia de către factori externi, unii cu character previzibil, alții nu. În al treilea rând, factorul uman este poate cel mai important în configurarea, dar și în evoluția dreptului, astfel că raportarea tipului de conduit trebuie făcută la nevoile, aspirațiile, gândirea, capacitatea de supunere față de normativitate a individului, altfel spus, la tot ceea ce înseamna universal uman. d. norma juridică implică un raport intersubiectiv Analizând trăsăturile caracteristice anterioare ale normei juridice, vom spune că acesta se adresează tuturor subiectelor de drept, cărora le revine obligația de a se conforma acesteia prin adoptarea unui tip de conduit. Astfel, între diferite subiecte de drept norma va crea anumite raporturi, le poate modifica pe cele preexistente sau poate determina limitarea sau stingirea altora. Interacțiunea permanent și constantă a indivizilor, participanți la circuitul juridic, a condus la afirmarea, în literature de specialitate, a caracterului bilateral al normei juridice care implică ideea de reciprocitate. Acțiunea în timp a normei juridice se realizeaza prin parcurgerea a trei momente: a. intrarea în vigoare a normei juridice b. acțiunea în timp propriu-zisă c. ieșirea din vigoare a normei juridice a. Intrarea în vigoare a normei juridice -

Reprezintă data de la care actul normativ care conține norma juridică începe să acționeze și devine opozabil subiectelor de drept

-

Potrivit art. 78 din Constituția României, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României sau la o data ulterioară precizată în textul ei

-

Prin introducerea termenului de grație de 3 zile s-a urmărit acordarea unui interval de timp, atât pentru organele de aplicare a dreptului, cât și pentru subiectele de drept destinare ale normelor juridice, să poată intra în posesia Monitorului Oficial în care este publicat actul normative

-

Data intrării în vigoare a actului normative este prevăzută de regulă, în dispozițiile finale ale acestuia, în modalități diferite, aplicate fie alternative, fie cumulativ

b. Acțiunea în timp propriu-zisă -

Din momentul intrării în vigoare a normei juridice funcționează prezumția de cunoaștere a dispozițiilor acesteia, care își va produce efectele juridice

-

Acțiunea în timp propriu zisă visează efectele normei juridice care se produc din momentul în care intră în vigoare și până în momentul în care iese din vigoare și se realizează cu respectarea a două principii: o Principiul neretroactivității normei juridice o Principiul neultraactivității normei juridice

c. Ieșirea din vigoare a normei juridice -

Se produce prin modalități specifice și anume: o Abrogarea – este procedeul prin care efectele juridice ale unui act normative sau ale unor dispoziții legale încetează ca urmare a adoptării unui alt act normative posterior și contrar. o Ajungerea la termen – presupune încetarea efectelor unui act normative edictat pentru o perioadă delimitată de timp sau până la un anumit termen ( o dată calendaristică precizată ) o Desuetudinea – este acea modalitate de ieșire din vigoare, potrivit căreia o normă juridică nu se poate aplica datorită schimbării condițiilor social-economice și politice care au impus initial elaborarea ei.

2. Structura sistemului actelor normative (enumerare și prezentarea distincției dintre legile constituționale, legile organice și legile ordinare) Actele normative nu au valoare în mod izolat, ci doar încadrându-se într-un sistem normativ și subordonându-se finalității acestuia. Sistemul actelor normative cuprinde: a) Constituția b) Legile și alte acte cu caracter normativ eliberate de Parlament c) Decretele prezitențiale cu caracter normativ d) Ordonanțele și hotărârile de guvern

e) Alte acte normative aparținând organelor centrale și locale ale administrației publice de stat Legile constituționale sunt legile de revizuire a Constituției și reprezintă o categorie aparte de legi, întrucât se adoptă potrivit unei proceduri speciale. Astfel potrivit art. 150, alin. (1) și (2), revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500000 de cetățeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele țării, iar in fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 20000 de semnături în sprijinu, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptate de Camera Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, conform art.151, alin. (1). Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în ședința comună, hotărăsc cu votul acel puțin trei pătrimi din numărul deputaților și senatorilor, revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire ( art. 151, alin. (2) și (3) ). Intrarea în vigoare se produce la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a hotărârii Curții Constituționale pentru confirmarea rezultatului referendumului național. Nu pot face obiectul revizuirii, potrivit art. 152, alin. (1) și (2), dispozițiile referitoare la caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială, precum și cele referitoare la drepturile și libertațile fundamentale ale cetățenilor sau la garanțiile acestora. Constituția nu poate revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp de război ( art. 15, alin (3) ).

Legile organice sunt adoptate de Parlament în scopul reglemăntării unor domenii strict prevăzute în Constituție. Astfel, potrivit art. 73, alin. (3) din Constituție, „ prin lege organică se reglementează : a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente; b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război; g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă; h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective; j) statutul funcţionarilor publici;

k) contenciosul administrativ; l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; n) organizarea generală a învăţământului; o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială; r) statutul minorităţilor naţionale din România; s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.” Legile ordinare sunt acte normative care reglementează acele domenii ce nu sunt date în competența de reglementare a legilor constituționale sau a legilor organice.