Suport de Curs - Situații Generatoare de Malpraxis [PDF]

Zitiervorschau

SITUATII GENERATOARE DE MALPRAXIS Raspunderea civila a personalului medical si a institutiilor sanitare – Malpraxisul medical

de Obiectivul cursului este a arata care sunt conditiile in care asistentul medical/medicul poate fi obligat la plata unor sume de bani in scopul repararii prejudiciului suferit si dovedit de catre pacient. Cand se confrunta cu o acuzatie asistentul medical/medicul poate fi condamnat la pedeapsa privata de libertate, poate fi sanctionat de catre colegi sau poate suferi pierderi financiare semnificative. Cele trei variante nu se exclud una pe alta, iar intr-un scenariu negativ extrem se pot asocia toate trei.

„ MALPRAXISUL MEDICAL”- este un termen care se adreseaza exclusiv acestui tip de raspundere judiciara. Malpraxisul – este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice. „ răspunderea civila a personalului medical” - este definita de catre legiuitor ca fiind reprezentata de „medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale”. Legea 95/2006 prevede, totodata, faptul ca persoanele implicate in actul medical incriminat raspund proportional cu gradul individual de vinovatie.

Ce inseamna raspunderea civila a asistentului medical/medicului? „ Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie este obligat sa il repare” Conform legii 95/2006 art.654 al 2 „Personalul

medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii: a)

b)

Când acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite; Cand actioneaza buna-credinta in situatii de urgenta cu respectarea competentei acordate.

In cazul malpraxisului medical legiuitorul nu urmareste pedepsirea asistentului medical/medicului, ci se concentreaza asupra dreptului pacientului prejudiciat de a obtine o despagubire, o reparare a unui prejudiciu cauzat prin actul medical. „ strict vorbind, este o sanctiune civila, cu caracter reparator, fara a fi , in acelasi timp, o pedeapsa” Acuzatia tipica a pacientului este ,, Nu trebuia sa faceti asta. Mi-a cauzat daune. Vreau compensatii”.

Raspunderea civila a asistentului medical/medicului se concentreaza in jurul a 4 elemente esentiale care caracterizeaza orice fapta care implica raspundere civila; - fapta cauzatoare de prejudiciu; - prejudiciul sau paguba cauzata unei persoane; - vinovatia care caracterizeaza comiterea faptei, adica pozitia subiectiva a autorului faptei fata de aceasta si consecintele sale; - raportul de cauzalitate care trebuie sa existe intre fapta si paguba pentru ca mecanismul raspunderii civile sa fie activat. „Atunci cand aceste elemente sunt intrunite simultan incepe sa functioneze mecanismul de reparare a prejudiciului”.

Legea precizeaza foarte clar: „personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.” Producerea unui prejudiciu se apreciaza in functie de standardele de comportament profesional care caracterizeaza specialitatea medicala. Aceste standarde sunt obiectivate in ghiduri profesionale (gidurile de resuscitare ), ori in doctrina medicala sau pur si simplu pe practica medicala curenta a actului medical.

Exemplu de caz: „In reclamatie se arata ca fetita X.X. nu a avut probleme la nastere si nici postnatal. In a treia zi dupa nastere, parata A.S. a administrat fetitei o injectie cu fenobarbital 0,2 ml intramuscular. Ulterior injectarii fenobarbitalului, locul de punctie a prezentat echimoza si tumefactie. Cu toate eforturile depuse de catre medici , datorita evolutiei nefavorabile a starii de sanatate, fetitei i-a fost amputata coapsa stanga in 1/3 medie. Intraoperator s-a evidentiat artera femurala trombozata. Parintii fetitei au considerat ca medicul nu a adoptata conduita medicala corecta, in sensul ca „diagnosticul si tratamentul de urgenta al complicatiei aparute”, iar asistenta medicala a actionat cu negljenta in efectuarea actului medical, prin injectare incorecta a fenobarbitalului (intraarterial).

In speta, din declaratiile martorilor audiati si din raportul de expertiza medico-legala rezulta ca doctorul a stabilit corect indicatia de administrare a fenobarbitalului, administrarea acestuia la nou-nascut ce prezinta convulsii reprezinta o practica uzitata international, doza de injectare cat si locul efectuarii punctiei au demonstrat ca acestuia nu i se poate atribui o culpa medicala. Cu privire la asistenta medicala, Instanta retine ca a efectuat injectia cu fenobarbital in urma prescrierii de catre medicul neonatolog, din documentele medicale existente nu reiese ca injectarea fenobarbitalului s-a practicat intraarterial, in protocolul operator al amputatiei de coapsa nefiind descrisa o leziune traumatica a arterei femurale superficiale, nefiind dovedita acuzatia cu privire la neglijenta in efectuarea actului medical. „Nefiind dovedite elementele raspunderii civile delictuale instanta a respins actiunea formulata de reclamanti.”

Acest caz ilustreaza faptul ca daca actul medical efectuat de un doctor/asistent medical este aprobat de un corp de medici/asistenti medicali in specialitatea respectiva, acest practician nu poate fi considerat neglijent si nu poate constitui temei pentru raspunderea medicului/asistentului medical in cauza.

Importanta respectarii legislatiei medicale in contextul unei acuzatii de malpraxis

Se poate observa cu usurinta ca malpraxisul nu reprezinta doar raspunderea pentru eroarea medicala aparuta in componenta stiintifica a practicii medicale, ci si cea care se naste din nerespectarea reglementarilor legale care se adreseaza componentei etice a practicii medicale. Nu exista o ierarhizare a gravitatii erorilor de natura sa atraga raspunderea civila a asistentului medical/medicului, in functie de natura fundamentata stiintific sau etic a acestor erori , legea nu distinge conditii diferite de raspundere.

O aplicatie a acestui principiu o regasim in decizia dezbatuta la CEDO cu privire la cauza unei persoane: „reclamanta a invocat faptul ca nu a fost informata cu privire la natura si posibilele consecinte ale procedurii medicale la care a fost supusa, sustinand ca imprejurarea ca ea era asistenta medicala nu exonera medicul de indeplinirea obligatiilor sale informale si obtinerea consimtamantului informat al pacientei” Autoritatile nationale nu au identificat nici o culpa din partea medicului, dar a recunoscut ca singura neglijenta a medicului poate fi omisiunea de a obtine consimtamantul scris al pacientei. Curtea a reafirmat importanta accesului la informatii al persoanelor confruntate cu riscuri, i-a fost incalcat dreptul la viata privata prin faptul ca nu a fost implicata in alegerea tratamentului si nu a fost informata corespunzator.

Incalcarea de catre medic/asistent medical a legislatiei aplicabile desfasurarii profesiei medicale are un impact suplimentar, nu doar in relatia medic/asistent medical-pacient , ci in ceace priveste functionarea contractului de asigurare de raspundere civila profesionala incheiat (asigurarea de malpraxis). Astfel, despagubirea cuvenita pacientului pentru repararea prejudiciului suferit nu va fi acoperita de catre compania de asigurari la care asistentul medical/medicul este asigurat, in conditiile in care s-a incalcat o norma legala cu ocazia efectuarii actului medical. Asadar, putem concluziona ca nerespectarea legislatiei medicale este o forma agravanta de malpraxis, una care nu beneficiaza de asigurarea riscului.

Malpraxisul individual Pentru o prezentare structurata si succinta a normelor legale aplicabile practicii medicale si a caror incalcare determina atragerea raspunderii individuale a asistentului medical/medicului se pot enumera cele sapte domenii majore de vulnerabilitate a practicii medicale.

1. Acordul pacientului informat Legea impune obligativitatea obtinerii acordului pacientului informat asupra beneficiilor si riscurilor oricarei proceduri medicale de diagnostic si tratament pentru orice act medical cu potential de risc, lipsa acestuia semnificand un abuz al medicului/asistentului medical/personalului medical asupra pacientului. Consecintele nerespectarii cadrului legal in ceea ce priveste obtinerea consimtamantului informat atrag, in conditiile in care pacientul sufera un prejudiciu, raspunderea civila a personalului medical si suplimentar, neoperarea contracteor de asigurare de raspundere civila profesionala,

- lipsa consimtamantului constituind cauza de excludere in orice contract de asigurare de raspundere civila profesionala a personalului medical. Participarea unui pacient la activitati de invatamant medical clinic se poate face , de asemenea , doar cu acordul acestuia.

2. Confidentialitatea datelor medicale Ca regula generala retinem obligativitatea pastrarii confidentialitatii datelor medicale. Exista situatii foarte clar delimitate si precizate de catre legiuitor in care personalul medical pote comunica informatii medicale confidentiale. O prima exceptie o intalnim in cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului. Informatii cu caracter confidential pot fi furnizate tertilor numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau legea o cere in mod expres. Pacientul poate renunta la dreptul sau de a fi informat cu privire la propria stare de sanatate, derogand acest drept unei alte persoane desemnate in mod expres de catre acesta.

3. Accesul pacientilor la informatiile medicale personale

Pacientul are acces nelimitat la informatiile medicale personale. Conform legii, pacientului i se pot immana doar copii ale documentelor de evidenta medicala, originalul trebuie arhivat de catre institutia sanitara. Eliberarea copiilor documentelor medicale ale pacientului se face cu respectarea prevederilor regulamentului intern al institutiei medicale in acest sens.

4. Discriminarea Orice pacient are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara discriminare. Criteriile care pot conduce la atitudini discriminatorii sunt cele legate de rasa, sex, varsta, apartenenta etnica, origine nationala sau sociala, religie, optiuni politice sau antipatie personala. Atentie ! Riscul expunerii profesionale al personalului sanitar in ceea ce priveste o posibila contaminare nu poate constitui un criteriu de discriminare. - (aplicarea precautiilor universale)

5. Dreptul la a doua opinie Orice pacient are dreptul sa ceara si sa obtina o alta opinie medicala. Medicul caruia i se solicita a doua opinie poate sa isi desfasoare activitatea in aceeasi sau in alta institutie medicala. Medicul curant si institutia in care este ingrijit pacientul trebuie sa faciliteze acordarea celei de-a doua opinii medicale acestuia din urma.

6. Accesul media Niciun pacient nu poate fi filmat sau fotografiat de catre reprezentantii presei intr-o institutie medicala fara acordul sau.

7. Limitarea la propria specialitate • Medicul/asistentul medical este obligat sa actioneze in limitele de competenta profesionala detinute in specialitatea sa. • Exceptie de la regula de mai sus o reprezinta situatia de urgenta, in care nu este disponibil personalul medical care ar avea competenta necesara pacientului. • Atentie! Depasirea limitelor de competenta constituie clauza de excludere in contractele de asigurare de raspundere profesionala.

Drepturile pacientului • Respectarea drepturilor pacientilor nu reprezinta doar un mijloc de gestionare a riscului de malpraxis, ci o cerinta calitativa a actului medical.

VA MULTUMESC!