Rolul Notațiilor Autorului+caract - Personaj Din Text Dramatic [PDF]

Zitiervorschau

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos. TABLOUL VII Același decor. Spre seară. Afară-i vreme rea. SCENA 1 PAMFIL, BRANĂ (Pamfil, la birou, își adună hârtiile și dosarele, le pune în sertar, se pregătește de plecare. Gata de plecare, cu pardesiu, cu fular și galoși, este și Brană, care stă în picioare lângă birou, cu pălăria în mână, are o atitudine de subaltern, în așteptarea ordinelor.) PAMFIL: Să fim înțelepți: orice șovăială ne dă peste cap! Nu știm dacă putem porunci istoriei, dar împrejurărilor, în orice caz, le putem da pinteni. Știi bine cu ce scop am adus lucrurile până aici. Pentru izbânda pe care o s-o avem acum, muncim și ne zbatem de atât amar de vreme. (Brană se uită drept la Pamfil, dar pare furat de alte gânduri, îl privește așa numai ca să-i dea iluzia că-l ascultă.) Brană, cu tine vorbesc. BRANĂ (a tresărit): Da, cu mine... G. M. Zamfirescu, Schimbarea la față Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus. Model: Fragmentul dat, din opera ........, de ......., este un text dramatic care surprinde un dialog între ......... despre ......... Una din particularitățile unui text dramatic este prezența indicațiilor scenice sau a notațiilor autorului. Acestea au, în primul rând, rolul de a preciza anumite gesturi (exemplu), mișcări scenice (exemplu), tonalitatea (exemplu), elemente de decor (exemple) (exemplele se dau doar în măsura

în care există în fragment) pentru a transpune viziunea autorului în scenă și a ajuta regizorul și actorii în acest sens. Astfel, ilustrativă este ....... care surprinde ..... și sugerează ..... În al doilea rând, notațiile autorului constituie, la nivelul lecturii, elemente ce contribuie la caracterizarea personajelor. Se poate da ca exemplu ...... care evidențiază .... (se precizează o trăsătură). În concluzie, indicațiile scenice sunt importante în crearea spectacolului dramatic, dar și în stabilirea unor aspecte ale personajelor din piesă.

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în fragmentul de mai jos. ACTUL I SCENA I BUIAC, CASIERUL, JEAN GOLDENBERG, DIDI, ANGELA, SUBDIRECTORUL (Afară de Mitică

Popescu,

toți

funcționarii

lucrează

la

locurile

lor.

Intră

subdirectorul.)

SUBDIRECTORUL (mic, uscat, cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelarii încruntați, plimbă, după ce vede locul lui Mitică gol, o privire cercetătoare. Vorbește cu un pronunțat accent ardelenesc.): Unde-i domnul Mitică Popescu? Bun. Să-i spuneți să mă caute îndată ce vine. (Către Buiac:) Mă reped cu mașina până la minister. Dacă sosesc cei doi negustori din Galați, să mă aștepte. BUIAC (tip de flăcău crescut din plin, sănătos, ardelean și el, dar cu mai puțin accent): Da, domnule subdirector. JEAN ([...] După ce se asigură prudent că subdirectorul a plecat): S-a cam ars amicul Mitică. Dacă intri în cleștele ăsta cu ochelari, proastă afacere. ANGELA (de optsprezece ani, frumoasă, dulce și bună): Săracul! Camil Petrescu, Mitică Popescu Fragmentul dat, din opera „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, este un text dramatic prin prezența dialogului ca schimb de replici între personaje și prin evidențierea notațiilor autorului

(Către Buiac). Se surprinde o discuție despre Mitică Popescu și afacerea în care a intrat. Modalitățile de caracterizare a personajelor sunt atât directe, cât și indirecte. Astfel, prin intermediul indicațiilor scenice se realizează portretul fizic al personajelor – Subdirectorul – „mic, uscat, cu o bărbuță dură și cărunt” sau Angela – „de optsprezece ani, frumoasă”. În aceeași manieră sunt precizate și câteva aspecte morale – „dulce și bună”. O altă modalitate de caracterizare este reprezentată de limbajul personajelor, după cum se observă în replica „Săracul!”, care sugerează firea miloasă, bunătatea Angelei. De asemenea, gesturile și comportamentul personajelor constituie o manieră indirectă de caracterizare – privirea cercetătoare a directorului este un semn al autorității lui. În concluzie, modalitățile folosite în textul dramatic sunt variate și complexe.