Rolul Creditului Bancar [PDF]

Zitiervorschau

AZOITEI STEFANA SIMONA GR. 13

Rolul creditului bancar în finanțarea economiei

Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în desfăşurarea de activităţi economice eficiente. Prin activitatea desfăşurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea acestora spre unităţile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.

Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente. Evoluţia ultimilor ani au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de credite, cât şi pe partea ofertei. Procesul de restructurare a economiei împreună cu modificarea comportamentului populaţiei acţionează pe partea creşteri cererii de creditare atât în scopul consumului cât şi pentru investiţii. Restructurarea şi privatizarea sectorului bancar, precum şi creşterea competiţiei în contextul alinierii la practicile europene acţionează în sensul expansiunii ofertei de creditare. De aici rezultă că procesul de creştere a creditului bancar acordat populaţiei are suport sustenabil atât din partea cererii, cât şi a ofertei. Creditul bancar este o operaţiune prin care debitorul intră în posesia imediată a resurselor împrumutate în schimbul unei promisiuni (care capătă de cele mai multe ori formă scrisă) irevocabile de a rambursa la o dată şi în condiţii prestabilite suma respectivă. Creditul bancar reprezintă forma cea mai extinsă de credit. Creditul bancar poate fi acordat atât de bănci, cât şi de instituţii financiare şi de credit şi acoperă orice necesitate a debitorului, în condiţiile stabilite cu banca. Prin urmare, există o mare varietate de credite bancare care se deosebesc între ele după obiectul creditului, după modalitatea de garantare, după destinaţie, etc. Creditul bancar este un credit pe bani. Categoria cea mai larg răspândită este creditul bancar, prin care se „injectează” un volum suplimentar de mijloace de plată prin circuitele economico-financiare. Sfera creditului bancar s-a lărgit foarte mult, pe măsura dezvoltării societăţii, ajungând să reprezinte una dintre cele mai uzuale modalităţi şi forme de creditare, între altele şi prin faptul că băncile dispun de active deosebit de mari pe care urmăresc să le valorifice pe calea dobânzilor în urma împrumuturilor ce le contactează într-un volum tot mai sporit populaţiei. Creditul bancar şi în general activitatea băncilor implicate în toată activitatea vieţii economice constituie un domeniu deosebit de propice nu numai pe plan economic, dar şi social, politic al perioadei de tranziţie. Prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici, creditul a devenit o prezenţă indispensabilă în viaţa populaţiei în orice ţară civilizată (creditul de consum, ipotecar etc). Creditul are o importanţă deosebită în economie deoarece, prin însăşi natura lui, contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la reluarea permanentă a fondurilor. Creditul participă la funcţionarea mecanismului economic, la desfăşurarea relaţiilor de producţie, îndeplinind roluri şi funcţii însemnate în viaţa economică:  contribuie, alături de alţi factori, la asigurarea stabilităţii preţurilor, la stimularea dezvoltării producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, a concurenţei;

2

 permite accelerarea concentrării capitalurilor, sporind acţiunea productivă a acestora, şi totodată, mijloceşte redistribuirea lor între diferite ramuri, subramuri şi domenii de activitate;  contribuie la finanţarea deficitelor bugetare, la promovarea relaţiilor economice internaţionale prin diferitele sale forme, mai ales în comerţul exterior, cu predilecţie pentru stimularea exportului şi pentru derularea normală a operaţiilor de import-export. A utiliza creditul în mod raţional şi eficient constituie un puternic factor de diminuare a fenomenului inflaţionist şi chiar de lichidare treptată a acestuia. Intervenția activă a creditului în viața economică se reflectă în o serie de procese ce determină importante mutații, fără de care desfășurarea normală a proceselor economice ar fi serios perturbată.  creditul permite utilizarea economiilor bănești temporar disponibile, pe calea redistribuirii lor prin intermediul instituțiilor de credit. Prin credit se mobilizează lichiditățile disponibile într-o economie care, prin aparatul bancar, sunt puse la dispoziția agenților deficitari, în procesul creșterii economice.  creditul favorizează accelerarea concentrării capitalurilor. Economia modernă facilitează existența unor întreprinderi-colos, societăți de mari dimensiuni, ca si investiții de mare anvergură, a căror derulare nu ar fi posibilă fără mobilizarea unor fonduri adecvate, prioritar prin credite.  creditul stimulează producția. Extinderea activității unui agent economic nu este posibilă numai prin mijloace proprii. Organizarea creditului bancar oferă libertate de acțiune si perspectivă în orientarea eficientă a activității sale.  creditul reprezintă o cale de acțiune a politicii monetare a unui stat. Prin stimularea sau descurajarea creditului, autoritatea monetară influențează masa monetară în circulație, cu toate consecințele legate de oferta de monedă într-o economie.  creditul permite înlocuirea monedei efective în circulație. Acest fenomen implică mai multă siguranță si rapiditate în efectuarea operațiunilor financiare, dezvoltarea și modernizarea mijloacelor de plată, costuri mai reduse și influență favorabilă asupra fenomenului inflaționist.  creditul favorizează organizarea procesului de producție și de comercializare, și stabilirea unor prețuri reale, mai ales în condițiile producției sezoniere, când se înregistrează un mare decalaj între momentul producției si cel al încasării contravalorii aferente. Din analiza rolului creditului se pot identifica funcțiile de bază ale acestuia, respectiv:  funcția distributivă - constă în mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile în economie la un moment dat și redistribuirea lor prin acordarea de credite; în acest mod,creditul participă la concentrarea capitalurilor si dirijarea lor spre sectoarele deficitare, spre acțiuni de mare anvergură a căror finalizare nu ar fi posibilă fără atragere de capitaluri excedentare;

3

 funcția de transformare a economiilor inactive în investiții - foarte importantă dacă avem în vedere afirmațiile că economisirea care nu este urmată de investiții reprezintă tezaurizare, factor de dezechilibru pentru economie;  funcția de emisiune monetară - prin credit se pun în circulație mijloace bănești suplimentare, în corelație cu cerințele din economie;  funcția de asigurare a stabilității relative a prețurilor - prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de produse si servicii pe piață prin intermediul diferitelor forme de credit (de consum, sezonier, ipotecar, etc.). Creditul bancar introduce în circulație o cantitate suplimentară de bani,care reprezintă realmente principalul volum de mijloace de plată în circuitele economico-financiare. Creația monetară este strâns legată de mecanismele de finanțare a economiei, care permit agenților economici să dispună de resurse pentru consum și investiții peste nivelul veniturilor lor imediate, pe baza anticipărilor viitoare. Intermedierea permite creația monetară fără suport material, specifică băncilor care gestionează depozite la vedere, extinsă în ultimul timp și instituțiilor care administrează plasamente pe termen scurt ușor transformabile în monedă, cunoscută fiind realitatea după care “creditele fac depozitele”. Această putere de a crea monedă poate fi restrânsă prin reglementări impuse băncilor sau prin politica băncii centrale. Creditul și mecanismele sale specifice permit disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții productive. Din punct de vedere economic general, creditul și investițiile reprezintă baza creșterii economice, deci a creșterii nivelului de trai. Relațiile organizate de creditare fac posibile investițiile necesare unei cresteri economice adecvate si continue. Creditarea bancară și dobânda au efect direct asupra dinamicii activității economice, fiind în legătură cu nivelul resurselor de finanțare și costul acestora.1 Creditele bancare joacă un rol important în derularea activității agenților economici în țările cu economie în tranziție. În perspectiva depășirii acestei perioade de către România, rolul creditului bancar în acoperirea necesităților financiare ale agenților economici va fi primordial, fiind necesare însă măsuri ferme privind:  capitalizarea băncilor (s-a stabilit deja majorarea capitalului propriu);  micșorarea nivelului dobânzii la credite;  politică financiară judicioasă (priorități la creditare pentru agenții economici care realizează export);  susținerea programelor de restructurare si modernizare ale agenților economici viabili prin credite cu garanție guvernamentală si dobândă bonificată;  transformarea creditelor (bancare) în participații la capitalul firmei. Creditul bancar se asigură în special pe termene scurte și foarte scurte și servește drept 1

Vasile Turliuc – Creditarea bancară și creșterea economică, în “Mecanismele financiar monetare în procesul tranziției la economia de piață”, coordonator Ghe. Voinea, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999

4

principală contrapartidă a creației monetare. Creditul pe termen scurt are ca destinație finanțarea cheltuielilor curente de producție și acoperirea nevoilor de trezorerie, pentru care băncile pun la dispoziție mijloace de plată create de ele însele și este rambursabil când întreprinderea obține fondurile din vânzarea produselor sale. În fapt, băncile deschid "linii de credit" la dispoziția agenților economici pentru a le permite continuitatea în exercitarea unei activități. Astfel, prin creația monetară și contrar aspectului provizoriu al creditelor acordate, băncile participă în mod durabil la finanțarea economiei. În acelasi timp, prin sistemul bancar se pune la dispoziția economiei moneda necesară tranzacțiilor. În mod global, economia are nevoie de un volum suficient de mare de credit asigurat prin "resurse monetare" pentru ca volumul de monedă existent să se mențină sau să crească. În general, creditele bancare au în vedere cele două tipuri principale de nevoi de finanțare ale unui agent economic:  nevoi de finanțare rezultate din ciclul de exploatare, care au un caracter permanent, situație în care banca propune un montaj financiar ce constă într-o combinație de credite pe termen scurt, în funcție de activitatea întreprinderii (vânzare pe piața internă sau externă, activitate permanentă sau sezonieră), valabil pe o perioadă de un an, având stabilite și plafoane de utilizare a diferitelor credite;  nevoi de finanțare rezultate din ciclul de investiții, care nu sunt finanțate niciodată integral prin credite bancare, întreprinderea contribuind si cu alte surse, cum ar fi autofinanțarea, împrumuturi obligatare, aportul acționarilor, pentru finanțarea investițiilor, agentul economic solicită credite bancare pe termen mediu si lung.

Bibliografie: 1. Turliuc, V., - Creditarea bancară și creșterea economică, în “Mecanismele financiar monetare în procesul tranziției la economia de piață”, coordonator Ghe. Voinea, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999 2. Basno C., Dardac, N., - “Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 2002 3. Berea O., Stoica C., - “Creditul bancar”, Editura Expert, Bucureşti , 2003

5