Creditul Bancar [PDF]

Zitiervorschau

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

CAPITOLUL II CREDITUL BANCAR,CEA MAI UTILIZATĂ METODĂ DE ATRAGERE A CAPITALULUI

2.1. Creditul bancar, sursă importantă de atragere a resurselor băneşti 2.1.1. Incursiune în domeniul bancar 2.1.2. Caracteristicile raportului de creditare şi clasificarea creditelor 2.1.3. Reglementări actuale ale raportului de creditare 2.2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici 2.2.1. Caracterisici generale ale creditării pe termen scurt 2.2.2. Analiză managerială şi economicofinanciară a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt 2.2.3. Analiză efectivă a solicitării de credit şi acordarea lui 2.3. Creditarea pe termen mediu si lung 2.3.1. Analiza solicitantului şi a cererii de credite pe termen mediu şi lung 2.3.2. Etapele acordării creditului 2.4. STUDIU DE CAZ: Acordarea unui credit S.C. SIGMA S.A. 2.4.1. Principii generale de creditare 2.4.2. Solicitarea creditului,cererea de credit şi documentele necesare acordării creditului

33

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

2.4.3. Analiza efectivă a creditului acordat societatii SIGMA S.A.

CAPITOLUL II CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATĂ METODĂ DE ATRAGERE A CAPITALULUI

2.1. Creditul bancar- sursă importanta de atragere a resurselor băneşti 2.1.1. Incursiune în domeniul bancar Potrivit unui studiu1 realizat de compania de marketing şi cercetare a pieţei, Daedalus Consulting, în topul preferinţelor românilor care au apelat la produse şi servicii bancare se situează BCR şi BRD. Podiumul este completat de Raiffeisen Bank, CEC sau Bancpost, în funcţie de tipul produsului contractat. Primele două bănci din sistem fac însă schimb de locuri atunci când vine vorba despre satisfacţia clienţilor faţă de bănci, instituţia franceză fiind văzută mai bine de românii care au avut de-a face cu un produs sau serviciu bancar. De altfel, notele obţinute de BCR şi BRD fiind sensibil egale, Daedalus Consulting face precizarea că "între evaluările băncilor BRD Groupe Societe Generale şi Banca Comercială Româna nu există diferenţe semnificative, mediile obţinute de cele două bănci fiind asemănătoare pe marea majoritate a atributelor analizate”. Alte aspecte notabile desprinse din studiul Daedalus este poziţia Băncii Ţiriac (locul patru) în topul satisfacţiei clienţilor şi faptul că Raiffeisen Bank are, conform evaluarilor, personalul cel mai amabil şi dornic să te ajute. Jumătate dintre persoanele adulte din mediul urban utilizează în prezent cel puţin un serviciu bancar. De asemenea, 22% dintre persoanele adulte din mediul urban au contractat cel puţin un tip de credit. Serviciile bancare sunt utilizate intr-o proporţie mai mare de persoanele din categoria de vârstă 45-55 ani, de persoanele cu studii superioare şi persoanele cu studii medii. De asemenea, pe măsura ce venitul creşte, procentul celor care utilizează servicii bancare creşte şi el semnificativ – de la 26% pentru cei cu venitul pe membru de familie sub 50 USD, 41.3% pentru cei cu venitul pe membru de familie 1

Studiul de piaţă Daedalus Consulting: studiul a fost realizat pe un eşantion de 985 respondenţi şi este reprezentativ pentru persoane cu vârsta de peste 18 ani rezidente în mediul urban. Datele au fost culese în luna martie 2005.

34

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

între 50 USD şi 100 USD, 46.3% pentru cei cu venitul pe membru de familie între 100 USD şi 150 USD, ajungând la peste 70% pentru cei cu venitul de peste 150 USD pe membru de familie. Pe zonele geografice, constatăm o penetrare mai mare a serviciilor bancare în Bucureşti (59.2% faţă de 50.1% la nivelul întregii ţări). Dintre creditele bancare, atractivitatea cea mai mare o au creditele pentru nevoi personale. Persoanele cele mai înclinate spre utilizarea de credite bancare pentru nevoi personale sunt cele cu vârsta între 45 şi 55 ani (15.5% faţă de 9.9% din totalul respondenţilor), cele provenind din familii cu venituri peste 150 USD (18% dintre persoanele cu venituri pe membru de familie peste 150 USD) şi cele cu studii superioare (18.4%). În cazul creditelor pentru nevoi personale, două bănci: BCR (30.9% din totalul persoanelor care au un credit pentru nevoi personale) şi BRD (24.7% din totalul persoanelor care au un credit pentru nevoi personale) - deţin peste jumătate din piaţă. Ele sunt urmate de RAIFFEISEN BANK (15.8%), BCIT (9.3%), BANC POST (7.3%) şi CEC (7.3%). Pe cea de-a doua poziţie, ca pondere a persoanelor care au contractat un astfel de credit, se află creditele pentru electronice/electrocasnice. Utilizarea creditelor pentru electronice/electrocasnice este mai probabilă la persoanele din categoria de vârstă 35 – 45 de ani (12.9% faţă de 8.2% din totalul respondenţilor) şi la persoanele cu venituri mari (13.8% dintre persoanele cu venit net lunar pe membru de familie de peste 200 USD). Cu toate că în ultimii ani piaţa bancară s-a dezvoltat continuu, impactul cel mai mare asupra satisfacţiei clienţilor cu privire la serviciile bancare este, în continuare, strâns legată, în primul rând, de încrederea pe care persoanele o au în respectiva bancă. Ambianţa sediului, amabilitatea personalului şi promptitudinea în rezolvarea solicitărilor clienţilor, existenţa unor servicii care să i se potrivescă clientului şi consilierea în alegerea serviciului optim oferită de personalul băncii au, de asemenea, un impact important asupra creşterii satisfacţiei clienţilor. Atributele legate de tarife (comisione şi dobânzi) sunt condiţii elementare în alegerea unei bănci, având astfel un potenţial ridicat în creşterea satisfacţiei. Dintre băncile analizate, cea mai bună evaluare generală din partea clienţilor au avut-o BRD Societe Generale (cu o medie de 7.89 din maxim 10), BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (cu o medie de 7.84), RAIFFEISEN BANK (media 7.73) şi BCIT (media 7.73). Acestea sunt urmate de BANC POST (media 7.49). Cele mai mici evaluari le-au primit CEC (media 7.25) şi BANCA TRANSILVANIA (media 6.90). Cele mai de încredere bănci sunt considerate BRD Societe Generale (media 5.51 din maxim 7), BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (media 5.44) şi RAIFFEISEN BANK (media 5.49), evaluările lor fiind semnificativ mai bune decât ale celorlalte bănci analizate. Intre evaluările bancilor BRD Societe Generale şi Banca Comercială Română nu exista diferenţe semnificative, mediile obţinute de cele două bănci fiind asemănătoare pe marea majoritate a atributelor analizate. Pentru BRD Societe Generale, persoanele rezidente în Banat au evaluat majoritatea atributelor listate semnificativ mai bine decât persoanele rezidente în alte zone. RAIFFEISEN BANK se remarcă prin evaluările semnificativ mai mari decât media generală pe care le-a obţinut la atributele referitoare la ambianţa sediilor,

35

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

personalul angajat, informarea clientilor, tehnologiile folosite şi timpul de aprobare a creditelor. Această bancă are, conform evaluărilor, personalul cel mai amabil si dornic să te ajute. În ceea ce priveşte competenţa personalului, o evaluare foarte bună a obţinut şi BANCA COMERCIALĂ ION ŢIRIAC - BCIT. BANC POST a primit evaluări sub media generală în ceea ce priveşte încrederea, ambianţa din sedii, orarul băncii, consilierea în alegerea serviciului optim pentru client şi materialele informative pe care le oferă. BANCA TRANSILVANIA este apreciată pentru materialele informative oferite, dar a primit evaluări slabe la încredere, condiţii de creditare şi dobânda la creditele ipotecare/imobiliare. CEC-ul a primit pe majoritatea atributelor evaluări semnificativ mai mici decât toate celelalte bănci concurente Locul şi rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii – investiţii, relaţie hotarâtoare în creşterea economică. Agenţii economici utilizează importante active financiare pentru activitatea lor de producţie, comercializare, investiţii, etc. O parte din aceste active este asigurată din resurse proprii, alta din resurse împrumutate, aceştia recurgând la credite care le sunt acordate de bănci în procesul de valorificare a capitalului monetar disponibil. Astfel, se creează condiţiile unei ample distribuiri a capitalurilor vehiculate de o reţea largă de intermediari, reprezentaţi în cea mai mare parte a lor de bănci comerciale, în special de cele de depozit precum şi de bănci de investiţii. Sectorul bancar are un rol major în economia de piaţă, el acţionând în promovarea reformei şi în mecanismul autoreglării economice. Rolul băncilor este important şi în ceea ce priveşte calitatea de intermediari monetari. În această calitate, băncile imobilizează economiile monetare disponibile şi distribuie credite pe termen mediu şi lung beneficiarilor pentru investiţii, comerţ exterior, consum, etc. Deşi aceşti intermediari funcţionează în mai multe cazuri sub denumirea de bănci, ei nu creează monedă precum Banca Centrală utilizează capitaluri pe care le mobilizează sau le sunt puse la dispoziţie. Băncile comerciale constituie o verigă de bază a oricărui sistem bancar şi efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. Totuşi, operaţunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agenţilor economici. Ele sunt organizate ca societăţi pe acţiuni şi urmăresc obţinerea de profit, exercitându-şi rolul de intermediar în primul rând între agenţii din sistemul nebancar. În al doilea rând, băncile comerciale au un rol important şi in ceea ce priveşte valorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse şi acordarea de credite între agenţii bancari1. În procesul de intermediere, băncile comerciale îndeplinesc următoarele funcţii importante:  de mobilizare a activelor monetare disponibile în economie;  de utilizare a acestora prin distribuire de credite;  de decontare a plăţilor între titularii de cont. Tot în acest proces de intermediere, băncile realizează două activităţi importante care le conferă o poziţie privilegiată şi prin care se diferenţiază de celelalte instituţii financiare şi anume:

11

Băncile comerciale sunt intermediari între verigile sistemului bancar.

36

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

1. 2.

costituirea de resurse prin atragerea disponibilităţilor băneşti temporare ale clienţilor şi plasarea acestora spre fructificare, în principal prin acordarea de credite pe diferite termene; asigurarea mecanismului de funcţionare a plăţilor care să susţină creşterea economică, prin efectuarea de viramente şi plăţi în numerar.

2.1.2. Caracteristice raportului de creditare si clasificarea creditelor A.Raportul de creditare Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite pe termen scurt, mediu şi lung privind operaţiuni bazate pe înscrisuri sau nu, garantate sau negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general. Raporturile de creditare ale diferitelor întreprinderi sunt, de regulă, cu băncile. Pe de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozitele care pot fi folosite de către acestea ca resurse, iar pe de altă parte băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie, pentru investiţii, etc. Esenţial în acest raport de creditare este faptul că unul dintre parteneri este banca, iar relaţiile între bancă şi celălalt partener se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizării de profituri, în principal sub formă de dobânzi. Prin aparitia unui numar mare de bănci comerciale cu rolul de bănci de afaceri, instituţii de credit specializate şi profilate pe operaţiuni specifice, s-a oferit agenţilor economici posibilitatea de a apela la bănci pentru a-şi satisface cel mai bine exigenţele. Băncile vor analiza cu maximum de profesionalism orice acordare de credit urmărind în primul rând interesele proprii şi anume plasarea cât mai profitabilă a banilor deţinuţi în numele acţionarilor. Instituţiile bancare vor analiza cu seriozitate creditele, verificând exigenţa garanţiilor, scadenţele de rambursat, solvabilitatea clientului lor, bonitatea acestuia şi gradul de lichiditate. Trebuie să se dea dovadă de prudenţă bancară în ceea ce priveşte acordarea creditului, având ca suport credibilitatea clientului – ca element moral determinant fără de care creditul nu va putea exista. Orice operaţiune de creditare presupune luarea în calcul a unui risc ce rezultă din posibilitatea ca agentul economic să devină insolvabil. Riscul rezultat din insolvabilitatea clientului poate fi ponderat prin luarea în calcul şi constituirea de garanţii în profitul băncii, banca fiind cea care împrumută clientul. Când se estimează oportunitatea unei afaceri cum este cea rezultată dintr-o operaţiune de creditare, trebuie luată în calcul în primul rând posibilitatea recuperării creditului la scadenţă. Condiţia fundamentală pentru a se acorda un credit de către bancă este capacitatea potenţialului client de a produce venituri rezultate din derularea creditului. Această capacitate se poate evalua prin diverse mijloace de observare, întocmindu-se în acest scop un studiu de solvabilitate. În cadrul acestui studiu banca va evalua prin angajamentele pe care clientul le are faţă de terţi organizarea lui tehnică şi administrativă, raportul dintre capitalul propriu si cel atras, modul de gestionare al patrimoniului ce a fost acoperit financiar prin respectivul credit. Chiar dacă aceste estimări sunt corecte, aceasta nu îl împiedică pe împrumutator să-şi ia garanţii reale şi personale în raport cu creditul acordat. Această situaţie este determinată şi de faptul că se pot produce schimbări rapide şi uneori imprevizibile ale situaţiilor agenţilor economici. Banca va căuta să-şi diminueze cat mai mult posibil riscul rezultat din acordarea creditelor, valorificând temeinic toate situaţiile şi variantele posibile, acordând credite doar acelor agenţi economici care 37

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

prezintă garanţii solide şi care desfaşoară o activitate intensă şi profitabilă. Nici o bancă nu va acorda credite unui agent economic nou înfiinţat care nu poate face dovada că şi-a rulat eficient şi cu minim de risc banii proprii ca apoi să poată apela la banii băncii. Creditul este operaţiunea prin care se iau în folosinţă imediată resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, însoţită de plata unor dobânzi încasate de împrumutatori. Operaţiunea priveşte două părţi :  o parte acordă creditul ;  cealaltă parte îl primeşte sau altfel spus se îndatorează. Operaţiunea de credit poate interveni într-o gamă largă între indivizi sub forma unor acorduri personale simple până la tranzacţii formalizate care se efectuează pe piaţa monetară sau financiară formulate în cadrul unor contracte complexe. Elementele tehnice ale raportului de creditare se dezvăluie prin analiza trăsăturilor caracteristice ale acestuia. Subiecţii raportului de credit, creditorul şi debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea ce priveşte apartenenţa la structurile economico-sociale, motivele angajării în raportul de creditare precum şi durata angajării. Resursele de creditare provin de la agenţi economici, persoane fizice sau juridice, care-şi plasează disponibilităţile temporar libere în sistemul bancar pentru a le fructifica. Comportamentul de consum şi în consecinţă şi cel de economisire al populaţiei depinde în mare masură de venitul disponibil. Când acesta creşte ca urmare a dezvoltării ansamblului economiei naţionale, volumul de disponibilităţi destinat a fi economisit creşte, ceea ce determină marirea masei creditului. În ţările dezvoltate aportul populaţiei la formarea resurselor de creditare tinde să-l ajungă pe cel al întreprinderilor. În schimb, în calitate de debitor, în toate ţările dezvoltate, statul, alături de întreprindere şi populaţie prezintă o pondere însemnată în creditul intern. Rambursarea, elementul esenţial al raportului de creditare, este adeseori incertă şi necesită în consecinţă angajarea unei garanţii. Riscurile probabile sunt :  riscul de nerambursare (specific agenţilor economici) constă în întârzierea plăţii sau incapacitatea de plată din cauza conjuncturii economice, situaţiei precare a sectorului din care face parte întreprinderea sau funcţionarea necorespunzătoare a împrumutatului. În vederea diminuării acestui tip de risc, banca poate acţiona prin colaborări cu alte instituţii de credit ;  riscul de imobilizare (specific băncii) survine la banca sau la deţinătorul de depozite care nu este în măsură să satisfacă carerile titularului de depozite din cauza unei gestionări nereuşite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situaţii care afectează în mod major pe deponent, pot fi prevenite prin administrarea judicioasă a echilibrului dintre depozite şi credite la nivel de bancă comercială. Garanţia personală este angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti în cazul în care debitorul se află în incapacitate de plată. Există două tipuri de garanţii personale :  simple : garantul are dreptul să discute asupra îndeplinirii obligaţiilor sale în cazul în care există mai mulţi giranţi, el să răspundă numai pentru partea sa ;  solidare : garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti concomitent sau chiar înaintea debitorului dacă aparent el prezintă condiţii favorabile de solvabilitate. 38

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Garantiile reale cuprind reţinerea, gajul, ipoteca şi privilegiul. Dreptul de reţinere asigură creditorului posibilitatea de a obţine un bun corporal, proprietate a debitorului atât timp cât el nu a fost achitat integral. Pentru ca un bun să facă obiectul unui drept de reţinere trebuie îndeplinite următoarele condiţii : bunul corporal deţinut de creditor să aibă legătură cu creanţa şi creanţa trebuie să fie certă şi exigibilă. Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanţia acestuia. Gajarea poate avea loc fără deposedare, creditorul primind un titlu de recunoaştere a gajului care face obiectul contractării creditului respectiv. Ipoteca1 este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fară deposedare. Ipoteca conferă creditorului dreptul de preferinţă şi dreptul de urmărire. Privilegiul este dreptul de a fi plătit atunci când se dispune de o garanţie asupra unei plăţi sau asupra totalităţii patrimoniului debitorului. Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinţă şi de cel de urmărire. Trebuie subliniat faptul că în caz de necesitate transferul garanţiilor în bani, presupune pentru creditor eforturi şi cheltuieli suplimentare şi implică imobilizări îndelungate de fonduri. Termenul de rambursare, ca trasatură specifică a creditului are o mare varietate pornind de la credite pe termene foarte scurte (24 de ore) până la termene de 30-50-100 de ani utilizate ca soluţii recente pentru împrumuturile privind construcţiile de locuinţe. Pentru creditele pe termen scurt şi cele acordate agenţilor economici sau pentru credite de consum, caracteristică este rambursarea integrală la scadenţă. Creditele pe termen mediu şi lung implică în general rambursarea eşalonată, fapt ce înseamnă că la termenele stabilite odată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează şi o parte din împrumut. Dobânda : în operaţiunile de acordare de credit s-a încetâţenit clauza dobânzii fixe. Aceasta înseamnă că dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele părţi pentru întregul credit şi pe toată durata lui. Negocierea sau acordarea creditului constituie o altă trăsătură a acestuia. Analiza solicitării de împrumut respectiv acordarea creditului necesită o buna informare şi documentare din partea creditorului pentru evitarea riscului. În acest scop băncile îşi ceează un cadru propriu de informare sau apelează la ajutor specializat care studiază capacitatea de plată respectiv potenţialul economic al firmei. Consemnarea şi transferabilitatea sunt de asemenea caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate în marea lor majoritate prin înscrisuri, instrumente de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. Transferabilitatea instrumentelor de credit şi deci transferul acordurilor de credit de la un beneficiar la altul sunt în primul rând o expresie a lichidităţii portofoliului de credit.

B. Clasificarea creditelor 1. În funcţie de scadenţă se deosebesc trei tipuri de credite : a) credite pe termen scurt : prin credite pe termen scurt se întelege orice opţiune de împrumut de sume de bani pe o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni. Dobânda variază în funcţie de destinaţia creditului şi de 1

Ipoteca poate fi: legală (prevăzută de lege); convenită (constituită prin contract); judiciară (acordată de organe judecătoresşti).

39

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

evoluţia pieţei monetare şi se plateşte de către beneficiar conform contractului de credit la scadenţele convenite. Creditul pe termen scurt este forma curentă de credit bancar pentru activităţi de exploatare a agenţilor economici. Sumele astfel obţinute sunt înscrise în situaţiile contabile ale acestor agenţi sub denumirea de credite de trezorerie, iar plata lor la scadenţă reprezintă o măsură a gradului de lichiditate a firmei respective ; b) credite pe termen mediu sau mijlociu : sunt împrumuturi a căror dată de rambursare este de la 1-5 ani. Ele se acordă pentru activităţi de import-export pe bază de contracte ferme în acest sens pentru activităţi de investiţii unde eficienţa proiectului propus trebuie dovedită încă din faza de studiu de fezabilitate ; c) credite pe termen lung : sunt împrumuturi a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani şi care se acordă pentru investiţii pe termen lung cu durată de folosinţă îndelungată1. Creditele pe termen mediu şi lung implică de asemenea rambursarea eşalonată, fapt ce înseamnă că pe parcurs, odată cu dobânda se rambursează şi o parte din credit. Suma de rambursat are două componente : principalul sau amortizarea creditului şi dobânda. Creditul acordat de bancă trebuie să fie pe o durată relativ scurtă datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuinţează care provin în principal din depozite cu scadenţe apropiate dar şi pentru că siguranţa rambursării unui credit este invers proporţională cu durata acestuia. Banca trebuie să se asigure că rambursarea va fi făcută la scadenţă deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente luate faţă de cei care i-au încredinţat fondurile spre păstrare precum şi gradul de lichiditate al băncii. 2. Categorii de credit după tipul debitorului : a) credite acordate persoanelor fizice ; b) credite acordate persoanelor juridice; c) credite acordate statului; d) credite acordate altor bănci. a) Calitatea debitorului măsurată prin garanţia sa morală precum şi prin activele sale posibile de mobilizat influenţează mai puţin nivelul ratei dobânzii şi mai mult însuşi procesul de acordare sau neacordare a creditului Creditele acordate persoanelor fizice de către băncile comerciale au în principal două destinaţii :  finanţarea construirii sau achiziţionării unei locuinţe ;  cumpărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată. La acestea se mai adaugă unele forme de credit pentru completarea studiilor pentru elevi sau studenţi în coparticipare cu diferite societăţi comerciale sau de asigurări precum şi, mai nou, credite de trezorerie care se pot efectua prin intermediul cărţilor de credit şi care sunt acordate de bănci clienţilor persoane fizice care se bucură de o bună reputaţie.

1

De exemplu, pentru finanţarea activităţilor de dezvoltare, pentru construcţii de locuinţe, etc

40

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

b) În raporturile sale cu întreprinderile şi cu instituţiile, o bancă trebuie să îndeplinească un rol activ participând la finanţarea clienţilor săi pentru desfăşurarea unei activităţi rentabile ce vizează păstrarea şi fructificarea economiilor băneşti. În general creditul acordat de o bancă trebuie să satisfacă nevoi temporare de afaceri, să înlocuiască insuficienţa temporară a capitalului lichid al agenţilor economici ce se produce pe parcursul ciclului de exploatare. Tipurile de credite pe care băncile comerciale le acordă întreprinderilor şi instituţiilor private nefinanciare sau financiare sunt de o mare varietate şi beneficiază de o gamă largă de caracteristici atât din punct de vedere al prevederilor contractuale cât şi al costurilor aferente. Dintre acestea creditele cele mai des utilizate sunt :  creditele de trezorerie : sau avansurile în cont curent sunt exprimate în general prin contracte explicite între bancă şi firmă. Aceste credite sunt acordate şi acceptate de băncile comerciale ce se bazează pe o deplină cunoaştere a activităţii întreprinderii fără a fi consemnate prin înscrisuri referitoare la perioada angajamentului şi fără a fi garantate formal. Ele sunt menite să satisfacă cerinţele curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie şi nu au termene de rambursare. De regulă, acordarea acestor credite se întemeiază prin depozite compensatorii.  linia de creditare : este o modalitate generală de acordare a creditelor ce presupune efectuarea creditării prin cont curent, fie deschiderea unui cont separat de împrumut. Permite accesul clientului debitor la sume a căror valoare se înscrie într-un anumit plafon maxim aprobat de bancă. Într-o formă primară această linie de credit oferă întreprinderilor un credit provizoriu întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. O formă mai flexibilă întreprinderii este linia de credit confirmată pe baza unui acord scris în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilită în contract. Linia de credit revolving prin care plafonul cuvenit se reîntregeşte după fiecare operaţiune de tragere reprezintă modul preferat de obţinere de fonduri de către întreprindere.  creditele specializate : servesc pentru finanţarea achiziţionării de titluri de credit şi a operaţiunilor de negociere pe piaţa de capital. În România, această categorie de credit este puţin utilizată deoarece piaţa de capital nu este încă suficient de dezvoltată.  creditele pe stoc : se acordă pe baza unei garanţii explicite, respectiv stocul de marfă din depozit. În această categorie sunt cuprinse creditele de producţie sezonieră precum şi credite pe documente warant1. 3. Clasificarea creditelor după destinaţia lor : a) credite productive (pentru activităţi curente): deţin ponderea cea mai mare în perioada actuală, fiind în general credite pe termen scurt, până la 12 luni, şi se acordă agenţilor economici pentru desfăşurarea activităţii curente. Ele cuprind toată gama de credite, garanţiile fiind constituite din toate tipurile de titluri comerciale şi sunt acordate pentru sprijinirea activităţii agenţilor economici. Se acordă pe o 1

Warant=document care atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general

41

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

perioadă stabilită, iar rambursarea se face integral la scadenţă, dobânda calculată achitandu-se lunar. b) credite pentru investiţii : se acordă pe termen mediu şi lung fiind destinate construcţiilor de locuinţe, construirea de obiective industriale, etc. Acest tip de credit are un coeficient mai mare de risc şi presupune calcule de actualizare, precum şi de eficienţă a investiţiilor. Rambursarea se face conform contractului de credit, în general plata se face în tranşe regresive cu plata lunară a dobânzii aferente. c) credite de consum : sunt credite pe termen scurt sau mediu acordate persoanelor individuale şi sunt destinate să acopere costul bunurilor şi serviciilor de care beneficiază persoanele prin reţeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanţelor în acest scop. 4. După calitatea lor : a) credite performante: reprezintă pentru bancă acea categorie de credit în curs de execuţie a căror durată de acordare nu este expirată, iar debitorii şi-au achitat la data convenită în contract toate datoriile faţă de bancă. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de creditare din punctul de vedere al garanţiilor, iar în cazul creditelor explicite agentul economic trebuie să utilizeze creditul numai în scopul solicitat. Dobânda pentru acest tip de credit este cea înscrisă în contract, iar banca prin intermediul prevederilor acestuia o poate modifica în raport cu dobânda pieţei şi cu rata inflaţiei. Pentru creditele pe termen mediu şi lung condiţia necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditele pentru a fi considerate performante este aceea că toate tranşele de rambursare a creditului, inclusiv dobânda să fie achitate la zi. b) credite neperformante : reprezintă acele credite la care obligaţiile contractuale de plată ale debitorului nu au fost onorate la scadenţele convenite. În cazul în care debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile, creditul rămas se trece într-un cont separat de credite restante, dobânda corespunzatoare acestora fiind majorată. Pentru achitarea acestor credite banca fie urmăreşte debitorul în instanţă pentru valorificarea garanţiilor materiale, fie în urma unui contract cu debitorul prelungeşte contractul de credit în schimbul unor noi garanţii, scrisori de garanţie, contracte de export, etc.

2.1.3. Reglementări actuale ale raportului de creditare Băncile comerciale funcţionează în prezent conform prevederilor Legii societăţilor comercile numarul 31/1990 şi republicata în 1998 şi ale Legii bancare numarul 58/19981. Conform legii bancare, băncile pot fi înfiinţate doar ca societăţi pe acţiuni autorizate de Banca Naţională a României, cu capital social vărsat în întregime în numerar. Nu sunt permise aporturile în natură, iar capitalul social trebuie vărsat în 1

Republicată în Monitorul Oficial nr. 78/2005

42

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

întregime la data subscrierii. Nivelul minim de capital este stabilit prin regulametul B.N.R. la 5 000 000 EURO. Cadrul general de desfăşurare a activităţii bancare este precizat prin legea bancară şi prin statutul B.N.R., precum şi prin norme elaborate de aceasta în vederea îmbunătăţirii funcţionării şi supravegherii sistemului bancar. Băncile româneşti pot să se angajeze într-o serie de activităţi, în limitele legii bancare, cum ar fi :  contractarea de credite şi acceptarea de depozite ;  emiterea de garanţii şi acreditive ;  depozitarea de valori mobiliare sau alte active ;  tranzacţionarea în cont propriu sau în contul clienţilor cu valută sub rezerva regulamentului B.N.R. sau a altor organisme de reglementare. În general, băncile autorizate de B.N.R. îşi pot desfăşura activitatea în România prin filiale, sucursale şi alte sedii secundare. Orice persoană fizică sau juridică care doreşte să achiziţioneze peste 5% din capitalul social al unei bănci româneşti are nevoie de aprobarea prealabilă a B.N.R. Din acest punct de vedere aceste persoane vor face subiectul unei analize aprofundate din partea Băncii Centrale în legătură cu achiziţia. În plus, în vederea limitării riscului de portofoliu, băncile româneşti nu pot achiziţiona mai mult de 20% din capitalul social al unei societăţi comerciale nebancare. Aprobarea B.N.R. este necesară şi în cazul fuzionării, consolidării sau diviziunii unei bănci româneşti, ca şi în cazul reducerii sau majorării de capital. Din cauza evoluţiei nefavorabile a activităţii de creditare din sistemul bancar românesc din ultimii ani, B.N.R. a înăsprit cadrul de reglementare în ceea ce priveşte acordarea şi controlul împrumuturilor acordate de bănci sau alte instituţii specializate. Astfel, conform reglementărilor B.N.R., băncile care funcţionează în România trebuie să limiteze suma creditelor acordate unui împrumutat sau grup de împrumutaţi care au legături din punct de vedere economic, la 20% din valoarea totală a capitalului şi rezervelor băncii respective. Băncile au obligaţia să se conformeze lunar cerinţelor B.N.R. privind rezervele minime obligatorii. De asemenea, ele trebuie să păstreze lichidităţile în moneda naţională şi în devize în conformitate cu normele privind lichidităţile şi cerinţele prudenţiale eleborate de B.N.R. În general acestea prevăd următoarele :  un nivel minim al activelor lichide ;  respectarea restricţiilor şi a condiţiilor aplicabile în cazul anumitor credite şi investiţii, depozite, garanţii ;  respectarea restricţiilor şi asigurarea condiţiilor necesare corelării scadenţelor, activelor şi pasivelor unei bănci.

2.2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici 2.2.1. Caracteristici generale ale creditării pe termen scurt În gestiunea financiară a firmei sau societăţii se înregistrează pe parcursul anului decalaje între necesarul şi disponibilităţile băneşti. Aceste decalaje au două cauze principale. O primă cauză ar fi diferenţa dintre imobilizările totale în activele firmei şi fondurile proprii, cele mai multe întreprinderi desfăşurând activităţi ce nu pot fi acoperite

43

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

financiar cu capitalurile proprii ale firmei. În această situaţie activele circulante sunt acoperite numai parţial prin fondul de rulment propriu. Cea mai mare parte a acestor active au drept corespondent în pasiv obligaţiile firmei către furnizor (pasive stabile) şi faţă de bănci (credite pe termen scurt). A doua cauză a decalajelor survine de regulă în încasarea veniturilor din activitatea ce determină un deficit de trezorerie. În vederea limitării riscurilor, sistemul băncilor comerciale răspunde prin acordarea de credite pe termen scurt adegvate decalajelor dintre activele curente pe de-o parte şi sursele proprii şi pasivele stabile pe de altă parte. Punctul de plecare în stabilirea tipului de credite pe termen scurt îl reprezintă situaţia patrimonială la sfârşitul trimestrului sau anului precedent şi previziunile de creştere a activelor în trimestrul şi anul prognozat. Cu ajutorul informaţiilor respective întreprinderea întocmeşte planul de trezorerie care stă la baza stabilirii tipului de credit adecvat ce va fi solicitat. În faţa băncii firma trebuie să vină cu o activitate care să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În acest scop întregul mediu intern şi extern al întreprinderii este supus unei analize şi interpretări riguroase pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente economice, sociale şi politice sau a unor schimbări tehnologice în evoluţia cererii şi sub influenţa inflaţiei. Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele fabricate şi oferite de firma solicitatoare de credite precum şi pieţele pe care desface sau de unde se aprovizionează firma în cauză. Analiza scoate în evidenţă aspecte de calitate a produselor, poziţia firmei pe piaţă, calitatea şi starea financiară a principalilor săi clienţi. Pentru aprecierea firmei contează foarte mult metodele de marketing aplicate de managerii societăţii, competitivitatea produselor şi stabilitatea segmentelor de piaţă cucerite. Totodată interesează şi mărimea efortului firmei respective pentru activitatea de cercetatre-dezvoltare dar şi preocuparea de a găsi noi pieţe de desfacere. Pentru acceptarea cererii de credit, rolul hotărâtor îl au performanţele economice şi financiare realizate de întreprindere în perioada imediat precedentă. Fiecare bancă îşi stabileşte propriile norme de analiză şi acordare a creditelor cu resprectarea normelor emise de B.N.R.. Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl prezintă situaţia lichidităţilor la sfârşitul trimestrului prognozat. Cu ajutorul informaţiilor respective se întocmeşte bugetul de trezorerie-bază de referinţă pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt posibil de solicitat de către întreprinderi (vezi figura 2.1).

44

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

I.Planul de trezorerie 1.

ACTIVE CURENTE Deficit de trezorerie pe un trimestru

PASIVE CURENTE

II.Active în afara Planului de trezorerie Active în stocuri temporare 2. 12 luni 3.

4.

Active în stocuri sezoniere 12 luni Active în stocuri aferente producţiei de export şi în produse exportate 12 luni Active în documente remise spre încasare

5. Active blocate în decontări (facilităţi de cont) 45 zile 6. 15 zile

Figura2.1. Bugetul de trezorerie

1. Credite globale de exploatare in lei Nivelul acestui credit depinde de diferenţa dintre activele curente şi pasivele curente, fiind destinat să acopere obligaţiile de plată pe termen scurt ale întreprinderii. Acest credit, determinat trimestrial se acordă agenţilor economici prin contul curent, pentru a acoperi deficitul de trezorerie în trimestrul prognozat. 2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli şi stocuri), în lei şi valută Formarea unor stocuri şi efectuarea de cheltuieli în afara activelor cuprinse în planul de trezorerie se datorează unor cauze economice determinate de primirea

45

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

în avans a unor materii prime, întreruperea producţiei, greutăţi în expedierea produselor finite. Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri şi cheltuieli este de 12 luni. 3. Credite pentru active în stocuri şi cheltuieli sezoniere, în lei Specificul procesului de producţie din întreprinderile care prelucrează materii prime agricole solicită din partea acestora să formeze stocuri care să se consume într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăşi 12 luni de la constituire. 4. Credite pentru producţie de export şi exportul de produse, în lei şi valută Imobilizările cerute de realizarea exportului au în vedere perioada de producţie (aprovizionarea cu materii prime, materiale, semifabricate, energie, etc.) sau de prefinanţare a exportului, precum şi perioada de decontare cu partenerii străini (pe baza documentelor care atestă livrarea mărfurilor la export) 5. Credite pe documente remise spre încasare Aceste credite au în vedere imobilizările de active în decontări cu clienţii, imobilizări consemnate în documente (cecuri) remise de firmă spre încasare. Perioada de creditare este de maximum 45 de zile, numai dacă activele respective nu au fost cuprinse în planul (bugetul) de trezorerie sau nu au asigurată o altă sursă de finanţare. 6. Facilităţi de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei Pentru agenţii economici cu o situaţie financiară foarte bună dar care, din anumite cauze bine justificate, nu pot face faţă temporar plăţilor, se pot acorda credite pe termen de până la 15 zile şi într-o sumă limitată.

2.2.2. Analiza managerială şi economico-financiară a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt În momentul în care întreprindere se adresează băncilor comerciale cu o solicitare de credit pe termen scurt, acestea procedează la realizarea unei analize detaliate şi în domenii diferite privind respectiva firmă. În faţa băncii comerciale, firma trebuie să vină, în primul rând, cu o activitate economică în măsură să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În acest scop, întregul univers intern şi extern al întreprinderii este supus unei analize şi interpretări riguroase, pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimbări tehnologice în evoluţia cererii, precum şi cele ale influenţei inflaţiei, recesiunii, îmbătrânirii produselor. Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele fabricate de firma solicitatoare de credite, precum şi pieţele pe care desface sau se aprovizionează firma în cauză. Analiza scoate în evidenţă aspectele de calitate ale produselor, poziţia pe piaţă a produselor firmei respective, calitatea şi starea financiară a principalilor clienţi.

46

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Condiţiile economiei de piaţă cer şi o analiză a managementului firmei. Între însuşirile analizate se înscriu înclinaţia spre inovare şi creativitate, cunoştinţele în domeniul financiar, în marketing, în managementul producţiei, integritatea personală, flexibilitatea, etc. Pentru managerii actuali, formaţi în condiţiile economiei centralizate, însuşirea cel mai greu de dezvoltat este asumarea răspunderii pentru gestionarea eficientă a patrimoniului. Cultivarea şi îngrijirea acestei însuşiri prin privatizare, legislaţie etc. reprezintă o şansă reală pentru ieşirea din criză a economiei şi a fiecărei firme, precum şi pentru utilizarea corectă şi eficientă a creditelor asumate de firmă. Toate aceste subdomenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar, spre interpretare finală, comitetul de direcţie al băncii comerciale. Comitetul de direcţie transformă datele respective în calificative prezente în calculul ratingului de credit1. 1. Caracteristicile clientului a) Generale (nivelul local, regional, naţional sau internaţional al firmei, dacă este sau nu în sistemul de cotare la bursă); /doi indicatori/ b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate) ; /patru indicatori/ c) Managementul (experienţa şi stabilitatea conducerii, obiectivele strategice ; /doi indicatori/ d) Ramura de activitate (perspective şi protecţie) ; /un indicator/ 2. Caracteristicile creditului a) Istoricul relaţiei de credit client-bancă ; /un indicator/ b) Condiţii de eligibilitate ; /un indicator/ c) Administrare (costuri de operare) ; /un indicator/ d) Sursa de rambursare ; /un indicator/ e) Colaterale (garanţii speciale). /un indicator/ NOTA : Fiecare dintre cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri calitative (criterii). Criteriul 1 corespunde cu cea mai bună caracterizare dată firmei, iar criteriul 5 corespunde cu un calitativ foarte slab. Media ponderată a acestor calitative dă rentingul mediu de credit. Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotărâtor îl au performanţele economice şi financiare realizate de întreprinderea solicitatoare în perioada imediat precedentă.2 şi cele estimate pentru perioada de angajare a creditului. Astfel, Banca Comercială Română face lunar o analiză a agenţilor economici care solicită sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din volumul creditelor aflate pe rol. Această analiză scoate în relief dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului :  cifra de afaceri;  capitaluri proprii ;  rezultatul exerciţiului  fondul de rulment ; 1 2

Paul Bran, Finaţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 390. Uneori se cer aceşti indicatori şi pentru o perioadă mai mare – de 5 ani.

47

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

 necesarul de fond de rulment ;  trezorerie netă ;  lichiditate ;  solvabilitate ;  gradul de îndatorare generală şi financiară ;  viteza de rotaţie a activelor circulante ;  rentabilitatea ;  acoperirea dobânzii ;  rata valorii adăugate ;  politica de dividend. Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiză concretă a tuturor indicatorilor privind bonitatea agentului economic. În acest scop, banca prelucrează datele din bilanţul înaintat de client.

2.2.3. Analiza efectivă a solicitării de credit şi acordarea lui Adoptarea deciziei de creditare este dependentă de evoluţia resurselor băncii respective. Corelaţia necesară se realizează prin Situaţia trimestrială privind prognoza şi administrarea resurselor şi plasamentelor bancare. În faza de proiectare, pe baza situaţiei resurselor şi a plasamentelor, băncile îşi întocmesc Programe de credit, cu defalcări pe tipuri de credite, pentru agenţii economici cu capital de stat sau privat. Aceste defalcări, sub formă de plafoane, sunt transmise sucursalelor, constituind limite maxime de angajare de credite în trimestrul respectiv. Fiecare bancă comercială, în funcţie de principiile politicii manageriale, stabileşte competenţa diferitelor structuri ierarhice în privinţa aprobării creditelor. De regulă, aceste competenţe sunt stabilite sub forma unor limite cantitative, începând cu comitetele directoare de la nivel de agenţie, filială sau sucursală, până la preşedintele băncii şi comitetul de direcţie din centrala băncii comerciale respective. Băncile comerciale pun o restricţie importantă pentru adoptarea deciziei existenţa capacităţii de rambursare din partea solicitatorului de credite, pe întreaga perioadă de creditare. Ofiţerii de credite au în vedere portofoliul de contracte şi comenzi ale clientului, cash-flow-ul previzionat, precum şi o relaţie de extrapolare a mediei încasărilor zilnice din ultimul trimestru pentru perioada viitoare. Cr =Σ I/90 x p x 70% x Ra x Fe , unde: Cr reprezintă capacitatea de rambursare a creditului Σ I/90 = suma încasărilor zilnice din ultimul trimestru p= perioada de valabilitate a creditului solicitat Ra= rata de actualizare în funcţie de rata inflaţiei Fe= factor de extrapolare Banca nu va acorda credite solicitanţilor care nu îndeplinesc cerinţa ca suma creditului solicitat să fie mai mică decât capacitatea de rambursare. După adoptarea deciziei de creditare, ea este comunicată solicitantului. Aceasta, împreună cu unitatea bancară care acordă creditul, procedează la încheierea Contractului de credit. Contractul de credit precizează suma acordată de bancă, obiectul creditat,

48

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

modalitatea de efectuare a plăţilor, termenele şi ratele de rambursare, garanţiile, drepturi şi obligaţii, sacţiuni, etc. Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, banca urmăreşte evoluţia stării economice şi financiare a debitorului, preocupare ce se referă la riscul de nerambursare a creditului. Această analiză se referă la serviciul datoriei 1. În funcţie de numărul de zile de întârziere a plăţii ratelor şi dobânzilor, serviciul datoriei determină o clasificare a creditului în mai multe categorii : Serviciul datoriei

Calificativ pentru credit

Până la 15 zile 16-30 zile 31-60 zile 61-90 zile Peste 91 zile

standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere

În funcţie de categoriile de calificare a creditului, banca comercială aplică diferiţi coeficienţi de previzionare. Astfel, pentru credite în observare, coeficientul este de 0,05, pentru credite standard 0,2, iar la celelalte calificative drept pierdere coeficientul este egal cu 1. Adoptarea deciziei de creditare are menirea de a veni în întâmpinarea necesarului de fonduri din întreprindere. Între bancă şi firma solicitatoare de credit pe termen scurt se realizează un flux de fonduri benefic pentru echilibrul gestiunii financiare. Fluxurile către unitatea economică sunt completate de fluxurile financiare dar şi de cele monetare, care leagă cele două instituţii : banca şi firma. În mod concret, după confirmarea aprobării creditului, o parte din resursele băncii comerciale (pasive) se îndreaptă către plasamente pe termen scurt, cealaltă parte acoperind activele interbancare. Fluxul de fonduri se îndreaptă către întreprindere intrând în principal în componenţa deciziei financiare privind activele circulante. În unele cazuri creditul pe termen scurt poate fi localizat şi de deciziile financiare privind reparaţiile mijloacelor fixe, cercetarea ştiinţifică, etc. Creditul primit se alătură fluxului intern al autofinanţării pentru a acoperi cheltuielile financiare generate de procesul de consum necesar formării, refacerii şi dezvoltării elementului mijloace circulante al structurii economice a firmei. O data cu acceptarea solicitantului printre clienţii băncii, se acordă firmei respective o recunoaştere oficială a performanţelor sale, exigenţa analizei bancare fiind considerată de prim rang. Obţinerea de către firmă a unui rating bun 1 nu exclude derularea activităţii de analiză a cererii de credit şi a creditului solicitat. Scopul solicitării trebuie precizat foarte clar sub forma deficitului de resurse pe care îl va suplini creditul cerut. De asemenea, cererea de credit trebuie să se încadreze în prevederile bancare şi în Normele metodologice de lucru ale băncii comerciale respective. După precizarea şi acceptarea scopului în care este solicitat creditul, echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. Nivelul solicitat se determină pe baza fluxului de lichiditate precedent, precum şi a datelor din prognozele pe trimestrul 1 1

Capacitatea debitorului de a-si onora datoriile Depinde de o medie egala cu 1.

49

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

luat în calcul2. După stabilirea şi acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la negocierea dobânzii şi a comisioanelor. Nivelul creditului, al dobânzilor şi al comisioanelor urmează să fie comparat de echipa de decizie cu posibilităţile reale de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii şi comisioanelor. Aceste posibilităţi sunt cuantificate ca prognoze pe perioada de angajare a creditului negociat. În cazul creditelor cu risc redus, banca solicită o singură sursă de achitare ; pentru celelalte tipuri de credite cu risc mare, banca solicită şi o a doua sursă de rambursare. Prima sursă este reprezentată de lichiditatea ce rezultă din circuitul economic normal al pieţei. Sursa colaterală, reprezentată de regulă de garanţia depusă de firmă, trebuie identificată clar şi corect de inspectorul bancar şi de echipa de decizie. Pentru a se preciza dacă solicitantul este solvabil se determină indicatori de solvabilitate, lichiditate şi nivelul fluxurilor de numerar în perioada achitării creditului şi a dobânzii. Astfel, din bugetul de trezorerie întocmit pentru trimestrul în care va avea loc rambursarea, trebuie să rezulte excedent cel puţin la nivelul obligaţiilor firmei către banca în cauză. Un moment important în procesul de adoptare a deciziei de creditare este reprezentat de identificarea şi verificarea atentă a garanţiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezintă. Garanţia este o asigurare suplimentară pentru rambursarea la termen a creditelor şi dobânzii. În accepţiunea băncilor comerciale, pot constitui garanţii pentru creditele pe termen scurt urmatoarele :  garanţiile de la Guvernul României ;  garanţia bancară dată de o altă bancă decât cea care dă creditul ;  depozitul bancar al firmei ;  garanţiile reale mobiliare cu sau fară deposedare ;  contractul de asigurare pentru rate şi dobânzi ;  ipoteca ;  cesiunea de creanţe ;  garanţia de firmă ;  alte garanţii. Pentru a fi acceptate de bancă, garanţiile trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii : să poată fi transformate rapid în lichidităţi ; bunurile să fie în circuitul civil şi să fie în stare bună ; să existe piaţă pentru bunurile prezentate ca garanţie, etc. Valoarea bunurilor se ia în calcul pe baza unui coeficient variabil aplicat la valoarea de piaţă a bunurilor respective sau a garanţiei oferite1. În scopul diminuării riscului de nerambursare a creditului, băncile comerciale solicită beneficiarului de credite să asigure bunurile aduse drept garanţie, la societăţi de asigurare-reasigurare.

2.3. Creditarea pe termen mediu si lung 2.3.1. Analiza solicitantului şi a cererii de credite pe termen mediu si lung 2

Din bugetul firmei sau determinate de inspectorul bancar Coeficientul variaza de la 100%- în cazul garanţiilor bancare, spre exemplu- la 60% pentru gajul fără deposedare. 1

50

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Procesul de consum care se organizează în întreprindere cere un volum important de resurse mobilizabile prin repartiţia financiară. Majoritatea acestor resurse sunt imobilizate în structura economică a firmei pentru o perioadă mai mare de timp. Dacă avem în vedere o întreprindere în funcţiune, necesarul de fonduri cu imobilizare pe termen lung apare în cazul unor acţiuni de refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor necesităţi se face apel la fluxul de fonduri financiare din interior precum şi la cele din afara întreprinderii. Cele mai mari solicitări de fonduri din afara unităţii economice sunt generate de activităţile de investiţii. Asemenea solicitări sunt întâlnite şi în cazul acţiunilor de cercetare-dezvoltare, de protecţie, de refacere a mediului înconjurător, etc. Pentru acoperirea deficitului de resurse pe termen lung, firmele se adresează unor resurse gestionate de sistemul bancar (credite pe termen mediu şi lung), pieţei de capital şi finanţelor publice. Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite se regăsesc în capitalul permanent al întreprinderii1. Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare complexă, mai amplă decât decizia de creditare pe termen scurt. În scopul fundamentării şi adoptării deciziei de creditare pe termen mediu şi lung, serviciul financiar al firmei şi comitetul de direcţie al băncii comerciale procedează la formarea bazei de date necesare analizei complexe a solicitantului şi a cererii de credit. Firma care solicită credite pe termen mediu şi lung trebuie obligatoriu analizată. Ofiţerii de credit vor determina şi analiza indicatorii specifici activităţii de investiţii : investiţie totală, investiţie specifică, pragul de rentabilitate, durata medie a plăţii furnizorilor, cursul de revenire net actualizat, durata de recuperare a investiţiei. Cererea de credit pe termen lung intră în analiza băncii însoţită de Studiul de fezabilitat, întocmit de agentul economic sau de o firmă specializată în proiectarea investiţiilor. Studiul de fezabilitate va cuprinde următoarele capitole: STUDIUL DE FEZABILITATE (Prezentare sintetică) I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX.

Aspecte generale Sectorul de activitate pentru investiţia creditată Prezentarea agentului economic Piaţa de aprovizionare şi de desfacere Evaluarea activităţii viitoare Cheltuieli şi resurse financiare pentu investiţie Analiza financiară a activităţii viitoare Riscurile în activitatea agentului economic creditat Aprecieri finale

Din conţinutul studiului de fezabilitate rezultă orientarea analizei spre viitorul firmei şi al obiectivului pentru care se solicită creditul. Doar capitulele I-III se referă la situaţia prezentă a agentului economic, restul sunt analize viitoare referitoare la evoluţia rezultatelor financiare şi economice.

1

Capital social + fonduri proprii + împrumuturi pe termen mediu şi lung

51

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Evaluarea activităţii viitoare are în vedere orientările firmei în privinţa producţiei, exportului, a şanselor de viabilitate ale obiectivului creditat în condiţiile economiei de piaţă. În studiul de fezabilitate, decizia de finanţare/creditare a investiţiei apare sub forma proiecţiei surselor şi a destinaţiilor lor pe toată perioada de angajare a creditului. Capitolul VII al studiului cuprinde indicatorii de eficienţă al investiţiei-obiect de creditare, ţinându-se cont de evoluţia inflaţiei, de deteriorarea etalonului monetar pe parcursul realizării şi exploatării obiectivului de investiţii. Riscurile în principal, pentru investiţii apar din cauza inflaţiei, a modificării cursului de schimb, a întârzierii punerii în funcţiune şi atingerii parametrilor proiectaţi. Având la dispoziţie întreaga analiză a agentului economic şi a solicitării concrete a creditului, comitetul de direcţie al băncii consideră că cererea de credit pe termen lung este admisă sau nu la creditare.

2.3.2. Etapele acordării creditului 1. Inspectorul bancar poartă cu solicitantul creditului o discuţie cu caracter de informare-documentare axată în principal pe :  activităţi prevăzute în statutul întreprinderii sau autorizaţia de funcţionare ;  sursele de aprovizionare şi posibilitatea de desfacere ;  cheltuielile şi veniturile întreprinzătorului ;  capitalul social ;  creditele necesare şi alte elemente utile pentru fundamentarea unor concluzii. În această etapă nu se completează nici un act, inspectorul bancar dorindu-şi doar să-şi facă o imagine generală asupra solicitantului, a necesităţii reale a acestuia de disponibilităţi. 2. Dacă inspectorul băncii consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea creditului, clientul băncii trebuie să prezinte următoarele documente :  cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu menţiunea expresă a documentelor anexate ;  dovada înregistrării la Registrul Comerţului ;  aprobarea Consiliului de Administraţie al băncii privind angajarea legală a creditului la bancă, garanţia materială pe care agentul economic o oferă în mod legal pentru creditul angajat, modificările în legătură cu capitalul social, contractul de import-export sau orice alt contract de vânzare-cumpărare care poate face obiectul creditului solicitat de client, orice alte aprobări prevăzute în statut ;  studiul de fezabilitate pe ansamblul societăţii care să includă în mod obligatoriu şi studiul de fezabilitate al investiţiei ce face obiectul creditului ;  bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs şi de perspectivă pâna la rambursarea creditului sau expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie bancară, intocmit în conformitate cu legile, normele şi instrucţiunile Ministerului Finanţelor ;

52

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

 certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară a societăţii bancare prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la bancă şi care gestionează contul principal ;  bilanţurile contabile pe ultimii 3 ani vizate de organele financiare ;  situaţia patrimonială lunară cuprinzând în mod obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor atât în lei cât şi în valută ;  cash-flow-ul în valută pe perioada până la rambursarea creditului ;  licenţele de impot-export ;  textul scrisorii de garanţie bancară ;  garanţia materială, reală oferită de agentul economic în contul creditului care se acordă sau angajamentul care se asigură în numele lui de către bancă, ipoteca, contractul de gaj întocmit şi înregistrat în conformitate cu legislaţia în vigoare ;  poliţa de asigurare a bunurilor la o societate de asigurari recunoscută, cesionată în favoarea băncii. Pentru fundamentare creditelor de investiţii, agentul economic mai prezintă : autorizaţia de construcţie eliberată de Comisia de Urbanism, devizul general al lucrării, planul de amplasare, situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică şi contractul încheiat cu constructorul. 3. Pe baza documentelor prezentate de către client, banca procedează la analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării creditului sau asumării de angajamente de către bancă în numele şi în favoarea clientului. Analiza documentaţiei este realizată de inspectorul bancar în atribuţiunea căruia revine creditul respectiv. Acesta trebuie să constituie şi să verifice dosarul juridic al clientului sub aspectul legal. De asemenea, în urma analizei situaţiei bilanţiere a debitorului se vor calcula mai mulţi indicatori care se referă în principal la :  solvabilitatea patrimonială ;  gradul de îndatorare ;  lichiditatea patrimonială ;  lichiditatea imediată ;  rentabilitatea economică şi financiară realizată în anii anteriori precum şi cea prognozată pe durata contractului. 4. Pe baza concluziilor rezultate din analiză se vor negocia cu clienţii condiţii referitoare la volumul creditului, durata de acordare a acestuia, termenul de rambursare, cuantumul ratelor, dobânda, garanţiile. Inspectorul va întocmi documentele necesare pentru dosarul de analiză şi referatul ce cuprinde rezultatele acestuia în conformitate cu normele băncii. 5. Pe baza documentelor şi a referatului se va supune spre aprobare dosarul solicitantului de credit în funcţie de dimensiunea acestuia. 6. În cazul în care creditul a fost aprobat, se va întocmi contractul de credit care va fi semnat de către reprezentanţii desemnaţi de bancă şi de agentul economic. Acest

53

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

contract de credit se întocmesşte în 3 exemplare, două rămân la bancă şi al treilea la împrumutat. 7. Acordarea creditului se va face prin contul de disponibil şi numai după depunerea ipotecii sau gajului înregistrate la notariat. La acordarea creditului se opreşte un comision de gestiune al băncii sub forma unei cote din valoarea creditului. Cota variază în funcţie de caracteristicile creditului, de bonitatea clientului şi de normele interne aplicate de banca respectiv. Pe perioada de acordare a creditului, banca va urmări activitatea agentului economic, regularitatea încasărilor şi va reţine direct din contul de disponibil al clientului dobânda aferentă potrivit contractului. În cazul în care clientul nu utilizează creditul la datele stabilite în contract se va putea aplica un comision penalizator de neutilizare care depinde de asemenea de normele interne ale băncii şi de importanţa creditului. 8. Rambursarea creditului se face la datele din contract din contul de disponibil sau prin depunerea de numerar. Orice întarziere în rambursarea ratelor scadente se înregistrează la credite restante la care banca calculează dobânzi majorate conform contractului de credit.

54

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

2.4. STUDIU DE CAZ : Acordarea unui credit societatii SIGMA 2.4.1. Principii generale de creditare Politica generală de creditare a bancii este corelată cu obiectivele sale strategice şi urmăreşte principiul eficienţei (al profitabilităţii) capitalului investit în credite. În funcţie de interesele sale şi de tendinţele pieţei, banca, în urma analizelor departamentelor specifice poate stabili limite de expunere pe sucursale, zone, ramuri de activitate sau pe tipuri de credite. Politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către satisfacerea nevoilor clienţilor şi către identificarea şi fructificarea oportunităţilor pieţei. În abordarea relaţiei de creditare cu clienţii, principiile care coordonează analiza de oportunitate se referă la : tipul de afacere, calitatea şi cunoaşterea clientului, capacitatea de rambursare a împrumutului, veniturile obtenabile, garanţii. 1. Categorii de imprumutati Banca acordă credite urmatoarelor categorii de împrumutaţi: a. Agenţi economici : • Societăţi comerciale cu capital privat, de stat sau mixt, constituite potrivit Legii nr. 31/1990, modificata de Legea nr. 195/1997 si Legea nr. 99/1999 ; • Societăţi agricole conform Legii nr. 36/1991 ; b. Asociaţii familiale înfiinţate în condiţiile legii ; c. Persoane fizice autorizate (inclusiv cele care prestează activităţi liberale) ; d. Instituţii financiare de credit (în limitele legii) ; e. Alte instituţii constituite conform legilor în vigoare (regii autonome, societăţi naţionale, companii naţionale şi multinaţionale, autorităţi ale Administraţiei Publice Locale organizate în conformitate cu Legea Finanţelor Publice Locale nr. 189/1998, asociaţia salariaţilor-PAS) ; f. Alte categorii de clienţi (inclusiv nerezidenţi), în conditiile legii, în funcţie de politicile de creditare aprobate. 2. Tipuri de credite practicate de bancă Banca practică mai multe tipuri de credite în lei şi valută. Pe durata derulării unui credit se poate modifica valuta creditului cu reînscrierea corespunzătoare a garanţiilor în noua valută. Această operaţiune se poate efectua doar cu acordul Direcţiei Corporate Banking la cursul de schimb al BT din data efectuării conversiei. A.Credite standard (pentru toate categoriile de persoane juridice) :

55

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Clasificate după destinaţie : a) Credite pentru finanţarea activităţii curente :  linii de credite (durata maximă de 12 luni) ;  credite pentru nevoi temporare pe documente/necertificate (1180 de zile) ;  credite pentru import/export (maxim 12 luni) ;  credite pentru activitatea curentă (12 luni) ;  credite pentru finanţare sezonieră (durata maximă de 12 luni) ;  credite tip revolving (durata maximă de 12 luni). b) Credite pentru finanţarea investiţiilor :  credite de investiţii (achiziţii noi, construcţii, modernizări, dezvoltări) ;  credite pentru cumpărări de acţiuni şi active (pe termen scurt sau mediu). c) Credite pentru preluarea împrumuturilor angajate de client la alte bănci. d) Alte destinaţii neinterzise de lege. Clasificate după durata de creditare :  credite pe termen scurt (până la 1 an inclusiv) ;  credite pe termen mediu (1-5 ani inclusiv);  credite pe termen lung (5-15 ani). B.Credite nestandard- urmează structuri flexibile, adaptate nevoilor clienţilor conform politicilor specifice de creditare.

2.4.2. Solicitarea creditului, cererea de credit şi documentele necesare acordării creditului A. Solicitarea creditului, cererea de credit S.C. SIGMA S.A. solicită un credit bancar. Procedura de dedulare a acordării creditului presupune parcurgerea unui lung sir de operaţiuni. În primă fază relationship managerii (RM) ai băncii sunt răspunzători de identificarea nevoilor de finanţare ale companiei şi iniţierea negocierilor privind posibilitatea de creditare. Aceştia vor urmări în discuţiile preliminare să identifice elemetele de esenţă privind calitatea afacerii, acţionarilor, încadrarea profitului şi a nevoilor de finanţare solicitate în politicile BT. Se va întocmi o ofertă de finanţare personalizată 1. Pentru structurarea ofertei de credit conform nevoilor clientului şi a posibilităţilor băncii, se solicită contribuţia analistului de credit. Având în vedere că ambele părţi sunt satisfăcute cu termenii negocierii iniţiate, se înmânează clientului cererea de credit prin care banca solicită informaţii relevante conform modelelor de analiză din politicile de creditare. Cererea de credit va fi însoţită de alte documente solicitate de RM şi analistul de credite (ACC) clientului, generale şi specifice. 1

Avizată de departamentele de specialitate din centrală, conform politicilor de creditare

56

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Documentaţia de credit depusă de S.C. SIGMA S.A. se înregistrează la registratura băncii în aceeaşi zi, iar relationship managerul o va repartiza analistului de credite în vederea verificării acesteia, a analizei solicitării clientului şi a încheierii referatului de analiză, care va sta la baza acordării sau respingerii propunerii de credit. Relationship managerul însotit, daca este cazul, de analistul de credite va vizita clientul la sediul acestuia pentru a-şi face o impresie privind locul în care acesta îşi desfăşoară activitatea, cu care ocazie va culege/verifica informaţii referitoare la calitatea locaţiei (poziţionare, dotări, vad), a managerului, a numărului de salariaţi, partenerii de afaceri, ritmul general al afacerii, verifică existenţa, starea şi valoarea estimativă a garanţiilor propuse de client. În urma constatărilor, clientul este considerat apt de a contracta creditul solicitat. A. Documentele necesare analizei creditului Documentele depuse de S.C. SIGMA S.A. sunt următoarele :  certificatul de înregistrare (C.U.I.), statutul şi contractul de societate cu modificările ulterioare ;  bilanţul contabil pentru ultimii 2 ani de activitate cu anexele, după caz, conform politicilor, înregistrate la administraţia financiară, inclusiv balanţa de verificare aferentă ;  balanţa de verificare aferentă ultimelor 2 luni de activitate ;  documentele care să justifice volumul şi destinaţia creditului – dacă există la momentul analizei ;  fluxul de numerar, conform modelelor din politici de creditare ;  acte privind garanţiile propuse (tipul garanţiei, denumirea bunului propus, valoarea contabilă/sau înscrisă în actele de proprietate) precum şi actele de proprietate şi cele privind situaţia juridică a activelor propuse drept garanţie pentru creditul solicitat ;  aprobarea C.A. sau A.G.A. pentru contractarea creditului cu specificarea cuantumului, perioadei, destinaţiei, a garanţiilor, precum şi a persoanelor împuternicite să contracteze creditul ;  acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare ;  avize, acorduri, licenţe necesare desfăşurării activităţii ;  contracte comerciale (dacă există şi sunt relevante) ;  alte documente, acte, situaţii solicitate de bancă

2.4.3. Analiza efectivă a creditului acordat de către banca societăţii SIGMA



A. Date de identificare a clientului Denumire : S.C. SIGMA S.A.  societate pe acţiuni ;  a luat fiinţă în conformitate cu legislaţia privind societăţile comerciale respectiv Legea societatilor comerciale şi prevederile statutului. Sediul: sediul central este în Ploieşti, str. Trandafirilor

57

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Obiect de activitate:  activitatea principală : Lucrari de instalatii electrice (caen 4531)  activitatea secundara: Productia de echipamente de masura,reglare si control pentru procese industriale (caen 3330) Capital : social subscris reprezentat sub formă de acţiuni, acţionariatul fiind compus din trei membrii cu drepturi egale. Conducerea : este detinuta de directorul general si alti trei directori – economic, comercial si de productie. Personalul salariat : 250 salariati B. Analiza efectiva a creditului oferit de banca Societatea solicită un credit pentru investiţii în vederea achiziţionării unui autovehicul DACIA DOUBLE CAB 1.9D. Valoarea creditului solicitat este de 4 000 EUR. Obiectivul unui credit de investiţii are în vedere realizarea investiţiilor, în completarea resurselor proprii sau altor surse atrase necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiecte de investiţii aprobate pentru:  realizarea de noi obiective şi/sau capacităţi de producţie ;  dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea, extinderea obiectivelor de investiţii, a capacităţilor de producţie, utilaje, maşini, instalaţii ;  realizarea de investiţii publice de interes local ;  procurarea de maşini, utilaje ; Societatea luată ca exemplu achiziţionează autovehiculul pentru nevoile personale ale firmei. Pentru diminuarea/înlăturarea riscurilor, banca întocmeşte un dosar de creditare clientului solicitator al creditului. Sunt analizate foarte atent toate datele puse la dispoziţia băncii de către viitorul imprumutat. DOSAR CREDIT PENTRU INVESTIŢII (Pentru achiziţionarea unui mijloc de transport) 1. Dosarul juridic al clientului cuprinde :  acte constitutive şi adiţionale; - acţionariat : 3 acţionari – societate pe acţiuni ; - capitaluri : capital social subscris, sub formă de acţiuni ; - sedii : sediul central în Ploieşti; - obiect de activitate : lucrari de instalatii electrice  certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului ;  sentinţa judecătorească de înfiinţare a societăţii. 2. Dosar economic – de credit  plan de afaceri ;  bugetul de venituri şi cheltuieli ; 58

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

 contract de cumpărare al microbuzului ;  fluxul de venituri şi cheltuieli ;  situaţiile financiare conform ultimului bilanţ : - situaţia clienţilor : clienţii sunt reprezentaţi de călători; - situaţia furnizorilor : furnizorii de combustibili ; - situaţia datoriilor : datoriile aferente contractării creditului



3.Garanţii Reale mobiliare – gaj pe sume de bani : clientul garantează cu depozitul deţinut la Banca Transilvania în valoare de 7 000 EURO. Conform principiilor de creditare generale ale Băncii Transilvania şi corelate cu politicile de credit, gradul de acoperire cu garanţii este de minim 120% adică valoarea creditului la care se adaugă dobânda pe trei luni. Tipul garanţiei

Valoarea de piaţă a garanţiei

Gaj pe sume de bani- depozit

7 000

Proporţia în care se iau în calcul garanţiile 100%

TOTAL GARANŢII

- EURO Valoarea efectivă a garanţiei 7 000 7 000

Valoarea creditului este corelată cu valoarea proiectului de investiţii. În principiu se va urmări ca valoarea creditului să nu depăşească 80-85% din valoarea proiectului, diferenţa constituind-o aportul propriu al societăţii. Rambursarea creditului : se face în tranşe lunare, conform graficelor stabilite de bancă. Plăţile din credit se vor face pe bază de documente justificative, prin virament, plăţile în numerar se vor accepta doar ca excepţie şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Durata de contractare a creditului este medie, de 24 luni. Cerinţe de monitorizare : monitorizările vor fi trimestriale şi vor urmări : - respectarea graficelor de achiziţii ; - respectarea plăţilor din credit conform destinaţiilor aprobate ; - respectarea vărsării contribuţiei; - încadrarea în termenele de finalizare a investiţiei şi în parametrii valorici stabiliţi; - evoluţia afacerii curente ; - situaţia/starea garanţiilor Tipuri de preţuri aferente creditului pentru investiţii : - dobânda ; - comision de analiză ; - comision de revizie – semestrial ; - comision de gestiune – lunar.

59

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Credit auto in EURO Valoare credit:

[EURO]

min: 1500 EURO max: 40000 EURO

Termen rambursare:

[luni]

min: 1 / max: 96

Dobanda:

9.50

[%]

Comision:

137.5

[EURO]

DAE:

13.02

[%]

60

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

Luna

Rata credit

Sold credit

Dobanda

Anuitate

1

189.99

4810.01

39.58

229.57

2

191.49

4618.52

38.08

229.57

3

193.01

4425.5

36.56

229.57

4

194.53

4230.97

35.04

229.57

5

196.07

4034.9

33.5

229.57

6

197.63

3837.27

31.94

229.57

7

199.19

3638.07

30.38

229.57

8

200.77

3437.3

28.8

229.57

9

202.36

3234.94

27.21

229.57

10

203.96

3030.98

25.61

229.57

11

205.57

2825.4

24

229.57

12

207.2

2618.2

22.37

229.57

13

208.84

2409.36

20.73

229.57

14

210.5

2198.86

19.07

229.57

15

212.16

1986.69

17.41

229.57

16

213.84

1772.85

15.73

229.57

17

215.53

1557.32

14.04

229.57

18

217.24

1340.08

12.33

229.57

19

218.96

1121.11

10.61

229.57

20

220.69

900.42

8.88

229.57

21

222.44

677.98

7.13

229.57

22

224.2

453.78

5.37

229.57

23

225.98

227.79

3.59

229.57

24

227.77

0.02

1.8

229.57

Anuitatea = suma platita lunar in vederea restituirii creditului (rata + dobanda) DAE Dobanda anuala efectiva - denumita in continuare DAE inseamna costul total al creditului la client/consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului total acordat Costul total al creditului la consumator - toate costurile pe care consumatorul trebuie sa le plateasca anual pentru credit, inclusiv dobanda si celelalte cheltuieli (pe total contract)

61

CREDITUL BANCAR, CEA MAI UTILIZATA METODA DE ATRAGERE A CAPITALULUI

62