Rolul Asistentului Medical in Ingrijirea Bolnavului Cu Diabet Zaharat de Tip 2 [PDF]

Zitiervorschau

ORDINUL ASISTENŢILOR MADICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA FILIALA GORJ

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2 CURS DE EDUCAŢIE MEDICALĂ CONTINUĂ

AS. MEDICAL PR. S. BÎCOI RODICA SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÎRGU JIU

TG. JIU 2019 1

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................pag. 4 MODULUL I DESCRIEREA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2 1. DEFINIREA DIABETULUI ZAHARAT………………….................................pag. 8 2. ETIOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2…………..................................pag. 9 3.CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT…………………………..............pag. 11 4. SIMPTOMATOLOGIE, EVOLUTIE SI PROGNOSTIC…IN DIABETUL ZAHARAT ………TIP2…………………...........................................................................................pag 12 5..TRATAMENT SI PROXILAXIE IN DIABETUL ZAHARAT TIP2………….pag. 14

MODULUL II ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA SI TRATAREA BOLNAVULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2 1. INTERNAREA BOLNAVULUI, ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE SI EXTERNAREA........................................................................................................pag. 19 2. PREGATIREA, ASISTAREA SI EFECTUAREA RECOLTARILOR DE PRODUSE BIOLOGICE LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 2.. pag. 20 3. URMARIREA FUNCTIILOR VITALE LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 2...............................................................................pag. 23 4. ALIMENTATIA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2...................pag. 25 5. EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PROFILAXIA IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2.......................................................................................................pag. 26 PLANUL DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2 CAZ NOU .............................................................................................................pag. 27

2

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................pag. 35

3

INTRODUCERE Începutul secolului 21 se corelează cu tendinţa diabetului zaharat de a deveni cea mai frecventă boală cronică. Deşi greul creşterii este din partea diabetului zaharat tip 2 (90%), incidenţa creşte în ambele tipuri. Persoanele cu diabet zaharat tip 2 au deseori complicaţii în momentul primului diagnostic. Pe baza unor studii prospective care au analizat progresia retinopatiei, s-a estimat că în momentul diagnosticului de diabet zaharat tip 2, aceşti pacienţi aveau deja o vechime a diabetului între 8 şi 12 ani, iar înainte de aceasta, toleranţa alterată la glucoză o perioadă foarte lungă de timp. Decesul prin cartiopatie ischemică, AVC sau ischemie a membrelor inferioare apare la peste 60% din pacienţi. Deşi există suficiente dovezi că diabetul zaharat tip 2 este o boală heterogenă cu un anumit număr de sub-grupe genice, părerea generală este că la majoritatea pacienţilor este o tulburare metabolică cu susceptibilitate genetică, precipitată cu un stil de viaţă caracterizat prin sedentarism şi obezitate. Este esenţială o incapacitate de adaptare la un mediu nou care s-a schimbat de-a lungul câtorva generaţii. Ipoteza „genei economice” postulează că fiinţele umane s-au dezvoltat într-un mediu dur, în care foametea şi activitatea fizică grea erau obişnuite, generând un sistem energetic foarte eficient, care, în faţa abundenţei alimentare şi a sedentarismului, a condus la tulburări metebolice cunoscute sub numele de Sindrom Metabolic (obezitate centrală, hipertensiune, hiperlipidemie şi intoleranţă la glucoză). Baza sa este rezistenţa la insulină, care parţial este legată de distribuţia grăsimii – cu cât proporţia de grăsime intra-abdominală este mai mare, cu atât este mai severă rezistenţa la insulină. Distribuţia depozitelor de grăsime este genetic determinată şi sunt dovezi că există diferenţe etnice. Morbiditatea care însoţeşte diabetul este considerabilă şi de aceea costurile sunt foarte greu de estimat. Diabetul este principala cauză a orbirii, a insuficienţei renale şi a amputaţiei membrelor inferioare. Persoanele cu diabet prezintă nivele înalte ale complicaţiilor macrovasculare, cel puţin de două ori mai mult decât cei fără diabet. Prin descoperirea hemoglobinei glicozilate asocierea dintre hiperglicemia cronică şi complicaţii a fost confirmată. Retinopatia şi microalbuminuria sunt markeri pentru boala microvalvulară şi indicatori ai unei valvulopatii generalizate. Numeroase studii care au analizat relaţia dintre controlul glicemic pe de o parte şi debutul şi progresia complicaţiilor microvasculare pe de altă parte, au confirmat acest lucru. La pacienţii cu diabet zaharat tip 2 hipertensiunea este mai frecventă, poate precede diagnosticul, şi apare la 30 până la 50% din indivizii, în momentul diagnosticului. Este component major al sindromului metabolic şi pare a sugera rezistenţa la insulină. 4

Studiile epidemiologice au demonstrat o relaţie directă între colesterolemie şi riscul de boală vasculară aterosclerotică, mai ales coronariană. Fumatul este un factor de risc independent pentru boala macrovasculară şi este implicat în evoluţia unor complicaţii ale diabetului cum sunt retinopatia şi nefropatia. Există dovezi privind variaţii etnice în prevalenţa complicaţiilor diabetului zaharat tip 2. Nefropatia şi boala coronariană sunt mult mai frecvente la asiaticii din sud, apărând cu o decadă sau chiar mai devreme decât la europeni.. O parte esenţială a îngrijirii diabeticului este evaluarea anuală a factorilor de risc pentru complicaţiile micro şi macro vasculare, încât planurile individuale de management să fie orientate spre acest risc crescuT. Acceptarea acestei boli cronice reprezintă un proces îndelungat de maturizare. Acest proces presupune în primul rând, acceptarea de către persoana în cauză, a ideii că vindecarea nu este posibilă şi în al doilea rând, că un control bun asupra bolii se asociază cu prevenţia complicaţiilor, creşterea speranţei de viaţă şi a calităţii acesteia. Prevalenţa complicaţiilor cronice şi a condiţiilor asociate în diabet este impresionantă. Cele mai comune sunt retinopatia, neuropatia şi nefropatia diabetică. Bolile cardiovasculare reprezintă complicaţia majoră a diabetului zaharat tip 2, fiind responsabile pentru 50-80% din cauzele de deces la persoanele cu diabet şi determinând reducerea substanţială a calităţii vieţii. De aceea este necesară o colaborare între secţia de diabet şi secţiile de cardiologie, neurologie, nefrologie şi oftamologie pentru a depista complicaţiile diabetului în stadiul iniţial. Îngrijirile acordate pacienţilor au caracter continu. Îngrijirea este orientată asupra pacientului, colaborând permanent cu familia acestuia. Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei prezintă o importanţă deosebită, deoarece obligând populaţia să-şi facă analizele (inclusiv glicemia) au putut fi descoperite multe cazuri de diabet, unele în faza de complicaţii. În diabetul zaharat tip 2 efectul benefic al controlului glicemic intensiv asupra evoluţiei şi progresiei bolii şi a complicaţiilor acesteia a fost demonstrat de UKPDS. Se ştie că în anul 2005 existau aproximativ 450000 persoane înregistrate cu diabet zaharat şi că probabil, un număr similar, dacă nu mai mare erau nediagnosticate, ceea ce face ca numărul real să se apropie de un milion. Începând din vara anului 2007, prin iniţierea şi derularea Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, numărul persoanelor cu diabet zaharat tip 2 şi cu glicemie bazală modificată a crescut de 2-3 ori, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

5

Nu doar numărul mare de persoane cu diabet zaharat este îngrijorător, ci şi prevalenţa crescută a glicemiei bazale modificate care la nivel mondial este în jur de 8,2%, estimându-se o creştere la 9,0% până în 2025. Se poate deci considera că diabetul zaharat a devenit o boală epidemică, evoluând în paralel cu epidemia de suprapondere / obezitate. Diabetul nu beneficiază încă de „cheia vindecării”, dar există soluţii pentru controlul evoluţiei. Acestea sunt înmănuncheate în activităţile complexe de îngrijire, din care o importanţă majoră o are managementul clinic. În cadrul lui, farmacoterapia are un loc aparte. Totul trebuie să se desfăşoare în cadrul standardelor de calitate a îngrijirii, care la rândul lor, fac parte din Programele Naţionale de Diabet. Ele au obiective ambiţioase, cum sunt: -Prevenirea primară a diabetului -Reducerea incidenţei şi progresiei şi complicaţiilor cronice -Creşterea cunoştinţelor, alertei şi deprinderilor pacienţilor în îngrijire -Ameliorarea îngrijirii pentru sănătatea persoanelor cu diabet. Obiectivele imediate ale tratamentului diabetului zaharat tip 2 diferă de diabetul zaharat tip 1. Diferenţele etiopatogenice între cele două forme de boală explică măsurile particulare de prevenţie primară, în timp ce după declanşarea bolii, măsurile de prevenţie secundară (prevenirea complicaţiilor cronice) şi de prevenţie terţiară (prevenirea complicării complicaţiilor şi a morţii premature) sunt identice pentru ambele forme de boală. Unul dintre obiectivele majore ale diabetologiei moderne este acela al prevenirii cu orice preţ a complicaţiilor cronice (cecitate, amputaţie sau insuficienţă renală). Obiectivele diabetologiei moderne pot fi enunţate astfel: 1. Reducerea costurilor prin alocarea mai eficientă a resurselor financiare disponibile. 2. Îmbunătăţirea accesului tuturor diabeticilor la îngrijirea medicală cea mai bună pentru boala lor. 3. Susţinerea cercetării diabetologice, atât clinice cât şi fundamentale, aceasta din urmă, deşi lipsită la prima vedere de aplicare practică, putând duce la progrese tehnice importante, aşa cum s-a dovedit a fi tehnica determinării hemoglobinei glicozilate sau a controlului glicemic. Diabetul este o boală în care îngrijirea pacientului se face sau trebuie să se facă în echipă complexă: diabetolog, asistentă, dietetician şi psiholog. Toţi membrii echipei trebuie să cunoască bine obiectivele tratamentului şi problemele specifice ale pacientului. Relaţiile dintre membri echipei trebuie să se bazeze cel puţin pe principiile morale convenţionale. Ierarhia în echipă trebuie să funcţioneze pe baza respectului deplin între parteneri, a sprijinului reciproc şi a păstrării regulilor de deontologie medicală. 6

Asistenta medicală are un rol bine definit. Pentru a realiza cele mai eficiente măsuri de nursing la aceşti pacienţi sunt necesare cunoştiinţe medicale solide cu aplicabilitate la această patologie complexă.

7

MODULUL I. DESCRIEREA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2 1. DEFINIREA DIABETULUI ZAHARAT Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluţie cronică, determinată genetic sau câştigată, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, însoţită sau urmată de perturbarea metabolismului lipidic, protidic şi mineral şi care se datoreşte insuficienţei absolute sau relative de insulină în organism. Triada clasică simptomatică: polifagie (apetit exagerat), poliurie (diureză mare), şi polidipsie (sete mare), care definea altă dată diabetul zaharat, nu mai este patognomonică, fiind destul de rar întâlnită şi mai ales la tineri (30-35% din cazuri). În majoritatea cazurilor (deci în diabetul de maturitate, insulino independent), debutul este insidios sau atipic, ajungând la deplina sa manifestare după ani de evoluţie tăcută sau necaracteristică. Acest fenomen explică apariţia complicaţiilor grave, adesea ireversibile. Acest fapt nu este caracteristic în diabetul secundar, determinat de unele boli endocrine (hipersuprarenalism, hiperpituitarism, hipertiroidism etc.), de extirparea chirurgicală a pancreasului, de anihilarea lui traumatică sau tumorală, sau tratamentul cu corticoizi sau tiazide (Nefrix). Dar aceste cauze sunt prea rare pentru a constitui o problemă socială. Cauzele pentru care diabetul zaharat, reprezintă o boală gravă, ridicând probleme cu caracter social: -este o boală cronică nevindecabilă, în unele cazuri cu caracter ereditar (35-45%); -morbiditatea sa este în continuă creştere, datorită prelungirii mediei de viaţă a acestor bolnavi, medicaţiei administrate, depistării precoce şi îngrijirilor corecte; -în evoluţia sa au apărut elemente noi. Coma diabetică a scăzut de la 83% în epoca preinsulinică, la 1,2% în 1972, fiind mai mult datorită indisciplinei bolnavului, decât posibilităţilor medicale; -nota de gravitate a bolii este subliniată de faptul că diabetul zaharat, apare la vârste active (4060 de ani). De aici decurge şi aspectul social al bolii. Câteva probleme fundamentale în diabetul zaharat: -diabetul zaharat poate exista fără ca bolnavul să acuze vreo tulburare; -diabetul nu poate fi infirmat, atunci când glicemia este normală dimineaţa înainte de a mânca; -este foarte important ca diabetul să fie descoperit într-un stadiu cât mai incipient. Aceasta presupune efortul de a fi căutat la persoane care prezintă riscul de a deveni diabetici: obezii, femeile 8

care au născut copii de 4 kg sau peste, bolnavii care au avut un accident ischemic, vascular, cerebral, cardiac, sau care prezintă litiază biliară. În aceste cazuri trebuie să se facă proba de

încărcare cu

glucoză. -tratamentul diabeticului este bun numai atunci când bolnavul cooperează şi îl respectă. Aceasta reclamă ca bolnavul să fie instruit şi să aibă cunoştinţe solide despre boala sa. -orice medicament antidiabetic nu are nici o valoare fără respectarea regimului; -un diabetic este bine tratat, când are o stare generală bună, când are o glicemie pe nemâncate de 110-120 mg%, o glicemie la două ore postprandial mai mică de 140 mg%, când nu are glicozurie şi cetonurie, şi când greutatea este apropiată de cea ideală. 2. ETIOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2 Diabetul insulino-independent (numit de tip 2) reprezintă 85-90% din cazurile de diabet înregistrate în populaţia noastră. Diabetul zaharat tip 2 prezintă o evidentă creştere, care a fost pusă în legătură cu modul de viaţă specific ţărilor industrializate. Etiopatologia acestei forme de boală nu se cunoaşte încă suficient de bine. Factorul genetic joacă un rol esenţial prin inducerea unor tulburării în secreţia de insulină şi/sau rezistenţa celulelor periferice la acţiunea insulinei în special în muşchi şi ficat. Diabetul zaharat tip 2 este extrem de heterogen. Heterogenitatea poate fi privită din două unghiuri diferite: primul este acela al identificării diferitelor forme existente într-o populaţie anume; cel de-al doilea se referă la existenţa unor particularităţi rasiale extrem de importante. Diabetul zaharat tip 2 are o evoluţie preclinică lungă şi dificil de pus în evidenţă. Apare de obicei, după 40 de ani, are un caracter lent, insidios al debutului. La aproape o treime din cazuri este o descoperire întâmplătoare, cu ocazia examinărilor medicale efectuate pentru alte scopuri. Debutul bolii este marcat de apariţia hiperglicemiei (>126 mg/dl). În momentul în care glicemia a jeun este crescută, boala poate data de 10-15 ani.În fazele precoce ale diabetului zaharat tip 2 insulinemia plasmatică este mai mare decât cea înregistrată la persoanele normale. Eficienţa sa scăzută în menţinerea glicemiei în limite normale se datoreşte insulinorezistenţei periferice. Ulterior,dacă se compară secreţia de insuliă la diabeticii normoponderali, ea va fi găsită mai mică decât la normoponderali nediabetici. La fel, diabeticul obez secretă mai puţină insulină decât obezul nediabetic. Secreţia de insulină în diabetul zaharat tip 2 poate fi deci, în funcţie de etapa evolutivă, mai mare, egală sau mai mică decât cea înregistrată la persoanele nediabetice. A.Factorii de risc

9

În diabetul zaharat tip 2 factorii de risc sunt fie genetici, fie câştigaţi, în special cei reprezentaţi de stilul de viaţă. Factorii genetici Multiple gene sunt implicate în apariţia diabetului de tip 2, motiv pentru care el este considerat o boală poligenică. Sunt vizate, în special, cele ce controlează: - sinteza/secreţia insulinei în celulele beta, ceea ce realizează, în final, un deficit hormonal; - acţiunea insulinei prin: afectarea legării hormonului de receptori, modificarea receptorilor, modificări intracelulare (post-receptor). Această afectare poligenică ce este doar parţial cunoscută, induce o susceptibilitate genetică, ce se validează în diabet numai prin interacţiunea cu factorii câştigaţi. În practică, factorii genetici se suspectează atunci când se evidenţiază agregarea familială a diabetului la rudeniile de gradul I ale unei persoane cu diabet zaharat. Stilul de viaţă nesănătos şi alţi factori câştigaţi Aceştia contribuie la apariţia diabetului prin următoarele componente: - alimentaţia hipercalorică bogată în grăsimi saturate de origine animală sau glucide rafinate. Acestea induc, de regulă, obezitatea, în special de tip abdomonal, al cărei rol în apariţia diabetului de tip 2 este definit stabilită; - sedentarismul participă şi el la apariţia diabetului, în special prin favorizarea obezităţii; - alţi factori câştigaţi ar fi stresul sever şi prelungit, fumatul, consumul crescut de alcool, endocrinopatiile care induc creşterea hormonilor hiperglicemianţi (hipertiroidismul, acromegalia, sindromul Cushing, feocromocitomul), medicamentele diabetogene (tiazidele, glucocorticoizii, unele anticoncepţionale). Sarcina induce modificări hormonale-metabolice complexe care, în anumite circumstamţe, se validează în diabetul gestaţional. După naştere acesta se poate permanentiza sub forma tipului 2 sau chiar 1. În ultimii ani se subliniază rolul diabetogen al malnutriţiei intrauterine a fătului, care perturbă dezvoltarea normală a celulelor beta-insulare. Această anomalie se validează în diabet la vârsta adultului. Un nou născut subponderal ( Nevoile Dignosticul Obiective fundamentale nursing Nevoia de a respira Uşoară dificul-tate -Pacienta să demonşi a avea o bună la respira-ţie streze înţelegere ,răb-dare circulaţie pentru o respiraţie normală - Menţinerea TA norma- le - Hidratare Nevoia de a se Dificultate în Pacienta trebuie să cunoască mişca şi de a avea menţinerea posturii cauza ameţelilor, să o bună postură datorită folosească tehnici de prevenire deshidratării. şi reducere a lor Confort dimi-nuat prin cram-pe musculare la nivelul membrelor inferioa-re

Nevoia de a se Alimentaţie ina- Pacienta să se alimenteze în alimenta şi hi - decvată raport cu nevoile sale Manifestări po- cantitative şi calitative/24 ore drata liurie, polidip- sie Se produce dezechilibrul în metabolismul glucidelor

31

Interventie - Am liniştit pacienta şi am sfătuit-o să-şi acorde timp de odihnă

Evaluare Pacienta prezintă o respiraţie normală, o TA în limite normale şi o bună circulaţie

-Am evaluat cauzele ameţelilor şi Pacienta este echilibrată factorilor aso- ciaţi: psihic participă activ la - pot exista cauze neu- rologice propria îngrijire -Am evaluat starea de nutriţie -Am îndrumat pacienta să-şi controleze mişcările

-Am asigurat alimentaţia pacientei -Am evaluat nevoile cantitative şi calitative în funcţie de vârstă, sex, activitatea pacientului - Numărul meselor /24 ore: 4-5-6 (3 mese principale şi 2-3 gustări) - Alegerea alimentelor se face în funcţie de conţinutul de glucide - Alimente interzise: zahăr, produse zaharoase, prăjituri, fructe uscate,

Pacienta prezintă glicemie şi glicozurie în limitele admise Pacienta respectă dieta Familia susţine mo- ral pacienta Pacienta îşi administrează correct tratamentul medicamentos

struguri - Alimente premise, cântărite: pâine, cartofi, paste făinoase, lapte, fructe, mămăligă - Se foloseşte fierberea şi coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor - Hidratează pacientul cu 1,5-2 l/24 ore - Administrează medicaţia prescrisă de medic la orele

Nevoia elimina

de

a Deshidratare datorită poliuri- ei Manifestăriscădere în greutate, astenie, oboseală

Pacienta să-şi recapete condiţia fizică în câteva săptămâni Pacienta să fie con- ştientă că prin res- pectarea alimentaţiei şi tratamentului o să ducă o viaţă cvasinormală

32

indicate, medicaţia orală hipoglicemiantă, medicaţia adjuvantăvitaminoterapia - Am măsurat zilnic diureza şi am La externare pa- cienta notat în foaia de tem- peratură prezintă micţiuni - Am măsurat greutatea cor- porală la fiziologice 2 zile - Am evaluat manifestările de deshidratare: aspectul pielii şi al mucoaselor, puls, TA - Am evaluat astenia, epuizarea pacientei şi o ajută în îngrijiri igienice pentru conservarea forţei sale fizice

Nevoia de a menţine temperatura cor- pului la valori normale Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Pacientă afe- brilă

Păstrarea temperaturii în limite - Am asigurat un mediu ambiant Pacienta are la exnormale plăcut ternare temperaturi în - Am prevenit infecţiile limite normale

Bolnava se poate Pacientei îi va fi schimbată - Am asigurat lenjerie şi îmbrăcăminte Stare de confort îmbrăca singură, lenjeria de corp şi pat ori de curată Pacienta se poate dar cu mişcări lente câte ori va fi nevoie îmbrăca singură cu un minim de ajutor Nevoia de a a- vea Deficit datorat stării Pacienta să prezinte o bună - Am educat pacienta pentru păstrarea Pacienta prezintă tegumentele de greaţă îngrijire a tegu- mentelor şi igienei corporale în general, şi a tegumente integre curate mucoa- selor, sesizând orice picioarelor în special, pentru a preveni manifestare cutanată excoriaţiile, fisurile, bătăturile la acest nivel, care se pot infecta uşor Nevoia de a Doarme cu in- Sedare - Se va aerisi salonul, va asigura o Pacienta se odih- neşte dormi/a se o- dihni termitenţe lenjerie curată şi uscată, o temperatură suficient a- decvată Nevoia de comunica

a Dificultate de a comunica nor- mal datorită starii de anxi- etate Cauze: necunoaşterea prognosticului bolii Nevoia de a evita Alterarea stării de pericolele confort da- torită riscului de a face com- plicaţii Nevoia de practica religia

Să orienteze pacientul în timp şi spaţiu Pacientul să cunoască manifestările bolii, re- gimul de viaţă pe care să-l respecte, să se obţină echilibrul său psihic Se acordă o îngrijire deosebită în primele ore după administrarea me- dicaţiei orale hipoglicemiantebiguanide a Imposibilitatea de a Conştientizarea rolului comunica datorită echilibrului interior şi apelul la internării religie

33

- Se va ajuta pacienta să-şi recunoască propriile capa- cităţi şi preferinţe - Mimica şi gesturile asistentei vor accentua cuvintele, vor clarifica idei

- Se menţine pacienta în repaus la pat pentru a evita dezechilibrul - Se asigură condiţii de îngrijire în saloane mici, liniştite

Pacienta reuşeşte să depăşească mo- mentul, este echi- librată şi comunică

Pacienta e con- ştientă de cele întâmplate şi îşi propune pe viitor evitarea factorilor cauzatori de complicaţii - Se discută asupra influenţei religiei Pacienta acordă o în viaţa oamenilor şi starea de importanţă mai mare siguranţă interioară oferită de aceasta practicării religiei în depăşirea unor momente delicate ale vieţii

Nevoia de a fi Imobilizare par- Reluarea mobilităţii ocupat ţială datorată Asigurarea unui cadru care să-i asteniei, ame-ţelilor confere posibilitatea exercitării unor deprinderi sau hoby-uri Nevoia de a învăţa

Pacienta se străduieşte să înveţe regimul alimentar şi tratamentul pe care îl va urma A se recre- Mobilizare în ea/autodepăşi vederea scă- derii glicemiei: exerciţiu fizic moderat, mersul pe jos, gimnastică, înot, tenis

Captarea atenţiei

Asigurarea motivării desfăşurării unei acti- vităţii recreeative Evaluarea obiectivă a stării sale şi înlăturarea orcăror inhibiţii

34

- Se poartă zilnic discuţii cu pacienta - Se mediază dialogul cu ceilalţi pacienţi - Se încurajează pacienta în reluarea unor preocupări anterioare - Explicarea măsurilor de igienă şi profilaxie pentru prevenirea complicaţiilor ulterioare

Pacienta î-şi manifestă respectful faţă de sine şi faţă de cei din jur şi simte nevoia integrări într-un mediu de lucru Pacienta are încredere în medici şi în cadrele medii şi asimilează informaţia ce ia fost furnizată

-Introducerea în colectivitate - Discuţii pe teme de activitate cotidiană -Încurajarea pacientei în reluarea unor preocupări anterioare care îi confereau satisfacţie

Pacienta manifestă optimism şi doreşte să pună în practică proiecte mai vechi amânate

BIBLIOGRAFIE 1. Complicaţiile cronice ale diabetului zaharat – Amorim Remus Popa, Editura Farma Media Tg. Mureş - 2013 2. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale – Coordonator lucrare Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti - 2001 3. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali – Sub redacţia Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti – 2000 4. Diabetul zaharat, nutriţia, bolile metabolice – N.Hîncu şi I.A.Veresiu, Editura Naţional - 1999 5. Diabetul zaharat şi viaţa normală – Maria Moţa şi Eugen Moţa, Craiova 6. Diabetologie modernă – C.Ionescu-Tîrgovişte, Editura Tehnică -1997 7. Manual de medicină internă pentru cadre medii – Corneliu Borundel, Editura ALL. Bucureşti – 1999 8. Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor – Sub redacţia Lucreţia Titircă, Editura Didactică şi Pedagogică – 1988 9.Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali – Sub redacţia Lucreţia Titircă, ediţie revizuită 1997, Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti 10. Urgenţe medico-chirurgicale – Sinteze – pentru asistenţi medicali – Sub redacţia Lucreţia Titircă, Editura Medicală Bucureşti – 2000 11. Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavului – Sub redacţia Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti – 2000 12. Nursing general-Conf.univ.Madalina Manea,Sef lucrari Dr.Cristina Geormaneanu,Asist.univ.drd.Bogdan Cotoi 13.Nursing 1150 de teste – Elena Dorobantu,Valeria Ghidu,Maria Zamfir, Editura Viata Medicala Romaneasca Bucuresti 2008.

35