Referat Cauzele Care Inlatura Raspunderea Penala [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”- Facultatea de Drept Cluj-Napoca Masterat Științe Penale și Criminalistică

REFERAT LA DREPT PENAL Partea Generală

Tema: Cauzele care înlătură răspunderea penală

Băltan Adrian Claudiu

Considerații Generale Înlăturarea răspunderii penale este determinată de considerații de politică penală. Ca mijloc de realizare a ordinii de drept, răspunderea penală trebuie să intervină numai atunci când apărarea socială o impune. Însă există o serie de împrejurări și situații când fie utilitatea socială a răspunderii penale se diminuează ori dispare, fie în realizarea scopului represiunii apare mai potrivită și eficientă utilizarea altor mijloace. Astfel, cauzele care înlătură răspunderea penală au fost definite ca instituții de drept penal destinate să asigure constrângerii juridice penale, o inciden ță și funcționare care să corespundă scopurilor legii penale și scopurilor pedepsei. Legea penală română menționează ca și cauze care înlătură răspunderea penală următoarele: amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile și împăcarea părților. Acestea sunt reglementate în Titlul VII din Partea generală a Codului Penal, la articolele 152-159. Cauzele care înlătură răspunderea penală au aplicabilitate generală, în sensul că privesc orice infracțiune și trebuie deosebite de așa-numitele cauze de nepedepsire sau de impunitate, prevăzute în Partea specială a Codului Penal și care au inciden ță numai în cazul acelor infracțiuni pentru care sunt prevăzute. Cauzele care înlătură răspunderea penală au, fără excepție, drept consecință faptul că fac imposibilă aplicarea sancțiunilor penale, a pedepselor, deși fapta î și păstrează caracterul penal. De asemenea, ele nu trebuie confundate cu cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. O caracteristică importantă a cauzelor care înlătură răspunderea penală este aceea că acestea nu produc efecte în ceea ce privește consecin țele civile ale comiterii infracțiunii.

1. AMNISTIA Amnistia înseamnă uitare și provine de la cuvântul grecesc amnestia. Amnistia este un act de clemență al puterii legiuitoare (Parlamentul României) care, pentru rațiuni de politică penală, înlătură posibilitatea aplicării sancțiunilor penale pentru anumite infracțiuni anume prevăzute de lege. Pe scurt, prin amnistie, se renunță din partea societății la folosirea răspunderii penale și a pedepsei, aceasta reprezentând o uitare a caracterului penal al faptei. Clasificarea amnistiei Amnistia, în raport de aria sa de incidență, poate fi generală sau specială. Astfel, amnistia generală se aplică pentru toate infracțiunile săvârșite până la data acordării ei, iar amnistia specială se aplică numai pentru anumite infrac țiuni prevăzute în actul de clemență. Amnistia, în raport cu condițiile în care se acordă, poate fi necondiționată (pură și simplă) sau condiționată. În cazul celei dintâi, acordarea ei nu depinde de îndeplinirea vreunei condiții, spre deosebire de a doua, unde de exemplu se poate cere ca prejudiciul sa nu depășească o anumită sumă sau făptuitorul să nu fie recidivist, etc. Amnistia, în raport cu momentul în care intervine actul de amnistie, poate fi amnistie intervenită înainte de condamnarea definitivă, denumită amnistie proprie și amnistie intervenită după condamnarea definitivă, denumită și amnistie improprie. Amnistia are ca obiect toate sau anumite infracțiuni săvârșite până la data apariției actului de amnistie, având un caracter obiectiv (real) și operând de regulă in rem, pentru anumite fapte penale, fără a se lua în considerare persoana făptuitorilor. În ceea ce privește efectele amnistiei, arătăm că în ambele cazuri, respectiv în cazul amnistiei antecondamnatorii(proprii) și în cazul amnistiei postcondamnatorii, principalul efect este înlăturarea răspunderii penale a autorului pentru fapta săvâr șită.

Ca și particularități, în cazul amnistiei antecondamnatorii, aceasta va reprezenta o cauză pentru clasare. În cazul amnistiei postcondamnatorii, pe lângă înlăturarea răspunderii penale, se înlătură și pedeapsa pronunțată precum și celelalte consecințe ale condamnării. De asemenea, încetează decăderile, interdicțiile și incapacitățile prevăzute în legile speciale, penale sau extrapenale, astfel că amnistia produce aceleași efecte ca și reabilitarea. De asemenea, amnistia înlătură executarea pedepselor complementare, în măsura în care nu au fost executate. Conform alin. 2 din art.152, amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.

2. PRESCRIPȚIA RĂSPUNDERII PENALE Noțiunea de prescripție a răspunderii penale desemnează acea cauză de stingere a obligației infractorului de a suporta consecințele penale ale faptei săvâr șite, ca efect al trecerii unui interval de timp, anume determinat prin dispozi ții legale. Astfel, aplicarea și executarea pedepsei după trecerea unei îndelungi perioade de timp, cu toate că ar da satisfacției ideii de justiție, s-ar dovedi ineficientă în raport cu scopul legii penale. În momentul în care se împlinește termenul prevăzut de lege, prescripția își produce automat efectul, înlăturând posibilitatea aplicării sancțiunilor de drept penal. Conform Codului penal (art. 153 alin.2), prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indiferent de data la care au fost comise, precum nici în cazul infracțiunilor de omor, omor calificat și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei. Termenele de prescripție Termenele de prescrupție a răspunderii penale sunt: (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani; b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani; c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. Termenele de prescripție arătate mai sus încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act. În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. În cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului. Întreruperea cursului prescripției este o cauză legală care lipsește de eficiență timpul scurs până în momentul intervenirii sale, făcând să înceapă un nou termen de prescripție, după îndeplinirea actului întrerupător.

Potrivit art. 155 alin.1 și 3, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, și produce efecte fa ță de toți participanții la infracțiune, in rem. Alin.4 menționează faptul că în cazul în care termenele de prescripție au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale Cursul prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut sau de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Spre deosebire de întreruperea cursului prescripției, unde se pierde beneficiul timpului scurs de la săvârșirea infracțiunii până la intervenția actului întrerupător, suspendarea cursului prescripției are un efect mai limitat, întrucât nu determină decât o amânare a curgerii termenului de prescripție. De asemenea, suspendarea produce efecte in personam, numai pentru persoana care s-a aflat într-unul din cazurile suspendării.

3. LIPSA PLÂNGERII PREALABILE

Legiuitorul român a prevăzut în cazul infracțiunilor cu un grad redus de pericol social ca tragerea la răspundere penală a infractorului să fie lăsată la aprecierea persoanei vătămate, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind condi ționată de manifestarea expresă de voință a victimei. Plângerea prealabilă reprezintă încunoștințarea organelor judiciare de către persoana vătămată cu privire la fapta săvârșită și vătămarea suferită prin aceasta. Plângerea prealabilă reprezintă o condiție pentru tragerea la răspundere penală și deci pentru pornirea procesului penal în toate acele cazuri în care este în mod expres prevăzută în cuprinsul normei de incriminare.

În timp ce plângerea reprezintă doar încunoștințarea organelor judiciare despre săvârșirea unei infracțiuni, plângerea prealabilă reprezintă o condiție de tragere la răspundere penală a infractorului în cazul infracțiunilor anume prevăzute de lege. Plângerea prealabilă produce efecte in rem, cu privire la faptă, astfel că în cazul participației, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților, chiar dacă plângerea s-a făcut sau s-a menținut numai cu privire la unul dintre participan ți. (indivizibilitate pasivă). De asemenea, plângerea prealabilă atrage răspunderea penală chiar dacă aceasta s-a făcut numai de una dintre persoanele vătămate atunci când au fost vătămate mai multe persoane. Lipsa plângerii prealabile în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mi șcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea acesteia, are ca efect înlăturarea răspunderii penale. 4. RETRAGEREA PLÂNGERII PREALABILE Conform art. 158 alin. 2 din Codul Penal, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă. Astfel, se observă că retragerea plângerii prealabile echivalează cu lipsa plângerii prealabile, producând practic același efect. De menționat este faptul că retragerea acesteia poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile. În cazul în care intervine retragerea plângerii prealabile, persoana vătămată nu mai poate reveni asupra acesteia și nu mai poate formula o nouă plângere pentru aceeași faptă. 5. ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR Împăcarea părților constituie un act bilateral, o înțelegere intervenită între persoana vătămată și infractor, cu privire la încetarea procesului penal și înlăturarea răspunderii penale. Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a

acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, înlăturând răspunderea penală și stingând acțiunea civilă. Pentru a putea produce efecte juridice, împăcarea părților trebuie să îndeplinească mai multe condiții astfel: - Să intervină în cazul infracțiunilor expres prevăzute de lege - Împăcarea părților trebuie să fie un act bilateral, încheiat între ambele părți. - Împăcarea este personală, având loc numai între persoanele care doresc acest lucru, deci produce efecte in personam. - Împăcarea trebuie să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. - Împăcarea trebuie să fie definitivă, în sensul că aceasta nu mai poate fi revocată - Împăcarea trebuie să fie totală și necondiționată. Spre deosebire de vechiul Cod Penal, unde împăcarea putea interveni oricând până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în noul Cod penal aceasta trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare a instanței.

BIBLIOGRAFIE: 1. Codul Penal al României 2. Alexandru Boroi – Drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2008 3. http://sorincurpan.ro/wp-content/uploads/2012/09/DreptPenal_Partea-Generala_Conform-Legii-Numarul-301_2004.pdf