Raspunderea Contractuala [PDF]

Zitiervorschau

RASPUNDEREA CONTRACTUALA Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu întârziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil încheiat. Ori de cate ori debitorul nu executa benevol obligatiile asumate, creditorul este indrituit sa ceara si sa obtina o suma de bani compensatorie reprezentand echivalentul prejudiciului astfel suferit. Atunci cand obligatia incalcata a fost asumata printr-un contract, ne aflam in fata raspunderii contractuale. Doctrina defineste raspunderea contractuala ca fiind “obligatia debitorului unei obligatii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea lato sensu a acestei obligatii, adica a executarii ei cu intarziere, ori in mod necorespunzator, sau prin neexecutarea ei in inteles restrans, intrucat aceasta violare a contractului ii este imputabila” (M.E. op cit. p. 7) sau “obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor izvorate dintr-un contract valabil incheiat” ori “dreptul creditorului de a pretinde si obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei asumate” , altfel spus, obligatia de reparare a unui prej 747i83h udiciu cauzat printr-o fapta ilicita” (CS CB op cit. p. 296 . Fara a avea pretentia unei noi definitii vom spune ca raspunderea contactuala consta in obligatia debitorului de a repara prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligatiilor sale contractuale. Avand drept reper fundamental finalitatea reparatorie a intregii raspunderi civile, ne vom tine departe de a califica drept ilicita si neaparat culpabila fapta debitorului de a nu-si fi executat obligatiile izvorate din contract. Despagubirile sau daunele – interese sunt de doua feluri: 1. despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei; 2.despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executarii cu întârziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea în natura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natura. Conditiile raspunderii contractuale. Plecandu-se de la nevoia tratarii unitare a raspunderii civile, se afirma ca pentru angajarea raspunderii contractuale sunt necesare urmatoarele conditii: fapta ilicita, adica incalcarea dreptului de creanta al celeilalte parti prin neexecutarea obligatiilor contractuale, existenta unui prejudiciu suferit de creditor, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, precum si culpa debitorului, numita uneori “vinovatie” ( CSCB op cit . p. 299 IDPD op cit. p434). Existenta acestor conditii este dedusa din interpretarea textelor de la art. 1073 - 1090 C. civ. plecand de la premiza ca orice ipoteza de raspundere vizeaza, in principal, sanctiunea conduitei vinovate si doar in subsidiar, indemnizarea victimei. Asa se explica extensia de care se bucura analiza vinovatiei debitorului in toata complexitatea celor doua laturi ale sale: intelectiva si volitiv afectiva ( ID PD op cit. p 434 - 448) 1. Prejudiciul, reprezinta premiza oricarei situatii de raspundere. El nu este un element al acesteia, cum uneori se afirma, pentru ca nu deriva din ea. El este ”datul” care impune

raspunderea. De aceea, dupa noi, orice analiza a conditiilor raspunderii nu trebuie sa inceapa cu fapta supranumita “ilicita” * (v LP op cit. p. 337) ci cu prejudiciul. In limbajul juridic curent, termenul de prejudiciu are acelasi inteles cu cel de dauna sau paguba. Asa cum am aratat cand am examinat conditiile raspunderii delictuale, am putea concepe o distinctie intre acesti doi termeni: paguba si prejudiciu. Pentru o mai mare rigoare terminologica, am putea privi paguba sau dauna ca fiind orice vatamare, orice rau care afecteaza fie persoana, in atributele personalitatii, fie patrimoniul. Paguba, dauna, este simpla leziune sau pierdere de valoare, privita in mod neutru, fara a o localiza in bunurile sau persoana cuiva, fara a se pune inca problema raspunderii, in timp ce prejudiciul ar urma sa fie expresia juridica a pagubei, avand, de aceasta data, un subiect care il resimte si o persoana desemnata a-l repara. Pentru a se naste obligatia de reparare, prejudiciul trebuie sa fie cert, adica sa aiba o existenta sigura, neindoielnica. Sunt certe atat prejudiciile actuale cat si cele viitoare, in masura in care pot fi evaluate sau prezinta suficiente elemente pentru a fi determinate. Potrivit art. 1084 C. civ. daunele interese cuprind atat pierderea suferita, damnum emergens, dar si beneficiul de care creditorul a fost lipsit, lucrum cessans. Art. 1085 limiteaza daunele interese la cele care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la facerea contractului, cu conditia ca prejudiciul sa nu fi fost creat printr-o fapta intentionata. Atunci cand incalcarea obligatiei contractuale este rodul dolului, daunele interese vor cuprinde intreg prejudiciul suferit de creditor, atat cel previzibil cat si cel neprevizibil. Aceeasi solutie se impune in cazul culpei grave potrivit adagiului Culpa lata dolo aequiparatur. Este unul dintre putinele cazuri in materia raspunderii contractuale unde forma culpei influenteaza intinderea reparatiei. In privinta prejudiciilor morale, asa cum am aratat atunci cand am analizat conditiile raspunderii delictuale, pentru argumentele acolo prezentate, consideram ca ele nu sunt simple specii ale prejudiciilor reparabile, astfel incat actiunea pe care victima o are impotriva autorului nu poate fi in daune interese ci in remedii adecvate situatiei injuste in care se afla victima. 2. Incalcarea unei obligatii contractuale care poate fi: neexecutare totala sau partiala a obligatiei asumate prin contract, executare necorespunzatoare sau executare cu intarziere a obligatiei. Obsesia doctrinei noastre privind rolul educativ al raspunderii intemeiate pe culpa duce la calificarea acestei nerespectari a obligatiei izvorate din contract ca fiind ilicita pentru ca incalca dreptul subiectiv al creditorului (CS CB p cit. p. 298, LP p. 337, ID PD p. 433) Se promoveaza astfel un ilicit abstract si obiectiv ce decurge din insasi cauzarea prejudiciului. In opinia noastra, ilicitul civil in materia raspunderii contractuale nu ajuta la nimic pentru ca el nu influenteaza cu nimic intinderea reparatiei. Simpla incalcare a obligatiei asumate prin contract este suficienta pentru antrenarea obligatiei de reparare. Termenul “ilicit” risca sa isi piarda sensul sau adevarat daca il vom folosi ori de cate ori debitorul nu-si respecta obligatiile asumate. Bunaoara, credem ca ar fi excesiv sa spunem ca nerespectand conditiile de calitate stipulate in contract, debitorul savarseste o fapta ilicita propriu zisa. Daca fapta de a incalca o obligatie contractuala este ilicita, ea poate primi, pe langa raspunderea civila si alte sanctiuni care exced dreptului civil. Intr-o lucrare de referinta in materia obligatiilor civile, autorul face urmatoarea afirmatie pe care o gasim cat se poate de transanta : “ conditia necesara si suficienta a raspunderii contractuale este neexecutarea obligatiei” (Boris Starck, op cit. p. 612) Teza este exacta la obligatiile de rezultat, unde simpla nerealizare a acestuia, atrage raspunderea debitorului care este aici o raspundere obiectiva. In cazul obligatiilor de mijloace, proba include, de aceasta dat, culpa debitorului. 3. Raportul de cauzalitate dintre neexecutarea lato sensu a obligatiilor contractuale si prejudiciul suferit de creditor. Aceasta conditie rezulta expres din art. 1086 C. civ. potrivit

caruia “Daunele interese nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei” . Prin urmare, cauzalitatea ceruta de lege este una directa iar existenta ei este prezumata de lege. Art. 1082 C. civ. dispune ca debitorul este indatorat la plata de despagubiri in afara de cazul in care neexecutarea, executarea necorespunzatoare, sau executarea cu intarziere provin dintr-o cauza straina car nu-i poate fi imputata iar art. 1083 C. civ. dispune ca debitorul nu poate fi obligat cand neexecutarea lato sensu a contractului se datoreaza cauzei straine, care, in aceasta materie este forta majora, cazul fortuit, fapta creditorului si fapta tertului. La obligatiile de rezultat, fapta prejudiciabila este dedusa din insasi nerealizarea rezultatului promis, in timp ce la obligatiile de mijloace culpa debitorului va trebui dovedita de creditor 4. Culpa debitorului. Conditia culpei este si ea dedusa din interpretarea art. 1080, 1082, 1083 C. civ. Gravitatea culpei avuta in vedere nu este in toate cazurile aceeasi. La obligatiile de mijloace, stadardul obisnuit este cel al unui bonus pater familias, culpa fiind determinata in raport de continutul concret al obligatiei asumate. Daca in cazul medicului si culpa levissima este suficienta pentru declansarea raspunderii, in alte cazuri, gravitatea culpei este diferita, dupa natura contractului. Astfel, la contractul de mandat gratuit, potrivit art. 1540 alin. 2 C. civ. “raspunderea se aplica cu mai putina rigurozitate decat in caz contrariu” in timp ce la contractul de depozit cu titlu oneros, potrivit art. 1600 C.civ. raspunderea depozitarului este mai riguroasa. In jurisprudenta franceza este mult discutat transportul gratuit, unde doar culpa lata declanseaza raspunderea transportatorului. Trebuie dovedita culpa debitorului?. Problema cea mai discutata este daca trebuie dovedita culpa debitorului. Asa cum am aratat, la obligatiile de rezultat, raspunderea contractuala seinfatiseaza ca o veritabila raspundere obiectiva pentru ca simpla nerealizare a rezultatului convenit atrage raspunderea, indiferent de existenta culpei, de forma si gravitatea ei. La obligatiile de mijloace insa, creditorul are a dovedi culpa debitorului. Aceasta distinctie nu jusitifica insa preocuparea doctrinei care, asimiland notiunea de vinovatie in vederea unei unificari terminologice in materia raspunderii, examineaza in detaliu cele doua laturi ale acesteia, intelectiva si volitiv-afectiva, cu luarea in considerare a tuturor proceselor psihice ale faptuitorului. In ce ne priveste, o asemenea introspectie in latura subiectiva a faptei o gasim excesiva si inutila pentru scopul fundamental al raspunderii civile este repararea prejudiciului suferit de victima, astfel ca, de cele mai multe ori, simpla neexecutare a obligatiei contractuale naste obligatia de indemnizare a victimei, fara sa se puna vreodata in practica problema de a se dovedi daca si in ce conditii debitorul a prevazut sau ar fi trebuit sa prevada rezultatul pagubitor la care victima a fost expusa. Rareori dozarea culpei este necesara pentru stabilirea intinderii reparatiei. Cat priveste termenul de vinovatie, asa cum am mai aratat, il gasim nepotrivit pentru raspunderea civila iar unificarea terminologica a raspunderii nu se jusitifica in conditiile in care intre cele doua raspunderi, civila si penala, exista o deosebire esentiala legata de finalitatea lor diferita. A spune ca debitorul este vinovat pentru incalcarea obligatiei sale contractuale ni se pare un limbaj artificial. Consecventi conceptiei pe care o propunem de a privi intreaga raspundere civila indreptata catre victima care aspira la indemnizare si mai putin catre agentul care trebuie sanctionat, vom afirma ca de fapt doua sunt conditiile raspunderii contractuale: prejudiciul si cauzalitatea.

Conditiile acordarii de despagubiri 1.Prejudiciul consta în consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinând creditorului sau contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a îndatorat. În masura în care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului având ca obiect plata despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes. Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta în neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor în care întinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, în cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, când legea fixeaza drept despagubire dobânda legala). 2.Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, în sensul ca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, executarea cu întârziere a obligatiei îi este imputabila. În principiu, pâna la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului. Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii: • în cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savârsit de debitor prin care s-a încalcat obligatia; • în cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cât timp debitorul nu dovedeste executarea. Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului. 3.Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere consta într-o manifestare de vointa din partea creditorului, prin care ele pretinde executarea obligatiei de catre debitor. Debitorul este pus de drept în întârziere în urmatoarele cazuri: 1.în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legala – art. 1079 pct. 1 Cod civil), de câte ori legea face sa curga de drept dobânda, care tine loc de daune- interese la obligatiile ce au ca obiect sume de bani; 2.când partile au convenit expres ca debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art. 1079 pct.2 Cod civil – punerea în întârziere conventionala); 3.când obligatia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinita decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia(art. 1079 pct. 3 si art. 1081 Cod civil); 4.în cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei; 5.în cazul încalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil). Punerea în întârziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice: • de la data punerii în întârziere debitorul datoreaza daune –interese moratorii;

• din acest moment creditorul este îndreptatit sa pretinda daune-interese compensatorii; • când obligatia consta în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii în întârziere, riscul se stramuta asupra debitorului. 4.Evaluarea despagubirilor Evaluarea judiciara .Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata de art. 1084-1086 Cod civil: • la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea în vedere atât pierderea efectiv suferita cât si câstigul pe care creditorul nu l-a putut realiza; • în principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului; • debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla în legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. Evaluarea legala Evaluarea legala exista în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligatii având ca obiect o suma de bani. Astfel, conform art. 1088 Cod civil, „la obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune, de societate. Aceste daune – interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecata, afara de cazurile în care , dupa lege, dobânda curge de drept.” Evaluarea conventionala Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea facuta prin conventia partilor. Acest lucru se realizeaza prin inserarea în contract a unei clauze numita clauza penala. Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu întârziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau. Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice: • este o conventie accesorie; • scopul clauzei penale este determinarea anticipata a cuantumului despagubirilor ce vor fi platite de catre debitor si nu crearea unei posibilitati pentru debitor de a se libera de obligatia principala asumata printr-o alta prestatie; • în temeiul principiului pacta sunt servanda, instanta de judecata nu are posibilitatea de a reduce sau de a mari cuantumul clauzei penale ; • daca s-a stipulat pentru executarea cu întârziere, creditorul poate solicita atât executarea în natura cât si clauza penala, daca a fost stipulata pentru neexecutare, ea nu va putea fi cumulata cu executarea în natura; • clauza penala este datorata numai daca sunt întrunite conditiile necesare acordarii de despagubiri, fara însa a se mai face dovada existentei prejudiciului de catre creditor;

• creditorul obligatiei cu clauza penala este un simplu creditor chirografar. Deosebirea dintre raspunderea contractuala si raspunderea delectuala Cu privire la domeniul de aplicare: raspunderea delictuala intevine in toate situatiile cand un prejudiciu este cauzat unei persoane prin incalcarea unei obligatii legale cu caracter general, care incumba tuturor,Este prejudiciul material suferit de o persoana sau adus unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs. 1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa (lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala. Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, . Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate. Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate. Actiune ori inactiune a unei persoane fizice, sau juridice, prin care se incalca o norma de conduita obligatorie. Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri. Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat. Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat. 1. Comunicare scrisa, adresata ardesata direct sau prin executorul judecatoresc, prin care se cere debitorului executarea obligatiei scadente. Uzucapiune, mod de dobandire a dreptului la proprietate si a altor drepturi reale, usufruct, uz, abitatie, servitute, superficie, prin exercitarea posesiunii asupra unui bun imobil o perioada prevazuta de lege. Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv. in timp ce raspunderea contractuala intevine numai atunci cand creditorul contractual sufera o paguba ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitorul sau. - proba culpei: in cazul majoritatii cazurilor de raspundere civila delictuale, victima trebuie sa faca dovada culpei autorului, chiar daca aceasta dovada se face prin intermediul prezumtiilor simple legate de celelalte elemente dovedite ale raspunderii; dimpotriva, in cazul obligatiilor de rezultat de sorginte contractuala, culpa autorului prejudiciului este prezumata relativ ca urmare a neajungerii la rezultatul scontat prin contract . - intinderea reparatiei: in cazul raspunderii civile delictuale, intinderea reparatiei se stabileste in functie de cuantumul prejudiciilor directe, previzibile si imprevizibile; in cazul raspunderii contractuale, prejudiciile imprevizibile nu pot face obiectul reparatiei decat daca debitorul se face vinovat de dol in neexecutarea obligatiilor contractuale; - in materie delictuala, daca prejudiciul este cauzat de doua sau mai multe persoane, acestea sunt obligate la reparatie in mod solidar (conform art. 1003 Cod civil); dimpotriva in materie contractuala solidaritatea nu se prezuma ci trebuie stipulata expres pentru a opera, raspunderea fiind divizibila in functie de numarul debitorilor; - capacitatea de a raspunde: in materie delictuala raspund toate persoanele despre care se dovedeste ca au actionat cu discernamant, indiferent de varsta sau de starea lor psihica; in

materie contractuala, capacitatea de a raspunde se suprapune peste capacitatea de exercitiu, care se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, avand in vedere ca pentru antrenarea raspunderii civile contractuale, fapta ilicita trebuie sa constea in neindeplinirea obligatiilor asumate printr-un contract valabil incheiat. - punerea in intarziere - in materie delictuala, autorul faptei prejudiciabile sau persoana raspunzatoare este de drept pusa in intarziere; in materie contractuala, punerea in intarziere de drept se realizeaza numai in cazurile de exceptie prevazute de art. 1079 Cod civil, in celelalte cazuri fiind necesara punerea in intarziere a debitorului prin notificare sau somatie expediata prin intermediul executorului judecatoresc. - prescriptia dreptului la actiune: in materie delictuala este de 3 ani, in timp ce in materie contractuala exista numeroase termene speciale de prescriptie . - conventiile de neraspundere intervenite inainte de savarsirea faptei ilicite sunt de regula lovite de nulitate in materie delictuala; in materie contractuala clauzele de neraspundere sunt valabile in anumite limite.

Bibliografie 1.www.scritube.com 2.www.e-referate.ro › Drept 3.www.hamangiu.ro/ 4.www.euroavocatura.ro › Articole › Drept Civil 5.www.stiucum.com/.../Raportul-dintre-raspunderea-ci13429.php

Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova Universitatea Tehnică a Moldovei Catedra: Drept Patrimonial

Referat La disciplina: Drept civil

Tema: Răspunderea contractuală

A elaborat: st.gr.DP0922 Amarii Cristina A verificat: conf.univer. Alla Climov

Chişinău 2011